Flügel der Hoffnung Graz-Gemeinsam gestalten

de

 Unsere Geschichte könnte in einem mit Goldfäden genähten Buch geschrieben sein.

Wir haben versucht, eine kleine Zusammenfassung auf der Website zu erstellen http://insulaekklesia.ro/bittelesen

in der wir Ihnen unsere Herzen geöffnet haben, weil viele von Ihnen Teil unserer Geschichte sind.

Wir sind eine einfache Familie von Rumänen aus Österreich, gesegnet mit sieben Kindern. Vor 16 Jahren haben wir den Grundstein für Projekte gelegt, aus denen im Laufe der Zeit das österreichisch-rumänische Kulturzentrum Graz Aripile Speranței, ein unpolitischer und nichtreligiöser Verein, ohne Finanzierung wurde aus dem österreichischen oder rumänischen Staat, der mit Hilfe von Menschen mit großen Seelen überlebt.

Es waren 16 Jahre Freiwilligenarbeit und tägliche Arbeit auf verschiedenen Ebenen, von Sozial- und Integrationsprojekten bis hin zu körperlicher Arbeit, durch die ich persönlich zu den Häusern der Menschen ging und Möbel, Fahrräder, Kleidung, Kinderartikel usw. sammelten um sie aufzubewahren und dann nach Rumänien zu bringen oder um sie denen zu geben, die durch Graz gingen, um sie dorthin zu bringen, wo sie wussten, dass sie gebraucht wurden.

Es war nicht nur schwer, es war sehr schwer, denn am Anfang haben wir alles selbst gemacht, vom Zerlegen und Laden der Möbel bis zum Transport und zur Lagerung.

Wir mussten immer nach einem Auto fragen, Verpflichtungen gegenüber Freunden eingehen oder manchmal den Transport aus eigener Tasche bezahlen. Fast jedes Wochenende ging mein Mann randvoll nach Rumänien, um diese Dinge in Waisenhäuser, Pflegeheime oder bedürftigen Familien zu bringen.

Im Laufe der Zeit schlossen sich uns andere Menschen mit großen Seelen an und dies gab uns neue Kraft und neue Visionen. Bei dieser Gelegenheit möchten wir uns bei unseren Freunden, Mitarbeitern und Sponsoren von ganzem Herzen bedanken. Das Problem, mit dem wir immer konfrontiert waren, war der Platzmangel. Nachdem wir monatelang persönlich für eine Garage bezahlt hatten, gab uns ein Ingenieur vom Grazer Rathaus die ehemalige Grazer Kunstschule, die wir eine Weile kostenlos nutzten, bis die Renovierungsarbeiten begannen. Und weil die Leute immer nach uns suchten, um Bücher auf Rumänisch auszuleihen, haben wir das Projekt Interkulturelle Bibliothek in Graz entwickelt, eine Bibliothek mit 80% Büchern auf Rumänisch und 20% Büchern auf Deutsch, Englisch und anderen Sprachen.

Mit Hilfe guter Leute haben wir es geschafft, eine Fläche von 60 m² zu mieten, wo wir eine Bibliothek eröffnet haben und wo wir in einer Ecke Dinge überfüllt haben, die wir von Leuten erhalten haben, die die schwierige Situation in Rumänien und darüber hinaus kennen. Viele kennen und wissen über unser Projekt bescheid, Lebensmittel und Dinge ständig an Bedürftige in Rumänien zu senden, und zwar nicht nur, weil wir Projekte in anderen Ländern wie Kambodscha oder anderen Ländern in Afrika und Asien haben. Wir haben Freiwillige und Freunde, die uns weiterhin mit materiellen Spenden helfen, aber wir stehen immer vor dem gleichen Problem: Platzmangel. Und weil Gott uns einige Sponsoren in den Weg stellte, beschlossen wir, einen Raum zu kaufen, damit wir diese Projekte entwickeln konnten. Ich erhielt unzählige Empfehlungen von staatlichen Institutionen in Österreich und Rumänien, von Verbänden und Organisationen, wo ich jahrelang Hilfe schickte oder mit denen ich an verschiedenen Projekten oder Workshops zusammengearbeitet habe. Wir wissen, dass es Menschen mit einem großen Herzen gibt, die uns helfen können. Deshalb stellen wir Ihnen unser Projekt vor, damit wir diese Initiativen gemeinsam fortsetzen können.
HIER KÖNNEN SIE DIE GANZE GESCHICHTE LESEN : http://insulaekklesia.ro/bittelesen/


Unabhängig davon, ob Sie spenden, verteilen (HIER CLICKEN SPENDENAKTION TEILNEHMEN)  oder anderen von uns erzählen, all dies ermöglicht Ihnen, weiter zu arbeiten und sich mit den Bedürftigen zu identifizieren, um sie vor Armut und Unterernährung zu bewahren. Vergiss nicht, dass deine Geste wichtig ist! Vielen Dank von ganzem Herzen!


Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

 

Ein Tropfen in einem Ozean …

de

Willkommen zurück! Dies sind nur einige unserer Facebook-Seiten. Um unsere Projekte besser zu verstehen, klicken Sie auf jeden Link und werfen Sie einen Blick darauf. Ich danke Ihnen von ganzem Herzen für Ihre Zeit!

1.https://www.facebook.com/centrulculturalaustroromangraz/
2.https://www.facebook.com/Proiectul-Aripile-Sperantei-Graz-1614742275409578/
3.https://www.facebook.com/Flügel-der-Hoffnung-Graz-Gemeinsam-gestalten-853064594754102/
4.https://www.facebook.com/ComunitatearomanilordinGraz/
5.https://www.facebook.com/Atelier-de-creatie-Graz-si-activitati-pentru-copii-1695105850757229/
6.https://www.facebook.com/Nachhilfezentrum-Graz-Meditatii-scolare-si-programe-educative-pentru-copii-172772219827765/
7.https://www.facebook.com/Angela-Peschir-Team-200453667107230/
8.https://www.facebook.com/bibliotecaromaneascagraz/.
9.https://www.facebook.com/Bibliotecă-creștină-in-Graz-100881310338030/
10. https://www.facebook.com/Rumänischer-Verein-in-Graz-688598047920616/
11.https://www.facebook.com/cursuridelimbagermanaGraz/
Viele, wenn sie unsere Facebook-Seiten sehen, Projekte, die mit Freiwilligen, mit besonderen Menschen gemacht wurden, sagen wow, was für viele und schöne Dinge Sie getan haben. Natürlich ist die Bereitstellung von Dienstleistungen, Wissen und Fähigkeiten, Engagement, Talent und Zeit für solche Projekte zu schätzen und zu bewundern. In unserer Freizeit haben wir oft nicht so viel Freizeit und um sie zu haben, müssen wir Opfer bringen … Deshalb verehre ich immer mit Respekt diejenigen, die bei mir waren und bis zum Ende geblieben sind. Mir ist klar, dass ich nichts hätte erreichen können, wenn ich nicht die richtigen Leute, günstigen Umstände und den Segen von Elohim (Gott) gehabt hätte.
Viele meiner Freunde ermutigen mich und das gibt mir die Kraft, vorwärts zu kommen, weil sie meine persönlichen Projekte kennen, die niemals auf Facebook erscheinen werden, und ich sage ihnen immer, dass ich mich wie ein Wassertropfen in einem Ozean fühle. Einige müssen sie auf Facebook posten, um andere zu ermutigen, gute Taten zu tun. Andere poste ich, um gemeinsam schöne Bilder zu genießen, die uns in vielen Jahren in Erinnerung bleiben. Die Bilder sind die schönsten Erinnerungen und erinnern uns an schöne Menschen, wundervolle Projekte und interessante Orte. Unsere Vereinigung in kurzer Zeit Es wird einen neuen Raum haben und wir werden uns gerne an den alten erinnern, wenn wir uns die Bilder ansehen … Einige Artikel müssen veröffentlicht werden, um die Sponsoren und Mitarbeiter zu sehen, die diese Unterstützung, ob klein oder groß, für den Zweck verwendet haben, für den sie gespendet wurde In diesen Tagen erhielt ich eine Spende für einen Computer und ich postete und dankte dem Spender, aber wenn der Zoll geöffnet wird, werden wir erneut veröffentlichen, wo dieser Computer gelandet ist, an den wir ihn weiter gespendet haben. Diese Transparenz ist wichtig, damit wir besser arbeiten können und Effizient und mit anderen Sponsoren, die sich unserer Mission anschließen möchten, sehen Sie, wie wir arbeiten und lernen Sie uns besser kennen.
Es gibt viele Menschen, die gute Taten tun und von einigen, aber nicht von allen unbemerkt bleiben, und dies ist kein Problem, wenn jemand Sie lobt oder nicht. Es ist wichtig, abends ein glückliches Herz und eine ruhige Seele zu haben, wenn Sie Ihren Kopf auf das Kissen legen und damit schlafen das versöhnte Bewusstsein, dass du niemandem nur Gutes und Schlechtes angetan hast. Selbst wenn Sie nicht jedem gefallen können, selbst wenn einige Sie beurteilen oder Vorurteile über Sie haben, ohne Sie zu kennen, selbst wenn andere immer noch schlechte Worte sagen, sind diese alle Teil des Lebens. Warum haben wir zwei Ohren? Damit einer eintritt und der andere herauskommt und sie niemals zu Herzen nimmt, sie nicht unsere Seelen betrüben lässt, uns behindert, unsere Träume zerschmettert und kein Gift in unsere Gedanken schleicht. Es ist wichtig, eine klare Vision zu haben und unserem Weg genau wie in diesem Sprichwort zu folgen: Hunde bellen und der Bär sieht seinen Weg und am Ende, was haben wir mit der Bosheit oder Unzufriedenheit einiger zu tun, es ist ihr Problem, es ist ihre Aufgabe und nicht Unsere. Ihr unangemessenes Verhalten verschmutzt sie, verdunkelt ihren Horizont und versklavt sie der Dunkelheit, weil sie von ihren eigenen Frustrationen und nicht von den Prinzipien von Licht und Güte geleitet werden. Ich war noch nie in der Lage, solche Menschen zu verärgern, weil sie so verletzt sind. Und wenn sie sich entscheiden, nicht zu heilen, greifen sie andere an und werfen ihr Gift weg, weil sie glauben, dass sie sich auf diese Weise besser fühlen werden, aber dies ist ein „guter” Moment für den Moment, und dann leben sie mit Schmerz, Angst, Schwächen, Misserfolgen, Frustrationen und Deshalb müssen wir Mitleid mit solchen Menschen haben. (Dies ist bereits eine andere Geschichte, bei einer anderen Gelegenheit)
Wir müssen alles Negative durchgehen, keine Seifenoper aus dem Nichts machen, ihnen nicht zu viel Bedeutung beimessen und sie nicht zu sehr analysieren, weil das Nachdenken über sie die Frage aufwirft: Ist es wahr? Warum hat er das gesagt? … Das lässt mich schon an Genesis denken, wo der Böse kam, um Eva Ideen zu geben: Hat Elohim (Gott) gesagt? Das Problem hat auch eine Seite, wenn Kritik konstruktiv ist und wir dann vorsichtig sein müssen, sie zu berücksichtigen und zu meditieren. Es gab auch Fälle, in denen ich anhielt und dachte: Warum hat er das gesagt? Vielleicht kann ich ihm helfen, aus dem eifersüchtigen, schelmischen oder frustrierten Zustand herauszukommen und ihm zu helfen. (Dies ist bereits eine längere Geschichte) Ich traf Menschen, die Probleme hatten, und weil sie immer noch an sie dachten, belasteten sie sie und nahmen ihren Frieden. Ich riet ihm, zu beten und die Lasten zu Füßen von Yeshua HaMashiach (Jesus Christus) zu lassen und sie nicht mehr zu nehmen, weil viele sie dorthin bringen, sie dann zurücknehmen und sich größere Probleme machen. Probleme sind wie diese kleinen Kieselsteine, die uns in die Quere kommen, und wir müssen sie nur umgehen, berücksichtigen, uns aber nicht von ihnen behindern lassen, keine großen Probleme sehen und uns entmutigen lassen. (Wir werden ein anderes Mal darüber sprechen, weil ich die Süße und den Honig in der heutigen Geschichte nicht ruinieren möchte.) Was mich fasziniert, ist, dass viele gute Menschen um uns herum sind und wenn Elohim (Gott) Ihnen in die Quere kommt, geschehen Wunder. große Wunder …
Lesen Sie HIER
Bei all diesen Projekten war mein größter Schmerz LACK OF SPACE, Platzmangel, um Ihre Aktivitäten auszuführen. Menschen mit Bucharmen zu Ihnen kommen zu lassen und ihnen zu sagen, dass Sie keinen Platz haben, weil es überall voll ist, ist der größte Schmerz. Um Ihnen eine Nachricht zu hinterlassen, dass sie schöne Dinge für Kinder haben und sie spenden möchten, können Sie nicht sagen, dass Sie keinen Raum für Ihre Seele haben, um zu wissen, dass einige ihnen von ganzem Herzen geben und andere nichts zum Anziehen haben und sogar brauchen sie und du lehnen sie mit der Begründung ab, dass du keinen Platz hast … der Höhepunkt des Schmerzes … Natürlich habe ich versucht, niemanden abzulehnen, aber ich habe viele Dinge mit halbem Herzen genommen, nicht mit Freude, wie ich es gerne hätte Ich nehme sie, weil ich nicht wusste, wo ich sie hinstellen soll. Der Keller und der Balkon waren voll, die Tür war voll, der Ort, an dem ich sie nicht behalten darf, weil wir mit Geldstrafen belegt sind, und nicht selten war ich einen Schritt davon entfernt, Geldstrafen zu erhalten. Außerdem habe ich Kinder und kann ihren Spielplatz nicht für die Projekte des Vereins nehmen. So sage ich mir manchmal: „Mama, wollen wir auf dem Balkon spielen, wenn du ihn freigibst?”. Es bricht mir das Herz, dass sie nicht verstehen, dass wir sie mit Liebe nach Rumänien schicken oder manchmal jemand nach ihnen kommt, aber nach einer Weile ist es wieder voll und ich möchte wirklich ihren Balkon für immer befreien, um ihren freien und schönen Spielplatz zu haben .
Leider muss ich Ihnen sagen, dass es Fälle gab, in denen ich sie abgelehnt habe, insbesondere bei Möbeln, Waschmaschinen, Fahrrädern oder größeren Dingen. Sie machen Platz für ein Netz, eine Schachtel Kleider irgendwo, aber Sie haben keinen Platz, um große, sperrige Dinge zu stopfen. In diesen Tagen habe ich geschlafen und als ich aufwachte, war das Wohnzimmer voller Kleidung. Ich sah, ich wusste nicht, was mit ihnen los war. Ich sagte zu den Kindern: „Warum hast du sie nicht genommen? Du weißt nicht, dass wir keinen Platz mehr haben!” Als ich sie mir genauer ansah, handelte es sich um brandneue Kleidung von Ich weiß nicht, nach welchem ​​Nachbarn ich jetzt suchen sollte, um mich zu bedanken. Wir lieben unsere Nachbarn, wir lieben unsere Leute und sie kommen immer, um uns schöne Dinge zu bringen, die von Herzen gegeben werden. Sie wollen es uns geben, weil wir eine große Familie sind, aber ich sage ihnen oft vergeblich, dass ich genug Dinge für die Kinder habe, die sie nicht zu hören scheinen und nach ein paar Tagen wiederkommen. Das hängt vom Fall ab. Beim ersten Impuls sage ich, ich habe keinen Platz, du bringst mir nichts, aber dann sage ich in meinem Herzen: „Ich werde sie irgendwo hinstellen, bis jemand nach ihnen kommt” oder ich denke, dass ich mich jedes Mal irgendwie lösen werde, wenn ich es jetzt löse. Lassen Sie mich kurz erzählen, wie diese Geschichte begann, weil ich mich schon viel an Sie erinnert habe 🙂
Als ich in Österreich ankam, brachte mich mein Mann zu einem Flohmarkt, in den ich mich verliebt hatte. Ich ging gern, blieb an jedem Tisch stehen, schaute, stöberte, schaute unter anderem hin und her, nicht unbedingt, um etwas zu kaufen. Es hat mich einfach entspannt, besonders weil einige Leute mit dir gesprochen haben und weil ich Menschen liebe, war ich glücklich, ihnen zuzuhören. Mein Mann war in anderen Leitungen und wir haben nur angerufen, wenn wir etwas zu konsultieren finden konnten, sonst war für ein paar Stunden jeder für sich. Jedes Mal, wenn ich ging, erhielt ich Dinge oder einige sagten zu mir: „… schau, nimm sie alle, weil ich sie dir billig gebe:”. Ich habe ihnen gesagt, was sie mit so vielen Dingen anfangen sollen, ich habe kein großes Haus und ich möchte mein Haus nicht mit so vielen Dingen füllen. Ich zeigte meinen Respekt für das großzügige Angebot des Verkäufers und sagte am Ende nach mehreren Gesprächen zu ihm: „… schau, ich nehme sie, ich lege sie in den Keller!” – Ich habe einen sauberen Keller, der immer voll war – „und wenn dann Freunde aus Rumänien zu uns kommen, gebe ich sie ihnen!”. Und ich habe meinem Mann oft gesagt: „Bitte kaufen Sie nichts, weil wir keinen Platz mehr haben, auch wenn Sie mir goldene Möbel bringen. Ich habe nicht das Vergnügen und die Zeit, meine zu ändern, mit denen ich zufrieden bin e, und wenn du mir Löffel Gold bringst, werde ich mit ihnen essen, wie ich mit den anderen gegessen habe! “. Er ist teurer als ich und kauft manchmal zu viel, aber ich verstehe, dass er Kinder liebt und es so gut ist, dass unsere Ehe so ausgeglichen ist. Was würden wir tun, wenn wir beide zu teuer wären, aber da ich weniger ausgebe, ist es nur gut, dass es jemanden gibt, der sich um das Geld kümmert. Stellen Sie sich jetzt nicht vor, dass wir so viel Geld haben, aber es spielt keine Rolle, ob Sie viel oder wenig haben, es ist wichtig, wie Sie damit umgehen. Als ich in gemeinnützige Projekte investierte, erhielt ich eine beachtliche Rendite, das war meine Methode, sie zu multiplizieren.
Ein Beispiel für ein Projekt ist HIER KLICKEN
Ich habe oft Spaß mit den großen Mädchen und sage ihnen: „Es ist gut, dass deine Mutter sich um das Geld kümmert, so wie es fünf Mädchen getan haben, als wir einkaufen gingen!”. Ich kaufe sehr wenige Dinge, das Nötigste und sogar das Telefon, das ich von meinem Mann erhalten habe, der ein anderes genommen hat, und ich sage das nicht aus Stolz, aber ich brauche einfach nicht viele Dinge, ich habe alles Ich bin zufrieden mit dem, was ich habe und denke immer an Familie, Kinder, Projekte oder andere problematische oder kranke Menschen. schöne Kindheit, um ihre Familie zu genießen und sich in dem Haus wohl zu fühlen, in das Elohim sie gesandt hat (Gott) Viele schätzen mich und sagen mir Angela, ich kann nicht mit einem umgehen, sag mir dein Geheimnis, wie gehst du mit sieben um? Ich habe kein spezifisches Geheimnis, aber ich bekomme im Moment einfach Lösungen für alles, was ich tue, und das liegt an meiner Ausbildung, den Büchern, die ich lese, und meiner Beziehung zum Erretter, der mir Geduld, Hoffnung, Glauben, Licht, Weisheit und alles gibt. was ich brauche. Ich habe es immer gemocht, Geld zu sparen, mich um Geld zu kümmern, es gut zu berechnen, vorsichtig zu sein, was ich kaufe, weil Sie zufällig im Laden sind und so viele Dinge sehen, die Sie für nötig halten, aber in Wirklichkeit nicht brauche sie. Es ist dir nie in den Sinn gekommen, im Laden zu sein und zu sagen: „Was für ein schönes Kleid brauche ich wirklich für nächste Woche!” und als du nach Hause kamst, war der Schrank voll, du hattest nicht einmal einen Platz, um ihn zu stellen. (Ich habe vor einigen Jahren einige Artikel darüber auf der Website www.insulaekklesia.ro geschrieben.)
Vor 20 Jahren war ich so arm, dass ich ohne Wasser und ohne Essen fastete, nur ich hatte nichts zu essen und am Abend, als ich den Tag beendet hatte, aß ich Brot mit Margarine oder Schmalz und Vegeta. (Ich werde es dir ein anderes Mal bei einer anderen Gelegenheit erzählen). Der Ehemann kümmert sich um den Einkauf und was sonst noch im Haus benötigt wird und wenn das Geld nicht ausreicht, gebe ich es ihm, weil er weiß, dass ich immer Vorbehalte habe und ich danke Elohim (Gott), dass wir uns nie über dieses Thema gestritten haben. Tatsächlich streiten wir uns überhaupt nicht und wenn es weitere Diskussionen gibt, wie es in allen Familien üblich ist, dann klären wir sie schnell, nett und ohne allzu viel Aufhebens. Wenn Sie sich das Wort Streit genau ansehen, werden Sie zwei Wörter bemerken: „Was” und „Kunst”, das heißt „Welche Kunst”! Also wählen wir „Streit” oder „welche Kunst”! Es ist schön, eine gesegnete Ehe, Frieden und Freude in der Familie zu haben. (Bei einer anderen Gelegenheit werde ich Ihnen mehr darüber erzählen, wie wir geheiratet haben und wie ich mich um das Geld gekümmert habe, nicht, dass ich der Hahn im Haus sein würde, noch ist das Problem bei uns auf diese Weise, und dass wir die Prinzipien der Bibel respektieren: Jeschua Das Familienoberhaupt, dann der Ehemann, dann die Ehefrau, dann die Kinder, aber alle in einer schönen Harmonie, mit Respekt und Liebe zueinander).
Außerdem habe ich gute Freunde, die mir ein Geschenk geben, genau das, was ich zum richtigen Zeitpunkt brauche. Diejenige, die sich schon jetzt um mich kümmert, ist meine Mutter, mit der ich jeden Tag spreche. Sie lebt in Italien, aber wir treffen uns einmal im Jahr in Rumänien oder sie kommt zu uns. Ich habe einen anderen Bruder in Österreich verheiratet, der einen wundervollen kleinen Jungen hat, und das ist ungefähr meine ganze Familie. Ich hätte gerne eine große Familie, Schwager, Schwägerinnen (ich habe nur eine und ich kann sagen, dass ich gut mit ihr auskomme), mehrere Schwiegereltern oder Brüder, aber wenn ich keine Leute habe, bin ich froh, dass ich Kinder habe und das erfüllt mich, Wie ich einmal schrieb: DAS IST MEINE KARRIERE, meine Familie. Ich habe immer noch eine liebe Großmutter in Rumänien, aber sie ist ein bisschen weit weg im Harghita County, in der Nähe von Borsec, und ein paar Tanten, die mir lieb sind, und ein Onkel, der alles genießt, was ich auf Facebook poste. Mein Vater lebt immer noch und ist weit von uns entfernt, in der Gegend, in der sich meine Großmutter befindet. Es ist eine komplizierte Geschichte, denn seit ich klein war, hat meine Mutter uns alleine großgezogen. Ich habe ihn auch dieses Jahr vor der Pandemie oft gesucht. Ich habe immer noch eine Schwester und einen Bruder von meinem Vater, aber sie sind Teil einer anderen langen und interessanten Geschichte … Einige Kisten mit Geschichten halten sie verschlossen und öffnen sie von Zeit zu Zeit, um echte Geschichten zu erzählen, konkrete Fakten, aus denen man lernen kann. Andere halten sie versiegelt, Erinnerungen, die keinen Sinn mehr ergeben, einige traurig und schmerzhaft, die ich geheilt und befreit habe, und andere, denen ich mich öffnen werde die richtige Zeit. All diese Wellen haben mich gehärtet und auf wundervolle Weise geformt, und ich habe gelernt, niemanden zu beurteilen, mich niemals zu rächen und alles Elohim (Gott) zu überlassen.
Jeder Mann hat eine Geschichte und aus jeder Geschichte können wir etwas lernen. Achten wir darauf, die Menschen nicht zu beurteilen, weil wir ihr Herz, ihr Leben und die Gründe, warum sie so sind und nicht anders sind, nicht kennen. Wir müssen sehr vorsichtig sein, wie wir sprechen miteinander, weil nicht jeder ersetzt werden kann und die Verletzten ernsthafte Spuren hinterlassen können. Wir sind so klein auf dieser Erde und warum verletzen wir uns nicht gegenseitig, wenn wir einfach und schön leben können? Es wurden viele schöne Bücher über Beziehungen geschrieben, deshalb ermutige ich immer, gute und nützliche Bücher zu lesen, und in Bezug auf Freundlichkeit und Großzügigkeit werden diese durch Üben gelernt. Ein reicher Mann wird einen armen Mann niemals vollständig verstehen können, weil er nie arm war und nur diejenigen, die mindestens einmal in ihrem Leben auf nüchternen Magen geschlafen haben, den hungrigen verstehen können. etwas zu genießen, als es zu empfangen, wenn er nichts hatte, wird er aus dem Herzen der Bedürftigen geben können. Meine Kindheit war nicht sehr glücklich und bis zum Alter von 26 Jahren, als ich heiratete, litt ich sehr unter mehreren Der erste Grund war, dass meine Familie nicht ganz ist und ich mich oft allein fühlte, von niemandem, bis das Wunder in meinem Leben geschah und ich den Erlöser Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE) traf -akh), persönlich im Alter von 18 Jahren. Erst dann bekam mein Leben einen Sinn und ich begann die Dinge um mich herum zu verstehen, die ich bis dahin nicht verstand und beunruhigt war. Ein weiteres Leiden, das ich hatte, war die Unfähigkeit zu verstehen, warum es so viele arme und kranke Menschen gibt. Es dauerte Jahre der Forschung und der täglichen Fragen, bis ich mit meinem Mann heiratete, reifte und die Bibel, Gottes Wort, studierte. Ich dachte immer daran, dass es keine armen Menschen geben würde, wenn wir alle teilen würden, was wir hatten, weil viele von uns zusätzlich zu dem, was wir brauchen, Dinge und Geld haben. Mir ist aufgefallen, dass viele nicht zwischen Bedürfnissen und Wünschen unterscheiden, weshalb es ein globales Ungleichgewicht gibt. Diese beiden Bibelstellen sprechen unter anderem so deutlich darüber, wie wir sein sollten und wie wir wirklich sind.
„Legt euch keine Schätze auf Erden auf, wo Motte und Rost verderben und wo Diebe durchbrechen und stehlen: aber legt euch Schätze im Himmel auf, wo weder Motte noch Rost verderben und wo Diebe weder durchbrechen noch stehlen:
Denn wo dein Schatz ist, wird auch dein Herz sein. “Matthäus 6: 19-21„ Zweifellos ist Gottseligkeit (Treue), begleitet von Danksagung, ein großer Gewinn.
Denn wir haben nichts in die Welt gebracht, und wir können auch nichts daraus machen. Aber wenn wir was zu essen und anzuziehen haben, wird es uns reichen. Diejenigen, die reich werden wollen, geraten im Gegenteil in Versuchung, eine Schlinge und viele rücksichtslose und schädliche Begierden, die die Menschen in Verderben und Verderben stürzen. Denn die Liebe zum Geld ist die Wurzel allen Übels; und einige, als sie ihr nachgegangen waren, waren vom Glauben abgekommen und hatten sich mit vielen Sorgen durchbohrt. “1 Tim. 6: 6-10 Ich habe 2003 geheiratet und bin nach Graz, Österreich, gegangen, weil mein Mann seit 1989 hier war. Obwohl wir in Rumänien nicht viele Menschen und kein Haus haben, haben wir in unserer Seele viele Freunde in ganz Rumänien. und viele Einladungen, aber weil die Kinder noch klein und die Straßen teuer sind, fahren wir sehr selten oder fast gar nicht. Ich fühle mich reich, solche Freunde aus verschiedenen sozialen Kategorien und Glaubensrichtungen zu haben, aber wir sind durch Liebe und Freundschaft verbunden.
Interessant ist, dass viele Freunde, die auf dem Weg nach Rumänien ins Ausland reisen oder dort bleiben, bei uns Halt machten, um sich ein paar Tage auszuruhen. Ich habe sie mit einem so kleinen Auto beschimpft, du kommst zu uns, du weißt nicht, dass mein Keller voll ist und wo ich alle Geschenke, die ich in Rumänien schicken möchte, an Bedürftige lege. Viele von ihnen sind in die Missions- (und) Hilfsarbeit involviert, und wir arbeiten seit Jahren mit guten Ergebnissen zusammen, weil sie rechtschaffene Menschen sind und ich sie wirklich mit den Armen teile. Diese Arbeit bringt Ihnen viel Freude, aber manchmal auch Traurigkeit und Probleme. Viele hinterlassen mir Bitte um Hilfe und möchten nicht verstehen, dass sowohl ich als auch das Team, mit dem ich zusammenarbeite, nicht alle Fälle in Rumänien bewältigen können. Außerdem haben wir nicht die notwendige Zeit, wir haben unsere Familien und unsere Verantwortung. Niemand kann ohne Unterbrechung arbeiten, besonders wenn die Zeit für alle knapp ist. Wir haben alle 24 Stunden am Tag, niemand hat mehr. Erstens haben Sie meine Familie und Kinder, mit denen ich viel Zeit verbringe, wir lernen Rumänisch und wir haben viele Aktivitäten zusammen und in meiner Freizeit habe ich nicht viel, aber ich schreibe und lese gerne. Warum habe ich gesagt, dass ich es tue, weil ich immer den Ausdruck höre: Ich habe keine Zeit und ich frage mich, aber wer hat Zeit? Niemand, weil wir uns Zeit nehmen und wenn wir wirklich etwas wollen, werden wir Zeit für die Dinge bekommen und nehmen, die wir lieben. Ich habe ein Buch „Goldene Worte für goldene Seelen” gedruckt
was ich jetzt bei einem anderen Verlag neu veröffentliche, weil es einige Dinge in dem Buch gibt, die nicht mehr der Realität entsprechen. Ich habe dieses Buch gedruckt, um einem Verein in Rumänien zu helfen, die Bücher an diejenigen zu verkaufen, die finanzielle Unterstützung benötigen, aber der Verein hat jetzt nicht mehr so ​​viele Aktivitäten und arbeite jetzt an neuen Projekten, in die ich beide finanziell investieren möchte sowie Material. Ich möchte auch einige der Lehren und Ideen im Buch ändern, wie zum Beispiel den Namen des Erretters. Ich verwende gerne den ursprünglichen Namen, weil ich Jude bin und diesen Namen liebe: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), was bedeutet, dass Yeshua Erlösung und Maschiach, der Gesalbte ist. Dies ist ein längeres Thema, wir werden es ein anderes Mal diskutieren oder wir können es zusammen mit unserem jüdischen Freund aus Kambodscha, Eduard Claudiu Moisa, studieren: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa, mit dem es eine Freude ist, die Originale der Bibel zu diskutieren. (Hier ist eine andere Geschichte darüber, wie wir ihn kennengelernt haben, wie wir Pakete nach Kambodscha geschickt haben (hier können Sie mehr über dieses Thema   HIER lesen:
und wie mein Mann ein Flugticket hat, um im September 2020 dorthin zu fliegen, um die Bedürfnisse dort zu sehen und sich noch mehr zu engagieren. Es ist eine schöne Geschichte mit der Kampagne für Kinder in Kambodscha.
Öffnen Sie HIER: https://www.facebook.com/donate/206239683775366/ Bitte beginnen Sie nicht mit solchen Aussagen, dass sie in Rumänien ziemlich arm sind und was wir mit Kindern in Kambodscha zu tun haben, als wären sie keine solchen Menschen Einige machen das Problem falsch. Es ist traurig, besonders zu denken, dass jeder hilft, wo er den Anruf hat, und jeder hilft, was er kann und wann er kann. Der arme Mann ist arm, unabhängig von Religion oder Nationalität. Befreien Sie sich von diesen Vorurteilen, um einen Unterschied zwischen Menschen zu machen. Wir werden bald mehr darüber sprechen, aber heute fuhr ich mit dem Zeugnis fort, das zunächst als einfacher Artikel darüber gedacht wurde, was es bedeutet, sich wie ein Wassertropfen in einem Ozean zu fühlen, und ich ging auf mehrere Themen ein. die ungeplant waren. Oh, erinnere mich daran, dir von meinem Buch „Herzliche Tipps für diejenigen, die lernen wollen“ oder „1000 Dinge, die jeder wissen sollte“ zu erzählen. Es gibt viel zu teilen und ich würde mich freuen, es zu wissen dass jemand liest und etwas aus all diesen Lebensgeschichten gelernt hat. Wahrscheinlich wird es für einige zu viel zum Lesen sein und für andere eine schöne Lektüre, ein Lächeln im Gesicht und vielleicht eine willkommene Hilfe.
Ich habe auch Band 2 des Buches fertiggestellt, aber ich konnte es nicht drucken und habe einige weitere Bücher angefangen, aber ich bewege mich wie eine Schnecke vorwärts, weil ich an den Projekten, sozialen, kulturellen und pädagogischen Projekten des Vereins beteiligt bin, aber ich beschwere mich nicht, weil, wie ich Ihnen im Artikel sagte zuvor (HIER OFFEN)haben alle Dinge ihre Zeit.
Und die anderen Freiwilligen des Vereins sind besondere Menschen (ich erinnere mich nicht an ihre Namen, weil ich sie zuerst fragen möchte, um ihre Erlaubnis zu bitten), die Lehrer in Österreich sind, einige haben Familien mit vielen Kindern, andere sind einfache Menschen, aber mit einem großen Herzen. jedes anders, aber wir hatten die gleiche Vision und das ist wichtig, anders, aber zusammen zum Guten oder Schlechten. In der Vereinigung hatten und empfingen wir Freiwillige aus allen Religionen, Katholiken, Orthodoxen, Evangelikalen, Muslimen usw. und ich habe gesehen, dass es nicht die Religion ist, die den Menschen notwendig macht, sondern der Charakter und die Güte des Herzens. Wir haben auch Unterstützer, Freunde, die sich in uns einfühlen, die auf Facebook teilen und anderen von uns erzählen. Diejenigen, die sich freiwillig für den Verein engagieren, haben auch ihr eigenes Privatleben. Deshalb helfen sie, wenn sie können und wie sie können, und jeder muss verstehen, dass wir keine Organisation mit bezahlten Mitarbeitern sind. In Österreich, dem Land der Verbände, gibt es viele Organisationen, die viele schöne und wunderbare Dinge für Menschen tun, aber Mitarbeiter bezahlt haben, auch wenn ihre Dienstleistungen kostenlos sind. Bei dieser Gelegenheit möchte ich allen Mitarbeitern, Mitgliedern und Freunden des Vereins und insbesondere für jede AKTIE danken, da wir oft nicht wissen, was für ein Wunder eine Distribution bewirken kann. Es kommt vor, dass Sie eine TEILUNG geben und jemand, der sie sieht und für eine Wohltätigkeitsorganisation spendet, um genau das Problem einer anderen Person zu lösen, die leiden oder hungrig ist, krank ist und eine Behandlung benötigt, wie ich leiden kann, dass er keinen Platz hat ihre Tätigkeit ausüben, etc.
Und wie ich Ihnen zu Beginn um 2003 sagte, ging ich auf den Flohmarkt und die Leute waren nett und gaben mir viele Dinge, einige kostenlos, andere kaufte ich zu niedrigen Preisen. schöne neue Dinge für Kinder und Erwachsene. Dann nahm ich sie mit nach Hause, wählte sie aus, wusch sie und packte sie für Rumänien. Nach der Geburt meiner Babys gaben mir die Leute viele Dinge, weil sie wussten, dass ich viele Kinder hatte. Einige schätzen mich dafür, andere fragen mich ironisch:
„Aber wie viele Kinder möchten Sie haben? „. Ich würde ihnen mehr antworten, aber Bildung und gesunder Menschenverstand verlassen mich nicht, ich antworte ihnen nur: „Ich habe keine Kinder, ich weiß nicht, wie ich Kinder haben soll, ich empfange sie, sie sind himmlische Gaben und großer Segen für mich, es ist mein Reichtum „.
Ich könnte Ihnen tagelang von meinen Kindern erzählen, aber heute haben wir ein anderes Thema. Meine einzige Sorge gilt meinem kleinen Mädchen Arielle Elisabeth, die dieses Jahr elf Jahre alt wird. Zwei Jahre lang ging ich jeden Monat ins Krankenhaus und einige Monate später wurde sie ins Krankenhaus eingeliefert, wo sie getestet und mit Antibiotika infundiert wurde Der Grund, warum er einen Pilz im Hals hatte. Dann gab ich die Termine und Krankenhausaufenthalte im Krankenhaus auf und setzte die Kontrollen bei einem Lungenarzt fort, der sagte, er habe Asthma und jetzt im April 2020 sagte er mir, dass die Lungen in Ordnung seien und er empfahl mir, einen speziellen Nackentest zu machen. Ich habe gerade einen Film an seinem Hals gemacht, der MRT (Nuclear Magnetic Resonance) heißt, und das Ergebnis ist positiv. Er sagte, er habe nichts: (Meine Angst ist, dass mein kleines Mädchen keinen hat Bis jetzt eine konkrete Diagnose und Behandlung. Niemand weiß, was sie hat. Ich weiß nicht, was ich ihr geben soll, wenn ich sie im Hals niesen höre und sie nicht normal atmen oder sprechen kann. Sie kann nicht alles teuer machen, was sie in ihrem Hals fühlt und sie ist immer durch das Geräusch in ihrer Kehle gestört Sie wissen in Worten, was eine Mutter fühlt, die nachts ihr Kind in die Arme nehmen und in ein anderes Zimmer bringen muss, weil sie vor dem Juckreiz im Hals nicht schlafen kann. Nächste Woche fahren wir nach Wien, weil sie 2 Jahre in Graz ist – Dieses Problem wurde gelöst und ich kann nicht warten, ich kann nicht warten. Beten Sie, dass wir eine angemessene Diagnose und Behandlung erhalten, damit sie zur Schule gehen können, ohne mich anzurufen und mich zu fragen, was Ihr Kind im Unterricht stört 🙁
In Bezug auf die irdischen Reichtümer, die viele für mich persönlich begehren, habe ich nicht einmal ein kleines Vermögen in meinem Namen und ich möchte keine irdischen Reichtümer, weil ich bereits sehr reich bin, viele himmlische Reichtümer habe und genug habe. Viele nette Leute aus allen Nationen (hier in Graz gibt es viele Nationen und ich habe viele türkische Nachbarn … eine andere Geschichte) kamen mit Respekt zu mir und ich fragte mich, ob ich erfahren sollte, dass es einige gibt, die dies nicht empfangen oder als Demütigung ansehen . Selbst auf Flohmärkten, zumal es in Graz viele gibt (hier ist die Liste https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz mit ihnen für Interessierte), gibt es viele Menschen, arm oder reich, die auch nicht gehen dass sie sich aus verschiedenen Gründen schämen, andere zu sehen, und nicht wenige.
Es hängt davon ab, wie Sie es sehen, eine Sache für Sie kann ein Segen und eine andere für einen Fluch sein. Wie ist Ihr Herz so und Sie sehen alle Dinge um sich herum. Ein guter Mann wird all die positiven, schönen Dinge sehen und Möglichkeiten dazu finden genieße alles um ihn herum, aber ein Mann mit einem schlechten Herzen wird alles Negative sehen und dich immer unglücklich machen. Ich sah das alles als Segen an und dankte ihnen und sagte ihnen, dass ich es an sie weitergeben würde, weil ich genug für meine Kinder habe und ich mein Haus nicht füllen möchte und sie froh waren, dass sie wussten, dass ich sie nach Rumänien schicken würde. Als ich keinen Platz im Haus oder im Keller hatte, mietete ich eine Garage, in der ich Hilfe für Rumänien sammelte. Jahrelang gingen mein Mann und ich zu den Häusern der Leute, nahmen Dinge mit und brachten sie in die Garage, und dann brachte mein Mann sie nach Rumänien. Es war schwer, es war eine große Ausgabe, aber wir haben es genossen, etwas Gutes und Nützliches zu tun. Wenn Sie diese Augen voller Tränen der Dankbarkeit und des Glücks sehen, wenn Sie aufrichtige Botschaften erhalten und wenn Sie wissen, dass jemand wegen Ihnen glücklich schläft, brauchen Sie keinen solchen Reichtum mehr. Mein Mann arbeitete in der Versammlung und hatte ein normales Gehalt. Ich war eine Hausfrau zu Hause mit den Kindern. Finanziell ging es uns nicht so gut, aber Adonai Elohim (Lord God) kümmerte sich um uns. Dann ging mein Mann zu einer Sicherheits- und Wachfirma, wo er sich um das Gebäude in der Grenadiergasse am Griesplatz, der ehemaligen Kunstschule in Graz, kümmern musste. Dort störte Elohim (Gott) einen gutmütigen Ingenieur, wie viele Österreicher aus dem Grazer Rathaus, der sehr beeindruckt von dem war, was wir taten, und sagte zu meinem Mann: „Wie, Sie bezahlen für die Garage Um Dinge für Rumänien zu sammeln, nehmen Sie sie auf eigene Kosten aus den Häusern der Menschen und bringen sie nach Rumänien, investieren so viel Zeit und Liebe in alles, was Sie tun (Lob ist ausgeschlossen, ich wiederhole nur seine Worte), geben Geld für Bedürftige in Rumänien aus, sie Kaufen Sie mehr Lebensmittel, Babywindeln usw. Zusätzlich zu den vielen Geschenken, die Sie in der Garage sammeln, ist es etwas, das Sie bewundern und schätzen sollten! “. Nach ein paar Tagen kam sie zu meinem Mann und gab ihm die Schlüssel und sagte: „Schau, das ist dein Gebäude, kümmere dich darum, es sind wertvolle Gemälde drin und ich bin für alles verantwortlich. Bis das Büro des Bürgermeisters entscheidet, was damit zu tun ist, können Sie es für wohltätige Zwecke verwenden. „
Eines Tages kam ein Team und war auch Bürgermeister des Grazer Bürgermeisters Mag. Dr. Siegfried Nagl und mein Mann fragten ihn, aber was machst du mit diesem Gebäude und er antwortete, wir wissen es immer noch nicht und das war zu unserem eigenen Besten, damit wir es so lange wie möglich nutzen konnten. Es war ein großer Segen, dass wir in diesem großen und geräumigen Raum auch Möbel, Waschmaschinen, Kühlschränke, Kinderfahrräder usw. hatten. Auch wenn alles gut und schön schien, war der Transport nach Rumänien immer ein Problem. Denn wenn Freunde kamen und ihre Autos füllten, war es eine Sache, aber wenn Sie einen Schuss oder ein großes Auto schicken wollten, war es bereits ein Problem, große Ausgaben, die niemand decken musste. Wir gingen und holten sie gerne KOSTENLOS aus den Häusern der Menschen (andere machten es zu einem Geschäft, mutig zu ihnen, jeder mit seiner Mission, seinem Job, wir können nicht alle die gleichen Anrufe haben und wir müssen nicht neidisch sein diejenigen, die gut laufen, weil unter der Sonne Platz für alle ist) und ich brachte sie ins Lager, aber dann gab es viel Arbeit mit dem Be- und Entladen von Möbeln, Waschmaschinen, Kühlschränken usw., dann dem Organisieren des Transports, dann anderen Kosten und Kosten. Sie konnten den Fahrer nicht gehen lassen, bis Sie sicher waren, dass der Mann Essen und alles hatte, was er auf der Straße brauchte.
Außerdem kann so viel auf der Straße passieren und Sie können nicht ohne einen Cent auskommen, wenn etwas oder andere unvorhergesehene Ausgaben anfallen. Mein Mann arbeitete, unsere Familie wurde vergrößert und an den Wochenenden konnte er nicht aufs Land gehen, um sie aufzunehmen, und es war notwendig, das Team zu vergrößern, Freiwillige, die verstehen, was Mission und Großzügigkeit bedeuten. Da die Fahrer immer Probleme beim Zoll hatten, mussten wir uns gegenseitig bitten, die notwendigen Dokumente für den Transport vorzubereiten. Eines Nachts, als ein Lastwagen nach Rumänien fahren wollte, riefen unsere Freunde vom Grazer Rathaus nachts in eine Kirche in Graz und baten sie freundlich, unsere Dokumente vorzubereiten.
Nach ein paar Tagen kamen sie zu uns nach Hause und sagten: „Das ist nicht der Fall! Sie müssen mit Dokumenten arbeiten, Sie können keine Autos ohne Dokumente nach Rumänien schicken und wir können nachts nicht laufen, um die Dokumente für den Transport zu lösen. Selbst wenn wir tagsüber alles organisierten, kam es dennoch vor, dass das Auto verspätet war oder wir die Zeit zum Laden nicht einhielten und es für uns immer schwierig war, andere zu belästigen, den Transport mit den richtigen Dokumenten zu versenden.
Diese wunderbaren Menschen aus dem Grazer Rathaus (ich gebe ihnen nicht ihren Namen, weil ich sie zuerst um Erlaubnis bitten muss) haben alle Formalitäten für uns erledigt und wir danken ihnen sehr, bis heute sind wir ihnen dankbar.
Sie freuten sich, viele Bücher in unserem Haus zu sehen und fragten uns, was wir mit ihnen machen und ob wir sie lesen. Ich sagte ihnen, dass ich 90% von ihnen gelesen hatte und dass sie unser Erbe für Kinder sind. Sie fragten uns, was Sie mit ihnen machten, weil es in allen Räumen Bücher gab, nicht nur im Wohnzimmer. Wir antworteten einfach: „Wenn wir keinen Platz für Bücher in unserem Haus haben, werden wir eine Bibliothek eröffnen!” und das geschah kurze Zeit nach unserem Gespräch.
Die Eröffnung der interkulturellen Bibliothek in Graz war eine Notwendigkeit, da die Leute bereits zu uns nach Hause kamen, um Bücher auszuleihen, ein Buch in ihrer Muttersprache nicht gelesen hatten und ich immer ein kleines Baby hatte, das gestillt werden musste, und selbst wenn wir Gäste begrüßen, die Sie nicht empfangen können den ganzen Tag alle Leute auf der Straße in Ihrem Haus. Wir haben keine Angst vor Dieben, weil sie nichts zu stehlen haben als die Bücher, die unser ganzes Vermögen sind, und diejenigen, die sie stehlen, sind nicht verärgert 🙂 Die Bibliothek enthält weltliche und christliche Bücher in 3 Sprachen Englisch, Deutsch und 80% in rumänischen Büchern ein unschätzbarer Wert.
Unser Zuhause ist ein staatliches Zuhause, obwohl viele uns fragen, warum Sie Ihr Zuhause nicht gemacht haben, wenn Sie so viele Jahre in Österreich waren, zumindest für Kinder. Jeder sagt und denkt auf seine eigene Weise und wir folgen ihrem Rat, aber wir haben andere Prinzipien und andere Visionen. Zuallererst ist ein Staatshaus in Österreich wie Ihr Haus, es ist nur so, dass Ihr Name nicht auf diesem Dokument steht, aber was Sie glücklich macht, ist, dass Ihr Name auf dem Dokument steht oder nicht, Sie schlafen immer noch, Sie du kannst es genießen, es wärmt mich überhaupt nicht, ob mein Name geschrieben ist oder nicht. Aus einem Staatshaus wirft dich niemand raus, selbst wenn die Kinder erwachsen werden und dein Haus zwei oder vier Zimmer hat und du allein bist, kommen sie nicht, um zu sagen, dass sie in ein kleineres Haus ziehen sollen, weil dieses große will einer größeren Familie geben. Der österreichische Staat ist ein sozialer Staat und sie denken viel über Menschen nach und sie haben das Konzept, dass der Mensch an seinem Ort unterrichtet wird, an dem er ein Leben geführt hat und wie man ihn von dort wegbringt. Es wäre, als würde man sich das Leben nehmen. (Dies ist eine andere Geschichte, bei einer anderen Gelegenheit werden wir ausführlich darüber sprechen). Nach mehr als 10 Jahren ehrenamtlicher Arbeit vor Ort eröffnete ich 2014 den Verein:
Angela, Verein zur Unterstützung von RumänInnen die dann auf Anraten von Freiwilligen, die ein Hindernis in diesem Namen sahen, dachten, dass die Menschen uns nicht helfen würden, dort einen Namen zu finden persönlich und wird alle Dinge mit diesem Namen verknüpfen. Ich denke, diese Vorurteile sind nicht gut, weil nur Menschen gesehen haben, wer wir sind und was wir tun, wir waren nicht unsichtbar. Aber weil ich gerne in einem Team arbeite und Ratschläge höre, habe ich zugestimmt, den Namen in Wings of Hope Graz zu ändern. Als wir unsere Aktivitäten ausweiteten und andere Nationen sich uns anschlossen, nicht nur Österreicher, beschlossen wir gemeinsam mit den Mitgliedern die Vereinigung in einen neutralen Namen zu verwandeln, von allen und von anderen Völkern akzeptiert zu werden und sich gut mit uns zu fühlen, nicht nur eine Vereinigung von Rumänen zu sein. An vielen Projekten haben wir Freunde aus verschiedenen Nationen und sogar Praktizierende aus verschiedenen Ländern beteiligt, die bei uns vorbeischauten und sich uns anschlossen. Deshalb haben wir den Namen in Österreichisch-Rumänisches Kulturzentrum Graz – Die Flügel der Hoffnung geändert.
Die Eröffnung dieses Vereins hat unsere Arbeit in dem Sinne viel einfacher gemacht, dass Menschen mit einem großen Herzen kamen, um ihre Schulter ans Steuer zu legen und unsere Arbeit zu verstehen. Neben gemeinnützigen Projekten war ich sehr an sozialen Projekten beteiligt, mein Mann war seit 1989 in Österreich und ich, ein Rechtsberater ohne offizielles Diplom, hörte mir alles an, was mein Mann am Telefon besprach, und lernte jeden Tag, was Integration bedeutet, was neue Gesetze wurden verabschiedet usw. Mein Geldbeutel war und ist ein Geldbeutel, der sich von anderen Damenhandtaschen unterscheidet. Er ist voller Tagebücher, Notizbücher, Broschüren und allerlei Dinge von A-Z, weil ich immer denke, dass vielleicht jemand etwas braucht und ich es ihnen geben muss. dann denke ich an meine Kinder, die bei Bedarf einen Patch oder eine Haarspange für Mädchen haben sollen, oder du fragst dich, was mir sonst noch durch den Kopf geht. Außerdem hatte ich den zusätzlichen Babyrucksack mit allem, was ein Baby braucht. Ich mag es, einfache evangelistische Broschüren ohne religiöse Untertöne in meiner Handtasche zu haben, wenn Adonai Yeshua (Lord God) Menschen, die sich für die Wahrheit interessieren, im Weg steht, und außerdem hatte ich Informationsbroschüren von verschiedenen Institutionen und Organisationen sowie andere Flyer zu den Ereignissen aus Graz. Jetzt habe ich nicht mehr so ​​viele, weil ich sie studiert und persönlichen Kontakt zu vielen Institutionen und Organisationen in der Stadt Graz aufgenommen habe. Jetzt habe ich all diese Informationen im Kopf und erhalte die Ereignisse per E-Mail und poste sie auf diesen oben genannten Facebook-Seiten. oben. Seit 2003 hat sich viel geändert und die Technologie hat sich stark weiterentwickelt. Jahrelang, als ich, als mein Mann, mit den Leuten ging, bei denen sie Termine hatten, um zu übersetzen und ihnen zu helfen, arbeitete ich von zu Hause aus per E-Mail ohne Unterbrechung. Manchmal rief ich sogar andere Freunde an und bat sie, mit anderen zu gehen. Nicht selten begleiteten sogar meine älteren Kinder einige Leute, um einige Dokumente zu übersetzen und zu vervollständigen.
Amena Petra, meine älteste Tochter, hat ebenfalls einen Abschluss auf dem Gebiet, aber sie arbeitet immer noch nicht, weil sie keine Zeit hat. Außerdem erhielt ich täglich Nachrichten auf Facebook: „Frau Angela, können Sie mir sagen, wie dieses Gesetz ist?” „Ich habe gehört, dass ein neues Gesetz verabschiedet wurde” oder „Frau Angela, ich habe nur eine Frage” und sie würde Ihnen eine Wurst schicken, damit Sie eine Stunde brauchen, um zu verstehen, mit welchen Problemen sie konfrontiert war. Ich habe versucht, alle mit Liebe und Respekt zu beantworten, aber als sie mich bereits den ganzen Tag am Telefon anriefen und mir auf Facebook schrieben, wusste ich nicht, welche ich antworten sollte, also sagte ich, dass es nicht funktionieren würde. Ich habe das PERSONAL ACCOUNT-Profil erstellt und diese Seite erstellt, um hier zu schreiben, damit ich etwas Ruhe haben kann.

 Auch wenn es seltsam erscheint, aber ich akzeptiere keine Anfragen, nur um viele Freunde zu haben, um berühmt zu werden, oder ich weiß, aus welchen Gründen andere es mögen, viele Freunde zu haben, nur um sich einen Namen zu machen. Und jetzt schreibt er mir weiter und ich entschuldige mich, dass ich nicht alle beantworten kann, aber wenn ich Facebook öffne, beantworte ich sie zuerst an Freunde und deshalb habe ich diese Seite erstellt, damit ich nur innerhalb der verfügbaren Zeit weiterhelfen kann. Danke für Ihr Verständnis!

 

Erst im Jahr 2018 kam mir die Idee, dass sich jeder für die kostenlosen Dienste unseres Vereins anmelden sollte, sowohl für Reisen zu verschiedenen Institutionen oder verschiedenen Sitzungen als auch für die Stunden der telefonischen oder schriftlichen Beratung (E-Mail, Facebook, WhatsApp usw.). Wir vergessen, dass wir neben Integrationsberatung für Jobs, Wohnungssuche, Informationen zu bestehenden Institutionen und Verbänden in Österreich usw. auch juristische, familiäre, psychologische, spirituelle usw. Beratung angeboten haben. Wenn wir berücksichtigen, dass einige Berater über 100 Euro pro Stunde erreichen, kann unser Verband auf etwas stolz sein.

Ich habe Hunderte von Listen im Archiv gesammelt und es tut mir leid, dass ich nicht früher auf die Idee gekommen bin, dass ich in das Rekordbuch aufgenommen worden wäre 🙂 Ich bin lange in Graz zur Synagoge gelaufen, aber jetzt gehen wir gerne zu einer kleinen Versammlung von Österreichern am Schillerplatz 5 , Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, weil sich die Menschen hier in die gemeinnützige Arbeit einfühlen, an der wir beteiligt sind, und wie gesagt, wir haben unser Team erweitert und wir haben schöne Verbindungen und Orte in ganz Graz, an denen uns Menschen geben Liebe Dinge für Rumänien. Das einzige Problem ist nur der Transport, der oft sehr teuer ist.

Wenn jemand ihn im Herzen hat, kann er eine kleine Spende auf dieses Konto leisten, und wir senden ihm den Nachweis per E-Mail, was wir mit dem Geld gemacht haben.

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Unser Verein ist unpolitisch, religiös und ohne Unterstützung des österreichischen oder rumänischen Staates. Wir haben Seite an Seite mit jedem gearbeitet, der ein gutes Herz hat, unabhängig von seiner religiösen Überzeugung. Wir unterstützen uns selbst und die Spenden, die wir erhalten, decken nur einen kleinen Teil der Transportkosten. Wir müssen den Rest so weit wie möglich aufbringen. Bei dieser Gelegenheit möchte ich den Mitgliedern, Freiwilligen und Freunden danken. Wie ich Ihnen oben sagte, macht Ihnen diese schöne Arbeit viel Freude, sowohl durch die Tatsache, dass Sie geben, als auch wenn Sie positives Feedback erhalten, wenn Sie Dankesbotschaften von denen erhalten, die alles genießen, was Sie ihnen gegeben haben. In diesen Tagen erhielt ich ein Dankesbild: „Ich trage gerne den Pullover von dir!” und es war so mit einem schönen Lächeln auf dem Bild, dass es mir so lieb war. Natürlich habe ich den Pullover nicht erkannt, denn ehrlich gesagt, wenn ich Kleidung erhalte, sind die Leute nett und zeigen mir, dass es viele schöne Dinge gibt, meine Größe, und ich lächle und danke ihnen. Ich sage nicht allen, dass ich sie weitergebe. Einige Nachbarn sind nett und kommen zu meiner Tür und lassen sie dort, andere klopfen an die Tür und fragen mich, ob ich sie will und andere hinterlassen mir eine Nachricht. Viele Leute denken, wenn ich viele Kinder habe, brauche ich auch viele Dinge, aber das ist nicht der Fall, weil ich lieber ein paar habe und was unbedingt notwendig ist, als viel, um den ganzen Tag zu putzen und keinen Platz im Kleiderhaus zu haben. Ich trage oft Kleidersäcke im Keller, entweder erhalte ich sie oder sie bleiben klein von meinen Kindern. Nimm es nicht als selbstverständlich an, dass es nur meine Lebensgeschichte ist, die ich mit dir teilen möchte. Jeder hat seine eigene Geschichte und wir Menschen sind wie Blumen, die sich vor anderen öffnen oder schließen. Wenn Sie sich öffnen, laufen Sie Gefahr, angegriffen, beurteilt, missverstanden oder missverstanden zu werden, aber Sie haben auch Freude, weil Sie wissen, dass es für manche nützlich ist, Sie zu lesen und sogar Ihre Erfahrungen zu genießen, oder für andere können Sie ein Vorbild sein. oder ein Beispiel einer Familie in Wien, an die ich immer mit Respekt und Bewunderung denke.
Ein Transportunternehmen aus Wien schickt wöchentlich ganze Lastwagen mit Lebensmitteln, Kleidung und anderen Dingen nach Rumänien, was bedeutet, dass die Einnahmen des Unternehmens für wohltätige Zwecke verwendet werden. Im Moment kenne ich sie nicht so gut und kann es mir nicht leisten, ihnen hier ihre Namen zu geben, aber ich sage Ihnen, dass ich jeden Tag in der Gruppe am Telefon sehe, wie ganze Lastwagen sie in Rumänien zu den Bedürftigen erreichen, und das ist eine große Freude für mich dass ich dich nicht in Worten beschreiben kann. Ich bete für sie, dass ich weiß, dass es nicht einfach ist, dass es viel Arbeit ist, dass es viele Verantwortlichkeiten gibt und dass es viel Zeit kostet.
Ich weiß aus eigener Erfahrung, dass es nicht so einfach ist, wie es scheint und nicht so einfach, deshalb bewundere ich sie sehr und wünsche ihnen von ganzem Herzen viel Gesundheit und Segen. Ich wiederhole, ich bin ein Tropfen in einem Ozean, ein Sandkorn, ein Blatt, das vom Wind gefallen und getragen und manchmal von sorglosen Passanten mit Füßen getreten wird, ein Schatten, ein Geheimnis, aber gleichzeitig eine Freude und ein Segen für alle, die wissen, wie es geht genieße die einfachen und schönen Dinge.
Ich habe die Wunder von Elohim (Gott) in diesem Werk gesehen, ich habe sie in meinem Leben und in meiner Familie gesehen, deshalb gehe ich durch Glauben, Hoffnung und Stärke vorwärts, weil alles gut und schön sein wird. Ich bin nicht perfekt, ich bin nicht die beste Mutter oder die beste Frau, aber ich lerne jeden Tag gerne, ich bin ein Autodidakt und ich arbeite gerne mit Menschen, auch wenn dies manchmal das Schwierigste auf der Welt ist. Jemand sagte mir, dass er es vorziehe, acht Stunden in einer Fabrik zu arbeiten, seine Arbeit zu beenden und nach Hause zu gehen, nichts mit irgendjemandem zu tun zu haben, keinen Stress und keine Probleme. Aber du, Angela, inmitten von Menschen brauchst du viel Geduld, Aufmerksamkeit und viel Zeit, und das ist nicht einfach. Tu, was du kannst und so viel du kannst, weil du gut weißt, dass der Weg zum Scheitern darin besteht, allen zu danken. Versuchen Sie, allen zu danken, dass Sie keinen Erfolg haben werden. Denken Sie immer an diejenigen, die Sie unterstützen, arbeiten Sie mit ehrlichen Menschen zusammen, halten Sie Ihren Glauben stark und wagen Sie es immer mehr. Geben Sie Ihre Träume nicht auf, Sie haben solche Menschen wie sie sind, weil Sie immer gute Menschen, schlechte Menschen, fremde Menschen, wundervolle Menschen, Menschen und Menschen treffen werden, aber Sie bleiben gleich und vergessen nicht, dass gute Menschen für immer zusammen anziehen, sich treffen und zusammen bleiben. Wenn sich jemand in uns einfühlt und diese Arbeit unterstützen möchte, kann er eine Spende auf dieses Konto leisten, aber FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) angeben, da ich jede Großzügigkeit aus dem Herzen herausnehmen und mit jedem Cent eine Liste erstellen werde.
Bitte senden Sie uns eine E-Mail an romaniidingraz@yahoo.com, wenn Sie Ihren Namen nicht auf die Liste setzen und anonym bleiben möchten.
Wenn Sie eine Spende tätigen, ist es uns eine Ehre, mit Ihnen einen Sponsorenvertrag abzuschließen und die Werbung Ihres Unternehmens oder Ihrer Vereinigung auf unserer Blog-Seite https://romaniidingraz.wordpress.com und auf der Website https://www.insulaekklesia.ro  zu platzieren.
wo wir viele Abonnenten haben, sowie auf den Seiten unserer Freunde, über 50 Facebook-Seiten und Gruppen auf Facebook.
Ich danke Ihnen von ganzem Herzen und vergesse nicht, dass es auf SHARE ankommt!   CLICK HIER!
Teilen Sie diesen Artikel, weil ich sicher bin, dass wir Lösungen finden werden, um diese Projekte zu entwickeln und gemeinsam schöne Dinge zu tun. 
Jede Spende ist wichtig, egal wie klein, denn nach und nach wird ein Ganzes gemacht!
Und weil wir bereits einige Sponsoren für diesen großen Schritt haben, den wir unternehmen werden, habe ich es gewagt, meine Geschichte zu schreiben, unsere Geschichte.
Ich freue mich auf Ihr Feedback unter romaniidingraz@yahoo.com

A life story that gives meaning.Everything works together for the good.

de

Welcome back!
These are just a few of our facebook pages for you to understand better our projects.

Click on each link and take a look. Thank you from the bottom of my heart for your time!
1.https: //www.facebook.com/centrulculturalaustroromangraz/ 2.https: //www.facebook.com/Proiectul-Aripile-Sperantei-Graz-1614742275409578/
3.https: //www.facebook.com/Flügel-der-Hoffnung-Graz-Gemeinsam-gestalten-853064594754102/
4.https: //www.facebook.com/ComunitatearomanilordinGraz/ 5.https: //www.facebook.com/Atelier-de-creatie-Graz-si-activitati-pentru-copii-1695105850757229/
6.https: //www.facebook.com/Nachhilfezentrum-Graz-Meditatii-scolare-si-programe-educative-pentru-copii-172772219827765/
7.https: //www.facebook.com/Angela-Peschir-Team-200453667107230/ 8.https: //www.facebook.com/bibliotecaromaneascagraz/.
9.https: //www.facebook.com/Bibliotecă-creştină-in-Graz-100881310338030/
10. https://www.facebook.com/Rumänischer-Verein-in-Graz-688598047920616/ 11.https: //www.facebook.com/cursuridelimbagermanaGraz/

Many people when they see our facebook pages, projects made with volunteers, with special people, say Wow…how many and beautiful things you have done! Of course, it is good to be appreciated and admired for the provision of services, knowledge and skills, dedication, talent and time given to such projects. Volunteering is not an easy job because it takes time from the family, work and so many obligations and even if it is done in the free time, we do not have much free time, and to have it, even for this time we have to make sacrifices… That is why I always respect those who have been with me and stayed until the end. I am well aware that I could not have accomplished anything if I did not have the right people, favorable circumstances, and the blessing of Elohim (God). Many of my friends encourage me and that gives me the strength to move forward because they know my personal projects that will never appear on Facebook and I always tell them that I feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN. Some of them I have to post it on Facebook to encourage others to do good deeds. Others I post it to enjoy together,beautiful pictures that remain in our memory many years from now. The pictures are the most beautiful memories and they remind us from beautiful people, wonderful projects and interesting places. Our association in a short time it will have a new space and we will fondly remember the old one looking at the pictures… Some articles need to be posted to show to the sponsors and contributors that support, whether small or large, was used for the purpose for which it was donated. These days I received a donation a computer and I posted and thanked to the donor but when the customs opens we will post again where that computer ended up, to whom I donated it further.
This transparency is important so that we can work better and more efficiently with other sponsors who want to join our mission. Seee how we work and get to know us better. There are many people who do good deeds and go unnoticed by some, but not by all, and this is not a problem if someone praises you or not, it is important to have a happy heart and a calm soul in the evening when you put your head on the pillow, to sleep with the reconciled consciousness that you have done only good and bad to no one. Even if you can’t please everyone, even if some judge you or have prejudices about you without knowing you, even if others still bring you bad words, these are all part of life so never put them to heart, not to let them grieve our souls, to hinder us, to shatter our dreams, and not to sneak poison into our minds. It is important to have a clear vision and follow our path exactly as in the Romanian proverb:”Dogs bark and the bear sees its way” and at the end what do we have to do with the wickedness or dissatisfaction of some, it’s their problem, it’s their job and not Ours. Their inappropriate behavior pollutes them, darkens their horizons, and enslaves them of darkness because they are guided by their own frustrations and not by the principles of light and goodness. I have never been able to upset such people because they are so hurt. And if they choose not to heal, then they attack others and throw away their venom believing that this way they will feel better but this „better” is just for few moments and then they live on with pain, fear, weaknesses, failures, frustrations and that is why we must have compassion for such people. (this is already another story, on another occasion). We have to go over everything that is negative, not to make a soap opera out of nothing, not to give them too much importance and not to analyze them too much because thinking about them will raise the question: Is it true?Why he/she say that? … This already reminds me of Bible Genesis when the devil came to give to Eva ideas: Did Elohim (God) say to don’t eat this? There is a problematic side when criticizing are building and then we must be careful and to considerate and meditate. They agreed to stop and think to me: Why did he say so far? They can help them get out of their jealous, mischievous or frustrated state and be able to offer help. (this is already a longer story).
I met people who have problems with all the thoughts in them, they are divided and he took them in peace. I am advised to pray and leave the burdens at the feet of Yeshua HaMashiach (Jesus Christ) and not take them anymore, because many take them there, then take them back and can do bigger and bigger problems. The problems are like those little pebbles I take care of are not in the way and we just have to get around them, take them into account, but not let ourselves be divided by them, we can not see big problems and be discouraged.

It is so fascinating that there are so many good people around us, and when God puts them in your way
Read HERE:

Publicată de Angela Peschir & Team pe Vineri, 17 aprilie 2020

In all these projects my biggest pain was LACK OF SPACE, lack of space to carry out your activity. To have people with arms full of books come to you and tell them that you don’t have room because it’s full everywhere, it’s the biggest pain. To leave you a message that they have beautiful things for children and want to donate them, you can’t say that you don’t have room, your soul get break to know that some give them wholeheartedly and others have nothing to wear and even need they and you refuse them on the grounds that you have no space… the peak of pain… Of course I tried not to refuse anyone but I took many things with half of my heart, not with joy as I would like to take them, for that I didn’t know where to put them. The cellar and the balcony were full, the door was full, the place where I am not allowed to keep them because we are fined and not infrequently I was one step away from receiving fines. Plus I have children and I can’t take their playground for the association’s projects and sometimes they told me: „Mommy, do we want to play on the balcony when you release him?” It breaks my heart that they don’t understand that we send them to Romania with love or sometimes someone comes after them but after a while it’s full again and I really want to free their balcony forever to have their free and beautiful playground . Unfortunately, I have to tell you that there were cases when I refused them, especially when it came to furniture, washing machines, bicycles or bigger things. You make a place for a net, a box of clothes somewhere, but you have nowhere to cram large bulky things. These days I slept and when I woke up the living room was full of clothes. I looked, I didn’t know what was wrong with them. I said to the children: „Why you take them? From where? You don’t know we don’t have space anymore!”. When I looked at them more closely, they were brand new clothes from I don’t know what neighbor…I should look for now to thanks. We love our neighbors, we love our people and they always come to bring us beautiful things given from them heart. They want to give it to us because we are a big family, but I tell them in vain many times, that I have enough staff for my kids, I don’t need it for them because they have enough but they come back after days. It depends on the case but when people’s come to bring me staff first impulse is to say please don’t bring nothing any more, but after I always say: „I’ll put them somewhere untill I’m gonna send it to people in need” or I think as i solved by all the time I’m gonna solve it even now. Let me tell you briefly what the story is like now is already in place for recharging quite a bit.
When I arrived in Austria, my husband brought me in a flea market, what I love it straight away. I like to walk, to stop at every table, to look, to rummage, to cling to our things, not specialy to buy something. I can simply relax especially to talk with people, (I love people), to stay and listen them. My husband goes to other stands and we call and consult only if we find something interesting to buy, and like this we spend few hours. Every time I went I received things or some would say to me: „Look at them because I will give you all of them cheaply”. I was telling them what to do with so many things, we don’t have a big house and I don’t want to fill the house with many things. I showed my respect for the seller’s generous offer and at the end, after several discussions, I said: „look, I’ll take them, I’ll put them in the cellar!” and when friends come from Romania I give them! And my husband kept telling me „Please don’t buy anything because we don’t have room anymore, even if you bring me gold furniture I don’t have the pleasure and time to change the old one,, which I am happy with as it is, and if you will bring me gold spoons we will eat with them as we eat with the others!”.

He spends more than I do and sometimes buys too much, but I understand that he loves children and it is good in a way that it is so, like this our marriage is balanced. What would we do if we were both spenders, but since I spend less, it’s good that there is someone who takes care of the money. Now don’t imagine that we have so much money, but it doesn’t matter if you have a lot or a little, it’s important how you manage them. When I invested in charitable projects, I received a substantial return , that was my method of multiplying them.
An example of a project is CLICK HERE: https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/
(this is another story on another occasion). I often have fun with older girls and tell them: „It’s good that your mother takes care of the money, otherwise what five girls did when we went shopping!” I buy very few things, the bare necessities and even the phone I received from my husband who took another and I do not say this out of pride, but I simply do not need many things, I have everything , I am happy with what I have and I always think about family, children, projects or other troubled or sick people. You know what a mother’s heart is like, always given to her puppies, always thinking of them to be happy, to have a beautiful childhood, to enjoy their family and feel good in the house where Elohim (God) sent them.
Many appreciate me and tell me Angela I can’t handle one, tell me your secret how do you handle seven children? I have no specific secret, but I simply get solutions at the moment for everything I do, and this is due to my training, the books I read and my relationship with the God Elohim who gives me patience, hope, faith, light, wisdom and all what I need. I’ve always liked to save money, to take care of money, to calculate it well, to be careful what I buy because I’m sure it’s happen to all to be in the store and seeing so many things you feel like you need them but in reality you don’t need them. It never occurred to you to be in the store and say, „What a beautiful dress I really need for next week!” and when you got home the dressing was full, you didn’t have even a place to put it. (I wrote some articles about this on the website
www.insulaekklesia.ro
a few years ago).
20 years ago I was so poor that I fasted for days without water and without food, only I had nothing to eat and in the evening when I finished the day I ate bread with margarine or lard and vegeta. (I’ll tell you another time on another occasion the story).
The husband takes care of the shopping and what else is needed in the house and when the money is not enough I give it to him because he knows that I always have reserves and I thank Elohim (God) that we never argued on this topic. In fact, we don’t argue at all and if there are some more discussions, as is normal in all families, then we clarify them quickly, nicely and without too much fuss. It is beautiful to have a blessed marriage, peace and joy in the family. (On another occasion I will tell you more about how we got married and how I take care of money,not that I would be the rooster in the house, plus we respect the principles of the Bible: Yeshua, the head of the family, then the husband, then the wife, then the children, but all in a beautiful harmony, with respect and love for each other). Besides, I have good friends who give me a present, exactly what I need at the right time. The one who takes care of me even now is my mother. She lives in Italy but we meet once a year in Romania or she comes to us. I have another brother married in Austria who has a wonderful little boy and that’s about my whole family. I would have liked to have a big family, brothers-in-law, sisters-in-law (I only have one and I can say that I get along well with her), but if I don’t have people I’m glad I have children and that fulfills me, as I once wrote
THIS IS MY CAREER: my family.
I still have a dear grandmother in Romania, but she is a bit far away in Harghita County, near Borsec and a few aunts who are dear to me and an uncle who enjoys everything I post on Facebook. My father still lives and is far from us, in the area where my grandmother is. It’s a complicated story because since I was little my mother raised us alone. I looked for him many times even this year before the pandemic. I still have a sister and a brother from my father but they are part of another long and interesting story… Some boxes of stories keep them locked and open them from time to time to tell real events, concrete facts from which one can learn. Others keep them sealed, memories that no longer make sense, some sad and painful that I have healed and released and I will open others at the right time. All these waves hardened me and formed me in a beautiful way and I learned not to judge anyone, never to take revenge and leave everything to Elohim (God). Every person has a story and from every story we can learn something. Let’s be careful not to judge people because we do not know their heart, their life and the reasons why they are in a way and not in different one. We must be very careful how we speak with each other because not everyone can be replaced and the injured to be left with serious traces. We are so little on this earth and why to hurt each other when we can live simply and beautifully. Many beautiful books have been written about relationships, that’s why I always encourage reading good and useful books and in terms of kindness and generosity, these are learned by practicing. A rich person will never be able to fully understand a poor person because has never been poor and only those who have slept on an empty stomach at least once in their lives can understand the hungry one. To enjoy anything but to receive it when he had nothing he will know how to give from the heart of the needy. My childhood was not a very happy one and until the age of 26 when I got married I suffered a lot from several. The first reason was that my family is not whole and I often felt alone, nobody’s until the miracle happened in my life and I met the Savior Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),personally at the age of 18 years. Only when my life take on meaning and I

began to understand the things around me that until then I did not understand and were troubled. Then another suffering I had was the inability to understand why there are so many poor and sick people. It took years of research and daily questions until I got married, matured, and studied the Bible, God’s Word, with my husband. It was always in my mind that if we all shared what we had, there would be no poor people because many of us have things and money in addition to what we need. I have noticed that many do not differentiate between needs and desires, which is why there is a global imbalance. These two passages from the Bible, among many others, speak so clearly about how we should be and how we really are.
•“Lay not up for yourselves treasures upon earth, where moth and rust doth corrupt, and where thieves break through and steal: but lay up for yourselves treasures in heaven, where neither moth nor rust doth corrupt, and where thieves do not break through nor steal: For where your treasure is, there will your heart be also.
”Matthew 6: 19-21
•Undoubtedly, godliness (faithfulness) accompanied by contentment is a great gain. For we have brought nothing into the world, neither can we take anything out of it. But if we have what to eat and what to wear, it will be enough for us. Those who want to get rich, on the contrary, fall into temptation, snare, and many reckless and harmful lusts, which plunge men into ruin and perdition. For the love of money is the root of all evil; and some, when they had gone after her, had gone astray from the faith, and pierced themselves through with many sorrows. ”
1 Tim. 6: 6-10
I got married in 2003 and come in Graz, Austria because my husband been here since 1989. Although we don’t have many people in Romania and home, our soul is where we have many friends, all over Romania and many invitations to visit them but for that children are still small and expensive roads we walk very rarely or almost not at all. I feel rich to have such friends from different social categories, of different faiths, but we are united by love and friendship. What is interesting is that many friends who travel or stay abroad on the way to Romania stopped at us to rest for a few days. I scolded them: well, you come here with such a small car, you don’t know that my cellar is full and where I put all the gifts I want to send in Romania to those in need. Many of them are involved in missionary (and) relief work, and we have been working together for years with good results because they are righteous people and I really share them with the poor. This work brings you a lot of joy, but sometimes sadness and problems. Many people leave me requests for help and do not want to understand that me and the team I work with can not cope with all the cases that are in Romania, plus we do not have the necessary time, we have our families and our responsibilities. No one can engage in a work non-stop and especially when the time is low for everyone.We all have 24 hours a day, no one has more. In the first place we have family and children with whom I spend a lot of time, we learn the Romanian language and we have many activities together and in free time that I don’t have much but I do, I like to write and read. Why did I say I do it because I always hear the expression: I don’t have time and I wonder but who has time? No one, because we make time and if we really want something then we will get and make time for the things we love. I printed a book
„Golden Words for Golden Souls”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ which I am republishing now at another publishing house because in the book there are some things that are no longer correspond to reality. I printed this book to help an association in Romania to sell the books to those in need of financial support, but the association now does not have so many activities, plus now I am working on new projects where I want to invest both financially as well as material. I would also like to change some of the teachings and ideas in the book, such as the name of the Savior. I like to use the original name because I am Jewish and I love this name: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), meaning Yeshua is Salvation and Mashiach, the Anointed One. This is a longer topic, we will discuss it another time or we can study it together with our Jewish friend from Cambodia, Eduard Claudiu Moisă:
https://www.facebook.com/
Eduard Claudiu Moisa with whom it is a pleasure to discuss the originals of the Bible. (Here is another story about how we met him, how we sent packages to Cambodia (here you can read more about this topic:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924
and how my husband has a plane ticket to go there in September 2020 to see them needs there and get even more involved. It’s a beautiful story with the campaign for Children in Cambodia. Open HERE: https://www.facebook.com/donate/206239683775366/
Please don’t start with statements like that: they are quite poor in Romania and what do we have to do with the children in Cambodia, as if they were not people, some people put the problem wrong. It is sad to think so, especially that everyone helps where he is called and everyone helps with what he can and when he can. The poor are poor regardless of religion or nationality. Free yourself from these prejudices to make a difference between people. We will talk more on this topic soon, but today I went a little further with the testimony that was actually thought of at first as a simple article about which means to feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN and I touched on several unplanned topics.
Oh, remind me to tell you about my book „Heartfelt Advice for Those Who Want to Learn” or „1000 Things Anyone Should Know” There would be a lot to share and I would be glad to know that someone reads and has learned something from all these life stories.Probably for some it will be too much to read and for others a beautiful reading, a smile on the face and maybe a welcome help. I also finished the second volume of the book but I didn’t manage to print it and I started some more books but I’m moving forward like a snail because I’m involved in the association’s projects, social, cultural and educational projects, but I’m not complaining because as I told you in the article previous

Publicată de Angela Peschir & Team pe Luni, 4 mai 2020

all things have their time. And the other volunteers from the association are special people (I don’t remember their names because I want to ask them first, to ask their permission) who are teachers in Austria, some have families with many children, others are simple people but with a big heart, each different but we had the same vision and that’s important, different but together for better or worse. At the association we had and received volunteers from all religions, Catholics, Orthodox, Evangelicals, Muslims, etc. And I have seen that it is not religion that makes people’s necessarily, but the character and goodness of the heart. We also have supporters, friends who empathize with us who share on Facebook and tell others about us. Those who volunteer for the association also have their own private life, that’s why they help when they can and how they can, and everyone must understand that we are not an organization who pay the employees.
In Austria, the country of associations, there are many organizations that do many beautiful and wonderful things for people but have paid employees even if their services are free. On this occasion, I want to thanks all the collaborators, members and friends of the Association and especially for every SHARE for we do not often know what a miracle a distribution can do. It happens that you give a SHARE and someone to see and donate for a charity, to solve exactly the problem of another person who may suffer or is hungry, may be sick and in need of treatment, may suffer like me that he has no space to carry out their activity, etc. And as I told you at the beginning around 2003 I was going to the flea market (Flohmarkt is in German,) and people were nice and gave me many things, some for free, others I bought at low prices, beautiful new things for children and adults. Then I would take them home, select them, wash them and pack them for Romania. After my babies were born, people gave me many things because they knew I had many children. Some appreciate me for it, others ask me ironically, “But how many children do you want to make it? „. I would answer more, but education and common sense do not leave me, I answer only: „I do not make children, I do not know how to make children, I receive them, they are heavenly gifts and great blessings for me, it is my wealth.”
I could tell you about my children for days, but today we have another topic. My only concern is about my little girl Arielle Elisabeth who will turn 11 this year.

For two years I went to the hospital every month and also a few months later she was hospitalized where she was tested and given antibiotic infusions. The reason that he had a fungus in his throat. Then I gave up the appointments and hospitalizations at the hospital and continued the checks to a lung doctor who said he had an onset of asthma and now in April 2020 he told me that the lungs are ok and he recommended me to go for a special neck test. I just made a film around her neck called MRI (Nuclear Magnetic Resonance) and the result is positive, he said he has nothing 🙁 My anxiety is that my little girl doesn’t have until now a diagnosis and a concrete treatment. Nobody knows what she has. I don’t know what to give her when I hear her sneezing in her throat and she can’t breathe or speak normally. She can’t make expensive everything she feels in her throat and the noise in her throat bothers her. I can’t tell in words how a mother feels when she has to take her child in her arms at night and take her to another room because she can’t sleep from the sound of itching in her throat. Next week we will go to Vienna because in Graz for 2 years this problem has not been solved and I can’t wait, I can’t wait. Pray for us to receive a proper diagnosis and treatment so they can go to school without calling me to ask me what your child has that bothers them in class 🙁 Regarding the earthly riches that many covet for me personally, I do not even have a small fortune in my name and I do not want earthly riches, because I am already very rich, I have many heavenly riches and I have enough.
Many nice people from all nations (there are many nations here in Graz and I have many Turkish neighbors… another story) came to me with respect and I wondered if I recive things because some who do not receive or see this as humiliation. Even in flea markets, especially since there are many in Graz (here is the list https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz with them for those who are interested) there are many people, poor or rich who do not go either that they are ashamed to see others, for various reasons, and not a few. It depends on how you see it, one thing for you can be a blessing and another for a curse. How is your heart like this and you see all the things around you. A good person will see all the positive, beautiful things and will find opportunities to enjoy everything small around him but a person with a bad heart will see everything negatively and you will be dissatisfied always. I saw all this as a blessing and I thanked them and told them that I would pass it on to other because I have enough for my children and I do not want to fill my house and they were happy that they knew I would send them to Romania. When I had no place in the house or in the basement, I rented a garage where I was collecting aid for Romania. For years my husband and I would go to people’s houses, take things and take them to the garage and then my husband put everything in the van and drop them to Romania. It was hard, it was a big expense but we enjoyed doing something good and useful.When you see those eyes filled with tears of gratitude and happiness, when you receive sincere messages and when you know that someone is sleeping happily because of you, you don’t need more wealth like this. My husband worked in assembly and had a normal salary, I was a housewife at home with the children, so financially we were not so well but Adonai Elohim (Lord God) took care of us. Then my husband went to a security and guard company where he had to take care of the building on Grenadiergasse in Griesplatz, the former art school in Graz. There Elohim (God) got in the way of a good-natured engineer, like many Austrians in fact, from Graz City Hall, who was very impressed with what we were doing and said to my husband:
„How, you pay the garage to collect things for Romania, at your own expense you take them from people’s houses and take them to Romania, you invest so much time and love in everything you do (praise is excluded, I only repeat his words) you spend money for the needy in Romania, you also buy them food, baby diapers, etc. in addition to the many gifts you collect at the garage, it is something to be admired and appreciated! ”. After a few days, he came to my husband and gave him the keys and said, “Look, this building is yours, take care of it, there are valuable paintings inside and I am responsible for everything. Until the mayor’s office decides what to do with it, you can use it for charitable purposes.
One day a team came and was also the mayor of Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl and my husband asked him but what are you doing with this building and he answered we still don’t know and that was for our own good so we could use it for as long as possible. It was a great blessing that big and spacious space where we also can put furniture, washing machines, refrigerators, children’s bicycles, etc. Even if everything seems good and beautiful, transport to Romania was always a problem. Because if friends came and filled their cars, it was one thing, but if we wanted to send a shot or a big car, it was already a problem, big expenses that no one had to cover. We went and gladly took them from people’s homes for FREE (others made it a business, bravo to them, each with his mission, his job, we can’t all have the same calls and we don’t have to be envious those that go well because there is space under the sun for everyone) and I took them to the warehouse but then there was a lot of work with loading and unloading furniture, washing machines, refrigerators, etc. then organizing the transport, then other costs and costs. You couldn’t let the driver go until you made sure the man had food and everything he needed on the road. Plus, so much can happen on the road and you can’t be without a penny, if something or other unforeseen expenses occur. My husband worked, our family was enlarged and on the weekends he could not go to Roumania to take them and it was necessary to enlarge the team, volunteers who understand what a mission and generosity work means. Because the drivers always had problems at customs,

we had to ask each other to prepare the necessary documents for transport.
In one night when a truck was about to leave for Romania, our friends from Graz City Hall called at night to a church in Graz and asked them nicely to prepare our documents. After a few days, they came to our house and said: “This is not good! You have to work with documents, you can’t send trucks to Romania without documents and we can’t walk at night to solve the documents for transport. Even if we organized everything during the day, it still happened that the car was delayed or we did not meet the time for loading and it was always difficult for us to bother others to send the transport with proper documents. These wonderful people from Graz City Hall (I don’t give them their name because I have to ask their permission first) have done all the paperwork for us and we thank them very much until today we are grateful to them. They were happy to see many books in our house and asked us what we do with them and if we read them. I told them that I had read 90% of them and they are our heritage for children. They asked us what you were doing with them because there were books in all the rooms, not just in the living room. We simply replied, „If we don’t have room for books in our house, then we’ll open a library!” and that happened a short time after our conversation.
The opening of the intercultural library in Graz was a necessity and an important step because people already came to our house to borrow books, they missed reading a book in their mother tongue and I always had a small baby who had to be breastfed and even if we are welcoming guests, you can’t receive all the people from the street in your house all day. We are not afraid of thieves because they have nothing to steal from us except the books that are all our wealth and those if they steal them from us we are not upset. The library contains secular and Christian books in 3 languages, English, German and 80% in Romanian books of inestimable value. Our home is a state home, although many ask us why you did not make your home if you have been in Austria for so many years, at least for children. Everyone says and thinks in their own way and we follow their advice, but we have other principles and other visions. First of all, a state house in Austria is like your house, it’s just that your name is not written on that document, but what makes you happy is that your name is written on the document or not, you still sleep, you you can enjoy it, it doesn’t warm me at all whether my name is written or not. From a state house no one ever throws you out, even if the children grow up and your house is with two or four rooms and you are alone, they do not come to say to move to a smaller house, because this big they want to give to a larger family. The Austrian state is a social state and they think a lot about people and they have the concept that a person is taught in his place where he lived a life and how to move him from there, it would be like taking his life. ((this is another story, on another occasion we will talk about this in detail). In 2014, after over 10 years of voluntary field work, I opened the association:
Angela, Association for the support of Romanians which one at the advice of volunteers who saw an obstacle in this name, thought that people will not help us if they will see a personal name there and will link all things to that name. I think that these prejudices are not good because people saw who we are and what we do, we were not invisible. But because I like to work in a team and listen to advice, I agreed to change my name to Wings of Hope.

Thanks when we expanded our activities and other nations began to join us, not only Austrians, so we decided together with the members of the association to change into a neutral name, to be accepted by all and other peoples and to feel good about us, not to be an association only of Romanians. In many projects we have involved friends from different nations and even practitioners from different countries who stopped by us and joined us, so we changed the name to Austro-Romanian Cultural Center Graz – The Wings of Hope. Opening this association made our work a lot easier in the sense that people with a big heart came to put their shoulder to the wheel and understood the work we do. In addition to charitable projects, I was very involved in social projects, my husband being in Austria since 1989 and I, who was a legal adviser without an official diploma, listened to everything my husband discussed on thephone and learned every day what integration means, what new laws have been passed, etc. My purse was and is a purse different from other women’s handbags, it’s full of diaries, notebooks, brochures and all sorts of things from AZ because I always think that maybe someone needs something and I have to give it to them, then I think of my children to have a patch if needed or a hair clip for girls or you wonder what other bastard is going through my head. In addition, I had the extra baby backpack with everything needed for a baby. I like to have simple evangelistic pamphlets in my purse without any religious overtones if Adonai Yeshua (the Lord God) gets in the way of people interested in the truth and in addition I had information pamphlets from various institutions and organizations and other flyers related to the events from Graz.
Now I don’t have so many because I studied them and I made personal contact with many institutions and organizations in Graz and now I have all this information in my head and I receive the events by email and post them on these facebook pages mentioned above up. Much has changed since 2003 and technology has advanced a lot. For years, when I, when my husband, went with the people where they had appointments to translate and help them, then from home by email I worked non-stop. Sometimes I even called other friends and asked them to go with others.

Not infrequently, even my older children accompanied some people to translate and help complete some documents. Amena Petra,my oldest daughter, also has a degree in the field, but she still doesn’t work because she doesn’t have the time. In addition, I received daily messages on Facebook: „Mrs. Angela, can you tell me what this law is like?” „I heard a new law has been passed” or „Mrs. Angela I have only one question” and she would send you a sausage to take you an hour to understand what problems she was facing. I tried to answer everyone with love and respect, but when they were already calling me on the phone and writing to me on Facebook all day, I didn’t know which one to answer, so I said it wouldn’t work. I wrote up the PERSONAL ACCOUNT profile and I created this page to write here so I can have some peace. Even if it seems strange but I do not accept requests just for the sake of having many friends to be famous or I know what others reasons have for liking to have many friends just for the sake of making a name for themselves. And now they keeps writing to me and I apologize that I can’t answer them all but when I open facebook I first want to answer to friends and that’s why I created this page so that I can continue to help only within the time available.
Thanks for understanding!
Only in 2018 I get the idea for everyone to sign for each free service and emails with a lot of information from the Association. I have hundreds of lists gathered in the archive and I’m sorry I didn’t get the idea sooner that I would have entered the record book.
We walked for a long time in Graz to the Synagogue but now we gladly go to a small gathering of Austrians in Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, because those here empathize with us in the charitable work in which we are involved and as I was saying we have enlarged our team and we have beautiful connections and places all over Graz where people give us dear things for Romania. The only problem is only the transport, which is often very expensive, but if someone has it in their heart, they can make a small donation to this account and we will send them the proof by email of what we did with the money.

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK

IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

Our association is apolitical, areligious and without any support from the Austrian or Romanian state. I worked and worked side by side with anyone who has a good heart, regardless of religious belief. We support ourselves and the donations we receive cover only a small part of the transport costs, we have to put the rest as much as we can, as far as possible. On this occasion, I would like to thank the members, volunteers and friends. As I told you above, this beautiful work brings you a lot of joy both by the fact that you give and when you receive positive feedback, when you receive messages of thanks from those who enjoy everything you have given them.
These days I received a picture of thanks: „I gladly wear the sweater from you!” and it was with a beautiful smile in the picture that it was so dear to me.Of course, I didn’t recognize the sweater because honestly, when I receive clothes, people are nice and show me that there are many beautiful things, my size, and I smile and thank them. I don’t tell everyone that I pass them on. Some neighbors are nice and come to my door and leave them there, others knock on the door and ask me if I want them and others leave me a message. Many people think that if I have many children, I also need a lot of things, but this is not the case, because I prefer to have a few and what is strictly necessary than a lot to clean all day and not have room in the clothes house. I often carry bags of clothes in the basement, either I receive them or they stay small from my children. Don’t take it for granted that it’s just my life story that I want to share with you. Everyone has their own story and we humans are like flowers that open in front of others or close. When you open up, you run the risk of being attacked, judged, misunderstood , but you also have joy because you know that it is useful for some to read you and even enjoy your experiences or for some you can be a role model or an example as a family in Vienna that I always think of with respect and admiration.

A transport company from Vienna, weekly sends whole trucks of food, clothes and things to Romania, meaning their earnings from the company go to charitable projects. At the moment I don’t know them so well and I can’t afford to give them their names here, but I tell you that I see every day on the group, on the phone how whole trucks arrive from them in Romania to those in need and that’s such great joy for me that I can’t describe you in words. I pray for them that I know it’s not easy, it’s a lot of work, there are a lot of responsibilities and it takes a long time. I know from my own experience that it is not as easy as it seems and not so simple, that is why I admire them a lot and I wish them with all my heart a lot of health and blessing.
I repeat, I am a DROP IN AN OCEAN, a grain of sand, a leaf fallen and carried by the wind and sometimes trampled by careless passers-by, a shadow, a mystery but at the same time a joy and a blessing for all who know how to enjoy the simple and beautiful things. I saw the miracles of Elohim (God) in this work, I saw them in my life and in my family, that’s why I go forward through faith, hope and strength because everything will be good and beautiful. I’m not perfect, I’m not the best mother or the best wife, but I like to learn every day, I’m a self-taught person and I like to work with people even if sometimes this is the hardest thing in the world. Someone told me that he preferred to work eight hours in a factory, to finish his work and go home, to have nothing to do with anyone, no stress and no problems. But you, Angela, in the middle of people need a lot of patience, attention and a lot of time and that’s not easy. Do what you can and as much as you can because you know very well that the path to failure is to seek to please everyone. Don’t waste your energy trying to thank everyone that you won’t succeed.

Always think of those who support you, work with honest people, keep your faith strong and always dare more and more. Don’t give up on your dreams, you have people as they are because you will always meet good people, bad people, strange people, wonderful people, people and people but you stay the same and don’t forget that good people attract, meet and stay Together Forever. If someone empathizes with us and wants to support this work can make a donation to this account but specify FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) because I will take every generous gift from my heart and make a list of every penny.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW Please email us at romaniidingraz@yahoo.com if you do not want to put your name on the list and want to remain anonymous. Also, if you make a donation, we are honored to conclude a sponsorship contract with you, to place the advertisement from your company or association on our blog page
https://romaniidingraz.wordpress.com and on the website www.insulaekklesia.ro
where we have many subscribers, as well as on the pages of our friends, over 50 facebook pages and groups on facebook. Thank you from the bottom of my heart and don’t forget that any SHARE matters! Share this article because I am sure we will find solutions to develop these projects and do beautiful things together. Every donation matters, no matter how small, because little by little a whole is made! And because we already have a few sponsors for this big step, I dared to write my story, our story. I look forward to your feedback at romaniidingraz@yahoo.com

05.05.2020 Graz, Austria Angela Island Ekklesia, Angela Peschir

#Mission,#Church,#AngelaPeschir,#projectsGraz,#generosity,#donated,#involved,#thoughts,#CategoriesBiographies,#Campaigns,#Events,#news,#MyFamily,#Information,#Testimonials,#experiencesTags,#involved,#help,#humanitariancampaigns,#withandforRomanians,#donate,#donatenow,#donateforanoblecause,#bewithus,#beasupport,#mothers,#sufferingmothers,#nobecareless,#formoms,#mystory,#storiesfromthediaspora,#soulprojects,#Grazprojects,#RomaniansinGraz,#childrenshealth,#supportme,#Articlenavigation,#DoyoubelieveinGod?,#Until

 

 

 

O poveste de viată în care poți să fi și tu o piesă importantă!

de
Bine v-am (re)găsit!
Acestea sunt doar câteva din paginile noastre de facebook și ca să înțelegeți
mai bine proiectele noastre dați click pe fiecare link și aruncați o privire. Mulțumim din inimă pentru timpul acordat!
1.https://www.facebook.com/centrulculturalaustroromangraz/
2.https://www.facebook.com/Proiectul-Aripile-Sperantei-Graz-1614742275409578/
3.https://www.facebook.com/Flügel-der-Hoffnung-Graz-Gemeinsam-gestalten-853064594754102/
4.https://www.facebook.com/ComunitatearomanilordinGraz/
5.https://www.facebook.com/Atelier-de-creatie-Graz-si-activitati-pentru-copii-1695105850757229/
6.https://www.facebook.com/Nachhilfezentrum-Graz-Meditatii-scolare-si-programe-educative-pentru-copii-172772219827765/
7.https://www.facebook.com/Angela-Peschir-Team-200453667107230/
8.https://www.facebook.com/bibliotecaromaneascagraz/.
9.https://www.facebook.com/Bibliotecă-creștină-in-Graz-100881310338030/
10. https://www.facebook.com/Rumänischer-Verein-in-Graz-688598047920616/
11.https://www.facebook.com/cursuridelimbagermanaGraz/ 
Mulți, când văd paginile noastre de facebook, proiecte realizate cu voluntari, cu oameni deosebiți, zic wow ce multe și frumoase lucruri ați făcut.
Desigur că e de apreciat și de admirat oferirea de servicii, cunoştinţe şi abilităţi, dăruirea, talentul si timpul acordat unor astfel de proiecte.
Voluntariatul nu e o muncă usoară pentru că el se desfăsoară pe lângă familie, serviciu si atâtea obligatii si chiar dacă el e realizat în timpul liber de multe ori acel timp liber nu prea îl avem si pentru al avea trebuie să facem sacrificii…
De aceea mereu mă închin cu respect celor care mi-au fost alături și au rămas până la capăt.
Sunt foarte conștientă că nu a aș fi putut realiza nimic dacă nu aveam persoanele potrivite, circumstanțele favorabile și binecuvântarea lui Elohim (Dumnezeu).
Multi din prietenii mei mă încurajează și asta îmi dă puteri să merg înainte căci ei cunosc proiectele mele personale care niciodată nu vor apărea pe facebook si mereu le zic că mă simt ca o picătură de apa într-un ocean.
Unele sunt nevoită să le postez pe facebook pentru a încuraja si pe alți să facă fapte bune.
Altele le postez pentru a ne bucura împreună de poze frumoase care rămân in amintirea noastră mulți ani de acum încolo.Pozele sunt cele mai frumoase amintiri si ele ne aduc aminte de oameni frumosi , de proiecte minunate si de locuri interesante.Asociația noastră in scurtă vreme va avea un spatiu nou si de cel vechi ne vom aduce aminte cu drag uitându-ne pe poze…
Unele articole trebuie postate să vadă sponsorii si colaboratorii că acel sprijin, fie mic sau mare a fost folosit pentru scopul cu care a fost donat.
Zilele acestea am primit o donație un computer si am postat si mulțumit donatorului dar când se deschide vama vom posta din nou unde a ajuns acel computer, la cine l-am donat mai departe.
E importantă această transparentă ca să putem lucra mai bine si eficient si cu alti sponsori care vor să se alăture misiunii noastre, să vadă cum lucrăm si să ne cunoască mai bine.
Sunt multe persoane care fac fapte bune și trec neobservate de unii, dar nu de toți, și asta nu e o problemă dacă te laudă sau nu cineva, important e să ai inima mulțumită și sufletul liniștit seara când îți pui capul pe pernă, să dormi cu conștiința împăcată că ai făcut numai bine și rău la nimeni.
Chiar dacă nu poți să mulțumești pe toată lumea, chiar dacă unii te judecă sau au prejudecăți despre tine fără să te cunoască, chiar dacă alții îți mai scot și vorbe rele, astea toate fac parte din viață.
De ce avem două urechi? Pentru că pe una să intre și pe cealaltă să iasă și niciodată să nu le punem la inimă, să nu le lăsăm să ne întristeze sufletul, să ne împiedice, să ne spulbere visele și nici să ne strecoare otravă în minte. E important să avem o viziune clară și să ne urmăm drumul exact ca și în proverbul acela: Căinii latră și ursul își vede de drum și până la urmă ce treabă avem noi cu răutatea sau nemulțumirea unora, e problema lor, e treaba lor și nu a noastră. Comportamentul lor nepotrivit îi murdărește pe ei, le întunecă orizontul și îi face robi ai întunericului pentru că ei sunt călăuziți de frustrările lor proprii și nu de principile luminii și bunătății.
Niciodată nu am putut să mă supăr pe astfel de oameni pentru că ei sunt asa din cauza rănilor pe care le au. Iar dacă aleg să nu se vindece, atunci ii atacă pe ceilalti si îsi aruncă veninul crezând că asa se vor simtii mai bine dar asta e o stare “ de bine” de moment apoi trăiesc mai departe cu durere, frică, slăbiciuni, neîmpliniri, frustati si goi de aceea noi trebuie să avem compasiune pentru astfel de oameni. (asta e deja o altă poveste, cu altă ocazie)
Peste tot ce e negativ trebuie să trecem repede, nu să facem o telenovelă din nimic, nici să le dăm prea multă importanță și nici să le analizam prea mult căci gândindu-ne la ele va apărea întrebarea: Oare e adevărat? Oare de ce a zis așa?… Asta deja mă duce cu gândul la Geneza unde a venit cel rău să îi dea idei Evei: Oare a zis Elohim (Dumnezeu) ?
Există și o latură a problemei când critica e constructivă și atunci trebuie să avem grijă să o luam în seamă și să medităm. Au fost și cazuri când m-am oprit și m-am gândit: Oare de ce a zis așa? Poate îl(o) pot ajuta să iasă din starea invidioasă, răutăcioasă sau frustată și să îi ofer o mână de ajutor. (asta deja e o poveste mai lungă)
Am întâlnit oameni care aveau probleme și pentru că tot se gândeau la ele, acestea i-au împovărat și le-a luat pacea. I-am sfătuit să se roage și să lase poverile la picioarele lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) și să nu le mai ia, căci mulți le duc acolo, apoi iar le iau în spate și își fac singuri mai mari probleme. Problemele sunt ca și pietricele alea micuțe care ne ies în cale și noi trebuie doar să le ocolim, să le luăm în calcul, dar nu să ne lăsăm împiedicați de ele, nici să le vedem probleme mari și să ne lăsăm descurajați. (despre asta vom povesti altă dată că nu vreau să stric dulceața și mierea din povestea de azi)
Ceea ce mă fascinează e faptul că sunt mulți oameni buni în jurul nostru și când ți-i scoate Elohim(Dumnezeu ) în cale se întâmplă minuni, miracole mari…
Citiți AICI:
https://www.facebook.com/notes/angela-peșchir-team/nimic-nu-e-la-voia-întâmplării/857313274754596/
În toate proiectele acestea durerea mea cea mai mare a fost LIPSA DE SPAȚIU, lipsa de loc să îți desfășori activitatea. Să vină oamenii cu brațe de cărți la tine și să le zici că nu ai loc că e plin peste tot, e cea mai mare durere. Să îți lase mesaj că au lucruri frumoase pentru copii și doresc să le doneze, nu poți să spui că nu ai loc că ți se rupe sufletul să știi că unii le dau din toată inimă și alții nu au ce să îmbrace și chiar au nevoie de ele iar tu să îi refuzi pe motiv că nu ai spațiu… culmea durerii… Desigur că am încercat să nu refuz pe nimeni dar multe lucruri le-am luat cu jumătate de inimă, nu cu bucurie cum mi-ar place să le preiau, pentru că nu știam unde să le mai pun. În pivniță si în balcon era plin, la ușă era plin, locul unde chiar nu am voie să le țin căci ni se dă amendă și nu de puține ori am fost la un pas să primesc amenzi. Plus că am copii și nu pot să le iau spațiul lor de joacă pentru proiectele asociației și așa mai îmi zic câteodată:
„Mami vrem să ne jucăm în balcon când îl eliberezi?”. Mi se rupe sufletul că ei nu înțeleg că noi le trimitem cu drag în România sau uneori vine cineva după ele dar după un timp iar e plin și chiar îmi doresc să le eliberez balconul pentru totdeauna să aibă și ei locul lor de joacă liber și frumos.
Cu părere de rău trebuie să vă spun că au fost cazuri când i-am refuzat mai ales când era vorba de mobilă, mașini de spălat, biciclete sau lucruri mai mari. O plasă, o cutie de haine îi mai faci loc pe undeva cumva, dar lucruri mari voluminoase nu ai unde să le mai înghesui. Zilele acestea am dormit și când m-am trezit sufrageria era plină de haine. M-am uitat nu știam ce e cu ele. Am zis copiilor : “De ce le-ați luat nu știți că nu mai avem loc!”. Când m-am uitat la ele mai cu atenție, erau haine noi-nouțe de la nu știu ce vecină pe care trebuie acum să o caut să îi mulțumesc. Ne iubesc vecinii, ne iubesc oamenii și mereu vin să ne aducă lucruri frumoase dăruite din inimă. Ei vor să ni le dea nouă pentru că suntem o familie mare, dar eu degeaba le spun de multe ori, că am destule lucruri pentru copii că parcă nu aud și iar vin după câteva zile. Depinde de la caz la caz. La primul impuls spun nu am loc, nu îmi mai aduceți nimic dar apoi zic în inima mea: “O sa le pun eu undeva până vine cineva dupa ele” sau mă gândesc că asa cum am rezolvat de fiecare data voi rezolva cumva si acum.
Să vă povestesc pe scurt cum a început povestea aceasta că și așa deja v-am reținut cam mult
Când am ajuns în Austria soțul meu m-a dus la o piață de vechituri de care m-am îndrăgostit. Îmi plăcea să merg, să mă opresc la fiecare masă, să mă uit, să cotrobăiesc, să caut printre lucruri nu neapărat să cumpăr ceva. Pur și simplu mă relaxa mai ales că unii vorbeau cu tine și, cum eu iubesc oamenii, stăteam cu drag să îi ascult. Soțul meu era pe alte rânduri și ne sunam numai daca găseam ceva ca să ne consultăm, în rest câteva ore fiecare era cu treaba lui. De fiecare dată când mergeam primeam lucruri sau unii îmi ziceau: „…uite ia-le pe toate că ți le dau ieftin:”. Eu le ziceam ce să fac cu atâtea lucruri nu am locuință mare și nu vreau să îmi umplu casa cu așa multe lucruri. Îmi arătam respectul față de oferta generoasă a vânzătorului si până la urmă după mai multe discuții îi ziceam :”..uite hai că le iau, le pun în pivniță !” – am o pivniță curată care era tot timpul plină – „și apoi când vin prieteni la noi din Romania le dau lor!”. Și soțului meu îi ziceam de multe ori: „Te rog să nu mai cumperi nimic că nu mai avem loc, nici dacă îmi aduci mobilă de aur nu mai am plăcerea și timpul necesar să o schimb pe a mea, de care sunt mulțumită așa cum e, și dacă o să îmi aduci linguri de aur tot așa o să mâncam cu ele cum mâncam și cu celelalte!”. El e mai cheltuitor ca mine și cumpără uneori prea mult, dar îl înțeleg că ia cu drag pentru copii și e bine într-un fel că e așa, că astfel se echilibrează căsnicia noastră. Ce ne făceam dacă eram amândoi prea cheltuitori, dar cum eu cheltui mai puțin, numai bine că există cineva care are grijă de bani. Acum să nu vă închipuiți că avem așa mulți bani, dar egal că ai mulți sau puțin, e important cum îi chivernisești.
Când investeam în proiectele caritabile primeam înapoi însutit, asta era metoda mea să îi înmulțesc.
Un exemplu de proiect e acesta CLICK AICI:
https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/ (asta e o altă poveste cu alta ocazie)
De multe ori mă distrez cu fetele mari și le zic:
„Ce bine că mama voastră are grijă de bani că ce ne făceam cinci fete la shopping!”. Eu îmi cumpăr foarte puține lucruri, strictul necesar și chiar telefonul care îl am l-am primit de la soțul meu care și-a luat altul și asta nu o zic din mândrie, ci pur și simplu nu îmi trebuie multe lucruri, am de toate, sunt mulțumită cu ce am și mereu mă gândesc la familie, la copii, la proiecte sau la altii necajiti sau bolnavi.Știți cum e inima unei mamei, mereu dăruită pentru puișorii ei, mereu cu gândul la ei să fie fericiți, să aibă o copilărie frumoasă, să se bucure de familia lor și să se simtă bine în casa unde i-a trimis Elohim(Dumnezeu)
Mulți mă apreciază și îmi spun Angela eu nu mă descurc cu unul, spune-mi și mie secretul tău cum te descurci cu șapte?
Nu am nici un secret anume, ci pur și simplu îmi vin soluții pe moment la tot ce fac și asta se datorează formării mele, a cărților citite și a relației mele cu Mântuitorul care îmi dă răbdare, speranță, credință, lumină, înțelepciune și tot ce am nevoie.
Din totdeauna mi-a plăcut să fac economii, să am grijă de bani , să îi calculez bine, să fiu atentă ce cumpăr pentru că se întâmplă să fi în magazin și văzând atâtea lucruri ai impresia că ai nevoie de ele dar în realitate nu ai nevoie de ele.
Nu vi s-a întâmplat să fiți în magazin și să ziceți: „Ce rochiță frumoasă, chiar îmi trebuie pentru săptămâna viitoare!” și când ați ajuns acasă era dulapul plin, de nici nu ați mai avut loc unde să o puneți. (despre asta am scris câteva articole pe site www.insulaekklesia.ro în urmă cu câțiva ani)
În urmă cu 20 de ani eram așa de săracă că țineam zile de post negru fără apă și fără mâncare, numai că nu aveam ce mânca și seara când încheiam ziua mâncam pâine cu margarină sau untură și vegeta. (O să vă povestesc altă dată cu altă ocazie).
De cumpărături și ce mai e nevoie în casă se ocupă soțul și când nu îi ajung banii îi mai dau eu căci știe că eu am rezerve întotdeauna și mulțumesc lui Elohim (Dumnezeu) că nu ne-am certat niciodată pe tema asta. De altfel nu ne certăm deloc și dacă mai apar unele discuții, cum e normal în toate familiile atunci le clarificăm rapid, frumos și fără prea mult tam-tam. Dacă te uiți cu atenție la cuvântul ceartă vei observa două cuvinte “ce” și “artă” adică, ”Ce artă”! Deci noi alegem “ceartă” sau “ce artă”!
E frumos să ai o căsnicie binecuvântată, pace și bucurie în familie. (cu alta ocazie vă voi povestii mai multe cum ne-am căsătorit și cum eu am grija de bani, nu că eu aș fi cocoșul în casă, nici nu se pune problema la noi în felul acesta, plus că noi respectam principiile bibliei:
Yeshua, Capul familiei, apoi soțul, apoi soția, apoi copiii, dar toate într-o armonie frumoasă, cu respect și dragoste unii față de alții).
Pe lângă asta am prieteni buni care îmi fac câte un cadou, exact ce am nevoie la timpul potrivit. Cea care se îngrijește de mine și acum, este mama mea cu care vorbesc zilnic. Ea locuiește în Italia dar ne întâlnim o dată pe an în Romania sau vine la noi. Mai am un frate căsătorit în Austria care are un băiețel minunat și cam asta e toată familia mea. Mi-ar fi plăcut să am familie mare, cumnați, cumnate (am numai una și pot să zic că mă înțeleg bine cu ea), socri sau frați mai mulți, dar dacă nu am neamuri mă bucur că am copii și asta mă împlinește, așa cum am scris odată ASTA E CARIEREA MEA : familia mea.
Mai am în România o bunică dragă, dar e cam departe în județul Harghita, lângă Borsec și câteva mătuși care îmi sunt dragi și un unchi care se bucură de tot ce postez pe facebook.
Tatal meu mai trăieste si e departe de noi , in zona unde e bunica mea.E o poveste complicată căci de când am fost mică mama mea ne-a crescut singură. L-am cautat de multe ori chiar si anul acesta inainte de pandemie.Mai am o soră si un frate din partea tatălui dar ei fac parte din altă poveste lungă si interesantă…
Unele cuti cu povesti le tin încuiate si le mai deschid din când în când pentru a povesti intamplări reale, fapte concrete din care cineva poate să învețe.Altele le țin închise pecetluite, aminti care nu îsi mai au rostul, unele triste si dureroase de care m-am vindecat si eliberat iar altele le voi deschide la vremea potrivită.
Toate aceste valuri m-au călit si m-au format intr-un mod frumos si am învățat să nu judec pe nimeni, să nu mă razbun niciodată si să las totul pe seama lui Elohim (Dumnezeu)
Fiecare om are o poveste si din fiecare poveste putem învăta ceva.Să avem grijă sa nu ii judecăm pe oameni căci noi nu stim inima lor, viata lor si nici motivele de ce sunt asa si nu sunt altfel.Trebuie să avem mare grijă cum vorbim unii cu altii pentru că nu oricine poate fi înlocuit si cel rănit să ramână cu urme grave.Suntem asa de puțin pe acest pamant si de ce să nefacem dureri unii altora când putem sa trăim simplu si frumos.
Legat de relatii s/au scris multe cărti frumoase de aceea eu mereu incurajez cititul cărtiile bune si de folos iar in ceea ce priveste bunătarea si dărnicia astea se învată practicând.
Niciodată un om bogat nu va putea să il inteleagă pe deplin pe un om sărac pentru că nu a fost niciodată sărac si numai cei care s-au culcat măcar o dată în viată cu stomacol gol poate să il ințeleagă pe cel flămând.Cine a stiut să se bucure de orice dar care l-a primit când nu avea nimic va sti să dăruiasca din inima celui in nevoi.Copilăria mea nu a fost una prea fericită si pană la vârsta de 26 de ani când m-am căsătorit am suferit mult din mai multe motive.Primul motiv a fost că familia mea nu e întreagă si deseori m-am simtit singură, a nimănui până când s-a produs minunea in viața mea si
L-am cunoscut pe Mântuitorul Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), în mod personal la vârta de 18 ani.
Abia atunci viața mea a primit sens si am început sa înteleg lucrurile din jurul meu care până atunci nu le întelegeam si mă frământau.Apoi o altă suferință pe care o aveam era neputința de a înțelege de ce există atâția săraci si oameni bolnavi.Această frământare a durat ani întregi de cercetare si întrebări zilnice până când m-am căsătorit, m-am maturizat si împreună cu soțul meu am studiat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
In mintea mea era mereu gândul că dacă toti am împărtii ce avem nu ar mai exista oameni săraci căci multi avem lucruri si bani in plus față de ceea ce avem nevoie.
Am observat că multi nu fac diferența între nevoi si dorințe de aceea e un dezechilibru mondial.Aceste doua pasaje din Biblie pe lângă multe altele vorbesc asa de clar cum ar trebui sa fim noi si cum suntem in realitate.
  • ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”Matei 6:19-21
  • ”Negreşit, evlavia (credinciosia ) însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
  • Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” 1 Tim. 6:6-10
M-am căsătorit în anul 2003 si am plecat in Graz, Austria pentru că soțul meu era aici din 1989.Deși nu avem multe neamuri în România și nici casă totuși sufletul nostru e acolo unde avem mulți prieteni în toată România și multe invitații dar pentru că copiii sunt încă mici si drumurile costisitoare mergem foarte rar sau aproape deloc.
Mă simt bogată să am astfel de prieteni din diferite categorii sociale, de diferite credințe, dar ne unește dragostea și prietenia.
Ce e interesant că mulți prieteni care călătoresc sau stau în străinătate în drum spre România se opreau la noi să se odihnească câteva zile. Eu îi certam : păi cu așa mașină mică vii aici la noi, nu știi că pivnița mea e plină și unde bag eu toate darurile pe care doresc să le trimit în Romania la cei în nevoi. Mulți dintre ei sunt implicați în lucrări misionare (și) de ajutorare și lucram împreună de ani de zile cu rezultate frumoase pentru că sunt oameni corecți și chiar le împart cu drag la cei săraci. Lucrarea asta îți aduce multă bucurie, dar uneori tristețe și probleme. Mulți îmi lasă cereri de ajutor și nu vor să înțeleagă că atât eu cât și echipa cu care lucrez nu putem să facem față la toate cazurile care sunt în Romania, plus că nici nu avem timpul necesar, avem si noi familii și responsabilitățile noastre.
Nimeni nu se poate angrena într-o lucrare non-stop și mai ales când timul e puțin pentru fiecare.Toti avem 24 din 24 de ore, nimeni nu are mai mult. Pe primul loc vă rămâne familia și copiii mei cu care îmi petrec foarte mult timp, învățăm limba română și avem multe activități împreună și în
timpul liber pe care nu prea îl am dar mi-l fac, îmi place să scriu și să citesc.
De ce am zis ca mi-l fac pentru că mereu aud expresia : Nu am timp si mă intreb dar cine are timp ? Nimeni, caci timpul ni-l facem si dacă vrem ceva cu adevărat atunci vom obtine si ne vom face timp pentru lucrurile care le iubim.
Am tipărit o carte “Cuvinte de aur pentru suflete de aur”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ pe care o reeditez acum la o altă editură pentru că în carte sunt câteva lucruri care nu mai corespund cu realitatea.
Această carte am tipărit-o pentru a ajuta o asociație din Romania ca prin vânzarea cărților să beneficieze cei nevoiași de un suport financiar, dar asociația acum nu mai are așa multe activități, plus că acum eu lucrez la proiecte noi unde vreau să investesc atât financiar cât și material.
Aș vrea să modific și câteva învățături și câteva idei din carte cum ar fi numele Mântuitorului.
Îmi place să folosesc numele original pentru că sunt evreică și iubesc acest nume:
Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), adică Yeshua este Mântuirea și Mashiach, Unsul.
Asta e un subiect mai lung, îl vom discuta altă dată sau îl putem studia împreună cu prietenul nostru evreu din Cambodgia, Eduard Claudiu Moisă: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa cu care e o plăcere să discuți din originalele Bibliei. (Aici e o altă poveste cum ne-am cunoscut cu el, cum am trimis pachete în Cambodgia (aici puteți citi mai multe despre tema asta:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924 și cum soțul meu are bilet de avion să meargă acolo în luna septembrie 2020 să vedem nevoile de acolo și să ne implicam și mai mult.
E o poveste frumoasă și cu campania pentru Copiii din Cambodgia.
Deschideți AICI :
https://www.facebook.com/donate/206239683775366/
Vă rog să nu începeti cu afirmatii de genul că sunt destul săraci in România si ce treabă avem noi cu copiii din Cambodgia, de parcă ei nu ar fi oameni asa pun unii gresit problema.
Este trist să gândim asa mai ales că fiecare ajută unde are chemarea si fiecare ajută cu ce poate si când poate.
Săracul e sărac indiferent de religie sau nationalitate.Eliberați-vă de aceste prejudecăti sa faceți diferente între oameni.
Vom povesti mai mult în curând pe tema asta dar azi m-am cam lungit cu mărturia care de fapt era gândită la început ca un articol simplu despre
ce înseamnă să te simți că o picătură de apă într-un ocean și am atins mai multe subiecte care nu erau plănuite.
Of, aduceți-mi aminte să vă povestesc despre Cartea mea “”Sfaturi din inimă pentru cei care vor sa invete” sau ”1000 de lucruri pe care trebuie sa le stie oricine”
Ar fi multe de împărtasit si eu m-as bucura să stiu că cineva citeste si a învatat ceva din toate aceste povesti de viață.Probabil că pentru unii va fi prea mult de citit iar pentru altii o lectură frumoasă, un zâmbet pe fată si poate un ajutor binevenit.
Am terminat și volumul 2 al cărții dar nu am reușit să îl tipăresc și mai am începute niște cărți dar înaintez ca melcul pentru că sunt implicată în proiectele asociației, proiecte sociale, culturale și educaționale, dar nu mă plâng căci așa cum vă povesteam în articolul anterior
https://www.facebook.com/notes/angela-peșchir-team/fii-și-tu-o-piesa-importanta-într-o-lucrare-de-valoare/869312210221369/
toate lucrurile își au vremea lor.
Și ceilalți voluntari de la asociație sunt oameni deosebiți (nu le amintesc numele pentru că vreau mai întâi să îi întreb, să le cer permisiunea) care sunt profesori în Austria, unii au familii cu mulți copiii , alții sunt oameni simpli dar cu suflet mare, fiecare diferit dar aveam aceeași viziune și asta e important, diferiți dar împreună la bine și la rău.
La asociație am avut si am primit voluntari din toate religiile, catolici, ortodocși, evanghelisti, musulmani, etc. si am văzut că nu religia face omul neapărat ci caracterul si bunătatea inimii.
Avem și simpatizanți, prieteni care empatizează cu noi care dau share pe facebook și spun și altora despre noi.
Cei care sunt voluntari la asociatie au si ei viața lor privată de aceea ajută când pot si cum pot, iar fiecare trebuie să fie înțelegător că nu suntem o organizație cu angajați plătiți.
În Austria, țara asociațiilor, sunt multe organizații care fac multe lucruri frumoase și minunate pentru oameni dar au angajați plătiți chiar dacă serviciile lor sunt gratuite.
Vreau să le mulțumesc cu această ocazie tuturor colaboratorilor, membrilor și prietenilor   Asociației
și mai ales pentru fiecare SHARE
căci nu știm de multe ori ce minune poate face o distribuire. Se întâmplă să dai un SHARE și cineva să vadă și să doneze pentru o lucrare caritabilă, să rezolve exact problema unei alte persoane care poate suferă sau e înfometată, poate e bolnavă și are nevoie de un tratament, poate suferă ca mine că nu are spațiu să își desfășoare activitatea, etc.
Și cum vă povesteam la început cam prin 2003 mergeam în piața de vechituri (Flohmarkt e pe limba germană, iar tradus ar însemna, piață de purici) și oamenii erau drăguți și îmi dădeau multe lucruri, unele gratis, altele le cumpăram la preturi mici, lucruri noi frumoase de copii și adulți.
Apoi le duceam acasă le selectam, le spălam și le împachetam pentru România. După ce au venit copilașii mei pe lume, oamenii îmi dădeau multe lucruri că știau că am copii mulți.
Unii mă apreciază pentru asta, alții mă întreabă ironic „Dar cați copii vrei să faci? „. Le-aș răspunde mai multe, dar nu mă lasă educația și bunul simt, le răspund doar atât:
„Eu nu fac copii, eu nu știu să fac copii, eu îi primesc, sunt daruri cerești și mari binecuvântări pentru mine, e bogăția mea”.
Despre copiii mei as putea să vă povestesc zile întregi dar azi avem un alt subiect.
Singura mea îngrijorare este cu privire la fetița mea Arielle Elisabeth care va împlinii anul acesta 11 ani.Timp de doi ani am umblat lună de lună la spital si tot la câteva luni era internată unde i se făcea analize si i se dădea perfuzii cu antibiotice pe motivul că ar avea o ciupercă in găt.Apoi am renuntat la programările si internările de la Spital si am continuat controalele la un medic de plamâni care a zis că are un început de astmă iar acum în Aprilie 2020 mi-a spus că plămânii sunt ok si mi a recomandat să merg la un control special la gât.Tocmai i-am făcut un film la gât numit RMN ( Rezonantă magnetică nucleară ) si rezultatul e pozitiv adică a zis că nu are nimic 🙁 Nelinistea mea e că fetița mea nu are până acum un diagnostic si un tratament concret.Nimeni nu stie ce are.Nu stiu ce să îi dau când o aud că hârcâie în gât si nu poate să respire si nici să vorbească normal.Nu reuseste să scumpe tot ce simte că are in gât si mereu o deranjează zgomotul din gât.Nu se poate povesti în cuvinte ce simte o mamă care noaptea trebuie să îsi ia copilul in brațe si să îl ducă în altă cameră că nu poate dormi de zgomotul hârcâielii din gât.
Săptămâna viitoare vom merge la Viena căci la Graz timp de 2 ani de zile nu s-a rezolvat aceasta problemă si eu nu mai am rabdare, nu mai pot astepta.
Rugati-vă pentru noi să primim un diagnostic si un tratament adecvat să poată să meargă la scoală fără ca să mă sune să mă întrebe dar ce are copilul dvs că deranjează in ore 🙁
Legat de avutiile pământesti după care multi râvnesc eu personal nu am nici măcar o mică avuție pe numele meu și nici nu îmi doresc bogății pământești, căci sunt foarte bogată deja, dețin multe bogații cerești și îmi ajunge.
Mulți oameni drăguți de toate națiile (aici în Graz sunt multe națiuni și eu am mulți vecini turci …o altă poveste) veneau la mine cu respect și mă întrebam dacă primesc că știau că sunt unii care nu primesc sau văd asta ca o umilință.
Chiar și în piețele de vechituri, mai ales că sunt multe în Graz (aici e lista https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz cu ele pentru cei care sunt interesați) sunt mulți oameni, săraci sau bogați care nu merg fie că le este rușine că îi văd alții, fie din diferite motive, și nu puține.
Depinde fiecare lucru cum îl vezi, un lucru pentru tine poate fi o binecuvântare iar pentru altul un blestem.
Cum iti este inima asa si vezi toate lucrurile din jurul tău.Un om bun va vedea toate lucrurile pozitive, frumoase si va găsi oportunităti să se bucure de orice lucru mărunt din jurul lui dar un om cu inimă rea va vedea totul negativ si va nemultumit mereu.
Eu vedeam toate acestea ca o binecuvântare și le mulțumeam și le spuneam că le dau și eu mai departe că am destule pentru copiii mei și nu vreau să îmi umplu casa și ei se bucurau că știau că le voi trimite în Romania.
Când nu am mai avut loc nici în casă și nici în pivniță am închiriat un garaj unde adunam ajutoare pentru România.
Ani de zile soțul meu și cu mine mergeam la casele oamenilor, luam lucruri și le duceam la garaj apoi soțul meu le ducea în România. Era greu, erau cheltuieli mari dar ne făcea plăcere să facem ceva bun și de folos.
Când vezi ochii aceia umpluți de lacrimi de mulțumire și fericire, când primești mesaje sincere și când știi că cineva se culcă fericit datorită ție nu îți trebuie mai mare bogăție ca și aceasta.
Soțul meu lucra în montaj avea salar normal, eu eram casnică acasă cu copiii, deci financiar nu stăteam așa bine dar Adonai Elohim (Domnul Dumnezeu ) ne purta de grijă. Apoi soțul meu s-a angajat la o firmă de securitate și pază unde trebuia să aibă grijă de clădirea de pe strada Grenadiergasse în Griesplatz, fosta școală de artă a orașului Graz. Acolo Elohim (Dumnezeu) i-a scos în cale un inginer cu suflet bun, cum sunt mulți austrieci de fapt, de la primăria orașului Graz care a fost foarte impresionat de ceea ce facem noi și a zis către soțul meu:
„Cum, voi plătiți garajul ca să adunați lucruri pentru România, pe cheltuiala voastră le luați de la casele oamenilor și le duceți în România, investiți atâta timp și dragoste în tot ce faceți (sunt excluse laudele, redau doar cuvintele lui) cheltuiți bani pentru cei nevoiași din România, le mai cumpărați și alimente, scutece la copii, etc. pe lângă atâtea daruri ce adunați la garaj, este un lucru de admirat și apreciat!”.
După câteva zile a venit la soțul meu și i-a dat cheile și a zis: „Uite clădirea asta e a ta, ai grijă de ea că sunt înăuntru picturi de valoare și eu sunt responsabil de tot.
Până primăria vă decide ce va face cu ea tu poți să o folosești pentru scopuri caritabile”.
A venit într-o zi o echipă și era și primarul orașului Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl și soțul meu l-a întrebat dar ce faceți cu aceasta clădire și el i-a răspuns încă nu știm și asta a fost spre binele nostru ca să putem să o folosim cât mai mult timp.
A fost o mare binecuvântare acel spațiu mare și încăpător unde aveam loc și de mobilă, mașini de spălat, frigidere, biciclete pentru copii, etc.
Chiar dacă totul părea bine și frumos totuși transportul spre România era mereu o problemă. Căci dacă veneau prietenii și le umpleau mașinile era una, dar dacă doreai să trimiți un tir sau o mașină mare deja devenea o problemă, cheltuieli mari care nu avea cine să le acopere.
Noi mergeam și le luam cu drag de la casele oamenilor pe GRATIS (alții au făcut din aceasta o afacere, bravo lor, fiecare cu misiunea lui, cu treaba lui, nu toți putem să avem chemări la fel și nici nu trebuie să fim invidioși pe cei care le merg bine căci este loc sub soare pentru fiecare) și le duceam la depozit dar apoi era multă muncă cu încărcatul și descărcatul mobilei, mașinilor de spălat, frigiderelor, etc apoi organizarea transportului, apoi alte costuri și costuri.
Nu puteai să îl lași pe șofer să plece până nu te asigurai că are omul mâncare și tot ce are nevoie pe drum. Plus că pe drum se pot întâmpla atâtea și nu poți să fii fără un bănuț la tine, dacă intervine ceva sau alte cheltuieli neprevăzute. Soțul meu lucra, familia noastră era mărită și în weekend nu mai putea să meargă în țară să le ducă și a fost nevoie de mărirea echipei, de voluntari care înțeleg ce înseamnă o lucrare de misiune și dărnicie. Pentru că la vamă șoferii mereu aveau probleme a trebuit să cerem de la unul și altul sa ne întocmeasca documentele necesare pentru transport.
Într-o noapte când trebuia să plece un tir către Romania prietenii noștri de la primăria orașului Graz au sunat noaptea la o biserica din Graz și i-au rugat frumos să ne întocmeasca documentele.
După câteva zile au venit la noi acasă și au zis: “Așa nu mai merge! Voi trebuie să lucrați cu acte, nu puteți trimite mașini către România fără documente și nici noi nu putem umbla noaptea sa rezolvăm actele pentru transport.
Chiar dacă noi organizam totul ziua totuși se întâmpla să întârzie mașina sau să nu ne încadrăm cu timpul pentru încărcat și nouă ne era greu mereu să îi deranjam pe alții pentru a trimite transportul cu acte in regula.
Acești oameni minunați de la primăria orașului Graz (nu le dau numele că trebuie mai întâi să le cer permisiunea) ne-au făcut toate actele și le mulțumim frumos până în ziua de azi le suntem recunoscători.
S-au bucurat să vadă în casa noastră, multe cărți și ne-au întrebat ce facem cu ele și dacă le-am citit. Le-am zis că 90 % le-am citit și că ele sunt moștenirea noastră pentru copii. Ne-au întrebat ce faceți cu ele căci în toate camerele erau cărți, nu numai în sufragerie.
Noi le-am răspuns simplu: “Dacă nu o să mai avem în casa noastră loc pentru cărți atunci o să deschidem o bibliotecă !” și asta s-a întâmplat după un timp scurt de la conversația noastră.
Deschiderea bibliotecii interculturale din Graz a fost o necesitate si un pas important căci oamenii deja veneau la noi acasă să împrumute cărți, le erau dor să citească o carte în limba maternă și eu mereu aveam bebeluș mic care trebuia alăptat și chiar dacă suntem primitori de oaspeți nu poți să primești toată ziua toți oamenii de pe stradă în casa ta. De hoți nu ne temem că nu au ce să ne fure decât cărțile care sunt toată averea noastră și alea dacă ni le fură nu ne suparăm
Biblioteca cuprinde cărti laice si crestine in 3 limbi engleză, germană si 80 % in limba română (Bibliotecă românească in Graz )  cărti de o valoare inestimabilă.
Locuință noastră e locuință de stat deși mulți ne întreabă cum de nu v-ați făcut casă dacă sunteți de atâția ani în Austria, măcar pentru copii. Fiecare zice și gândește în felul lui și noi le respectam sfaturile, dar noi avem alte principii și alte viziuni. În primul rând o locuință de stat în Austria e ca și cum ar fi casa ta, doar că nu e numele tău scris pe acel act dar cu ce te încântă că e scris pe act numele tău sau nu, tot așa dormi, tot așa te poți bucura de ea, nu mă încălzește cu nimic să fie numele meu scris sau nu. Dintr-o locuință de stat nu te dă nimeni afară niciodată, chiar daca copii cresc și locuința ta e cu doua sau patru camere și ești singur, ei nu vin să zică să te muți la o locuință mai mică, deoarece aceasta mare vor să o dea la o familie mai numeroasă. Statul austriac e un stat social si se gândeste mult la oameni și au conceptul că omul e învățat în locul lui unde a trăit o viață și cum să îl muți de acolo, ar fi ca și cum i-ai lua viața. (asta e o altă poveste, cu altă ocazie vom povesti și despre asta în amănunt).
În anul 2014 după peste 10 ani de muncă voluntară pe teren am deschis asociația:
Angela, Asociație pentru sprijinul românilor care apoi la sfatul voluntarilor care vedeau o piedică în acest nume, se gândeau că oamenii nu o să ne ajute că vor vedea acolo un nume personal și vor lega toate lucrurile de acel nume.
Eu cred că aceste prejudecați nu sunt bune căci doar oamenii vedeau cine suntem și ce facem, nu eram invizibili. Dar pentru că îmi place să lucrez în echipă și să ascult sfaturile am acceptat să schimbăm numele în Aripile Speranței Graz   apoi când ne-am extins activitățile
și au început să ni se alăture și alte națiuni, nu numai austrieci, atunci am hotărât împreună cu membrii asociației să schimbăm într-un nume neutru, care să fie de toți acceptați și din alte popoare și să se simtă bine la noi, să nu fie o asociație numai de români. În multe proiecte avem implicați prieteni din diferite națiuni și chiar practicanți din diferite țări care au poposit la noi și s-au atașat de noi, astfel am schimbat numele în
Centrul Cultural Austro-Român Graz – Aripile Speranței.
Deschizând această asociație ne-a ușurat foarte mult munca în sensul că au venit oameni cu suflet mare să pună umărul și au înțeles lucrarea care o facem.
Pe lângă proiectele caritabile eram implicați mult în proiecte sociale, soțul meu fiind din 1989 în Austria și eu care eram un consilier juridic fără diplomă oficilă, trăgeam cu urechea la tot ce discuta soțul meu la telefon și învățam zi de zi ce înseamnă integrarea, ce legi noi s-au dat, etc.
Poșeta mea era și este o poșetă mai altfel decât alte poșete de femei, e plină de agende, carnețele, broșuri și tot felul de lucruri de la A-Z căci mă gândesc mereu că poate la cineva îi trebuie ceva și eu să am să îi dau , apoi mă gândesc la copiii mei să am un plasture dacă e nevoie sau o agrafă de păr pentru fetițe sau te miri ce bazaconie mai îmi trece prin cap. Pe lângă asta mai aveam și rucsacul pentru bebe extra cu tot ce era nevoie pentru un bebeluș.
Îmi place să am în poșetă broșuri de evanghelizare simple fără vreo tentă religioasă dacă Adonai Yeshua (Domnul Dumnezeu ) îmi scoate în cale oameni interesați de adevăr și pe lângă acestea aveam și broșuri de informare de la diverse instituții și organizații și alte flyere legate de evenimentele din Graz.
Acum nu mai am așa de multe căci le-am studiat și am luat personal contact cu multe instituții și organizații din orașul Graz și acum toate aceste informații le am în cap și evenimentele le primesc în email si le postez pe aceste pagini de facebook amintite mai sus.
Din 2003 până acum s-au schimbat multe și tehnologia a avansat mult. Ani de zile, când eu, când soțul meu, mergeam cu oamenii unde aveau programare să le traducem și să îi ajutăm, apoi de acasă de pe email lucram non-stop. Uneori chiar și pe alți prieteni îi sunam și îi rugam să meargă cu alții.
Nu de puține ori chiar copiii mei mai mari au însotit unele persoane penru a traduce si ajuta la complectarea unor documente.
Amena Petra fiica mea cea mai mare are si diplomă in domeniu dar încă nu lucreaza că nu ii permite timpul.
Pe lângă asta primeam zilnic mesaje pe facebook: ”Doamna Angela îmi spuneți vă rog cum e cu legea asta?” ”Am auzit că s-a dat o lege nouă” sau ”Doamna Angela am numai o întrebare” și îți trimitea un cârnaț de îți lua câte o oră să înțelegi cu ce probleme se confruntă.
Am încercat să răspund la toți cu drag și respect dar când deja mă sunau pe telefon și îmi scriau pe facebook toată ziua de nu mai știam la care să răspund am zis așa nu mai merge.
Am scris sus la profil CONT PERSONAL și am creat această pagină Angela Peschir & TEAM  să scrie aici să am și eu puțină liniște.
Chiar dacă pare ciudat dar nu accept cereri așa numai de dragul să am mulți prieteni să fiu faimoasă sau mai știu eu ce motive au alții de le place să aibă mulți prieteni numai de dragul de a-și face un renume.
Și acum continuă să îmi scrie, să primesc multe mmesaje și îmi cer scuze că nu pot să le răspund la toți dar când deschid facebook-ul prima dată le răspund la prieteni și apoi răspund si la alte mesaje doar în limita timpului disponibil.
Mulțumesc pentru înțelegere!
Abia în anul 2018 mi-a venit ideea ca fiecare să semneze pentru servicile gratuite oferite de Asociatia noastră atât pentru deplasări la diferite institutii sau diferite întâlniri cât si pentru orele de consultantă telefonică sau scrisă (email, facebook, whatsapp, etc.)
Să nu uităm că pe lângă consultantă de integrare privind locurile de muncă, găsirea unei locuinte, informarea cu privire la institutiile si asociatiile existente pe teritoriul Austriei,etc ofeream si consultantă juridică, familiară, psihologică, spirituală, etc. Dacă tinem cont că unele consultante ajung la peste 100 euro pe ora, Asociatia noastră are avea cu ce să se laude.
Am sute de liste adunate la arhivă și îmi pare rău nu mi-a venit ideea mai repede că am fi intrat în cartea recordurilor
Am umblat mult timp în Graz la Sinagogă dar acum mergem cu drag la o adunare mică de austrieci în Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, pentru că cei de aici empatizează cu noi la lucrările caritabile în care suntem implicați și așa cum spuneam ne-am mărit echipa și avem în tot Graz-ul legături frumoase și locuri unde oamenii ne dau cu dragi lucruri pentru Romania.
Singura problemă e doar transportul care de multe ori e foarte scump, dar dacă cineva are pe inimă poate să facă o mica donație în acest cont și noi îi trimitem dovezile pe email ce am făcut cu banii.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Asociația nostră e apolitică, areligioasă și fără nici o susținere din partea statului austriac sau român.
Am lucrat si lucram cot la cot cu oricine are inimă buna, indiferent de convingerea religioasă.
Ne auto-susținem și donațiile care le primim acoperă doar o mică parte din cheltuielile de transport restul trebuie să punem noi fiecare cat poate, dupa posibilităti.
Doresc cu această ocazie să mulțumesc membrilor, voluntarilor și prietenilor.
Cum vă spuneam mai sus această frumoasă lucrare îți aduce multă bucurie atât prin faptul că dăruiești cât și când primești feedback pozitiv, când primești mesaje de mulțumire de la cei care se bucură de tot ce le-ai dat .
Zilele acestea am primit o poză de mulțumire: ”Port cu drag pulovărul de la tine!” și era așa cu un zâmbet frumos în poza că îmi era așa de drag. Desigur că nu am recunoscut pulovărul căci sincer când primesc haine oamenii sunt drăguți și îmi arată că sunt multe lucruri frumoase, de mărimea mea și eu le zâmbesc și le mulțumesc. Nu la toți apuc să le povestesc că eu le dau mai departe. Unii vecini sunt drăguți și vin la ușa mea și le lasă acolo, alții bat la ușă și mă întreabă dacă le vreau și alții îmi lasă mesaj. Mulți cred că dacă am mulți copii am și nevoie de multe lucruri dar nu e chiar așa căci prefer să am puține și strictul necesar decât multe să fac toată ziua curat și să nu mai am loc în casă de haine. Deseori duc saci de haine în pivniță, fie că primesc, fie că rămân mici de la copiii mei.
Să nu o luați că pe o laudă este doar povestea mea de viață pe care doresc să o împărtășesc cu voi.
Fiecare are povestea lui iar noi oamenii suntem ca florile care ne deschidem în fața altora sau ne închidem. Când te deschizi ai riscul să fi atacat, judecat, să nu fi înțeles sau să fi înțeles greșit dar ai și bucurie caci sțti că unora le este de folos să te citească și chiar să se bucure de experiențele tale sau pentru unii poți fi un model sau o pildă cum este pentru mine o familie din Viena la care mă gândesc mereu cu respect și admirație.
O firmă de transport din Viena, săptămânal trimite tiruri întregi de mâncare, haine și lucruri în România, adică câștigul lor de la firmă merge în proiecte caritabile. Deocamdată nu îi cunosc așa bine și nu îmi permit să le trec numele lor aici, dar vă zic că văd zilnic pe grup, pe telefon cum tiruri întregi ajung de la ei în Romania la cei în nevoi și asta pentru mine e o bucurie așa de mare că nu vă pot descrie în cuvinte.
Mă rog pentru ei că știu că nu e ușor, e multă muncă, sunt multe responsabilități și îți ia mult timp.
Știu din propria experiență cu nu e așa ușor cum pare și nici așa de simplu, de aceea îi admir mult și le doresc din tot sufletul multă sănătate și binecuvântare.
Repet, sunt o picătură într-un ocean, un fir de nisip, o frunză căzută și purtată de vânt și uneori călcată în picioare de trecătorii neatenți, o umbră, un mister dar în același timp o bucurie și o binecuvântare pentru toți care știu să se bucure de lucrurile simple și frumoase.
Am văzut minunile lui Elohim (Dumnezeu ) în această lucrare, le-am văzut și în viața mea și a familiei mele de aceea merg înainte prin credință, speranță și putere căci totul va fi bine și frumos.
Nu sunt perfectă, nu sunt cea mai bună mamă și nici cea mai bună soție, dar îmi place să învăț zi de zi, sunt o persoană autodidactă și îmi place să lucrez cu oamenii chiar dacă uneori acest lucru e cel mai greu lucru din lume.
Îmi zicea cineva că preferă să lucreze opt ore într-o fabrică, să își termine treaba și să meargă acasă, să nu aibă treabă cu nimeni, nici stres și nici probleme.
Dar tu, Angela, în mijlocul oamenilor iti trebuie multă răbdare, atentie si mult timp si asta nu e usor.
Fă ce poti si cât poți căci sti bine că calea esecului este să cauți să ii multumesți pe toti.
Nu-ți irosi energia degeaba încercând să mulţumeşti pe toată lumea ca nu vei reusii.
Gândeste-te mereu la cei care te sustin, lucreaza cu oameni onesti, păstreaza-ți credința puternică si îndrazneste mereu tot mai mult.
Nu renunța la visele tale, i-ai pe oameni asa cum sunt căci mereu vei intalnii oameni buni, oameni răi , oameni ciudati, oameni minunati, oameni si oameni dar tu rămâi aceeasi si nu uita că oamenii buni se atrag, se intalnesc si rămân impreună pentru totdeauna.
Dacă cineva empatizează cu noi și dorește să susțină această lucrare poate să facă o donație în acest cont dar să specifice
PENTRU SPAȚIU ( SPENDE für LOKAL )
pentru că eu voi lua extra fiecare dărnicie din inimă și voi face o listă cu fiecare bănuț.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Vă rog să ne trimiteți email pe romaniidingraz@yahoo.com dacă nu doriți să trecem numele dumneavoastră pe listă și doriți să rămâneți anonimi.
De asemenea dacă faceți o donație noi suntem onorați să încheiem cu dumneavoastră un contract de sponsorizare, să punem reclama de la firma sau asociația dumneavoastră pe pagina noastră de blog https://romaniidingraz.wordpress.comși pe site-ul www.insulaekklesia.ro unde avem mulți abonați, cât și pe paginile prietenilor noștri, peste 50 de pagini de facebook și grupuri pe facebook.
Vă mulțumim din inimă și nu uitați că orice SHARE contează!
Distribuiți acest articol căci sunt sigură că vom găsi soluții ca să dezvoltăm aceste proiecte și să facem lucruri frumoase împreună.
Fiecare donație contează, fie ea cât de mică, căci puțin câte puțin se face un întreg!
Si pentru că deja avem câtiva sponsori pentru acest pas mare, am îndrăznit să scriu povestea mea, povestea noastră.CLICK AICI 
Astept cu drag feedback-ul vostru pe adresa de email romaniidingraz@yahoo.com
05.05.2020 Graz, Austria  Angela Insula Ekklesia
#AngelaPeschir,#proiecteGraz,#dărnicie,#marturiamea,#donează,#implicate,#gânduri,#demeditat  

Crezi în Dumnezeu ? Până când ? Video By Lumy Nitsa # FIMEARSCARBA

de

Pe Lumy Nitsa  o stiu demult de pe Facebook si youtube.Si pentru că imi place să cunosc oamenii si să aflu povestile lor de viată urmăresc diferite video-uri sau citesc articole despre ei.

Nu le urmăresc toate postările si nici nu sunt fan-ul lor pentru că nu imi permite timpul si (sau) pentru că nu impărtăsim aceleasi principii de viață.

Iubesc  Cuvântul lui Dumnezeu , citesc articole pe tema asta sau urmăresc video-uri diverse atât cele cu Biblia audio cât si cele cu mărturii, predici sau documentare.Se intâmplă de multeori să fac curat la birou sau prin casă si atunci mă ajută să ascult astfel de video-uri.Dacă sunt copiii mei  prin preajmă si nu pot să mă concentrez la mesaj atunci pun muzică de relax, crestină sau clasică.

Cel mai mult ascult mărturii si documentare pentru că imi place  să urmăresc viețiile oamenilor, pentru  că poti invața multe din lecțiile lor de viață.

Asa am ajuns si la Lumy Nitsa care a fost invitată in multe studiouri din România si care este o persoană plină de viată.Iubesc astfel de oameni hotarâți, categorici si curajosi.

Desi ea de multe ori a fost criticată că nu vorbeste si scrie corect româneste, nu a luat in seamă comentariile răutacioase ale oamenilor si-a văzut pur si simplu de drum.

Ea locuieste de multi ani in America si e normal să uiti limba si nu trebuie făcut din aceasta o tragedie.Copiii mei fiind născuti in Austria fac si ei astfel de greseli dar dacă cineva doreste să corecteze pe cineva atunci să o facă cu dragoste pentru că oricine e deschis să se corecteze si să invete dacă i se vorbeste pe un ton potrivit. adecvat si plin de dragoste.

Sincer nu m-am asteptat să găsesc un astfel de video  pe canalul ei unde ea abordeaza cu totul altfel de teme.

Asta mă duce cu gândul că multi oameni printre care si vedete si oameni bogati au adevărul in sufletul lor dar putini au curajul să il spună…

Bravo Lumy, ai tot respectul meu si admiratia mea.Fii binecuvântată impreuna cu toti cei dragi ai tăi!

Asculta zilnic mesaje audio din Biblie – 1 IOAN Cap.1-5

de

Bună dimineața prieteni dragi.În timp ce fac curat la birou sau prin casă ascult Biblia audio.Pe mine mă ajută foarte mult și mă relaxează.
Sper să vă ajute și pe voi și să vă aducă multă pace și binecuvântare.
Pentru întrebări, colaborări mă găsiți la adresa cuvintedeaur @gmail.com.
Vă doresc o zi frumoasă fără probleme și stres!




Fii si tu o piesa importanta intr-o lucrare de valoare!

de
Fiecare facem parte dintr-un puzzle si daca acelui puzzle ii lipseste o piesa el nu mai are nici o valoare.Cum arata un tablou de puzzle fara o piesa sau mai multe ? Desigur ca nu arata frumos si nimeni nu are ce sa faca cu un puzzle incomplet.
Copiii mei au astfel de jocuri si cand fac curat oricat de frumos si interesant ar fi puzzle-ul daca e incomplet il arunc la gunoi chiar daca el a fost candva cel mai frumos sau cel mai valoros puzzle.
Va dati seama cate lucrari frumoase se pierd si cate lucrari marete s-ar putea realiza daca fiecare am sti sa fim o piesa potrivita intr-un puzzle ?
De multe ori s-au realizat lucruri marete si noi ne-am uitat doar la rezultate sau la cei care erau in fata dar pana la punctul culminant au fost atatia urcusuri si coborasuri, au fost atatea piese importante care au facut sa se realizeze ceva minunat si multi sa zica WAU .
Se intampla ca piesa care incheie puzzle-ul sa se creada ca ar fi cea mai importanta dar in esenta toate piesele sunt la fel si au voloarea lor inestimabila.
Asa suntem si noi oamenii intr-o lucrare, fiecare are valoarea lui, fiecare are locul lui.Nu e nici unul mai mare decat altul, toti suntem egali atat cei care au pe inima sa faca ceva cat si cei care se implica intr-un fel sau altul.
Se intampla ca cineva sa nu isi permita sa faca o donatie sau poate chiar a facut deja dar daca distribuie face un lucru maret caci distribuind acea postare e vazuta de persoanele care vor sa ajute si nu stiu unde sau cum.
Acea persoana care distribuie un lucru cu care rezoneaza fie ca e vorba de o lucrare caritabila fie ca e vorba de un mesaj , este o piesa importanta intr-un puzzle de valoare.
O mamica avea o prietena faimoasa si pentru ca prietena ei s-a implicat cu tot sufletul a putut sa adune suma necesara pentru tratamenul ei fara de care nu s-ar fi putut interna la o clinica speciala.
Putem spune cu tarie ce minunat e sa ai o astfel de prietena si putem vedea acel puzzle frumos al prieteniei cum straluceste si radiaza fiind un exemplu pentru cei din jur.
Ar fi multe asemenea cazuri de povestit, as putea scrie carti intregi cate puzzle-uri frumoase am vazut cum eu personal am dat doar niste sfaturi si dupa un timp acea tanara a condus o afacere de succes si eu doar am stat in umbra si m-am bucurat de realizariile ei.
Pot spune cu cinste ca am fost o piesa de puzzle in realizarea visului ei si pentru mine aceasta a fost o bucurie.
M-am simtit ca am valoare, ca am facut ceva bun in viata ei si fie ca pe unii i-am ajutat mai mult sau pe altii mai putin in functie de mai multi factori important e sa fim oamenii potriviti la locul potrivit.
Un cunoscut a distribuit intr-o zi o postare pe facebook si citind comentariile la acea postare am descoperit o persoana minunata care a fost cheia la visul meu care il aveam pus intr-un sertar.
Am lucrat la acel vis pana cand am obosit si am zis : am facut destul acum iau o pauza .
E important sa lucrezi zi de zi la visele tale dar sunt unele care trebuie sa le pui deoparte pana le vine timpul lor.
Biblia, Cuvantul vietii ne da lumina in toate lucrurile si ne invata ca
“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” Eclesiastul 3:1
Dumnezeu lucreaza pentru oameni prin oameni si fiecare poate fi o piesa importanta intr-o lucrare mareata.
Gandeste-te azi cu ce lucruri rezonezi, care sunt visele tale, ce ai facut sau nu ai facut pentru ele, ce ti-ar placea sa faci, care sunt lucrurile care-ti aduc bucurie si implinire sufleteasca, unde e locul potrivit sau mai bine zis lucrarea potrivita unde sa pui umarul caci ceea ce semanam aceea vom culege si unde ne adunam comori acolo va fi si inima noastra. (Matei 6:21)
Ferice de cei care isi aduna comori in cer, ferice de cei care si-au inteles chemarea si care lucreaza zi de zi la visele lor ca prin ei sa fie binecuvantati si altii.
“Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Matei 6:19-21
Fii o piesa importanta intr-un puzzle de valoare!
#Angela Insula Ekklesia,
#oamenipotriviti,#misiune,#lucrare,#cunoastetichemarea,#faceva,#inimata,#comorarata,#timpulpotrivit,#toatelatimpullor,#implicate,#credinta,#speranta,#vise,#nurenuntalavise,#lucreazalavise

300 de copiii fericiti!Fii alaturi de ei!Fii eroul lor!

de

Pentru DONATII si informatii CLICK AICI 

Azi, e despre mămicile puternice!

de

Cred in esența ca toate mămicile sunt puternice doar ca uneori se ma clatină sau se descurajează din cauza celui rău care vor sa le fure bucuria, credința și speranta.

Este atât de clar și de evident ca nu ai cum sa fi slab cu un Dumnezeu așa de mare.

El a promis ca va fi cu noi in toate zilele pana la sfârșitul vieții.

Minunate promisiuni și minunate sunt căile Lui de a ne binecuvânta și de a ne calauzii zi de zi.

Am urmărit ieri niște video -uri despre o mamica minunata care vorbea cu sufletul si zambetul ei, mai mult decat cuvintele…

Va las și vouă AICI  sa va bucurați de astfel de mămici care știu ce înseamnă binecuvântarea lui Elohim.

Dragi mămici azi mai mult va oricând cugetați la viața voastră , la binecuvântarea familiei și la nemurire.

Daca lăsați ochii inimii voastre sa pătrundă in Rugaciune și Cuvânt veți descoperii așa multe comori minunate care va îndeamnă la mărturisire și extinderea împărăției lui Dumnezeu.

Nu poți sa detii o așa mare comoara și sa o ascunzi caci viața cea noua din Christos (Yeshua)  când clocoteste in tine îți vine sa mergi pe străzi sa strigi in gura mare ce a făcut Mântuitorul pentru tine, ce bun si minunat este El, Regele Regilor și Domnul Domnilor, Medicul și Pastorul nostru.

Fie ca in aceasta zi sa ne intelegem chemarea, sa il marturisim atat cu faptele noastre cat si cu gura acolo unde El ne deschide usa de Cuvant atat in viata de zi cu zi cat si in retelele sociale.

Cu prietenie Angela Insula Ekklesia @ insulaekklesia.ro,

#mamiciputernice,#marturie,#speranta,#credinta,#incredere,#promisiunileluiDumnezeu,#Dumnezeuebun,#Dumnezeuneiubeste,#dragoste

Alte meditatii si ganduri pozitive veti gasii AICI sau la categoria Gandurile mele de pe partea dreapta a site-ului.Fiti binecuvantati/te!

Povestea lui Ruth (The story of Ruth) Episodul 2

de


Episodul 1 si interviul cu Mika Varga le puteti vedea AICI .

In rest toate cele bune, ascultati cu atentie, luati aminte si invatati din aceste lectii de viata.

Cineva acolo sus va iubeste!

300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!

de

 

Pentru că 1 iunie Ziua Internațională a copiilor, bate la ușă și știm cu toții situația grea a multor copii din România,

ne-am propus sa facem 300 de pachete pentru 150 de familii, pachetele constând în mâncare,

alimente de bază, dulciuri, jucării, cărți și jocuri educative.

 

De ani de zile de când suntem pe teren am vazut sute de copii care nu au ce mânca, cu ce se îmbrăca, nu au o jucărie sau un joc, acestea fiind bucuria copiilor.

Deoarece biruința vine când îți unești forțele, noi Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România
împreună cu Asociația Centrul Cultural Austro Român Graz (Centru care din 2004 a inițiat proiectul „Aripile Speranței Graz ” prin care, alături de voluntari și oameni cu suflet mare, a trimis regulat în România ajutoare materiale și financiare).
Cele două asociații au în comun implicarea în ajutorarea aproapelui prin diverse proiecte educative, culturale și sociale.

Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România, pe lângă aceste proiecte, a inițiat și alte proiecte de succes, cum ar fi construirea de case pentru cei cu case dărăpănate sau rămași în drum, fără adapost.
Sperăm în sprijinul dvs. atât în continuarea proiectelor în România pentru oamenii nevoiași, cât și în strângerea de fonduri pentru aceste 300 de familii din județul Arad.

Fiecare donație contează, indiferent de sumă, deoarece știm că puțin câte puțin, vom ajunge la îndeplinirea scopurilor și fiecare proiect va fi finalizat cu ajutorul dvs.
Ne puteți ajuta chiar și cu o distribuire sau susținere morală. Vă mulțumim!

Puteti face o donatie indiferent de suma, in contul Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030  BIC BAWAATWW

specificand pentru Campania  ” 300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!”

sau pe facebook

   AICI !  

 

Costel Pârnău-o poveste de viata, un exemplu pentru toti-VIDEO

de




Cine doreste sa il sustina o poate face AICI .

Fiecare donatie conteaza mai ales daca esti constient 
că nimic din ceea ce ai nu este al tău …
În final, nu rămâi decât cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele, cu momentele frumoase și cu faptele bune.

Ia aminte la toate și strânge comori în cer și nu pe pamant…

Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!

de

 

Bine v-am (re)găsit!

Am multe să va povestesc și cred că și voi de aceea o să încep pas cu pas.Voi începe o serie de Povești interesante din Diaspora de aceea dacă nu sunteți încă abonați la acest site va recomand să va  abonati că vor urma câteva postări cu link-uri interesante.

Tocmai am cunoscut o pereche frumoasă de tineri care călătoresc în toată lumea și au povești frumoase și interesante…

Așa cum va spuneam sunt multe de povestit dar și de ascultat 🙂

Dați un LIKE la acest articol să va întorc vizita de pe site și să ne citim reciproc.

Proiectul meu nou e „Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!” prin care va asigur de o promovare eficientă atât aici pe site cât și pe facebook la toți prietenii mei care au peste 50 de pagini personale, atenție nu conturi 🙂

Nu trebuie decât să copiați acest link cu acest articol și să îl promovați pe site-ul/blog-ul/ sau pagina/contul de pe facebook a voastră și eu la rândul meu voi face acelaș lucru plus o promovare suplimentară pe facebook pe paginile prietenilor mei. Nu e nevoie ca și  voi să faceți o promovare suplimentară, asta  numai dacă doriți să îi rugați pe prietenii voștri să dea share, care e simplu și gratis 🙂

Am ales să promovez 3 campanii pentru că cunosc personal cauzele și am văzut actele medicale și terapiile care sunt foarte scumpe.Cei care locuiesc în România știu despre ce vorbesc cum cu o pensie mică nu te descurci nici să îți plătești strictul necesar ce să mai vorbim de terapii, medicamente și tratamente…

Va las aici link urile cu aceste Campanii și v-aș ruga să le deschideți în Facebook , să le distribuiți și să  invitați prietenii voștri.

Campania : Te rog om bun, ajuta-ma sa traiesc!

Campania: Doneaza pentru copiii din Cambodgia!

Campania: Impreuna vom reusii.Donate for Romania!

Prin orice share îți exprimi pasiunea pentru oameni și pentru sufletele lor, contribuind la efortul comun de a ajuta acolo unde este nevoie. Mulțumesc din inima.

Nu uitați să vă abonați pe acest site,   iar celor care s-au abonat deja le mulțumesc din inima.

Dați Like la acest articol și distribuiți-l pe toate rețelele sociale. Aici mai sus sunt butoanele aferente, trebuie doar să faceți câteva clicuri 🙂

Pentru colaborare, sponsorizare și alte proiecte sociale și educative mă puteți contacta pe email cuvintedeaur@gmail.com

 

 

Maria Montessori -un film educativ de exceptie

de

Maria Montessori s-a născut în 1870 în Chiravalle, în provincia Ancona din Italia. După absolvirea Facultății de Medicină a Universității din Roma, în 1896 devine medic fiind prima femeie medic din lume. Preocupările ei din domeniul psihiatriei au condus-o spre studiul copiilor cu deficiențe pe care i-a observat iar  în tratarea lor  a folosit atât metodele medicale cât şi metodele pedagogice , care pot da rezultate bune în planul dezvoltării psihice…

     Acest film biografic prezintă viaţa unuia dintre cei mai mari pedagogi italieni, fondatoarea unei metode de învăţământ moderne, care îi poarta numele: Maria Montessori…

Pentru a urmarii filmul in intregime dati click AICI 

Vizionare placuta!

 

Nu am renuntat inca!

de

De multe ori renuntam pe moment la unele lucruri in folosul altora care pe moment ni se par mai bune ca primele sau pur si simplu asta e rostul vietii noastre…Da, mergem pe un drum nu ca am renuntat la alte lucruri ci ca pe acolo trebuie sa mergem…La un moment dat ne oprim si ne uitam in urma noastra si vedem in spate lectii, urcusuri si coborasuri, povesti frumoase dar si triste si spunem asta e viata…

Nu am mai scris demult dar simt ca voi scrie mai des caci inca simt legatura cu cititorii mei, cu blogerii si cu toti care mi-au fost alaturi…

Stiu ca am facut o pauza cam lunga si nu as vrea sa ma scuz nici sa ma laud ca in acest timp am lucrat la multe proiecte.

Ceea ce imi doresc este sa fie totul ca inainte cand scriu oamenii sa invete ceva sa nu piarda timpul pe internet sau mai ales pe facebook …

Of, facebook ce a fost si ce a ajuns…Nu zic ca nu  sunt si lucruri pozitive dar cele negative le inghite pe cele pozitive…

Acolo fiecare isi creeaza ce imagine isi doreste, acolo toti sunt eroi, samariteni, feti frumosi si ilene cosanziene…

Pe langa scris voi publica articole interesante, filme, documentare si alte lucruri cu care v-am obisnuit 🙂

O sa povestim in curand mai multe pana atunci dati un Like la pagina Cuvinte de aur pentru suflete de aur si urmariti postariile…Pe curand dragii mei!

Toate fac parte din viata: si bune si rele

de

carte-copilul-citesteToate fac parte din viata: si bune si rele.Unii mai slabi de ingeri sau cum sa ii numim nu vor sa inteleaga ca in orice familie, echipa colectivitate exista si apar discutii si probleme mai putin placute.Cand acestea apar ele trebuie rezolvate repede , cu tact, rabdare si intelepciune.Despartirea nu e o solutie.Imi iau jucariile si plec este prea imatur si totodata neintelept.

Va dati seama ce haos ar fi in lumea asta toata lumea sa se desparta de la o discutie sau de la o jignire.

Ar trebui toata ziua sa existe divortur,i s-ar dezbina fabrici, s-ar bate muncitorii ar ramane multi oameni fara locuri de munca dar ar baga fiecare in seama fiecare discutie, fiecare cuvant rostit, poate spus la nervi, poate dintr-o gresala, poate chiar cu parere de rau.

Doamne ce am ajuns nu mai stim sa iertam, sa rezolvam conflicte, trecem repede la razboi, ne facem victime, ne plangem la unii si altii, mai trecem si la minciuna sa mai inflorim putin, nu spuneam ce noi am gresit, vedem numai ce a gresit altul de parca noi suntem perfecti si nu gresim niciodata „Vai ce m a jignit vai ce mi a facut…”

Ce e cu vaicareala asta cu lipsa de neiertare ?!

Facem din tantar armasar si inghitim camila, repede ne plangem la toti ne vedem victime si facem o telenovela doar ca am avut o discutie mai putin placuta cu careva.

Haidati sa aducem echilibru in lumea asta si nu haosul, iertarea si impacarea, iubirea si armonia, pacea si blandetea, rabdarea si ajutorarea Angela Peschir 20.10.2016

Bine v-am (re)gasit dragi prieteni!

de

12642695_10154507006127538_1084215206455460832_nDragii mei in ultimul timp nu prea am scris nu prea m am ocupat de blog dar asta nu inseamna ca v-am uitat ca am abondonat blogul 🙂 Nu am cum, caci aici prind aripi, aici ne povestim, ne intalnim din colturi ale lumii diferite si impreuna facem o lume mai buna. Mai scriu pe pagina asta dar o sa revin pe blog cu povesti noi si multe noutati.

Luna asta doresc sa finalizez un proiect mai mare si foarte important pentru educatia copiilor si tare tare bine mi ar prinde rugaciunile si sprijul vostru apoi o sa va povestesc ce am facut decat nu am mai scris pe blog.

Am multe sa va povestesc caci nu am lipsit degeaba 🙂

Pana atunci va las o meditatie sa o „meditati” bine :

„Haideti sa adunam in cufarul amintirilor numai amintiri frumoase.De ele ne putem bucura acum dar si mai tarziu.
Vorba noastra din popor : „Cele rele sa se spele cele bune sa se adune” 🙂
Unele lucruri de care nu vrem sa ne amintim vin singure dar unele le facem noi, de aceea e bine sa ne gandim de o suta de ori si apoi sa reactionam, sa criticam, sa scriem sau sa suparam pe cineva.
O vorba dupa ce am scos-o pe gura nu mai putem sa o bagam inapoi oricat am incerca.Si daca vorba aceea a ranit, rana se vindeca greu, lasa urme si regrete.
Firul prieteniei cand se rupe se poate lega inapoi dar ramane nodul si apar primele semne de neincredere si unde se instaleaza neincrederea nu mai poate ramane prietenia si iubirea.
De sa ma pripesc si apoi sa regret cand pot sa imi musc limba cand imi vine sa zic ceva ce nu ar trebuii sa zic, sa alung gandul rau, sa nu dau loc invidiei, rautatii, neiertarii, geloziei, barfei…
Ganduri bune sa ne insoteasca azi si in fiecare zi!” Angela Peschir  

sarbatori fericite

 

Documentar-Adevarata fata a mormonilor-important de stiut

de

https://www.youtube.com/watch?v=PfDXStFF8Es&list=PL01I-eaOymcnnv8nYFWyJ8yJFaFxMm_9X&index=3

Filmul de vineri seara-The Prophet – Profetul 2014, film online HD, subtitrat în Română

de

 

Kamila, o mamă vaduvă, lucrează ca femeie de serviciu pentru Mustafa, un poet străin, un pictor şi activist politic ce se află în arest la domiciliu. Mustafa este păzit de un soldat pe nume Halim care o iubeşte în secret pe Kamila. Fiica lui Kamila, Almitra, a încetat să mai vorbească după ce tatăl ei a murit şi a devenit un adevărat copil-problemă care fură deseori din magazinele locale. Singurii prieteni ai lui Almitra sunt pescăruşii – ea chiar poate să comunice cu ei scoţând nişte sunete păsăreşti.

Pomposul sergent al lui Halim soseşte şi îl informează pe Mustafa că este acum eliberat şi poate să plece unde îşi doreşte, doar că trebuie să se îmbarce pe o navă spre ţara lui natală până la sfârşitul zilei. Sergentul îl escortează pe Musfata către navă, iar acesta îşi petrece timpul conversând cu Kamila, Almitra şi Halim, dar şi cu sătenii care îl consideră un adevărat erou.

Conversaţiile lui Mustafa au subiecte variate, de la libertatea căsătoriilor şi până la modul de creştere al copiilor sau mâncare. De îndată ce toată lumea ajunge la navă, armata îl arestează pe Mustafa şi îl ţine captiv într-o fortăreaţă în loc să-l lase să se îmbarce. Ofiţerul de comandă îi spune că scrierile sale sunt provocatoare de revoltă şi îi cere să le retracteze, însă el nu doreşte acest lucru şi spune că nu sunt aşa cum crede el. Cu toate acestea, ofiţerul de comandă îl condamna pe Mustafa la moarte dacă nu va dori să îşi retragă scrierile.

 

Daca cineva se pricepe la prelucrari de video il  rog  frumos sa taie din film secventele unde Mustafa povesteste si muzica si creatiile artistice sunt uimitoare.Le astept pe email parereataconteaza1@yahoo.com Multumesc frumos.

Pentru vizualizarea filmului click AICI 

WEEKEND MINUNAT !

Despre cazul familiei Bodnariu si cateva ganduri bune

de

Charlie_ChaplinDragi mei prieteni poate o sa va surprinda ceea ce scriu. Pentru ca nu cunosc personal familia Bodnariu si nici legile norvegiene  voi fi obiectiva si nu voi tine nici cu unul si nici cu altul.

Ma gandesc la suferinta familiei Bodnariu dar ma gandesc si la Norvegia ca nici acolo nu fac toti de capul lor. Daca erau asa de multe nedreptati in Norvegia ar fi iesit norvegienii in strada, ar fi scris presa.

Despartirea de copii e dureroasa, nimic de zis si eu personal am copii si stiu ce inseamna legaturile familiale. Mi-a scris cineva de ce nu am organizat sa iesim si noi in strada. In urma cu cateva zile i-am scris s-a deschis o biblioteca romaneasca in Austria si au si carti crestine.

Mi-a raspuns ” Frumos, acum cred ca doar biblia este totul ” Binenteles ca biblia e totul dar asta nu inseamna ca restul e nimic.

Unii vor sa zica „Eu am biblia, tu nu ai nimic” Eu cred ca unii „au” biblia dar noi astialalti il avem pe Dumnezeu .

Sa nu ajungem ca fariseii caci Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai. Eu cred ca si un ateu il are pe Dumnezeu caci Dumnezeu e   omniscient, omnipotent şi omnipresent. Si un ateu face o fapta buna si asta nu o face prin el ci prin Dumnezeu care ne deschide inima sa facem fapte bune, sa ii iubim pe semenii nostri si sa traim in iertare si pace.

Ceea ce m-a deranjat a fost cica sa iesim in strada. Daca altii au iesit,  treaba lor dar eu am citit caci Dumnezeu spune un cuvant si totul ia fiinta.

Stiu ca Dumnezeu lucreaza in multe feluri dar sa nu exageram si sa ne luam dupa multime.

Daca tot suntem asa de buni crestini de ce nu iesim in strada pentru schimbari majore,  nu numai pentru o familie.

Ok iesim pentru o familie desi Biblia ne invata in astfel de cazuri sa ne rugam, „Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Iacov 5:16

Oare de ce ne inchidem in biserici si vorbim de dragoste cand nu vedem pe aproapele nostru, nu avem timp de o vizita, de o vorba buna, de o cana cu apa intinsa unui batran.

Am pus un anunt pentru Cezar din cazul #colectiv si abia l-au citit cateva persoane si de implicat mai putine dar o iesire la bere a vazut-o toata lumea…

Oare de ce nu au iesit crestinii in strada pentru cazurile sociale din Romania, pentru saracii care cauta in gunoaie, pentru mamele parasite, pentru nedreptatiile pensionarilor, pentru nivelul de trai scazut, pentru atata si atatea probleme care sunt in tara noastra.

Daca nu ati iesit in strada de ce nu ati mediatizat aceste probleme majore care afecteaza nu numai o familie ci sute si chiar mii si mii de familii.

Nu vreau sa fiu rea dar peste tot numai cazul familiei Bodnariu si celelelalte cazuri ce facem cu ele ?!

Cine posteaza despre doamna Elisabeta care a plecat in Austria la 62 de ani caci statul roman nu i-a dat nici o pensie dupa o viata muncita in Romania ?!

Daca vezi un caz si tu  sti sa scri atunci anunta mai departe, fa o poza si raspandeste cazul.Pe facebook stai cateva ore dar 3 minute nu ai timp de cel de langa tine pe care chiar daca nu poti sa il ajuti sti ce mult l-ai ajuta daca i-ai asculta necazul si i l-ai pune pe internet.

Daca toate cazurile astea ar fi distribuite mai departe am pune lumea in miscare, ar incepe jurnalistii sa scrie si s-ar mai implica autoritatiile daca ar merge televiziuniile si ziarele pe capul lor.

Haidati sa facem o revolutie adevarata daca tot vreti sa fim activi. Asa nu salvam doar o familie ci sute de familii si de copii care sufera si sunt despartiti de familiile lor plus alte probleme financiare, sociale sau educative.

Fiecare are un cont de facebook daca nu are blog sau site. Mai lasam deoparte pozele cu sclipici si inimioare si ne mai uitam in jurul nostru, sa vedem ca vecina din colt e singura si nu are cine sa ii duca lemne si tu stai la caldurica dar daca sti sa scri atunci posteaza pe facebook:

Doamna Mariuca din colt nu are lemne, copilul vecinului e zilnic batut, haideti fratilor sa facem ceva, primarul din satul vecin a taiat pensia bunicii mele, etc

Asa dragilor se schimba lumea cand ne uitam  mai atenti in jurul nostru si nu doar la un singur caz.

Sper sa luati ceva bun din acest articol si sa  incepem cu totii sa fim mici jurnalisti asa cum putem, sa nu trecem nepasatori,  sa facem o poza daca sesizam ceva, sa nu tacem,  caci nu stim niciodata cine asculta glasul nostru, ce asociatie vede si se implica, ce suflete bune  ne citesc, ce Dumnezeu mare avem…

Angela Peschir 27.01.2016

#ajutor,#solidaritate,#dreptate,#adevar,#implicate,#observa,#scrieunarticol,#posteazapefacebook,#Bodnariu,#salvatifamilii,#nuvalasati,#Dumnezeu,#schimbalumea,#nustanepasator,#revolutie,#pensiimici,#Romania,#saracie,#orfani,#familia,#colectiv,#Cezar,etc

„O zi nu e lumea-ntreaga”

de

flori„O zi nu e lumea-ntreaga” asa zice un proverb.
Dar stiti la ce m-am gandit eu, ca uneori o zi rea ni se pare lumea-ntreaga.Din cauza supararii nu mai vedem capatul si ni se pare ca aceea zi e infinita. Bine ar fi in acele momente sa alergam la promisiunile Celui vesnic, sa luam Biblia sa citim si sa ne racorim sufletele.
Rugaciunea simpla si sincera e cea mai buna rezolvare la orice problema.
Daca te necajesti, ce rezolvi ?
Daca plangi cu ce te ajuta asta?
Daca ii spui la unul si altul necazul tau, la ce foloseste, ba din contra le mai dai subiect de discutii sau motiv sa rada de tine…
Daca te lasi afectat tie iti faci rau.


Daca iti spui necazul Celui Ce vede tot, asta ajuta 100%
Orice problema ai acum in acest moment gandeste-te la tot ce am scris si fa un pas inainte spre fericire, pace si bucurie.
Nu iti trebuie multa scoala pentru asta. nu ai nevoie de nici un ajutor ci doar de o intelegere a lucrurilor, de o simpla rugaciune si de o gandire pozitiva.
Iti doresc o zi frumoasa, plina de speranta, de putere de a trece peste orice obstacol si multa rabdare.
Nu uita ” O zi nu e lumea-ntreaga”
O zi e doar zi si dupa necaz vine primavara

Sa ai primavara in suflet mereu!
Cu drag Angela Peschir 25.01.2016

Ce scump ne costa nevegherea!

de

384293_499704443539422_6877092673328932195_nLuca 21:36 Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă,
Ieri seara desi a fost un eveniment frumos totusi nu am putut sa am implinirea ce mi o doream si asta pentru ca am uitat de versetul din Luca unde suntem indemnati sa veghem tot timpul.
Dumenzeu mi a implinit un vis care il aveam pe inima de mai bine de 10 ani si nici macar nu am fost in stare sa ii multumesc Lui public.
Am amintit de vis in fata publicului dar pentru ca eu nu am zis nimic preotul catolic a zis ca Dumnezeu a facut sa ma cunoasca si sa ma ajute.

Am simtit cum din inima a vorbit de Dumnezeu si eu nu am fost in stare sa sa rostesc numele Lui, parca mi a fost rusine.
Si acum cand va scriu ma gandesc si regret ca am gresit ieri seara si imi dau seama ca trebuie sa veghez la tot pasul si sa am grija in viitor sa nu mai fac aceeas gafa…
Cred ca daca lasam tot deoparte inainte de eveniment si ma rugam eram mult mai plina de har si nici nu uitam sa ii multumesc lui Dumnezeu public.
Nevegherea vine de multe ori cand suntem obositi sau cand avem de facut ceva si nu ne ajunge timpul.
As fi vrut sa va aduc vesti bune azi dar totusi am scris experienta asta ca sa nu vi se intample si voua si sa va indemn impreuna cu mine sa veghem mai mult in toate si in fiecare clipa caci viata e asa de scurta si doar cand traiesti cu Dumnezeu simti implinire si bucurie in rest totul e dezamagire, durere si nefericire…

Va imbratisez Angela Peschir

Fii tu insuti!

de

12576242_999776266760691_614344354_n„Nu acord atenţie nici preamăririlor şi nici reproşurilor la adresa mea. Pur şi simplu îmi urmez propriile trăiri.” zicea
Wolfgang Amadeus Mozart

Doamne cat adevar si cata putere in aceste cuvinte.Ce bine ar sa ne amintim zilnic sa nu fim cum vor altii sa nu plecam urechea la ce zic altii despre noi si sa fim tari in pozitiile noastre.
Este important sa parasim frica si sa actionam intr un mod original.Intotdeauna au existat critici, carteli, barfe dar si bunatate, intelegere si sustinere.
Sa nu va imaginati ca cel mai bun om din lume nu are nici un dusman.
Si cred ca cel mai frumos exemplu ar fi al Domnului Isus care a fost criticat, umilit si dispretuit.
Ne mai miram ca apar cate unul impotriva noastra asa din senin, oameni carora nu le am zis nici fa-te mai incolo…
Trebuie sa ne asteptam la orice in viata asta si fim tari, curajosi si sa ne urmam telul indiferent cati vor fi impotriva noastra.
Ursu merge inainte chiar daca cainii latra pe margini.Daca stai sa te opresti la fiecare, sa ii bagi in seama, sa pierzi timpul pretios nu mai inaintezi si nu mai ajungi la tinta.
Cred ca e foarte important sa ne concentram pe planurile si scopurile noastre si sa gasim solutii, nu sa despicam firul in patru.
In urma cu un an imi zicea cineva despre un proiect de al meu drag sufletului meu ca e varza, ca nu o sa iasa nimic, bla bla si cand i-am povestit sotului meu a ras si m-a intrebat de ce nu ai zis daca e varza totul de ce nu aduci niste carne si sa vezi ce sarmale bune ies si
Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns departe cu acest proiect si am dezvoltat si alte proiecte…

O sa va aduc in curand mai multe vesti despre aceste proiecte minunate…
Nu ti a zis nimeni: Nu esti bun de nimic!

Asa-i ca te a afectat cand ai lasat vorbele sa ajunga la inima dar cand ai zis am 2 urechi pe una intra si pe una iese… asa -i ca ai avut pace si ai zis Imi voi urma drumul indiferent ce cred altii, indiferent daca voi fii contra curentului…
Cam atat am vrut sa zic Sa fii tu insuti, frumos, curajos si surd la criticile negative dar deschis la criticile constructive! 
Angela Peschir 13.01.2016

Colinde de Craciun, un film pe care ar trebui sa il vizionam cat mai des

de

lumina,imagini luminaTocmai am urmarit cu mare atentie filmul „Colinde de Craciun”  pe care il gasiti AICI 

Christmas Carol 2009  este o poveste de Crăciun, una clasica, care il gaseste pe Jim Carrey in rolul lui Ebenezer Scrooge, un om de afaceri batran si zgarcit, cu o personalitate rapace, posaca si chiar rautacioasa fata de angajatul sau loial (Gary Oldman) si fata de nepotul sau (Colin Firth).

In ajunul celui de-al saptelea Craciun de la moartea partenerului sau de afaceri, Marley, fantoma acestuia din urma, il viziteaza pe Scrooge, prevestindu-l ca in acea noapte va fi vizitat de trei spirite.

Spiritul Craciunului Trecut, Prezent si Viitor, fiecare dintre ele incercand sa ii arate batranului avar greselile vietii sale. Acest lucru chiar se intampla, iar urmarile constituie o poveste senzationala si emotionanta.

 

Povestea lui Charles Dickens m-a impresionat si asa cum ziceam in articolul anterior sa fim buni, nu numai de Craciun.Astfel de filme ar trebui urmarite cel putin o data pe saptamana ca sa nu uitam sa fim buni, sa fim veseli, sa audem bucurie si speranta, sa fim atenti la relatiile pe care le avem, sa iertam, sa fim optimisti, credinciosi si plini de viata…

Este uimitor cum povestea incepe sumbru, plictisitor ducandu-te cu gandul la un film de groaza.Daca nu mi l-ar fi recomandat cineva cu siguranta as fi renuntat la el.

Dupa ce apar spiritele monotonia este alungata si povestea incepe sa prinda viata, apar alte povesti si totul se pune in miscare.

Cand incepe schimbarea lui Scrooge parca ai vrea sa nu se mai termine filmul, sa vezi toate faptele lui bune, toate faptele care si le-ndreapta si toate momentele de bucurie devin si bucuria ta.

Eu i-as fi pus numele la film „Schimbarea” sau ” Bucuria vietii”, „Doar un mic pas ne desparte de fericire” etc dar numai „Colinde de Craciun ” nu .

Urmariti cu atentie povestea si insemnati-va in agenda lectiile de viata pe care vi le ofera  scriitorul englez Charles Dickens prin capodopera sa.

Pentru cei care iubiti cartile v-as recomanda scrierile lui : Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Tim puri grele, Dugheana   cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre două orașe (ultimele două, romane istorice).

Va doresc in continuare Sarbatori fericite si multa sanatate ca e mai buna ca toate.Fiti binecuvantati de Creatorul Cerului si al Pamantului, de Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine!

Tu sa ramai bun, nu numai de Craciun

de

despre fericire,fii fericit Frumusetea exterioara e trecatoare, pielea se imbatraneste in ciudata alifiilor cu care o tratam ca nu se zbarceasca si tineretea se duce vazand cu ochii.

Ne laudam noi ca suntem tari la 40, 50, 60 dar nimeni nu stie ce e in sufletul nostru, ce dureri mai simtim pe la incheieturi sau ce dureri sufletesti ne apasa.
Ne dam tari si cateodata ascundem multe si de dragul celor din jur pe care ii iubim si nu vrem sa vada suferinta noastra.

Cui sa-ti spui si tu oful cand cel de langa tine e cazut si iti intinde mana ca sa il ajuti, cand cel de langa tine are lacrimi in ochi, cand cel de langa tine tocmai poate a pierdut pe cineva drag, cand vezi atata suferinta, saracie si neputinta… cui sa iti strigi si tu durerea ?

Tu esti chemat sa fi umarul pe care sa planga oamenii, sa fi alinul celor necajiti si calauza celor orbi.Tu nu ai voie sa iti plangi durerea caci asta e soarta ta scrisa de sus sa induri si sa plangi cu cei care plang si sa te bucuri cu cei care se bucura…

Un om bun va ramane bun nu numai de Craciun ci in tot anul.

Este adevarat ca in aceasta perioada de iarna a sarbatorilor se fac mai multe cadouri, se viziteaza bolnavii, se ajuta saracii dar oare la ce ajuta daca doar doua zile in an faci fapte bune apoi iti vezi de ale tale si uiti ca in jurul tau sunt mereu oameni care au nevoie

de o vorba buna,

de un sarut pe frunte,

de o mana calda care sa ii mangaie,

de o mancare calda,

de o hainuta si o gecuta calduroasa,

de o ceasca de ceai cald

sau pur si simplu de prezenta ta, de umarul tau unde sa planga, de sfatul tau pretios…
E frumos sa fi bun de Craciun dar mult mai minunat si de valoare e cand tu ramai bun tot anul, in fiecare zi, in fiecare clipa…
Fii bun si cu cei care au fost rai cu tine, nu le intoarce spatele, ei oricum isi vor primii pedeapsa, nu le blestema zilele si nici nu purta pica pe ei caci la fiecare ii vine randul asa cum a facut asa i se va face…
Cu drag din drag Angela Peschir

Am o mare multumire ca nu am alungat pe nimeni de langa mine

de

11954691_10205975168312151_3961693059173090661_nMi-a fost dor de voi, sa va impartasesc multele mele experiente din 2015 😉
Asa cum scriam in titlu nu am alungat pe nimeni de langa mine desi au fost persoane care chiar poate meritau o usa inchisa dar am zis nu, nu pot sa fac asta…
Am indurat jigniri, barfe, nedreptati in 2015 dar acum la sfarsit de an am ajuns la concluzia lui Arbert Einstein „Sunt recunoscator celor care mi-au spus NU. Datorita lor am reusit singur.”

Am citit azi „Când vrem să vorbim despre un om, să ne asigurăm mai întâi că într-adevăr îl cunoaştem. Altfel s-ar putea să cunoaştem doar părerile altora despre el.”
Ce mesaj profund dar oare cine are si minte sa inteleaga…

Nu vreau sa fac pe victima, departe de mine gandul acesta dar as vrea sa va povestesc cateva experiente ciudate prin care poate sa treaca cineva…

Am cunoscuta pe doamna „x” care s-a tinut de mine pe facebbok crezand ca am o masina de spalat gratis apoi ii explic frumos ca eu doar am dat share.Unii sunt asa de afoni de functiuniile fb caci trebuie sa faci si lectii cu ei 🙂
Apoi ne imprietenim pentru ca eram din acelas oras.Toate bune si frumoase, ma ajuta la organizarea unui eveniment important ca apoi sa se ofere voluntara la Asociatia unde sunt si eu voluntara…
Intre timp intr-una din zile ma opresc la un prieten la lucru unde erau mai multi romani adunati.Cum am vazut masina de spalat sar cu gura :A cui e masina, vad ca ai 2 , hai fa un bine unei femei necajite caci iti da 50 euro pe ea.
Preitenul meu se uita la mine lung, sta putin apoi si ceilalti romani se uita si se intrebau oare o fi de dat masina…Apoi ma intreaba Sigur e saraca…Da, dar sa sti ca femeia a zis ca ar da 50 euro pe o masina daca ar gasii la mana a doua…
Unde sta prietena ta ma intreaba sub privirile curioase a grupului strans acolo ?
Pai iti dau adresa…Ok maine o sa fie masina acolo, nu am nevoie de nici un ban, o fac pentru tine Angela….
Zis si facut si femeia se trezeste cu masina de spalat acasa bucuroasa si fericita.Au mai fost si alte fapte bune catre aceasta persoana dar nu as vrea sa le amintesc sa nu sune a lauda 🙂

Cert este ca dupa o perioada scurta „prietena” mea isi scoate masca jos si ma face in toate felurile de nu imi vine sa cred crezand ca visez…Dar nu se opreste aici ci striga la mine ca eu nu am ajutat-o pe ea niciodata ci ca ea m-a ajutat pe mine…
Atata bai sa fie ca cine pe cine a ajutat, problema e ca frustata si orgolioasa la maxim se inchide in cochilia ei de unde nu mai poate nimeni sa o scoata.

Vorbesc cu prietena ei cea mai buna si o intreb „Doamne dar ce i-am facut de e asa de pornita pe mine fara macar sa o jignesc sau sa ii zic ceva…
Ea atat imi raspunde Angela las-o in pace caci are probleme…
Dar bine bine dar eu chiar vreau sa o ajut…
Trece un timp apoi o vad pe strada si o salut frumos, ea intoarce capul si asa mi se intampla de cateva ori.Chiar tineam la ea si ma gandeam vreau sa o ajut cu orice pret, ce probleme are, oare cum sa fac…
Intr-una din zile ma duc la ea acasa si iese la mine infuriata de numa si ma ameninta ca cheama politia…
Bine bine dar nu am venit cu vreun cutit si nici cu ceva sa iti dau in cap, am venit sa bem o cafea si sa vorbim…Intre timp tremurand de nervozitate o suna pe prietena ei si ii explica ca eu sunt la usa si ca sa plec ca ea cheama politia…
Ii cer intre timp un pahar cu apa crezand ca se va calma si prin usa imi da un pahar.Beau din apa si ma gandeam: de politie nu mie frica dar pentru ce tot circul acesta cand se poate discuta frumos, omeneste…
Zic in sinea mea „Doamne tu vezi ca eu tin la fiinta asta dar daca ea nu vrea sa ma mai vada dragoste cu forta nu se poate…si plec .
Pe drum ma tot gandeam „Ce pot sa fac, sa o fac sa inteleaga caci orice ar fi fost intre noi doua e de domeniul trecutului si eu o iert si chiar daca nu isi va cere iertare pentru jignirile grave care mi le a adus.
In acelas timp aveam o multumire mare in suflet ca nu am jignit-o si nu am raspuns provovarilor ei.
Aceas multumire de care vorbim la inceput am avut-o si tu atunci, ca nu am alungat-o de langa mine si daca ea a plecat poate asa a trebuit sa fie caci cred cu tarie din exprienta vietii ca
Ramane langa noi cine trebuie sa ramana si pleaca cine trebuie sa plece…
Voi cum credeti ? Cu drag din drag Angela Peschir

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie-de Mihai Eminescu

de

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

(Mihai Eminescu)
1

Puterea Prezentului de Eckhart Tolle-carte gratis

de

Puteti descarca aceasta carte sau sa o cititi direct pe site.
Va dorim o zi frumoasa, minunata si plina de speranta!

Puterea Prezentului de Eckhart Tolle by insulaekklesia.ro