Câștigă bani din Hobby-ul tău!Urcă la un alt nivel!

Cum ? simplu și rapid.Ideea mea nu a plecat de la dorința de a te învața sa faci bani ci ea a plecat de la faptul ca am întâlnit și văzut mulți oameni care pur și simplu pierd timpul inconștient sau constient.

Am văzut oameni maturi care stau ore întregi pe jocuri sau filme pe telefon sau computer și asta m-a determinat sa vin cu noi idei in sensul ca decât sa lași viața sa treacă grabita pe lângă tine mai bine fa ceva util, placut si simplu.Astfel vei vedea ca pe langa multumirea sufleteasca vei  obtine si un venit financiar satisfacător.

Dacă te incadrezi in una din categoriile de mai jos atunci trimitem un email pentru ca totul e personificat adica nu dau sfaturi la gramada.

Pentru fiecare fac un plan unic si special, adica vreau sa fie ceva personal si concret.

1.Prima categorie e pentru cei care au magazine online. Ajutând mărcile să lucreze de la distanță cu talente de marketing și vânzări online de peste 11 ani. O soluție încercată, verificată de sute de companii și zeci de mii de utilizatori.

2.Ai blog/site sau intentionezi sa iti faci ?

3.Ai facebook sau Instagram ?

4.Iti place sa comunici, sa lucrezi cu oamenii ?

Trimitem un email la viatainaustria@gmail.com Scrie-mi in email cât timp ai putea/dorrii  să lucrezi online, ce pasiuni ai si in care categorie te incadrezi.Daca nu iti scriu imediat sa nu te superi caci si eu am 24 de ore din 24 pe care trebuie sa mi le chivernisesc foarte bine.

Si pentru ca totul fac gratis si benevol o fac cand pot si cum pot.Prioritatea mea e familia, munca mea online si apoi email/urile la care raspund asa incet la fiecare .

Sper sa avem o colaborare frumoasa impreuna si sa fi multumit/ă de noile perspective care te vor urca mai sus si te vor duce la un alt nivel.Pretuieste-te, ca ai valoare si puteri pe care nu ti le cunosti. Cu pretuire Angela

Nelson Mandela-citate si viata sa

Nelson_Mandela

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Transkei (sud-est), în clanul regal Thembu al etniei xhosa.

Ulterior, el s-a mutat în satul vecin Qunu, unde a petrecut, conform spuselor sale, „anii cei mai fericiţi” – o copilărie liberă la ţară probabil idealizată -, după care a primit o bună educaţie.

În timp ce învăţătorul său l-a numit Nelson, tatăl său îl striga Rolihlahla („cel care creează probleme”, în xhosa). Mandela s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.

Mandela a crescut împreună cu două surori în Qunu, satul mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și petrecea mult timp afară cu alți băieți.[11] Mai târziu avea să afirme că viața sa timpurie fusese dominată de „tradiție, ritualuri și tabuuri”.[12] Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani.

Nelson Mandela, a fost rând pe rând un militant antiapartheid înverşunat, deţinutul politic cel mai celebru din lume şi primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

Lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituţionalizeze segregaţia în Africa de Sud, Mandela, a petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990.

Din spatele gratiilor, el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta şi organiza concerte pentru a fi eliberat.

Însă, chiar înainte să fie eliberat, el a învăţat să-şi înţeleagă adversarii – cunoscându-le limba, afrikaans, şi poezia – să-i ierte şi să lucreze cu ei. Aceasta îi va aduce Premiul Nobel pentru Pace în 1993, împărţit cu ultimul preşedinte al regimului de apartheid, Frederik De Klerk.

 

Sub culorile Congresului Naţional African (NAC), Mandela a fost primul preşedinte al noii „naţiuni curcubeu”, în perioada 1994-1999.

 

În timpul studenţiei, el a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare (sud) din cauza un conflict cu privire la alegerea reprezentanţilor studenţilor. Înainte de exmatriculare, a fugit din familie, la vârsta de 22 de ani, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată.

Sosit la Johannesburg, tânărul impetuos ia atitudine împotriva segregaţiei faţă de persoanele de culoare. El se întâlneşte cu Walter Sisulu, care îi devine mentor şi un prieten apropiat, şi intră prin intermdiul său în ANC.

Împreună cu Oliver Tambo şi alţi lupi tineri, Mandela fondează Liga de Tineret a ANC şi preia rapid conducerea unui partid considerat prea slab în faţa unui regim care a instituţionalizat apartheidul în 1948.

După interzicerea ANC în 1960, Nelson Mandela, arestat în numeroase rânduri, trece în clandestinitate, prezidând crearea unei aripe armate a ANC.

Arestat din nou în 1962, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă doi ani mai târziu.

În timpul procesului, Mandela pronunţă o pledoarie sub forma unei profesiuni de credinţă.

„Eu am luptat împotriva dominaţiei albilor şi am luptat împotriva dominaţiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie cu şanse egale. Sper să trăiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Însă, dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, a spus el.

El a petrecut 18 din cei 27 de ani de închisoare pe Robben Island, o insulă mică din largul oraşului Cape Town.

Regimul sever de detenţie la care a fost supus s-a relaxat în ultimii ani, atunci când a stabilit contacte secrete cu regimul de apartheid din ce în ce mai asediat.

 

Mandela s-a retras din activitatea politică în 1999, urmând să-şi împartă timpul între Johannesburg şi Qunu. De câteva ori a fost internat la spital pentru a fi tratat, mai ales de o infecţie pulmonară, cauzată probabil de tuberculoza contractată în închisoare.
Retras din viaţa publică, în ultimii, ani, din cauza vârstei înaintate, Nelson Mandela a căpătat statut de legendă în Africa de Sud şi în întreaga lume. Devenit simbol al luptei împotriva rasismului şi oprimării, Mandela a rămas cunoscut şi pentru talentul de orator.

Iată mai jos câteva citate din Mandela:

„Pentru a fi liber nu este suficient să te eliberezi de lanţuri, trebuie să respecţi şi susţii şi libertatea altora”.

„Nu are nici un farmec să fii prudent, să te mulţumeşti cu o viaţă în care faci mai puţin decât poţi”.

„Când am ieşit pe uşa care mă purta spre libertate, am ştiut că dacă nu las ura şi amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”.

„Să elimini sărăcia nu este un act de caritate, ci un act de dreptate. Ca şi sclavia sau apartheidul, sărăcia nu este o stare naturală. Este provocată de om şi poate fi eradicată de acţiunile oamenilor”.

„Se spune că nu cunoşti cu adevărat o naţiune, până nu ai stat într-una din închisorile ei. O naţiune nu ar trebui să fie judecată după cei mai sus-puşi cetăţeni ai ei, ci după cei mai umili”.

„Uneori ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu strălucitor, superb, frumos, talentat, fabulos? De fapt, cine eşti tu ca să nu fii”?

„Nimic nu este alb sau negru”.

„Cunoaşte-ţi duşmanul şi află care este sportul lui preferat”.

“Tot timpul pare greu până când ajung să-l finalizezi.”

“Dacă nu ne schimbăm, nu creștem. Dacă nu creștem, nu trăim.”

“Nimeni nu se naşte urând alte persoane pentru culoarea pielii lor sau pentru religia lor. Oamenii trebuie să înveţe să urască, iar dacă pot învăţa ura, pot învăţa şi iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului”.
“Curajos este nu cel ce nu are frică, ci acela care ştie să-şi învingă frica sa.”.

“Le datorăm copiilor noştri, cei mai vulnerabili cetăţeni ai oricăriei societăţi, o viaţă lipsită de violenţă şi teamă”.

“Dacă vrei să faci pace cu duşmanul tău, trebuie să lucrezi cu el. Atunci va deveni partenerul tău.”

“Teama noastră cea mai mare nu este că nu suntem la înălţimea unei situaţii. Cea mai mare teamă a noastră este că suntem cumplit de puternici. De lumina noastră ne temem, nu de întuneric.”

“Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.”
“Că ai căzut nu are nicio importanţă, deoarece numai modul în care te ridici contează.”
“Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.”
“Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui.”
“Când oamenii sunt hotărâți, pot obține orice!”

 

O descriere mai pe larg a vietii sale o gasim pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Nelson_Mandela
Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.

Pe plan internațional și-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103.

Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki.

S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.

nelson_mandelanelson mandelanelson manela

 

Cum se face nodul la cravata -videos si poze ( How to Tie a Tie)

CLICK PE FIECARE IMAGINE

Sper ca ati invatat sa faceti un nod la cravata in cazul in care nu ati stiut

iar pentru cei care nu purtati cravata si nu va intereseaza subiectul acesta

va recomand sa cititi o carte.CLICK AICI cititul,citate

Discursul final inspirational al lui Charlie Chaplin -text si video

Unul dintre cele mai inspirationale discursuri din istorie a fost interpretat de un actor de comedie cu numele de Charlie Chaplin din filmul „Marele Dictator”.
Cititi-l, vizionati-l si meditati la cuvintele adresate umanitatii …

„Imi pare rau dar nu vreau sa fiu un imparat.

Asta nu e treaba mea.

Nu vreau sa stapanesc si cuceresc pe nimeni.

As vrea sa ajut pe toata lumea daca este posibil evrei, gentili, negrii, albi.

Cu toti vrem sa ne ajutam unul pe altul. Asa sunt fiintele umane.

Vrem sa traiesc prin fericirea celuilalt, nu prin suferinta lui.

Nu vrem sa ne uram si dispretuim unii pe altii.

In lumea asta este loc pentru toti si bunul Pamant este bogat si poate asigura hrana pentru toti.

Modul nostru de viata poate fi liber si frumos dar ne-am abatut de la drum.
Lacomia a otravit sufletul omului a baricadat lumea cu ura ne-a facut sa mergem prin nenorocire si varsare de sange. Am dezvoltat viteza,dar ne-am inchis in noi.

Masinile care ne dau abundenta ne-au facut sa vrem mai mult.

Cunostintele ne-au facut cinici, istetimea ne-a facut duri si nemilosi.

Gandim prea mult simtim prea putin.

Mai mult decat masinarii, avem nevoie de umanitate.

Mai mult decat istetime avem nevoie de bunatate, blandete.

Fara aceste calitati, viata ar fi violenta si totul ar fi perdut.

Avionul si radioul ne-au adus mai aproape. Insasi natura acestor inventii striga spre bunatatea din oameni, striga spre fratia universala, pentru unirea noastra a tuturor .
Chiar si acum vocea mea ajunge la milioane de oameni din toata lumea , milioane de barbati, femei copii deznadajduiti, victimele ale unui sistem care fac omul sa tortureze si inchida oameni nevinovati.

Pentru cei ce ma aud acum, spun, nu fiti deznadajduiti.

Nenorocirea ce s-a abatut asupra noastra este doar trecerea lacomiei, amaraciunea oamenilor ce se tem de progresul uman.

Ura dintre oameni va trece, si dictatorii vor muri si puterea pe care au luat-o de la oameni se va intoarce la oameni . Atata timp cat oamenii mor libertatea nu va pieri.
Soldati! Nu va predati brutelor, oameni care va dispretuiesc si inrobesc, care va organizeaza vietile, va spun ce sa faceti, ce sa ganditi, ce sa simtiti!

Care va seaca, va infometeaza, va folosesc ca pe vite, va folosesc ca pe carne de tun! Nu va predati acestor oameni denaturati–oameni-mecanici cu minti-mecanice si inimi-mecanice!

Nu sunteti masini! Nu sunteti vite! Sunteti fiinte umane!

Aveti dragostea de om in inimii! Voi nu urati! Doar ce neiubiti urasc, cei neiubiti si denaturati.
Soldati! Nu luptati pentru inrobire! Luptati pentru libertate!

In capitolul 17 al Sfantului Luca, este scris „Imparatia Domnului este in om”, nu intr-un om nici intr-un grup de oameni, dar in toti oameni! In voi,! Voi, oameni care aveti puterea, puterea de a crea masinari,puterea de a crea fericire!

Voi oameni aveti puterea de a face asceasta lume libera si frumoasa , de a face aceasta viata o aventura minunata.Atunci in numele democratiei, haideti sa folosim aceasta putere .
Sa ne unim cu toti.

Sa luptam pentru o noua lume, o lume decenta care sa le dea oamenilor sansa sa munceasca, care sa va dea viitorul si siguranta la batranete.

Promitand aceste lucruri, brute au pretins puterea. Dar mint! Nu isi indeplinesc promisiunile! Si nu o vor face niciodata!

Dictatorii se elibereaza pe ei insisi dar inrobesc oamenii! Acum sa mergem sa luptam pentru a indeplini acea promisiune! Sa luptam sa eliberam lumea! Sa alungam barielele nationale! Sa alungam lacomia, sa alungam ura si intoleranta! Sa luptam pentru o lume a ratiunii unde stiinta si si progresul vor duce la fericirea omului.
Soldati , in numele democratiei, sa ne unim! Charlie Chaplin

O fetita simpla din Romania ajunge vedetă la Cannes

maria_alexandra_lungu

Tânăra româncă joacă rolul principal al filmului « Le meraviglie » – « Minunăţiile » – realizat de italianca Alice Rohrwacher şi aflat în competiţie pentru marele premiu La Palme d’or. Acţiunea filmului se petrece la ţară, în Umbria, într-o familie de apicultori, lucru ce a pus câteva probleme micuţei vedete. La conferinţa de presă şi în faţa fotografilor, românca a stat alături de Monica Bellucci, frumoasa intaliancă jucând un rol secundar în « Le meraviglie ».

Cum s-a obişnuit cu albinele, cum a îmbinat şcoala cu filmările care au durat 3 luni anul trecut în toamnă, ce vrea să facà mai departe – iată doar câteva din întrebările la care ne-a răspuns în exclusivitate Maria Alexandra Lungu. La microfonul lui Vasile Damian, actriţa povesteşte însă mai întâi cum a fost selecţionată de echipa de filmare :

MAL: Când am ieşit de la şcoală o doamnă distribuia nişte publicitate. Am luat o hârtie şi când am ajuns acasă i-am arătat-o lui mama. Pe foaie scria că e pentru un film. Mama a zis “bine” dar nu ştiu dacă a realizat că e ceva important. Eu m-am dus ziua următoare la teste, mi-au pus nişte întrebări de genul « câţi ani ai », « cum te înţelegi cu tata, cu mama şi cu fratele ». După acest prim interviu cineva i-a zis lui mama că vrea să mă mai întâlnească o dată ca să vadă cum recit un text. După o săptămână m-au chemat la Orvieto pentru proba asta şi pentru nişte scene din film. După aia am mai făcut un alt test şi în fine a vrut să mă vadà şi regizorul. A venit acasă la mine, ne-am întâlnit şi m-a întrebat dacă aş vrea să fac acest film. Aşa s-a întâmplat să fiu aleasă.

REP:Ce a fost cel mai greu de făcut pentru tine ?

MAL :În general părţile în care trebuia să plâng forţat sau să recit prea mult text.

REP: Cum te-ai descurcat cu albinele, ai învăţat să umbli cu ele ?

MAL: M-am descurcat bine cu toate că m-au pişcat multe. Nu a fost aşa de greu până la urmă şi am învăţat să lucrez cu ele.

REP: Ai putea să te ocupi de acum încolo de albine, ţi-ar plăcea să fi apicultor ?

MAL: Da, da…

REP: La un moment dat într-o scenă din film trebuie să curăţaţi o baltă de miere care s-a făcut pe jos. A fost grea scena şi era chiar miere pe jos ?

MAL: Da, era miere şi scena a fost greu de făcut pentru că dac-o greşeam, venea o femeie care ne curăţa şi iarăşi trebuia s-o luăm de la capăt. Totul era aşa de lipicios!

REP : În film ai nişte scene împreună cu Monica Bellucci. Ce a însemnat pentru tine întâlnirea cu această actriţă care este un star internaţional ?

MAL : M-am emoţionat foarte mult prima dată dar să ştiţi că nu este cineva superficial. E simpatică, a fost drăguţă cu mine ba chiar câteodată m-a invitat la ea. A fost foarte drăguţă.

REP : Ce au zis părinţii tăi despre film ?

MAL: La început nu au crezut că este o chestie aşa de importantă dar când au văzut că ajunge până aici la Cannes au fost foarte bucuroşi.

REP: Au venit cu tine aici la Cannes ?

MAL: Da şi stăm cu toţii într-o casă.

REP: Ai visat vreodată că o să ajungi la Cannes ?

MAL : Nu, niciodată. Nu am crezut că o să ajungă aşa departe filmul.

REP : Vrei să fi actriţă de acum încolo, ţi-ar plăcea să faci meseria asta ?

MAL: Da, dar depinde şi dacă merge bine acest film şi în continuare. Dacă am succes cu el, da, aş vrea să mă fac actriţă.

REP : Ce au zis colegele tale de şcoală când au văzut că joci într-un film care în plus a fost selecţionat la festivalul de la Cannes ?

MAL : Unele colege au fost bucuroase, au venit să mă felicite. Altele au fost însă invidioase şi ne-am certat tot timpul…

REP : ….şi acum o să fie şi mai invidioase probabil !

MAL : Cred că da pentru că oricum nu au crezut niciodată că o fată aşa de simplă, obişnuită ca mine, care e în clasa lor, poate să ajungă aşa departe.

Emoţionată parcă şi mai mult decât fata ei, Vasilica Lungu nu o scapă din ochi pe Maria Alexandra nici măcar în timpul interviurilor. A binevoit totuşi să ne acorde şi nouă puţină atenţie vreme de câteva întrebări :

Vasilica Lungu : Sunt mai mult emoţionată pentru ea pentru că e o experienţă pe care nu am mai intâlnit-o vreodatà, nu ştiam ce se poate întâmpla şi acum suntem confruntaţi cu ceva complet nou, parcă am fi pe o altă planetă. Ne uităm primprejur şi vedem numai lucruri diferite faţă de tot ce a văzut până acum. Trăim deci momentul la maxim alături de ea şi atât.

REP : Ce părere aţi avut, ce aţi spus când aţi văzut că a fost selecţionată ?

VL : Nu am realizat ce film important o să ajungă şi ne-am zis ce o fi, o fi. La început sincer să vă spun nici nu credeam în aşa ceva şi uite că s-a ajuns aici.

REP : Cum s-a descurcat Maria Alexandra cu şcoala, cum a îmbinat învăţatul cu filmările ?

VL : A fost un pic mai greu pentru că a lipsit o perioadă de timp, absenţele nu erau motivate. Am încercat să facem şi una şi alta. A avut şi nişte profesori care mai veneau din când în cand s-o pregătească şi a prins uşor-uşor. Acum e pe linia de mijloc şi la scoală.

REP: Ca mamă, v-aţi dori ca fata Dvs să facă o carieră de actriţă sau consideraţi că acest film e doar o paranteză în viaţa ei ?

VL: Eu sprijin tot ce vrea ea. Scoala este însă importantă pentru că ştiu că fără şcoală nu poţi să faci nimic. Dar dacă ea îşi doreşte şi altceva, eu sprijin orice.

REP : Puteţi să ne povestiţi puţin cum aţi ajuns în Italia, când aţi ajuns acolo ?

VL :Soţul meu a venit în 2000, eu în 2004 şi copii în 2006. Suntem din Vrancea, din Negrileşti. Copii s-au încadrat un pic mai greu la început din cauza limbii. Tot din cauza asta i-a fost mai greu şi soţului meu la înceout. Mie mi-a fost însă când greu când uşor şi acum suntem bine cu toţii.

REP: Ce aţi face dacă fata Dvs ar câştiga un premiu aici, să zicem premiul pentru interpretare feminină la festivalul de la Cannes ?

VL : Nu ştiu ce aş face. Cred că în primul rând m-aş bucura împreună cu ea dar pentru moment noi nu sperăm la lucruri din astea. Ce o vrea Dumnezeu, ce o fi o fi. M–ar bucura, mi-ar face plăcere chestia asta dar deocamdată aşteptăm.

Sursa articolului
frumos,bun,de folos
frumusete,natura
surprize,natura,peisaje,viata

Cum arata cele mai interesante poduri din lume

1. Tianjin Eye: Tianjin, China

 Deasupra podului cu 6 benzi, ei au montat o roata de balci imensa, care constituie o atractie turistica excelenta.

tianjin-eye

2. Podul scufundat din Halsteren, Olanda

Arhitectii olandezi  au construit un pod scufundat care sa traverseze santul de aparare de la Fortul Roovere. Acest fort a fost construit in 1700 pentru a proteja Olanda de invadatorii spanili si francezi. Acum acest pod serveste turistilor  care aleg sa viziteze anual minunatul edificiu.

podul-Halsteren

3. Podul Prieteniei: Nantan, Japonia

Localizat in statiunea Yoshi, langa Kyoto, acest pod are o forma rotunda si a fost creat pentru a la da turistilor sansa sa admire peisajul din toate unghiurile.

podul-prieteniei-nantan

4. Podul Slauerhoffbrug: Leeuwarden, Olanda

Podul din Leeuwarden seamana cu o aratare desprinsa din niscava filme SF. Atunci cand un vas trebuie sa traverseze raul Harlinger Vaart, un brat mecanic ridica o sectiune de 16 metri din pod si o tine suspendata in aer, asemeni unui robot urias care tine o placinta in mana.

Slauerhoffbrug-Leeuwarden

5. Podul Crabilor: Christmas Island, Australia

Cum pot oare sa traverseze crabii o sosea aglomerata? Pentru a trece de pe o parte pe cealalata, cele 120 de milioane de crabi care locuiesc pe insula Christmas, au primit din partea autoritatilor local un pod numai al lor. Anual, locuitorii insulei si turistii sunt martorii migratiei crabilior, care merg aproape de ocean pentru a se imperechea. Numarul lor este atat de mare incat drumul devin impracticabile si au nevoie de un pod pentru a-l traversa.

podul-crabilor-australia

6. Podul Lego: Wuppertal, Germania

Putine poduri arata atat de bine cand treci pe sub ele. Un artist pasionat de jocul lego, s-a apucat sa infrumuseteze banalul pod Wuppertal in asa fal incat sa se asemene cu o constructie supradimensionata de jucarie.

podul-lego

7. Falkirk Wheel: Falkirk, Scotia

Navele care vor sa ajunga din canalul Union in canalul Clyde (situat cu 35 de metri mai sus), au nevoie de un mecanism special. In 2002, inginerii britanici au construit Falkirk Wheel, o inventie ciudata, care permite navelor sa navigheze pana intra intr-un fel de constructie care seamana cu o cada uriasa, care apoi se rotește, aducand navele la nivelul apei din canalul de sus.

Falkirk Wheel

8. Henderson Waves Bridge: Singapore

Construit pentru a lega varfuriele a doua parcuri foarte pitoresti din Singapore, acest pod ondulat plin de piscuri si vai este o atractie pentru turistii dornici de peisaje frumoase. Seara, luminile podului destinat exclusiv pietonilor stralucesc frumos in departare.

Henderson Waves Bridge

9. Podul Curcubeu Xiying: Penghu, Taiwan

In timpul zilei, podul Xiying nu se remarca cu nimic in fata altor poduri. Seara insa, acesta se transforma intr-un curcubeu dublu, cu ajutorul unui sistem complex de iluminat public. Arca facuta din zeci de becuri neon ilumineaza intr-un mod pitoresc laguna, creand iluzia unui curcubeu.

Xiying

10. Gateshead Millennium Bridge: Newcastle, Marea Britanie

Problema: cum sa faci un pod pentru biciclisti, pietoni si persoane cu dizabilitati, care sa permita trecerea unor nave inalte de 25 de metri pe sub el? Solutia: sa faci un pod atarnat alcatuit din doua arcuri, care se aseamana a o capcana pentru animalele salbatice. Podul pivoteaza la 40 de grade, ridicand pasarele pietonala sub forma unui arc elegant care poate fi traversat cu usurinta.

Gateshead-Millennium

Acest articol participa la Miercurea fara cuvinte

 

natura,imagini natura

Interviu cu generalul Ion Mihai Pacepa, fostul sef a serviciului de spionaj roman


god bless you

Teologia becului-un zambet la orizont :)

Pentru că “o inimă veselă este un bun leac” (Proverbe 17:22), am găsit de cuviinţă să vă transmit următoarele rânduri:

De câţi calvinişti e nevoie ca să schimbi un bec?
De nici unul: dacă e predestinat ca becul să se schimbe, se va schimba singur!

De câţi ortodocşi e nevoie ca să schimbi un bec?
Schimbare? Ce schimbare? Becul a fost pus aici de Sfinţii Apostoli în urmă cu 2000 de ani!

De câţi catolici e nevoie ca să schimbi un bec?
De nici unul, ei folosesc lumânări!

De câţi atei e nevoie ca să schimbi un bec?
Bec? Ce bec? Noi nu credem în becuri!

De câţi penticostali e nevoie ca să schimbi un bec?
Zece. Unul schimbă becul şi nouă se roagă împotriva duhului întunericului!

De câţi membrii MISA e nevoie ca să schimbi un bec?
Zece să stea în cerc, până când unul din ei simte iluminarea interioara.

De câţi psihologi ai nevoie ca să schimbi un bec?
Nici unul. Becul trebuie să vrea să se schimbe singur!!!

De câţi cântăreţi de gospel ai nevoie ca să schimbe un bec?
Cinci. Unul să schimbe becul şi patru să cânte despre cât de bun era cel vechi.

De câţi budisti e nevoie ca să schimbe un bec?
Trei. Unul să-l schimbe, unul să nu-l schimbe, iar unul nici să-l schimbe, nici să nu-l schimbe.

De câte încercări are nevoie un pastor pentru a schimba un bec?
Nu ştim. Toata lumea a adormit în timp ce ne predica despre cum se schimba becul.

De câţi membrii ai corului ai nevoie ca să schimbi un bec?
Zece. Unul să-l schimbe şi nouă să se laude că ei puteau s-o facă mai bine.

De câţi creştini după evanghelie este nevoie ca să schimbi un bec?
Nici unul. Becul cel vechi este foarte frumos, şi nu există nici un motiv să-l schimbăm după standardele lumii!

De câţi baptişti e nevoie ca să schimbi un bec?
În Biblie nu scrie nimic despre becuri!!!

sursa

 

flori frumoase,flori

daruieste,fii bun

Little mermaid-extraordinary-Esti multumit(a) de felul cum arati ?


imagini Dumnezeu, mesaje crstine,citate

toamna, frunze

vreau sa, mesaje crestine,mesaje frumoase

Iubirea adevărată sau iubirea de sine, egoul-o poveste frumoasa cu tâlc

 

welcomeSe spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat.

Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele.

Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire.

Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil. Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit.

Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează.

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.

Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.
Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.

Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare.
Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire.

Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?” Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”. Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”.

Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”.

Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are niciun scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”.
Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”.

Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”. Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.

Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie. După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”. Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească.
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”. Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?” Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”. Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei. „Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”. Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit.

Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate niciun sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”. Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”. Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată.

Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.

Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.
Dar, în final, ce rămâne?!
Fructele, ramurile și tulpina copacului nu sunt decât roadele vieții, iar după ce totul “se consumă”, rămâne iubirea, rodul cel mai de preț!     Autor Anonim

multumirea

sanatate

Citate de Nicolae Iorga cu imagini

NU UITA!
Joi in partea dreapta poti marii si cu sagetile poti urmarii cele 39 de pagini 🙂
pasari
toamna, o frunza,apa
sanatate,trandafir

Ce sa facem cand nu ne putem loga pe contul de Yahoo Messenger

Dragii mei,

in viata de multe ori lucrurile sunt asa de simple dar noi credem sau mai bine zis le vedem asa de complicate. Asa se intampla si in lucrurile pe care nu le stim si apoi descoperim ce simplu era totul dar e nevoie de cineva sa ne dea un clic si sa vedem ca acel lucru care ni se parea greu e defapt foarte usor 🙂

Dupa cateva ore de intrebari si de incercari am scris pe google caci  Google „stie tot”,  facebook ne cunoaste pe toti si internetul ne ia banii la toti 🙂 iar curentul zice hei de mine ati uitat „Fara mine sunteti toti morti 🙂

Mai in gluma mai in serios nu am reusit sa deschid o adresa de email mai veche desi nu imi aduc aminte sa ii fi schimbat parola cu toate ca am 3 carnetele cu parole si adrese diverse 🙂 totusi se pare caci problema era de alta natura astfel am apelat la acest tutorial minunat de pe acest site  http://videotutorial.ro/

Domnul Adrian ne da lamuriri clare in privinta aceasta. Cititi cu atentie articolul dansului si urmariti tutorialul aici :

 

http://videotutorial.ro/ce-sa-facem-cand-nu-ne-putem-loga-pe-contul-de-yahoo-messenger-tutorial-video/#comment-105781

Sper sa va rezolvati problema si daca mai aveti cateva minute nu  uitati sa va intoarceti si sa multumiti 🙂

Este frumos cand ni se face un bine sa fim recunoscatori si sa invatam sa multumim tuturor atat pentru lucruri mici cat si pentru cadouri mari 🙂

Si eu va multumesc zi de zi pentru vizita, chiar daca e virtuala, pentru  dragoste si sustinere.

WEEKEND BINECUVANTAT !

God bless you

Ceva deosebit- Miyoko Shida Rigolo (Awesome)-videos

insula ekklesia

coala alba

insulaekklesia

Poezie: O judecata la tribunal-text si video

Iată-ncepe judecata, Domnul judecă-n Sion,
Nourul de martori vine lângă strălucitul tron,
Stau în faţă acuzaţii, milioane, mici şi mari,
Se-nfioară împăraţii între hoţi şi criminali.

Primul suflet vine-n faţă : -„Tu de ce nu M-ai primit ?”
-„Eu aveam avere multă, n-aveam vreme de gândit”.
Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces:
-„Avraam, ce-aveai în lume , când din lume te-am ales ?”

-„Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat,
Saci cu aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat „.
-„Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule-Avraam ?”
-„De-ar fi fost al meu Pământul, totul, Doamne, Îţi dădeam”.

Se rosteşte scurt sentinţa; vine-al doilea acuzat.
-„Tu de ce-ai respins credinţa ?” -„Eu eram bolnav în pat”.
Şi din nourul de martori vine umil din norod ;
-„Cum te-aflai tu – spune Domnul – când Mi-ai fost întâiul rod ?”

-„Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita,
mă aflam atunci pe cruce, tocmai lângă crucea Ta „.
Domnul judecă pe altul :-„Pentru ce-ai respins credinţa ?”
-„Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau Căinţa „.

La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veșmânt :
-„Spune tu, cu tine-alături, câți credeau pe-ntreg Pământ ?”
-„Doamne, când vesteam potopul – spune martorul cu greu –
Nimeni nu urma credinţa, nimeni, Doamne, numai eu.”

Şi-acum vine-o acuzată. -„Tu de ce nu M-ai primit ?”
-„N-aveam timp, aveam atâta de cusut, de îngrijit.”
-„Tu, Tabita, pe câți oare îngrijeai, parcă vreo doi ?”
-„Ba pe mulţi”, spun zeci de glasuri, „şi pe noi”, „ba, şi pe noi.”

Vine altă acuzată; -„Tu, o Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot, eram frumoasă şi învinsă de ispite.”
-„Spune, strigă Salvatorul, tu , Maria din Magdal,
Cum erai ?” – „Eram frumoasă şi pluteam pe-al lumii val,

Sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat,
Dar eu am venit la Tine, Tu pe toate le-ai sfăr’mat.”
-„Tu ?” Alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare.
-„Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare.”

Domnul face-un semn spre martori, juriul marelui examen,
Şi se vede-un car de-odată şi din car coboară-un famen.
-„Tu, spre Templul Meu de unde te porneai când te chemam ?”
-„Eu din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam.”

Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat:
-„Doamne, Tu chemai prostimea, eu eram un învățat.”
Domnu-alege-acum un martor, unul singur e de-ajuns.
-„Luca, ce-ai fost tu în lume ?” -„Doctor”, martoru-a răspuns.

Domnul judecă ‘nainte. Vine-un prinţ de mare neam.
-” Tu de ce-ai respins credinţa ?” -„Eram rege, nu puteam.”
Şi ca martor e-o femeie. -„Tu, Estera cea frumoasă,
Când riscai slujind credinţa, ce erai ?” -„Împărăteasă.”

Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare
E un avocat cu vază: -„Doamne, cer o amânare,
Vreau un avocat de seamă, dau oricât să fie-adus.”
-„Prea târziu – răspunde Domnul – pân-acum să ţi-l fi pus.

Voi copii, întreabă Domnul , avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: „Tu ! ”
Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat.
-„Doamne, eu eram prea tânăr când din lume m-ai chemat.”

-„Ieremie !” strigă Domnul, -„Eu”,răspunde el umil,
-„Cum erai când ţi-am zis vino” ? -„Eram Doamne, un copil.”
Şi în rând cu Ieremia vin din nourul cel sfânt
Iosif cel frumos şi tânăr de ispite neînfrânt,

Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat,
Iosua, Caleb, ce-n ţara cea promisă au intrat,
David, cu o praştie în mână, un copil cu păr bălai,
Iosia, băiatul rege, credincios lui Adonai,

Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu,
Şi cei trei ce-au fost în flăcări lâng-un Fiu de Dumnezeu,
Vine dârz Botezătorul ce pe Domnul prevestea,
Vin copiii care-n Templu L-au primit cu Osana,

Vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelept
Ce şi-a sprijinit la Cină tâmpla pe cerescul piept,
Vin cei tineri ca o rouă cu podoabe sfinte-n zori,
Vin cântând cântare nouă, şi din glas şi din viori.

Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând.

Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător,
Crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ?
Nu uita umblând în viaţă din păcat în alt păcat,
Că în ultima instanţă nu exista avocat.

 

 

Autor: Costache Ioanid | Album: Porumbite Albe

imagini cu versete

Have a blessed weekend

16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

Miercurea fara cuvinte (42) Ai 10 Lei in buzunar ? Afla ce poti face cu ei

Azi e Miercuri, si ca de obicei doamna Carmen este o gazda primitoare 🙂

Sa revenim la intrebarea de azi :
Ai 10 Lei in buzunar ? Daca da, atunci pune mana pe telefon si suna la Centrul de ajutor social Iosua si Caleb si vezi cum poti sa ii trimiti la acesti copii orfani, saraci, batrani, bolnavi care sunt intr-o situatie critica. Pe langa nevoile lor zilnice au nevoie urgent sa cumpere o vacuta pentru a hranii 15 copii orfani.
Pentru mai multe detalii poti vorbii personal cu Presedintele Asociatiei

domnul Ardelean Daniel la telefonul 0040  749 025 711      sau pe email  iosua.caleb@gmail.com

ajutorimagini mesajeimagini mesaje

5 Articole interesante, 5 Teme diferite-ALEGE SI TU!

experiena_morii_i_schimb_viaa_i_credina_unui_neurochirurg_4001.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI

2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…

„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.

 Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară.
Foto: colourbox.comExistă şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.

Citeste continuarea AICI

3.Implinitori sau calcatori de promisiuni.

Autorul cartii  se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor.  Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…

Citeste continuarea AICI

4.Aduceti-va aminte… de  cei chinuiti

…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.

De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.

Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani. evadare

Citat:

”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord.  (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.

Park i-a explicat noțiunea de bani.

I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.

Citeste continuarea AICI

5. Azi e o zi speciala.Fa azi pe cineva fericit!

   NU e nevoie sa fie o zi speciala

  ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.

                       AZI E ZIUA SPECIALA 🙂

 pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…

Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!

Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie)    N-ai ajuns?  :)

Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….

Hai, fa-o cu toata dragostea!

Citeste continuarea AICI 🙂

biblia trpentru persoane specialeporumbel n

TITUS CORLĂŢEAN – ASCULTAREA DE DUMNEZEU ESTE SOLUŢIA PENTRU ROMÂNIA

CLIC pe link  http://tomisthecat.ro/2013/05/07/titus-corlatean-ascultarea-de-dumnezeu-este-solutia-pentru-romania/

sa citesti mai departe 🙂

behold