A PASTE OI SAU A DISTRA CAPRE !!!

A paste oi sau a distra capre
Autor: C.H. Spurgeon

Printre creştinii declaraţi s-a furişat un rău atât de bătător la ochi şi de obraznic, încât chiar şi cei
mai miopi îl pot vedea. În ultimii câţiva ani s-a răspândit cu repeziciune, ca drojdia care lucrează
până ce s-a dospit tot aluatul. Rareori a insuflat Satan bisericilor ceva mai viclean şi mai abil,
anume că este o parte a misiunii lor aceea de a oferi oamenilor distracţie pentru a-i putea câştiga.
Mărturia Bisericii şi-a pierdut tot mai mult profunzimea, a devenit tot mai superficială.
Puritanii
încă vorbeau pe şleau, fără înconjur. Apoi omul a devenit indiferent şi n-a mai luat chiar aşa în
tragic influenţele lumeşti. Curând, ele au fost tolerate la marginea bisericilor, Astăzi sunt instituite
oficial cu argumentul că în felul acesta se pot atinge marile mase.
La aceasta răspund în felul următor: În primul rând, nu rezultă nicăieri în Scriptură că ţine de
însărcinarea Bisericii creştine faptul de a oferi oamenilor distracţie. Dacă lucrul acesta ar ţine de
lucrările spirituale, oare nu l-ar fi amintit Cristos? El a spus: ,,Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi
Evanghelia întregii creaţii” (Mc,16:15). Este suficient de limpede. La fel de limpede ar fi fost dacă
ar fi adăugat: „… şi oferiţi distracţie celor care nu primesc Evanghelia cu mare interes”. Dar nu
găsim asemenea cuvinte. Se pare că El nu Se gândea la aşa ceva.
Să luăm un alt pasaj: ,,El a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca profeţi, pe alţii ca evanghelişti şi pe alţi
ca păstori şi învăţători… pentru lucrarea de servire” (Ef.4:ll-12). Unde să-i încadrăm pe mucaliţi?
Duhul Sfânt nu-i menţionează. Au fost oare profeţi persecutaţi pentru că nu i-au făcut pe ascultători
să râdă sau pentru că au refuzat să facă lucrul acesta? (…)
În al doilea rând: Oferirea de distracţie este în contrast direct cu învăţătura şi cu viaţa lui Cristos şi a
tuturor celorlalţi apostoli. Care a fost atitudinea Bisericii faţă de lume? ,,Voi sunteţi
sarea…’’(Mt5:13), nu bomboana! Sarea este respinsă, nu înghiţită (cu plăcere). Cuvintele lui Cristos
au fost scurte şi dure; ,,Lăsaţi morţi să-şi înmormânteze morţi” (Mt.8.22), Isus credea aceasta cu o
seriozitate sfântă!
De-ar fi introdus Cristos mai multe elemente vesele şi plăcute în predicile Sale, nu şi-ar fi pierdut
popularitatea în incidentul din Io.6:60-69 (..,). Nu citesc deloc că El ar fi spus: ,,Fugi după ei, Petre,
şi spune-le că de mâine dimineaţă vom pune un alt fel de serviciu religios, atractiv, cu o predică
scurtă. Vom pregăti mulţimii o seară plăcută. Spune-le că se vor simţi bine. Repede, trebuie să-i
aducem cumva încoace pe oameni!”
Lui Isus îi era milă de păcătoşi, El a suspinat şi a plâns din cauza lor, dar n-a încercat niciodată să-i
distreze. în zadar va căuta cineva în Epistole Evanghelia distracţiei.
Mesajul sună: ,,Ieşiţi [din lume], rămâneţi afară şi păstraţi-vă, curaţi de ea!” (…) Primii creştini
aveau o încredere nesfârşită în Evanghelie şi nu aveau nevoie de alte arme. După ce Petru şi loan au
fost arestaţi din cauza predicilor lor, Biserica s-a strâns la rugăciune [Fap,4]. Dar, în cererea ei, n-a
spus: ,,Doamne, dă servilor Tăi ca prin distracţia inofensivă şi chibzuită pe care o oferim acestor
oameni să le arătăm ce veseli suntem noi creştinii”.
Ei nu s-au lăsat opriţi în a-l vesti pe Cristos; ei nu aveau timp să organizeze distracţii. Împrăştiaţi de
persecuţie, s-au dus pretutindeni şi au predicat Evanghelia. Ei şi-au pus lumea-n cap. Aceasta e
deosebirea faţă de noi, creştini de azi………..

CELE MAI SCUMPE PRODUSE ALIMENTARE DIN LUME:

1. Şofranul

Șofranul este cea mai scumpă mirodenie a lumii. Preţul lui este dat de greutatea cu care se recoltează şi prelucrează acest condiment fragil care este de fapt pistilul crocusului de şofran. Pentru a recolta 500 de grame de şofran e nevoie de aproximativ 75.000 de flori recoltate de pe o suprafaţă echivalentă cu un teren de fotbal. La procesul de cultivare se adaugă unul delicat de recoltare, uscare, sortare şi transportare a şofranului care face ca în final preţul unui kilogram din această mirodenie să ajungă la 11.000 de dolari.

2. Nucile de Macadamia

Iată nucile cu adevărat tari. La propriu şi la figurat, la coajă şi la preţ. Nucile de Macadamia sunt cele mai scumpe nuci din lume întrucât arborele care le produce are nevoie de 7-10 ani pentru a ajunge la maturitate şi necesită fertilizări intense şi costisitoare. Cei care vor să treacă de coaja tare pentru a ajunge la miezul cremos al acestei nuci care conţine peste 80% uleiuri şi aproximativ 4% zaharuri trebuie să plătească 300 de dolari per kilogram.

3. Beluga – caviarul iranian

Cel mai scump caviar din lume nu este cel rusesc așa cum s-ar crede, ci caviarul almas (termenul iranian pentru diamant). Preţul acestui caviar, rar şi de aceea foarte scump, este dat de faptul că este produs de un sturion care are cel puţin 100 de ani. Luxosul caviar provine din acest sturion care a supravieţuit dinozaurilor şi care există pe pământ de acum 120 milioane de ani. Acest caviar iranian ajunge pe piaţa din Statele Unite şi se vinde cu 5000 de dolari kilogramul. Încă un motiv în plus pentru a consuma caviar cu moderaţie.

4. Trufa albă

Cea mai scumpă ciupercă din lume este de departe trufa, dar nu cea neagră ci varietatea ei albă, mult mai rară. Originară din zona Langhe, regiunea Piedmont , din nordul Italiei, trufa albă creşte până la 12 centimetri în diametru şi poate atinge 500 de grame în greutate. Aceste trufe au un preţ de 2000 de dolari, adică 4000 de dolari per kilogram. Însă preţul lor explodează atunci când sunt vândute la licitaţii. Cea mai scumpă astfel de trufă a fost vândută în decembrie 2007 lui Stanley Ho, proprietarul unui cazino din Macao, care a plătit 330.000 de dolari pentru 1,5 kilograme de trufă albă. Ca să înţelegem ce sunt trufandalele!

5. Cartoful “La Bonnotte”

Considerăm cartoful un aliment la îndemână pentru că este ieftin. ar acum ne ocupăm de tot ce-i mai scump. Cel mai costisitor cartof din lume este o varietate din Franţa – “La Bonnotte”. Doar 100 de tone sunt cultivate anual, iar locul de cultură este exclusiv insula Noirmourtier. De ce este scump? Pentru că este nevoie de fertilizare specială a pământului de cultură cu alge şi de o climă specială, aproape de mare. Cum această specie este aproape pe cale de dispariţie, bătălia pe această varietate este mare, 1 kg ajungând până la 500 euro.

6. Vita Kobe

Cea mai scumpă carne de vită din lume este obţinută de la specia japoneză Tajima-ushi. Vacile sunt hrănite cu cea mai bună iarbă şi sunt crescute după o tradiţie strictă în regiunea Kobe (hrănite cu bere şi masate în fiecare zi). Carnea este fragedă, gustoasă şi are o textură deosebită cu firişoare de grăsime distribuite incredibil de uniform ce îi conferă cărnii un aspect marmorat. Deşi există variante americane şi britanice ce sunt vândute ca vită stil Kobe (hrănite cu bere şi masate zilnic), adevărata vită Kobe ajunge la 100 dolari pentru 200 grame de carne macră. Folosită la sashimi, shabu-shabu, teppanyaki, vita de Kobe se deosebeşte de mai puţin reuşitele copii şi datorită hranei care este mai bună şi mai scumpă decât cea de pe continentul american.

7. Sandvişul de platină

Cel mai scump sandviş din lume – da, există şi aşa ceva! – este von Essen Platinum Club Sandwich. Această delicatessă cu 3 straturi are cel mai fin piept de pui (poulet de Bresse, considerat a patra minune gastronomică a lumii!), şuncă, ouă de prepelită şi trufe albe. Se vinde în Cliveden, Berkshire şi costă aproape 200 de dolari. Are 1,182 de calorii şi este pe lista de “trebuie gustat” a fanaticilor gurmanzi din toate ţările.

8. Pizza de 8300 euro

Pizza cea mai scumpă din lume poate fi gustată în Italia. Cu toppinguri generoase de caviar şi homar, această pizza are un diametru de 20 cm şi un topping excepţional în stare lichidă – coniac Louis XIII Remy Martin. În acest caz nu mai cereţi ketchup.

9. Omleta de 1.000 de dolari

Restaurantul Le Parker Meridien din New York serveşte cea mai scumpă omletă din lume. Preţul de 1,000 de dolari (sau 700 de dolari dacă o faceţi acasă) nu este dat de cele 10 ouă folosite, ci de cele 200 g de caviar sevruga şi de 1 homar întreg.

10. Îngheţata de 1.000 de dolari

Încă din 2004 în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai scumpă îngheţată din lume, specialitatea restaurantului Serendipity 3 din Manhattan conţine 5 globuri de îngheţată din vanilie de Tahiti, vanilie de Madagascar, foiţe de aur comestibile de 23 K şi una din cele mai scumpe ciocolate din lume – Amedei Porceleana.

11. Trufele Chocopologie

Apreciate ca fiind cele mai gustoase şi scumpe produse de ciocolată din lume trufele “Chocopologie by Knipschildt” costă nici mai mult nici mai puţin decât 2,600 de euro per 370 grame și se pot achiziționa doar pe bază de comandă. Realizate manual după o reţetă secretă, delicatesele conțin, printre altele, trufă neagră și 70% cacao.

12. Cafeaua Kopi Luwak

S-ar putea să deveniţi hipertensivi doar gânindu-vă la această cafea întrucât doar auzul preţului ei poate să accelereze pulsul unui hipotensiv: peste 1000 de dolari per suta de grame. Preţul cafelei Kopi Luwak este determinat nu doar de gustul apreciat ca fiind deosebit ci şi de raritatea ei. Kopi Luwak este o specie de cafea care creşte într-un areal foarte restrâns, exclusiv în insula Sumatra (Indonezia), motiv pentru care recolta anuală este de doar 15 kilograme de cafea. Iar doritorii, se pare, sunt mai mulţi.

13.Ceaiul Tieguanyin

Dacă preţul cafelei vă face rău nu încercaţi nici cu ceai. S-ar putea să vă dăuneze. Mai ales dacă vă doriţi un ceai verde Tieguanyin.
Cel mai scump ceai din lume vine să ne arată că în China nu se produc doar obiecte de serie mare şi preţ mic ci şi ceaiuri rare şi scumpe. O singură ceaşcă din acest ceai – făcută din 2-3 frunze uscate – costă 15 dolari iar preţul kilogram ajunge la suma de 3000 de dolari.

14. Plicul de ceai cu diamante

Dacă un ceai chinezesc vă pare a fi scump, cu siguranţă că acest plic de ceai cu diamante o să vă pară a fi exagerat. Şi chiar acest efect extravagant l-a urmărit compania PG care l-a produs pentru a celebra al 75-lea an al existenţei sale. Decorat manual cu 280 de diamante pentru a le reaminti englezilor cât de mult iubesc ceaiul, plicul costă 7500 de lire sterline. Cred că englezii îşi puteau aminti că le place ceaiul şi într-o manieră mai discretă.

15.Cea mai scumpă şampanie

Dacă bei un pahar din această şampanie probabil trebuie să bei o alta după doar ca să sărbătoreşti faptul că te-ai apropiat de cea mai scumpă şampanie a lumii. Cea mai scumpă şampanie poartă numele de Perrier Jouet Belle Epoque Blanc de Blanc şi nu vechimea este cea care o face atât de preţuită – aşa cum se întâmplă la vinurile de colecţie – ci faptul că este produsă din struguri atent selecţionaţi şi vândută în sticle pictate manual. O astfel de sticlă costă 1,500 de dolari.

16. Un whiskey cu adevărat rar

Probabil că dacă ar fi supravieţuit câţiva dinozauri unii tot ar fi fost mai ieftini decât acest whiskey din categoria “fine and rare” ce poartă numele de Macallan Fine Rare Vintage. Nu ştiu cât de rafinat este acest distilat, vechi de 30 de ani, dar rar este cu siguranţă. Anul trecut, în întreaga lume mai erau doar 85 de sticle. Şi poate or mai fi, dacă nu s-o fi spart vreuna, că de băut cu siguranţă se bea cu moderaţie. Nu poţi bea mult whiskey de 38.000 de dolari sticla fără să te doară rău capul a doua zi.

17.Un rom pentru piraţi bogaţi

Cel mai scump rom al lumii nu pare a fi pentru lupii neînfricaţi ai mărilor ci mai degrabă pentru saloanele unor milionari excentrici. Wray & Nephew White Overproof este cu siguranţă cel mai scump rom al lumii. Rar, şi cu siguranţă bun, acest rom distilat în 1940 este cea mai preţioasă licoare din categoria sa. O singură sticlă de – nu se ştie câte or mai fi – Wray & Nephew White Overproof Rum costă 53,000 de dolari.

18. Diamantele sunt eterne. Chiar şi la cupă.

Nu se putea ca japonezii, care beau de revelion şampanie cu foiţă de aur ca să aibă un an nou bun şi bogat, să nu ducă extravaganţa la un nou nivel. Acesta este cauza, şi nu lipsa cruntă a măslinelor din Japonia, pentru care a fost inventat cel mai scump coctail din lume. În fond, “Diamonds-Are-Forever” – not for everyone – nu are cine ştie ce ingrediente rare, dacă facem abstracţie de diamantul de 1.6 carate din pahar.
Dacă vă interesează un astfel de cocktail îl găsiţi la hotelul Ritz-Carlton din Tokyo . Pentru 11.000 de dolari cât costă cred că nici nu trebuie să coborâţi la bar. Puteţi solicita room-service-ul.

19.Prietenii nu ştiu de ce

Nu ştiu dacă prietenii dumneavoastră ştiu, dar ai mei nu cunosc de ce preţul berii a crescut atât de mult. Mă rog, nu toată berea , ci doar Vielle Bon Secours, cea mai scumpă bere a lumii. Greu să ieşi cu băieţii la o bere când o singură sticlă, vândută exclusiv la Bierdorme în Londra, costă 1000 de dolari. Şi nu sunt reduceri la happy hours!

20.Pentru femei puternice

Nu conţinutul face ca această sticlă de băutură, care pentru preţiozitate nu mai este numită vodca ci dovka – probabil fiindcă citeşti anagramat după ce vezi preţul – ci ambalajul. Diva Vodka, produsă de Blackwood Distillery din Scoţia – da, scoţienii produc şi vodcă! – este cea mai scumpă vodcă a lumii. În funcţie de decoraţiunile din “cristal” ale sticlei preţul uneia singure ajunge de la 35 de lire sterline şi până la 540.000 de lire sterline. Hai, recunoaşteţi că vă e dor de zilele în care se cumpărau băuturi cu sticle la schimb.

21.Apa vieţii

Există o apă, literalmente, mai scumpă decât aurul. Şi platina. Şi multe alte metale rare şi scumpe. Se numeşte Kona Nigari şi este, de departe, cea mai scumpă apă a lumii. Sincer, nu prea ştiu de ce, dar preţul a 30 de mililitri din această apă produsă prin desalinizarea apei bogate în minerale din adâncurile mării hawaiene, costă 17 dolari.

Mesaj primit de la doamna profesoara Carmen Ciorcarlan din Graz, Austria.
Multumesc frumos!

MESAJE SIMILARE , INTERESANTE POTI GASI SI AICI http://parereataconteaza1.wordpress.com/cele-mai-din-lume/ DESCHIDE LINK-UL!

15 (2)
imagini versete
imagini citate
decalogul intelepciunii
imagini mesaje

Sa ne cunoastem poetii!-NICHITA STANESCU

NICHITA STANESCU

S-a nascut pe 31 Martie 1933 la Ploiesti iar in 1983 pe 21 Decembri se stinge din viata…

Ultimele sale cuvinte sunt:RESPIR,DOCTORE,RESPIR…

A publicat un numar mare de volume de poezie…
Prima poezie „Muzica”din volumul „Un pamant numit Romania”1969

Scurta Balada
http://www.youtube.com/watch?v=Om2j2ijyUCU&feature=related
Treaba ta…
http://www.youtube.com/watch?v=ggeQKbaAcjM&feature=related
Toamna romaneasca
http://www.youtube.com/watch?v=co8xJB0-MUw&feature=related

WINTER SONG-CANTEC DE IARNA

CANTEC-Nichita Stanescu

Cum se fura banii de pe un card electronic aflat in buzunar…

Foştii hoţi de buzunare s-au transformat acum in hoti cibernetici la drumul mare. Au creat dispozitive speciale, cu ajutorul carora pot sa afle, de la o distanta de un metru, toate datele personale aflate in cadrurile bancare ale trecatorilor.

Numele si adresa, data nasterii, codul unic personal, numarul de cont, banii din cont, care sunt pinurile si multe aletele, suficiente pentru a putea clona imediat un card bancar cu ajutorul caruia sa goleasca intr-o clipita conturile posesorilor de drept. In filmul de mai jos se poate observa tehnica folosita de hoti pentru a va scoate banii din conturi fara sa va atinga macar, asa cum faceau pe vremuri hotii de buzunare „traditionali”. Adio, asa numita arta a pickpoketingului… pentru care unii se antrenau inca din copilarie.

Interesant este ca deja se anunta ca au fost create dispozitive care nu numai ca „scaneaza” conturile trecatorilor, luand datele esentiale, ci si transfera instantaneu banii acestora in anunite conturi, dupa care banii sunt rostogoliti mai departe, in decurs de cateva ore, pana la un cont mama, de unde banii se „evapora” in maximum 24 de ore. Aceste dispozitive nu mai sunt ca in imaginile prezentate in filmul invocat, ci scaneaza, de pilda, trecatorii aflati intr-o pita, ii identifica cu ajutorul numerelor de identificare personala, pe baza cipurilor implementate in carduri. Desi pare SF, tehnologia exista si este folosita inclusiv de CIA si NSA. Este primul pas in tehnologia care va putea urmari persoanele pe baza cipurilor din cartile de identitate noi.

Cumva, hotii au izbutit sa fure tehnologia NSA si au pus-o in aplicare in spatiile aglomerate, acolo unde victimile pot fi supravegheate cu camere video speciale, care functioneaza ca niste radaro-scanere. Hotii nu golesc cardurile complet, pentru ca ar putea fi identificati, li s-ar putea afla locatia, iar camerele video sunt costisitoare si greu de amplasat. Este suficient sa se scoata din cardul fiecarui trecator cate un euro, fara ca persoana in cauza sa-si dea seama, trecand-o pe „comisionul bancar”. Printr-o piateta de acest gen trec in jur de cateva mii de persoane cu card „eligibil” in 24 de ore, ca atare, hotii cibernetici ajung sa produca cateva sute de mii de euro intr-o luna folosind numai o locatie si fara sa faca nimic, doar sa amplaseze camerele speciale si sa colecteze banii.

Sigur, acum se poate pune intrebarea daca si-n Romania este posibila o asemea frauda de proportii. Tot mai multi romani au reclamat ca le-au disparut banii din conturi, iar politia este neputincioasa. Nici cei de la banca nu pot afla ruta banilor, pentru ca, aparent, chiar posesorul contului este cel care transfera banii. Raspunsul este de, si-n tara noastra este posibila frauda cibernetica de acest tip, mai ales ca in Romania supravegherea video nu este reglementata, politia nu dispune de aparatura necesara identificarii acestor aparate, politistii nsotri sunt foarte slab pregatiti din punct de vedere al tehnicii soft, al intelegerii acestui sistem. In plus, romanii sunt foarte inventivi si este foarte posibil ca aceasta tehnologie sa fie deja copiata si aplicata. Asa ca aveti grija cum va purtati cardul in buzunare.

Specialistii americani recomanda ca acest card cu cip sa fie pus intr-un fel de „husa” care este captusita cu elemete de plumb, altii ca este mai bine sa fie invelita in cupru, sau in aliaje care nu permit nici termo, nici radaro-scanarea. cel mai simpus este, insa, ca atunci cum va intra banii in cont sa-l goliti imediat, sau sa nu mergeti cu cardul la dvs. decat atunci cand aveti nevoie sa ridicati bani. Pe Youtube exista si o explicatie despre cum se poate inveli cardul in folie de aluminiu, asa cum se gaseste in magazinele alimentare, pentru invelirea carnii ce se pune la cuptor. Apoi este incercata o camera cutermo scanare care de dovedeste a fi ineficienta in acest caz.

Pe internet exista si o explicatie, dar nu stim daca este cea reala, am incercat sa gasim un specialist care sa ne explice dar, cum spuneam, in zona autoritatilor, acestia sunt foarte putin pregatiti. Iata traducerea respectiva: „De la purtarea cadrului, prin simpla frecare, de la campurile magnetice inconjuratoare, ori chiar de la campul magnetic indus de Pamant, cipurile cadrurilor se incarca static si produc un microcurent care este neimportant pentru un ATM, dar foarte important pentru termoscanner, care il poate astfel citi”. Nu am gasit insa nicio explicatie despre cum se transfera automat si instantaneu banii din conturile de card ale trecatorilor.

Stan PĂŢITU

Din România

———————————————-

Pentru conformitate,

Radu Nicolae

http://www.agentia.org

Articol preluat de la un fratior scump,Octavian Lupu ,care nu ma cunoastea deloc dar care m-a incurajat si m-a sfatuit anul trecut (2010) pe cand incercam si eu sa pricep ceva despre site-uri si blog-uri…nu ca acum pricep multe dar am PRIMIT HAR SI AM FACUT CEVA PASI,MICI DAR SIGURI…

Mi-ar placea sa invat mai mult dar el(T….l)nu ma lasa…si cum nu am voie sa ma supar raman la ECL.cap.3

http://conexiuni.intercer.net/index.php/Reflectii–Opinii/Cum_se_fura_banii_de_pe_un_card_electronic_aflat_in_buzunar.html

Stii sa fi prieten?Depaseste asteptariile!!!(video )

Un video primit pe email de la Dana Ungur din ARAD.Multumesc frumos!
Mi-a placut fffffffffffffff mult:SIMPLU SI LA SUBIECT.Fara nici o suparare dar unii „predicatori” bat campii cu predicile si studiile lor care te obosesc si la sfarsit de intrebi:ce a vrut sa spuna???
Egal acum ,treaba lor,nu ma bag in ciorba altuia…RAMAN LA SUBIECT:SA INVATAM DIN ACEST VIDEO SI DACA V-A PLACUT TRIMITE-TI LINK-UL http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/02/24/ceva-special-merita-vizionat/ MAI DEPARTE.

DULCEA MANGAIERE IN CHRISTOS…

„Deci, daca este vreo indemnare in Christos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand.”Filip. 2:1,2.

Deobicei este asa ca alergi pe la frati pentru a gasi mangaiere, indurare si mila.

Deseori, aceasta duce la despartire. Prin faptul ca vorbesti cu un frate sau cu o sora despre cauza ta, pui pe altii intr-o lumina proasta sau semeni banuiala in inimi…. Poate ca nu mai esti una cu cineva si ai primit o radacina de amaraciune in inima; ca urmare, te indrepti spre altii, cautand ceva in schimbul partasiei pierdute. Acestia se vor molipsi de aceasta radacina amara, iscandu-se astfel partide si interes pentru grupari in interiorul adunarii , care de fapt, ar trebui sa fie una.
Pavel scrie: ” Este intre voi vreo indemnare in Hristos, vreo mangaiere in dragoste,…faceti-mi prin aceasta bucuria deplina, fiind intr-un gand.”(trad.germana.)
Toti care cauta mangaierea, mila si indurarea lor in Christos, au acelasi gand;

ei au parte de viata ascunsa cu Christos, in Dumnezeu.
Daca sufera pe nedrept, n-au nevoie sa mearga la oameni pentru a primi mangaiere. Caci si Christos a suferit pe nedrept si, mangaierea pe care ar primi-o calcand pe urmele Lui , le-ar ajunge pe vecie. Cand sunt contrazisi, asta vine de la pacatosi si atunci n-au nevoie sa-si caute refugiul la oameni ca sa poata fi pusi din nou pe picioare; caci si Hristos a indurat multa impotrivire din partea pacatosilor si sade acum la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Faptul ca ei il urmeaza calcand pe urmele Lui, le ofera o garantie suficienta ca vor fi din nou intariti. Isus n-a amenintat cand a suferit, ci a indurat crucea din pricina bucuriei care-I statea inainte. Aici este inviorarea dragostei in Hristos, pentru fiecare care experimenteaza aceleasi suferinte si, totusi, nu ameninta. Ceea ce obtine un asemena om, el vede in Hristos; asta ii va fi o inviorare in mijlocul suferintelor sale. N-are nevoie sa se indrepte spre oameni , ca sa primeasca inviorare si mangaiere. In toate aceste imprejurari, trebuie sa-ti daruiesti viata , la fel ca domnul Isus Hristos; toti care fac asta ,devin una! Hristos este pentru ei o ancora a sufletului lor care a fost aruncata dincolo de perdeaua dinauntru. Ei vad ce a ajuns Christos, Inainte mergatorul lor si, siguranta ca ei merg pe urmele Lui, le ofera garantia suficienta pentru aceiasi slava; aici isi gasesc ei mangairea , putandu-se bucura de viata si experimentand indemnarea , mila si partasia Duhului.

In interiorul unei asemenea partasii, Satan nu reuseste sa gaseasca nici un loc pentru a-si pune in aplicare atacurile sale sirete. Dar daca cuiva nu-i mai ajunge mangaierea care se afla in Hristos si alearga la diferiti oameni, atunci Satan gaseste loc si dezbina pe frati. In felul acesta au loc o multime de lupte din cauza slavei desarte. Acestia nu urmeaza lui Isus pe calea Lui si nici nu sufera pe nedrept, chiar daca vorbele lor suna bine teoretic. Ei suspina doar din cauza propriei lor vointe jignita. „Faceti-mi bucuria deplina…”, scrie Pavel. El a avut o asa grija fata de altii incat, bucuria lui n-a putut fi deplina daca Filipenii nu aveau acelasi gand. El ar fi fost incredintat atunci ca Filipenii incepusera sa mearga pe urmele lui Hristos. Cat de indepartat este acela care pregateste fratelui sau o poticnire, bucurandu-se ca, prin taria lui, a reusit sa atraga pe cei mai multi de partea sa….

Mangaierea in Christos
de Sigurd Bratlie
Un articol primit pe email din Brasov de la Gabriel Mihai…MULTUMESC MULT.

O ADEVARATA LECTIE DE VIATA-Charo, sotia lui Paul Washer

La paisprezece ani, părinţii mei ne-au înscris pe mine şi surorile mele la o şcoală Baptistă condusă de misionari americani în Lima, Peru. Motivaţia lor nu avea nimic de a face cu religia. Orele erau predate în limba engleză şi părinţii noştri au considerat că ne-ar fi folositor să învăţăm o altă limbă.

Părinţii mei nu erau deosebit de interesaţi de nimic „Creştin”. Singurul motiv pentru care frecventam Biserica Catolică, chiar sporadic ( La Crăciun şi Paşte) era ca să le facem pe plac bunicilor care erau catolici. Faptul că noua noastră şcoală era „Evanghelică” îi deranja teribil pe bunicii mei, dar părinţii mei au considerat că puţină religie nu ne-ar strica, indiferent ce religie era!

Înainte de a frecventa şcoala Baptistă, eu aveam foarte puţine cunoştinţe despre religie. Mama mea fusese afiliată cu Martorii lui Iehova pentru o perioadă scurtă de timp. Îmi amintesc o doamnă care venea la noi acasă o dată pe săptămână să studieze Biblia împreună cu mama mea. O altă doamnă venea împreună cu ea ca să mă înveţe istorioare biblice. Orice cunoştinţe a povestirilor din Biblie pe care le-am avut eu vreaodată ca şi copil sunt din aceste întâlniri.

La şcoala Baptistă, memoram capitole întregi din Biblie, în engleză şi în spaniolă, frecventam capela o dată pe săptămână, şi auzeam despre Domnul în mod regulat. La sfârşitul fiecărui servici divin de la capelă, se făcea o invitaţie, dar eu nu simţeam nici-o nevoie „să-L primesc pe Isus ca Salvatorul meu”. Mă gândeam că odata ce nu-L „urăsc” pe Isus, El trebuie să fie în inima mea.

Încetul cu încetul, majoritatea prietenilor mei ieşeau în faţă şi învăţătorii îi determinau să se roage împreună ca să fie mântuiţi. Mi-era incomodă toată această situaţie, dar într-o zi la chemarea în faţă am ridicat mâna pur şi simplu pentru a trece de această fază. Mulţi dintre prietenii şi învăţătorii mei făceau presiuni asupra mea ca s-o fac şi eu nu vroiam să fiu cioara albă. M-am rugat cu un profesor care m-a luat într-o parte după slujbă şi m-am simţit eliberată. Nu fusesem eliberată de păcatul meu pentru că nu mă simţeam păcătoasă. Eram pur şi simplu eliberată să fiu salvată de iad şi să fiu în acelaşi grup cu ceilalţi prieteni ai mei.
Din acel moment, eram activă în biserică, la întâlnirile de tineret, la taberele de tineret şi majoritatea prietenilor mei erau creştini sau copii de misionari. Îmi plăceau toate activităţile „Creştine” şi slujeam în biserică, cât de mult posibil.

Crescând într-o familie unde părinţii erau disciplinari şi ne învăţau să deosebim binele de rău, nu aveam nici-o problemă în a respecta regulile „ce să faci şi ce să nu faci” în VIATA Creştină. Niciodată nu mi-am pus la îndoială mântuirea mea pentru că eram exact ca ceilalţi copii Creştini din jurul meu. Mereu fusesem un „copil bun” care nu umbla cu droguri, alcool, petreceri sau prieteni destrăbălaţi. Eram ok când mă comparam cu cei din jurul meu, dar niciodată nu mă comparam cu Hristos.

Biserica pe care o frecventam eu era mică şi acolo nu existau studii biblice. Tinerii Creştini învăţau pur şi simplu ce puteau de la slujbele de duminică şi de la întâlnirile de tineret. Nu fusesem învăţaţi să studiem Scriptura şi eu nu puneam niciodată întrebări pentru că îmi era prea ruşine.

Când aveam şaisprezece ani, am simţit că Dumnezeu mă chema să fiu misionară, citisem despre Mary Slessor, misionara scoţiană în Calabar, Africa şi inima mea a fost mişcată. Eram fermecată de această femeie necăsătorită care-şi risca viaţa ca să meargă într-un loc părăsit să spună altora despre Dumnezeu! Citeam tot ce-mi cădea în mână ce avea legătură cu misionarii: Hudson Tazlor, William Carey, Amy Carmichel, etc, etc. M-am alăturat unui grup de Creştini din Biserica Salvatorului şi am început să slujesc copiilor străzii. Îi hrăneam, le aduceam haine şi le spuneam despre Isus. Credeam că mi-am găsit locul în viaţă şi că Dumnezeu vrea să fiu misionară. Întotdeauna mi-a plăcut să învăţ limbi străine şi chiar mă gândeam să devin traducătoare şi să-mi folosesc abilitatea de a traduce multele cărţi Creştine bune care sunt disponibile doar pentru Creştinii vorbitori de engleză. Privind la tot în urmă, acum realizez că eram motivată de gândul romantic al misiunilor. Era doar o lucrare a firii pământeşti şi nimic mai mult.

Când aveam şaptesprezece ani, ne-am mutat cu familia în Paraguai şi eu am rămas puternică în dorinţa mea de a-L sluji pe Dumnezeu. Frecventam câteva tabere Creştine şi ajutam ca şi consilier. Fusesem educată de femei evlavioase şi creşteam în cunoştinţa mea despre ce e bine şi ce nu, în viaţa Creştină. Eram activă în biserică şi în în grupul nostru de tineret. Acum realizez că dragostea grupului în care mă aflam mă motiva să continui în viaţa Creştină. Era un loc minunat unde să te afli, cu oameni buni şi cu prieteni buni.

Cu cât dorinţa mea de a deveni misionară creştea, tot aşa şi zarva din casa mea. Părinţii mei erau foarte potrivnici ideii, dar eu mă rugam ca Dumnezeu să-mi deschidă uşi ca să studiez la Institutul „Word of Life” (Cuvântul Vieţii) din Argentina. După providenţa Lui Dumnezeu, la optsprezece ani, am obţinut o bursă la un colegiu Biblic din Mayfield, Kentucky. Eram foarte emoţionată că în sfârţit voi putea învăţa să devin misionară!

Când am venit în Statele Unite, aveam această noţiune naivă că fiecare cetăţean era un super-Creştin. Gândirea mea greşită se trăgea din faptul că majoritatea misionarilor evlavioşi pe care-i cunoscusem în America de Sud veneau din Statele Unite. Spre surprinderea mea, la scurt timp am descoperit că frecventând un Colegiu Creştin nu era ceea ce mă aşteptam eu să fie. Eram şocată de felul cum îşi duceau viaţa unii studenţi. Eram foarte dezamăgită şi pur şi simplu aşteptam să termin şcoala şi să mă întorc în Peru ca misionară.

La douăzeci de ani eram căsătorită cu Paul şi ne-am întors în Peru ca misionari. Nu se putea fi mai bine! Lucram împreună unde îmi plăcea atât de mult, dar după un an romantismul vieţii misionare a început să dispară. Mă simţeam nelalocul meu, incomod şi fără rezultat, dar nu ştiam exact ce nu merge. Credeam că era pur şi simplu zbuciumul şi truda vieţii misionare. Credeam ca sunt imatură şi că am nevoie să cresc.

După câţiva ani, Paul necesita o înlocuire de şold iar mie mi s-au deschis uşile să termin colegiul. Mi-am zis: „Asta este! Dacă îmi termin studiile, voi fi o misionară mai eficace şi totul va fi bine.” Am terminat şcoala în timpul alocat, dar zbuciumul continua. Vedeam că nu aveam abilităţi să slujesc ca ceilalţi Creştini in jurul meu. Vedeam că în adâncul inimii mele dorinţa pentru lucrurile Lui Dumnezeu era foarte mică, fără bucurie sau pace, şi fără abilitatea de a birui păcatul. Lucrurile ce erau prezente în viaţa fiecărui Creştin adevărat, nu erau prezente în viaţa mea. Unicul mod de a-mi descrie viaţa mea la acel moment era frustrare completă ce se potrivea în tiparul unui Creştin adevărat…dar încă eram oarbă la nevoia mea adevărată – transformare! Citeam Biblia din datorie, dar nu pentru că simţeam o profundă nevoie sau dorinţă după Cuvântul Lui Dumnezeu. Mă rugam pentru alţii ca să-L cunoască pe Hristos, pentru lucrul în Peru, şi pentru nevoile altora, dar nu puteam să am părtăşie cu Dumnezeu.

Mă deranja foarte tare când îi auzeam pe alţii vorbind despre părtăşia lor cu Dumnezeu. Întrebam, „De ce nu pot simţi şi eu la fel?” Scuzam lipsa realităţii din viaţa mea spunând că alţii erau doar emotivi iar eu pur şi simplu nu eram genul acela de persoană. Aveam suficiente scuze ca să-mi risipesc bănuiala şi totuşi îmi doream să am ceea ce alţi Creştini părea că au – o relaţie specială cu Dumnezeu şi nu doar o listă bine definită cu ce e bine şi ce e rău.

După câţiva ani în câmpurile din Peru, eu şi cu Paul ne-am mutat în State. Aceasta doar a adăugat la frustrarea mea. Iubeam biserica noastră şi prietenii din Peru şi nu doream să locuiesc în Statele Unite. Ştiam că era voia Lui Dumnezeu pentru noi şi niciodată nu m-am împotrivit lui Paul, dar el ştia că mă întristase. Cu cât trecea timpul, eu mă retrăgeam din ce în ce mai mult. M-am ascuns în biroul de la Heartcry şi intram foarte puţin în contact cu oamenii.Dădeam vina pe faptul că nu-mi doream să locuiesc în Statele Unite. Credeam că lucrurile vor sta altfel dacă aş fi fost în Peru din nou. M-am liniştit puţin gândindu-mă la aceasta, dar era doar o scuză.

Paul şi alţii mă rugau să slujesc ori să predau, dar eu mereu evitam această oportunitate. Chiar foloseam nişte scuze care de altfel sunau foarte pios, de genul, „ Nu sunt vrednică!” sau „Eu mă lupt atât de mult încât nu aş putea să dau lecţii nimănui!”

Încetul cu încetul, începeam să fiu foarte precaută cu alţii pe care îi ştiam că erau Creştini evlavioşi. Ei pur şi simplu mă făceau să mă simt incomod pentru că ştiam că dacă vor petrece suficient timp cu mine, vor putea să vadă că sunt „goală”, că e ceva în neregulă cu mine. Ceva ce nu puteam defini exact!

În sfârşit, aproape trei ani în urmă, am început să-mi pun sub semnul întrebării mântuirea mea. Mă năpădeau îndoielile de fiecare dată când îl auzeam pe Paul predicând despre siguranţa mântuirii din 1 Ioan. La început, puteam să înlătur repede orice îndoială, dar în timp, îndoielile au început să mă copleşească. Şedeam pe bancă şi încercam cu disperare să-L „conving pe Dumnezeu” că eram cu adevărat o Creştină. Nu aveam pace cu privire la veşnicie şi cu toate acestea nu eram îngrozită cum ar fi trebuit să fiu. Eram oarbă. Nu vedeam faptul că devenisem o persoană critică şi mânioasă care avea o scuză pentru tot ce nu mergea bine în viaţa mea.

În cele din urmă mi s-a aprins un beculeţ: Dacă eu nu eram întocmai o Creştină? Dacă am fost înşelată în toţi aceşti ani? Dacă eu încercasem să mă încadrez într-un tipar Creştin şi în final mi-am epuizat puterea şi dorinţa de a mă conforma? De ce eram atât de zbuciumată? Un Creştin adevărat creşte şi se schimbă, dar la mine starea spirituală se agrava. Un Creştin adevărat se poate pocăi şi birui păcatul, cu toate că eu mă uram şi plângeam cerând eliberare, nu aveam puterea sa biruiesc. Dacă nu eram cu adevărat o Creştină?

Spre sfârşitul lunii Septembrie, Paul a fost invitat să predice la o misiune în San Antonio, Texas. După cum procedează în multe locuri, Paul a predicat despre siguranţa mântuirii din 1 Ioan. Eu mi-am început zvârcolirea mea obişnuită întrebându-mă de ce nu predică altceva! Din nou, aceeaşi întrebare mi-a venit în inimă. Dacă nu sunt o Creştină? Un Creştin n-ar trebui să simtă aşa! Un Creştin nu s-ar agita pe bancă la auzul acestor lucruri! Trebuia să aflu, o dată pentru totdeauna. Şedeam acolo şi în fiecare noapte aplicam fiecare test din 1 Ioan vieţii mele fără scuze. Pe la jumătatea predicii ştiam deja că eram pierdută.

Biserica era mică şi ne întâlneam afară într-un cort. Era noapte şi de cealaltă parte a străzii o prostituată mergea în sus şi-n jos pe trotuar. M-am uitat la ea şi m-am uitat la mine şi atunci am ştiut că în ochii Lui Dumnezeu nu era nici-o diferenţă între ea şi mine. Aici eram eu, soţie de misionar, îmbrăcată evlavios, pe bancă în biserică, eu care am slujit pe câmpul de misiune, am predat, am consiliat, am mărturisit, am lucrat, am dat, m-am rugat şi chiar am plâns pentru lucru… Şi cu toate acestea eram tot atât de departe şi tot atâta nevoie de Dumnezeu aveam ca şi prostituata aceea de peste drum.

Vroiam să fug afară din cort strigând. Doream să fiu singură, doream să fug şi să mă ascund, dar slujba urma sa se termine curând. Eram ca o fantomă. Mă plimbam şi vorbeam cu oameni dar tot ce vroiam era să merg acasă. În acea noapte a trebuit să merg acasă cu soţia pastorului şi cu toţi copiii pentru că bărbaţii au rămas să slujească după serviciul divin. Când am urcat în maşină ea m-a rugat să-i povestesc cum m-am întors la Dumnezeu. Am vrut să sar din maşină! În acea seară ştiam că eram pierdută dar i-am împărtăşit istoria convertirii mele de la paisprezece ani.

Chiar şi după acea seară din San Antonio, eu mai vroiam o confirmare că îmi vorbise Dumnezeu cu adevărat. Mă zbăteam cu mândria mea şi cu consecinţele de a le spune altora că nu eram convertită: „ Ce mărturie rea va fi pentru fiecare persoană ce ne cunoştea pe noi şi lucrul nostru. Oamenii vor crede că eram falsă şi voi ruina lucrarea.”

Câteva zile mai târziu, Paul a început să-mi împărtăşească bucuria lui de fi în mijlocul voii Lui Dumnezeu. În acel moment nu mai puteam duce acea povară, aşa că i-am spus tot ce aveam în inima mea şi tot ce simţeam. După ceam terminat, unicul lucru pe care mi l-a spus a fost: „În baza a ceea ce mi-ai spus, eu nu pot spune că eşti o Creştină.” Aceasta era exact ce aveam nevoie să aud! Aveam nevoie ca cineva să-mi confirme ce simţeam în inima mea. Aveam nevoie de o altă confirmare din partea Lui Dumnezeu. Nu eram o Creştină şi pentru prima dată mi-am văzut păcatul cum nu-l mai văzusem niciodată până acum. Mă pocăisem cu adevărat. Aveam o nevoie disperată de Hristos şi de viaţa pe care doar El mi-o poate da.

În acea noapte am stat până la 00:30 în rugăciune am citit 1 Ioan. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate viaţa mea cu o mai mare claritate decât o văzusem până acum. Într-o convingere de păcat am experimentat o pocăinţă a păcatelor cum nu o mai făcusem până atunci. De multe ori înainte „mă simţeam rău” şi doream ca data viitoare să „fac mai bine”, dar nu experimentasem niciodată pocăinţa adevărată ca în acea noapte. Am strigat la Dumnezeu să mă mântuiască şi să mă schimbe. Recunoşteam că nu puteam duce o viaţă Creştină pentru că nu aveam viaţa Lui Hristos. În timp ce strigam la Dumnezeu s-a întâmplat ceva minunat – Dumnezeu Şi-a revărsat dragostea Lui în inima mea şi m-a umplut de pace. Am fost transformată de puterea Lui Dumnezeu şi mi-a dat siguranţa puternică a mântuirii în inima mea.

Tremur de frică când mă gândesc la viaţa mea de înainte. Cât este de uşor să fii înşelat şi să fii în drum spre iad! Doar moralitatea şi activitatea religioasă, chiar şi activitatea misionară nu sunt suficiente să dovedească valabilitatea mântuirii noastre dacă nu există recunoaşterea depravării, pocăinţa adevărată, credinţa în Hristos, victoria asupra păcatului şi o dorinţă sinceră de a-L cunoaşte şi de a fi cunoscut de Dumnezeu. Mă înfior când mă gândesc câţi pastori, soţii de pastori şi lucrători Creştini dedicaţi au o speranţă falsă şi au nevoie de transformare. Unica mea observaţie este aceea care vine din Scriptură:

„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.” 2 Corinteni 13:5

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 2 Petru 1:10

La câteva săptămâni după convertirea mea, am dat de următoarele cuvinte în „Meditaţii dimineaţa şi seara” ale lui Charles Spurgeon (4 Noiembrie). Comunică foarte clar ceea ce acum eu ştiu că e adevărat:
„Prin lumina Ta vedem lumina – Psalmul 36:9 – Nici-o gură nu poate spune inimii despre dragostea Lui Hristos până când însuşi Isus nu-i vorbeşte. Toate descrierile sunt pasive şi n-au succes dacă Duhul Sfânt nu le umple cu viaţă şi putere; până când Emanuel al nostru nu se descoperă sufletului, acesta nu-L va vedea. Dacă L-ai vedea pe Fiul, ai aduna toate mijloacele de iluminare şi vei priva globul de luminător? Nu, omul înţelept ştie că soarele se arată singur şi doar prin strălucirea lui se face văzut. La fel este şi cu Hristos. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a decsoperit lucrul acesta.” Purifică carnea şi sângele prin orice proces educaţional care-l alegi, ridică facultăţile mentale la cel mai înalt grad al puterii intelectuale, şi totuşi nimic din toate acestea nu-L poate revela pe Hristos. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să vină cu putere şi să-l acopere pe om cu aripile Sale, şi în acea mistică Sfântă a Sfintelor Domnul Isus trebuie să se prezinte ochiului sfinţit aşa cum nu o poate face celor „orbi”. Hristos trebuie să fie propria Sa oglindă: Marea majoritatea a lumii, cu ochii închişi, nu poate vedea nimic din gloria nespusă a Lui Emanuel. El stă în faţa lor fără nici-o formă de frumuseţe, o rădăcină scoasă dintr-un pământ uscat, respins de către cei orgolioşi şi dispreţuit de către cei mândri. Numai unde Duhul a atins ochiul cu balsamul de ochi, a însufleţit inima cu viaţă divină, şi a instruit sufletul spre un gust ceresc, doar acolo El este înţeles. „Pentru tine care crezi El este valoros;” Pentru tine El este Piatra din capul unghiului, Stânca mântuirii tale, totul şi toate; dar pentru alţii El este „ o Piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Fericiţi sunt acei cărora Dumnezeu li se manifestă, căci promisiunea Lui pentru aceştia este că El va rămâne în ei. O Isuse, Domnul nostru, inima noastră este deschisă, vino şi să nu mai pleci niciodată. Arata-ni-te nouă acum! Învredniceşte-ne cu o licărire din farmecul tău.

Articol preluat de aici:
http://www.filadelfiaparis.net/16/post/2011/01/marturie-marturie-charo-washer-sotia-lui-paul-washer.html

Cum va implinii Dumnezeu planul Lui pentru tine?

”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. (Ioan 8:28)

Este un lucru să aveți o idee sau o anumită înțelegere despre planul lui Dumnezeu și să fiți dedicați lui,
dar este un lucru în plus să cunoașteți cum va împlini Dumnezeu planul Lui.
Este cu totul altceva să cunoașteți mijloacele pe care El le va folosi. Sunt foarte mulți cei care au o înțelegere adevărată a planului lui Dumnezeu, dar mijloacele sau căile pe care ei le folosesc nu sunt mijloacele Lui,

felul în care ei lucrează nu este felul Lui și prin urmare, ei descoperă că Domnul nu îi susține.


Ei se pot afla în direcția bună, dar neavând legătură cu metoda sau cu mijloacele pe care El le întrebuințează, ei se simt constrânși să-și asume singuri responsabilitatea pentru lucrare și să găsească resurse de întreținere
. Așa că adesea ei sunt epuizați, sunt într-un impas, fiind nevoiți să recurgă la tot felul de metode și mijloace pentru a aduna resursele necesare ca să înfăptuiască lucrarea lui Dumnezeu pe mai departe, căci ei nu se bucură cu adevărat de sprijinul Lui.
Lucrarea lui Dumnezeu devine o povară pe umerii lor, iar Domnul nu poate lucra altfel deoarece nu există părtășie și atracție deplină între ei și căile, metodele, mijloacele și timpul Lui, adică între ei și detaliile planului Său.

În cazul Domnului Isus era cu totul altfel. În toate detaliile vieții Lui, El era într-o părtășie tainică cu Tatăl. Pentru El, planul Tatălui atotcuprinzător însemna o ascultare detaliată. Singura explicație de care El avea nevoie într-o situație era pur și simplu de a cunoaște ce dorea Tatăl; și fără niciun alt cuvânt, El o împlinea. Aceasta a fost temelia legăturii Lui cu Tatăl. Niciodată nu zărim în El vreun semn de a pune la îndoială lucrurile Tatălui
: de ce un lucru se face într-un anume fel, la un anumit moment și nu altădată și nici de ce se folosesc anumite mujloace și nu altele. Pentru El, era suficient că Tatăl dorea lucrul respectiv.
Explicația venea în urma rezolvării situației și a motivului din inima Lui. Facerea voiei lui Dumnezeu este o chestiune de ascultare care niciodată nu provine din sine, ci întotdeauna din Tatăl. Păstrând această valoare în fața ochilor Lui, El primea resurse spirituale de întreținere, de menținere, resurse de putere și forțe noi.

Din: Calea lui Dumnezeu de a-Și împlini planul

”Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net.
Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română cat si in alte limbi accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

SPALAREA LA CREIER…EDI CONSTANTINESCU

O MICA INTRODUCERE

Cine e Edi Constantinescu?

Pentru ca ziua sa-ti fie mai buna, pastorul Edi Constantinescu te invita sa-ti inviorezi diminetile descoperind, de fiecare data, proaspatul Cuvant al Scripturii. Urmareste emisiunea “OXIGEN”, de Luni pana Joi pe www.oxigen.tv

www.oamenisiperspective.com – un site dedicat dezbaterilor pe diferite teme de interes creştin.

SPALAREA LA CREIER-INVITAT EDI CONSTANTINESCU

FA UN CLIC MIC, AICI MAI JOS SI DESCOPERA O ALTFEL DE GANDIRE,O GANDIRE LIBERA…
http://oamenisiperspective.com/video/147-spalarea-la-creier-invitat-edi-constantinescu

INTALNIREA MEA CU DUMNEZEU-Miodrag Ramadanovic,din Sarbia

FITI BINECUVANTATI DRAGI VIZITATORI!
Il cunosc personal pe acest frate.Va rog sa-l scuzati pe fratele nostru care nu scrie corect romaneste…Daca va fi cazul si cineva vrea sa corecteze aceasta marturie atunci sa ma anunte.MULTA BINECUVANTARE!

Poveste de viata-prima mea întâlnire cu Dumnezeu

Numele meu este Miodrag Ramadanovic.
Totul a început când bunicul meu a emigrat din Turcia către Serbia. El sa întâlnit bunica mea care a fost romi, iar mai târziu tatăl meu sa căsătorit cu mama mea, care este un sârb, şi, prin urmare, eu sunt în această lume.

copilaria mea nu a fost mare, am avut o soră care sa sinucis în anul al cincisprezecelea al vieţii sale. Ea a aruncat sub un tren – motivul a fost că el a fost însărcinată. După moartea ei, tatăl meu sa îmbolnăvit şi a murit câţiva ani de diabet zaharat, atunci aveam in jur de cinci sau şase ani. După moartea lui, mama mea a început să se complacă în băut, de multe ori a venit acasa beat.O dată, când ea a venit acasa beat, cei doi fraţi mai mari au avut mama ei într-o altă cameră. Un pic mai târziu, când m-am dus să-i am descoperit de ce ea a fost luată acolo, am văzut pumn asupra organismului ca un sac de box, iar când au dărâmat pumnii pe podea au început a lovi cu piciorul o minge. Eu nu am fost imediat observat că am intrat, au vrut să-l ascunde de mine, şi am văzut toate astea cu ochii noştri. Când m-au văzut s-au oprit bate. Cred că au făcut mereu mama mea.

Îmi amintesc de multe ori mama mea a spus: „Doar un pic să crească, şi mă duc de aici.” Nu am înţeles cuvintele ei, cu toate acestea, ea a planificat să se sinucidă. Mama mea a ocupat cu vrăjitoria, ar trebui să fim destul de ceva timp că am scris despre asta. De mai multe ori am avut oroare de ea. Odată ajuns în mijlocul nopţii în timp ce noi dormeam, cineva a intrat printr-o uşă încuiată şi apucat de mana mamei mele, ea a început să ţipe, am fost încă dormit cu mama lui. M-am trezit – şi cei doi fraţi dintr-o altă cameră – după ţipetele. Acest spirit sau demon necurat – nu ştiu cum să-l numim – a venit prin uşa închisă, aşa cum a intrat. În noaptea următoare a fost chiar mai rau – aceasta nu poate fi văzut chiar şi în filme. Mama mea a sunat o rudă să-şi petreacă noaptea cu noi. Cu toate acestea, nimeni nu era sigur dacă a fost o fantomă sau un om real, şi cineva – nu-mi amintesc cine – de aprovizionare legătură cu mânerul uşii şi încuie uşa. Sala a fost plin, toţi suntem de aşteptare pentru ceea ce se va întâmpla, am auzit deodată lupnula usa, noi toţi uitat spre uşă, dar cuprinşi de panică. Încuiat uşa a deschis o uşă nimeni nu a fost, se poate auzi câteva ţipete, acolo a fost panica. Vom ajunge toţi împreună alături, şi el cringed, am fost, dar nimic nu sa întâmplat mai departe. Mama mea a fost totul la poliţie. În noaptea următoare a fost ca un film: două străzi, şi curtea noastra au fost blocate de către ofiţeri de poliţie înarmaţi, dar totul altceva pe ea.

Cativa ani mai tarziu mama sa spânzurat – a făcut ceea ce a fost planificat anterior. Cred că am fost în clasa a şaptea sau a opta.

Viaţa mea continuă să fie o viaţă fără Dumnezeu, el arăta ca o barcă fără cârmaci, am avut nici o direcţie, nu ştiam de ce trăiesc, am avut obiectivele mele în viaţă, pentru mine nu exista nici un viitor. Care sunt strada mea şi în lume la acea vreme a oferit o criză spirituală mormânt a fost acoperit cu un buchet de înşelăciune amar constă în bucuriile şi plăcerile acestei lumi, care mai târziu m-au condus la marginea de iad.

Dupa ce a parasit la varsta adolescentei, m-am simţit mai gol si mai mizerie şi, viaţa mea nu a fost ca viaţa. Am simţit că mi-e dor sensul vieţii, şi nu numai că am fost lipsesc, dar am avut o mare nevoie de ea. Ca şi restul lumii, şi am încercat să îşi îndeplinească plăcerile golul lor păcătoasă că această lume fără oferă lui Dumnezeu, dar de toate acestea am avut golul în interiorul a fost un mare şi mai mare, şi păcatul pe care am vrut să umple acel gol toate înmulţit. Deoarece unele dintre nebunia mea sora mea (eu încă mai au o sora mai mare) este de multe ori blestemat mine pentru că am cauzat o durere ei de mult şi suferinţa. Am devenit şi nesănătoase pentru mediu, am facut lucruri pe care mintea umana poate imagina, am numai Dumnezeu nu putea admite, ziua în care am întâlnit cu el l-am recunoscut toate păcatele mele.

Prima dată când am apucat de fumat nu am încerca doar o tigara, dar am fumat un trabuc de o ţigară, fără o pauză, şi am golit rapid cutie întreagă. Apoi, el a pivotat capul şi a căzut peste, dupa care am devenit dependent, şi, uneori, când nu am avut o ţigară am colectat mucuri de tigara, chiar am, uneori, un copac a decolat de frunze uscate şi învelite în hârtie simplă şi afumate.

Deci, a început cu alcool. Prima dată când am încercat alcool, am baut un litru de coniac pentru o jumătate de oră şi am avut otrăvire mea, spun când m-au găsit într-un bar în baie pe podea să-mi apoi spuma care iese din gura lui. Dar a fost doar atunci, am de multe ori beat – şi extreme – şi am devenit un exerciţiu normal.

Într-o perioadă din viaţa mea am început să ia un interes în artele marţiale. Când am început de formare pentru o vreme totul părea normal, dar nu am fost normal, m-am gândit rău despre cineva cu ea capacitatea mea. De exemplu, una după antrenament am fost de acord cu prietenul său de a ataca pe cineva pe stradă, dacă ne uităm, că ar fi un motiv suficient. Am început în locuri publice transporta cuţite, nunchakas metal, şi de multe ori, şi o sabie. În curtea mea am antrenat cu sabia, trecătorii de la un ochi orb în timp ce am fost o viteză de rotaţie violent în jurul corpului său, se afla cei curajosi pentru a vedea dacă am sangerat undeva că, dacă l-aţi tăiat. Şi voi fi veşnic recunoscător lui Dumnezeu că nu am folosit împotriva ta şi niciodată nu sunt tăiate lui. Uneori mi-ar tăiat lui, ci deliberat, pentru că am nevoie de sânge pentru a se pune în pericol a scris scrisori la cei care au făcut.

Cu toate acestea, au fost cei care nu ma place, au fost oameni, dar ele sunt, de asemenea, non-oameni, adică. spiritele rele.Chiar ca mama mea a fost în viaţă am avut temeri mari, cred că clasa cincilea-saselea nu am îndrăznit să doarmă, am simţit că cineva monitorizează în mod constant şi care este lângă mine.Uneori am avut de a fugi de frică, dar după cum am fugit ca acestea au fost difuzate după mine, că am urmat toată viaţa, până în momentul când m-am întâlnit cu Dumnezeu, care am fost apoi eliberat. Am avut o dată contact fizic cu ei, imediat după moartea mamei mele. M-am întins în pat şi m-am simţit prezenţa lor, apoi am simţit că cineva a pus mâna pe capul meu. A fost o atingere mare, am acoperit repede capul cu o patura speriat de aşteptare pentru ceea ce se va întâmpla în continuare, dar nu era nimic.

În disperarea lor, şi golul am încercat să găsesc ceva care să-mi arate ceea ce este sensul vieţii. Am fost nefericit, am nevoie de ceva mai mult decat viata pe care am posedat – în cazul în care viaţa mea, în general, ar putea fi numit viata. De multe ori m-am dus la loc pustiu, întotdeauna a fost un loc întunecat, pentru că, probabil, corespunde întunericul în care am trăit, mi-am ridicat mâinile spre cer şi sa rugat şi a căutat de către unele forţe necunoscute (ca eu atunci a fost rău) care ne întâlnim vieţii, adică.să-mi dea o viaţă supranaturală, pentru aceasta viata mea a fost atât de mizerabil.

Într-o perioadă din viaţa mea am început să descoperi prezenta oameni şi viitor. Nu a fost o horoscop, nu ştiu cum să cheme, pur şi simplu am aşezat la o masă, am luat un pix şi hârtie şi am doar nevoie de a imagina o persoană cu care am convenit deja că ea va dezvălui viaţa ei. Tocmai am făcut-o, un baiat de o dată uimiţi când i-am dat o pagină a unui document mai mare pe care am exprimat la el viaţa lui, el ma întrebat: „Deci, de unde ştii toate astea?” Dar am avut nici un răspuns. Am inceput sa lucrez pentru bani, aşa cum am mai târziu a lucrat în mină, doar pentru a avea alcool şi ţigări.

Trebuie să recunosc că am fost frică să fac asta, am ştiut că are de a face cu spiritele Vracar şi, în curând am fost terminat. În caz contrar, a mea am lucrat pentru câteva luni, şi am vrut să-l încercaţi, am vrut să văd dacă mă va face mai destepti. Pentru a lucra trei sute de metri sub pământ este greu şi periculos, dar dupa cateva luni, m-au aruncat afară din mina; mina Secretarul suspectate de a avea ceva de-a face cu soţia sa, şi este uşor să găseşti un motiv sa ma aduci inapoi cartea ta.

Într-o perioadă din viaţa mea, păcatele mele a început să-mi povara. De mai mulţi ani ele au devenit o povară pentru mine pe care nu am putut da drumul. Conştiinţa mea este în fiecare zi în faţa mea a fost păcatele mele, am dat vina pe mama mea târziu, pentru că m-am născut. De multe ori când mă stabilesc să doarmă în disperare lui şi amărăciune aş dori să nu se trezească, dar în visele mele am fost de multe ori în coşmaruri severe, visul vreau sa ma trezesc, dar ca aceasta se produce. In dimineata cand imi dau seama ca sunt treaz, durerea vine peste mine suflet, încă mai am o zi grea.

De multe ori în timp ce am fost în mizerie mea şi golul de mers am dorit ca pământul deschis şi înghiţi mine, ma face mai nicăieri. Pentru mine nu era pace în somn sau veghe. Pentru mine nu a existat nici o speranţă, singura speranţă să scape de păcatul lor a fost moartea. De multe ori am încercat să se sinucidă, după fiecare eşec de 10 ori m-am simţit mai rău decât înainte de tentativa de suicid.

După o lună de gândire cu privire la sinucidere, a venit acea zi, am ştiut că am fost de gând să mor în curând. Am fost la locul de muncă, la un moment dat am simţit chemarea de moarte, tot ce au lăsat şi sa dus acolo, am mers, nu ştiam unde. Aşa cum am plimbat prin, toate întunericul iadului ca s-au adunat pe mine, am fost în agonie severe de moarte, după cum am avut anterior o modalitate de a cum eu te omor, dar ştiam că am fost de gând să mor în curând. Aşa cum am mers mai departe in necunoscut, am mers incredibil de încet, de mai multe ori m-am oprit, nu mai aveam puterea de a merge înainte, în mine toate au ieşit, cum am păşit prin care de la nici o întoarcere, ca şi cum am un picior îniad. În timp ce am fost acolo în picioare ca un îngropat, o FAP (camion) venind spre mine, el a mers suficient de repede pentru că el ar putea să mă omoare. Aşa cum am privit ochii ca moartea mi se apropie, am aşteptat să se apropie de camion şi sari pe roata lui. Când ne-am apropiat de camion, a mers tot de corpul meu, dar m-am oprit la degetele de la picioarele sale atunci când camionul a fost deja plecat, o voce în mine a inceput sa tip si hohotitor, cu furie, am fost trece prin gând: „Ce eşti laş ! Deci, de ce nu o faci acum, ai avut ocazia! ”

Cu toate acestea, astfel de gânduri cum am dublat dorinţa de sinucidere, întunericul a devenit chiar mai întunecate, am privit în următorul vehicul va întâlni. În emoţională şi psihologică luptele şi agonia morţii – dacă pot să exprim aşa mine – mi-a venit un gând despre care am gandit niciodata ca: „? Există Dumnezeu” Timpul pare să stea încă, la acel moment a venit gândul următor şi un răspuns: „Dumnezeu există.” Imediat în mintea mea a crea o imagine atât de evidentă, atât de vie, atât de reală, în această imagine a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. A fost atât de clar exprimat în faţa ochilor mei că am pur şi simplu El a gândit, aşa cum am stat sub cruce chiar de Isus Hristos. Gândul următor a fost, „Dacă Isus a murit pentru păcatele din toată lumea, apoi a murit şi pentru păcatele mele. De ce face acest lucru atunci când este el a făcut pentru mine, şi pentru mine, el poate salva mi pacatele mele „am.! N-am auzit sau cineva mi-a spus, nici nu am citit undeva că Isus a murit pe cruce pentru păcatele lumii, probabil că am văzut deja răstignirea lui Hristos pe un lanţ sau într-o imagine, dar niciodată nu am gândit la asta, am orbeşteuitat la el, niciodată nu am ştiut adevărul. Nu ştiam, dar acum ştiu şi cred că am întâlnit apoi cu Dumnezeu şi că eu sunt Duhul Sfânt a mărturisit despre moartea şi învierea lui Hristos pentru mine, un păcătos, şi l-am crezut.

Când am crezut că Isus ar putea salva-mi pacatele, la acel moment toate că povara păcatelor mele care le-am târât de-a lungul de ani a scăzut de la mine, doar că momentul în care am literalmente simţit că păcatele mele nu mai sunt în meniu, am ştiut că au fost Isus a luat asupra Sa. Şi nu numai că m-am simţit atât de puternic că păcatele mele nu mai sunt pe mine, dar de asemenea, măsuri prima mea din acel moment au fost plină de speranţă, am simţit în inima mea, bucurie, bucurie dar nu ceea ce am experimentat în trecut, atunci când sa întâmplat cu mine plăcut ceva. Bucuria m-am simtit apoi a fost destul de diferite şi incomparabilă cu pământesc, a fost o bucurie ceresc, pacea care întrece orice simţit mintea umană, am primit pacea din această lume, dar pacea Božilji. Apoi mi-am recăpătat voinţa de a trăi, dar nu pentru viata pe care le oferă lumea, dar o viaţă nouă, pe care Dumnezeu mi-a dat. La câteva minute după acest incident, am condus imediat la Biserica Ortodoxă. primele mele cuvinte după ce am crezut în Hristos au fost: „Vreau să fiu botezat şi urma pe Isus Hristos.”

Cu toate acestea, faptul că am crezut în Isus Mântuitorul şi ia dat inima mea, dorinţa foarte această direcţie viaţa mea este de a urma pe Isus Hristos supărat iad întreg. Diavolul a pierdut unul dintre supuşii săi şi a încercat să pop prin fata pe care am rămas să mă înapoi în viaţa mea murdar. Când i-am spus pop că vreau să fie botezat şi urma pe Isus Hristos, mi-a spus următoarele: „Din moment ce nu am alergat ca suntem să iasă, vă dau apă sfinţită şi du-te la un loc unde nimeni nu a trecut, să ia apă sfinţită, se toarnă, pentru ele însele şi am fost botezat. „Am fost de acord, pentru că noi nu am actionat atunci e ca într-un basm sau ritual Vračarski. Cu toate acestea, problema lui a fost urmatoarea: „Ai bani pentru a fi botezat?” I-am spus nu. În acest moment, el a exclamat: „! Deci, cum ai ajuns să fie botezat, atunci când nu au bani” Vocea lui era ca leul voce ričućeg care merge în jurul şi aşteaptă să devoreze unii, el a fost atât de nepoliticos, asa de tare. L-am rugat să mă lase să aşteptaţi două sau trei zile până ce voi primi un salariu. Cu toate acestea, repetate la fel, vocea şi expresia facială a fost atât de dur si puternic ca atunci când tună şi seva: „! Cum Dumnezeu trebuie să rămână” Desigur, a fost atacurile lui Satan prin intermediul preotului, a vrut să atace credinţa mea, el a vrut să mă descurajeze şi să vin înapoi. M-am întors şi a ieşit în timp ce am fost la el am spus: „. Dacă Dumnezeu este nu aici (IN BISERICA ORTODOXA) voi găsi IT”

Dar, eu sunt recunoscător lui Dumnezeu că el primul ma găsit şi ma salvat veşnică ruina. Satana nu a reuşit să-mi înapoi, pentru că atunci când am crezut în Dumnezeu, cred că el este, el este real, că el a fost în viaţă, am avut un sentiment puternic că nu este lângă mine. Am deschis inima ta, am mărturisit păcatele mele să-l şi ia cerut să spele sângele lui Isus Hristos, ce sa întâmplat în acea zi când am crezut. Dumnezeu a confirmat faptul că cu mine.Doar câteva zile după događalja cu pop, m-am dus la un sat unde am avut un prieten. Când am intrat în sala de pe masa a fost o carte care citesc Noul Testament şi sub cruce mică, aici pe masa a fost o hârtie şi aţă, doar proaspat despachetat, în acea zi au fost aduse la poştaş. Nu ştiam ce Noul Testament, dar există un singur gând: „. Acesta este un Dumnezeu CARTE SI Dumnezeu ne vrea să spună ceva prin această carte” În acel moment, prinsă mare bucurie pentru mine. Am rugat un prieten să mă împrumuta să-l citească. Când am ajuns la apartamentul meu, l-am deschis şi a început să-l citesc, eu nu ştiu chiar că Noul Testament, scrie următoarele:

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, şi mai ascuţit decât orice sabie, ascuţite pe ambele părţi, şi trece tja să demonteze şi sufletul şi duhul, încheieturile şi creierul, şi judeca gândurile şi gândurile inimii. (Evrei 4:12)”

Si asta ma găsească drumul lor, cuvântul lui Dumnezeu a fost atat de viu, asa ca am fost tăiat şi că doar atins de lacrimi lor nu am putut vedea scrisori, am simţit că atinge Dumnezeu Cuvântul Său şi să vorbească mintea mea.

Când după 30 de zile sa întors la locul ei natal, m-am întors ca o persoană nouă. Mai târziu am devenit un om complet biblice trăit de Biblie, nu am întâlnit cu înţelegere, dar oamenii care caută cu adevărat pe Dumnezeu. Cei care au vorbit credincioşilor, viaţa lor nu este afişat, aproape un an şi jumătate nu ştiam că sunt credincioşi născuţi din nou. Biserica în care m-am dus drept vladalalo letargie, ipocrizie şi de moda. Una din rugăciunile mele a fost: „Doamne, trimite-mi cel puţin o persoană care ar putea permiteţi-mi să vă împărtăşesc bucuria plasat in inima mea si tot ce descoperim Prin cuvântul său sfânt” Şi Dumnezeu a făcut aceasta în mod miraculos dupa cateva. ziua în care am întâlni cu ei, dar este o altă poveste.

Cincisprezece ani după ce am întâlnit cu Dumnezeu, poate vă mărturisesc că Dumnezeu mi-a dat viaţă nouă, să cunoaştem pe Isus, am întâlnit un adevăr că am fost eliberat din gramada de minciuni care mi sa oferit această lume, am eliberat dealul de păcatele care sunt supărătoare conştiinţa mea şi întreaga viaţă.Când m-am întâlnit cu Isus a fost să se întâlnească cu o singură sursă de viaţă. Când m-am întâlnit cu Isus, m-am întâlnit cu unul care este „Pâinea noastră.” Când m-am întâlnit cu Isus, m-am întâlnit cu cei care au spus: „Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu va umbla în întuneric.”

Viata mea este ca acum cu adevărat să trăiască. Viaţa mea este mai mult ca o navă fără comandantul, am directia in care se misca. Isus este felul meu de a adevărul şi viaţa, nu ştiam de ce trăiesc, acum ştiu. Nu am avut obiectivele lor de viaţă, le am acum. Pentru mine viitorul nu este acolo, am un viitor minunat.Dumnezeu are un plan minunat pentru viaţa mea. Lipseste din viata mea sunt cele gravă criză spirituală, ci viaţa mea este umplut cu pietre spirituale ale Scripturii. înşelăciune Bitter, o grămadă de minciuni, placerile acestei lumi, plăcere murdare care ma adus la margine de iad, nu mai face parte din viaţa mea, nu se mai simt mizerie şi golul din inima mea. Acum ştiu ce este sensul vieţii, pentru că Dumnezeu le-a dezvăluit.

Vă invit să deschizi inima lui Isus, dacă până acum aţi făcut, ştii că e singura speranţă pentru această lume pierdută scufunda în adâncimi de întuneric şi abisul iadului. Poate că aţi încercat toate plăcere din această lume şi după tot ce încă mai simt gol şi încă bednije. Vă provoc să încercaţi Isus, de ce nu, oricum aţi încercat toate, şi să încercaţi-l, promisiunea lui a fost: „Invocă-mă în necazul meu, voi livra tine şi tu mă sărbători.”
POZELE LUI MIOGRAD R.

TELEVIZORUL – Virusul secolului al 21-lea


Statisticile ne arată că, în general, într-o casă în care există televizor, copiii petrec şase ore pe zi în faţa lui. Ajuns la vârsta de 16 ani, acel copil a stat în faţa televizorului mai multe ore decât un muncitor care, timp de 12 ani, a muncit câte 40 de ore pe săptămână, fără a pierde vreuna. După muncă şi somn, televizorul ocupă cel mai mult timp al celor care îl au în casă. Orice lucru care ne consumă timpul într-un asemenea grad ar trebui analizat foarte bine. Pentru că suntem creştini, analiza trebuie făcută în lumina Cuvântului lui Dumnezeu
şi apelând la responsabilitatea ce ne revine în ceea ce priveşte viaţa şi timpul nostru. Cu sinceritate şi transparenţă, vrem să vedem ce spun statisticile despre influenţa, conţinutul şi efectele televizorului asupra celor ce petrec timp în faţa lui. De asemenea, trebuie să comparăm aceste rezultate cu voia lui Dumnezeu pentru poporul Său.
Influenţa televiziunii.
Influenţa televizorului e foarte puternică. Paula Brooks, administrator al Departamentului Comunicare al Şcolilor Independente din Forth Worth, Texas, USA, spunea următorul lucru: „Comunicarea prin mass-media a devenit o forţă puternică ce îl influenţează pe om. Pătrunderealor în societatea noastră nu poate fi ignorată
de nicio instituţie care e preocupată de efectele pe care le au asupra minţii şi a personalităţii oamenilor.”Cineva l-a întrebat pe Alistar Cooke, multă vreme producător de programe de televiziune: „Între toate influenţele care afectează mintea unui copil, pe ce loc aţi plasa televiziunea?” El a răspuns: „Locul imediat următor după cel ocupat de părinţi, dar înainte de şcoală şi biserică.” Tot el spunea: „Deprinderile rele sunt învăţate mult mai repede de la televizor decât cu ajutorul oricăror altor metode.” Psihologul englez, William A.Belson, a făcut un studiu pe 1 565 de băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani. El a descoperit că în aceşti băieţi televiziunea nu forma neapărat atitudini violente, dar distrugea valorile morale pe care familia, biserica, şcoala încercau să le construiască. Stimula natura carnală, păcătoasă, anihilând orice învăţătură morală. Se spune că fiinţa umană reţine 10% din ceea ce aude, 50% din ceea ce aude şi vede şi 90% din ceea ce aude, vede şi face. Cel care se uită la televizor aude, vede şi are sentimentul participării la ceea ce vede, lucru care e foarte apropiat de-a face. Putem conchide: consumatorul de televiziune reţine mai mult de 50% din ceea cevede. Influenţa televizorului este o realitate şi e una foarte puternică. Datorită acestui fapt, e necesar ca întregul conţinut al programelor să fie analizat cu atenţie şi sinceritate. Dacă stăm în faţa televizorului, e imposibil să nu-i simţim efectul în vieţile noastre şi în vieţile copiilor noştri.
Conţinutul ei
Posturile de televiziune au ca principal scop promovarea anumitor produse prin reclame. De aceea, interesul lor este să atragă un număr cât mai mare de telespectatori. Pentru a realiza acest lucru, e nevoie de programe care să capteze atenţia majorităţii. Din acest motiv, mentalitatea şi dorinţele majorităţii sunt cele care determină conţinutul programelor.
Filosofia umanistă
Deoarece majoritatea consumatorilor de televiziune nu sunt creştini, e logic că nici majoritatea programelor nu sunt creştine. Tocmai în aceasta constă cel mai subtil şi mai distructiv pericol adus de televiziune. Filosofia
programelor televizate este umanistă. Ea nu face o distincţie clară între bine şi rău. Soluţiile pe care le oferă problemelor lumii nu sunt economice, sociale sau politice. Nu iau în calcul creştinismul. Promovează o concepţie străină conform căreia nu există Dumnezeu şi nu va fi o pedeapsă şi o răsplată. Cineva care se află
încontinuu sub influenţa ei, are o capacitate foarte redusă de a vedea lucrurile din punct de vedere creştin.
Anticreştinism
Atunci când televiziunea se focalizează în mod direct asupra creştinismului, de cele mai multe ori îi creează o imagine deformată. Într-un studiu despre efectele televiziunii, Kevin Perrota susţine că televiziunea se raportează la creştinism în trei moduri. E mai întâi ideea că a fi creştin e un lucru pentru cei simpli şi ignoranţi. În al doilea rând, că e o escrocherie. În al treilea rând, că e un lucru periculos, promovat de nişte secte oculte. El continuă spunând că, atunci când o persoană se lasă influenţată de televiziune, nu-şimai doreşte să fie creştină. Nu mai e nevoie să spunem că niciun creştin adevărat nu vrea ca vreunul din copiii lui să se afle sub o asemenea influenţă.
Violenţă
Violenţa e un alt aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când vorbim de programele televizate. Universitatea Pennsylvania, U.S.A, studiază violenţa promovată de televiziune de mai bine de 14 ani. Profesorii de aici susţin că, atunci când majoritatea oamenilor se uită la televizor, se comit şase acte de violenţă pe oră în patru din cinci programe. Statisticile arată, de asemenea, că un adolescent de 16 ani a văzut
150000 de acte de violenţă şi aproape 25000 de crime la televizor. Programele de desene animate sunt printre cele mai violente programe. Şi, de asemenea, sunt printre cele mai înşelătoare. Tot ce se întâmplă acolo e destinat să te facă să râzi, dar unele indică o rată de 25 de fapte violente pe oră. Aceste programe ajută la formarea mentalităţii copilului. Telespectatorul care este zilnic expus unor asemenea violenţe îşi pierde respectul pentru viaţa umană. Suferinţa şi violenţa devin ceva obişnuit, natural. Cu mai mult de zece ani în urmă, Jesse L. Steinfeld spunea: „Relaţia dintre violenţa de la televizor şi comportamentul antisocial al oamenilor impune intervenţie imediată pentru remedierea situaţiei.” Dar astăzi violenţa continuă să fie prezentă la televizor, iar oamenii continuă să o privească.
Imoralitate
Imoralitatea afişată de programele de televiziune este şi ea un subiect alarmant. Zilnic, televiziunea promovează dragostea erotică. De cele mai multe ori e vorba de infidelitate maritală şi amoruri nelegitime. Atitudinea implicită e că dragostea maritală este pentru cei simpli şi slabi. Mai mult, televiziunea expune un concept deformat despre dragoste. Potrivit televiziunii, dragostea este o experienţă erotică ce nu presupune angajarea sau vreun fel de responsabilitate. În realitate, îndeamnă la a-ţi urma liber pasiunile erotice şi la a nu te gândidecât la propria persoană. Aproape toate reclamele se folosesc de sex pentru a vinde un produs. Fiinţa umană, devenită obiect de plăcere, şi-a pierdut aproape complet demnitatea. În multe cazuri, oamenii se ridică din faţa televizorului „aprinşi” de dorinţe pentru care caută o satisfacţie imediată
şi nelegitimă.
Împotrivire faţă de vârstă
Mentalitatea televiziunii e: „Tinereţea e frumoasă – bătrâneţea înseamnă dizgraţie.” Vârsta trebuie mascată cu ajutorul cosmeticii. Când eşti tânăr trebuie să trăieşti pentru plăcere şi să experimentezi pasiunea şi plăerea. Maturitatea şi seriozitatea nu-şi au locul aici. Televiziunea îi face pe oameni să ignore realitatea morţii.
Efectele ei
Am văzut deja că televiziunea are o influenţă impresionantă. Am aflat despre conţinutul programelor. Acum trebuie să observăm şi efectele pe care le are asupra celor care trăiesc sub influenţa ei. Privind în jur, vedem o
societate care e din ce în ce mai departe şi mai ostilă spiritului creştin. E o societate în care trăieşti pentru plăcerea momentului. Nu mai e la modă să te gândeşti la consecinţele pe care le au faptele. Trăim într-o lume în care violenţa a atins niveluri greu de imaginat, imoralitatea e peste tot împreună cu căsnicii distruse de iluzia
iubirii erotice lipsite de responsabilitate. Ne punem întrebarea: „Există o relaţie între toate acestea şi televiziune?” Da, evident că este. Pe lângă asta, mai sunt şi alte efecte la care trebuie să privim.
Creează o falsă imagine a acestei lumi
Televiziunea arată doar oameni împliniţi profesional şi sănătoşi. Îi arată pe cei care trăiesc într-o societate opulentă. Acest lucru formează impresia că toată lumea trăieşte aşa. Din această cauză, mulţi oameni dezvoltă complexe de inferioritate şi insatisfacţie faţă de situaţia în care se găsesc ei înşişi. Televiziunea îi face să creadă că „viaţa e nedreaptă cu ei”. Distruge curajul şi produce gelozie.
Distruge creativitatea.
Înainte de apariţia televizorului, copiii şi adulţii se relaxau prin jocuri, conversaţii etc. Mintea îi ajuta să găsească modalităţi de a-şi ocupa timpul cu lucruri valoroase. Televiziunea duce la o pasivitate a minţii. Acum oamenii stau în faţa televizorului şi îşi golesc minţile permiţând televizorului să le umple. Televizorul le întreţine dorinţa de a primi ceva fără efort.
Distruge familia şi atmosfera socială
Televiziunea a furat locul comunicării. În loc de a vorbi şi de a se juca împreună, membrii familiei se adună în faţa televizorului şi îi permit să le umple minţile, făcându-i să se ignore reciproc. Atunci când apar musafiri, nu trebuie să-i întreţină, pentru că nu vor să piardă programul. Când între copii se ivesc probleme şi certuri, în loc să stea cu ei, să-i disciplineze şi să-i înveţe, mama preferă să-i împingă în faţa televizorului, sperând că acest lucru îi va face să-şi uite conflictele. Copiii aceştia cresc cu două mari dezavantaje: mai întâi, nu primesc învăţătura de care au nevoie şi, în al doilea rând, primesc învăţătura de la televizor. De asemenea, televizorul este vinovat şi de o slabă comunicare între soţ şi soţie. Devine dificil pentru ei să-şi găsească timp pentru a comunica eficient şi atât cât trebuie. Când se ivesc probleme în căsnicie, cea mai la îndemână scăpare este televizorul. Se întâmplă adesea ca soţia să vrea să aibă o conversaţie cu soţul ei, dar acesta să nu aibă timp pentru că la televizor e un meci de fotbal. Televiziunea e un instrument foarte util în mâinile diavolului care îl foloseşte în lupta de distrugere a familiilor.
Robeşte
Lâncezirea în faţa televizorului creează în curând dependenţă. Mulţi oameni se simt dominaţi de el. Când rulează programul lor preferat, lasă totul deoparte ca să-l poată urmări. Nu merg la biserică dacă serviciul religios se suprapune peste programul pe care vor să-l vadă. Când nu au televizorul pe aproape, se simt inutili şi plictisiţi.
Distruge sentimentul de admiraţie faţă de tot ce înseamnă realitate.
O doamnă şi-a dus copiii la un circ, unde un bărbat îşi băga capul în gura unui leu, în timp ce alţi 14 tigri îl ameninţau din toate părţile. Copiii nu au fost deloc impresionaţi. După ce l-au văzut la televizor pe omul bionic ridicând o stâncă de mărimea unui tractor şi aruncând-o ca şi cum ar fi fost o pietricică sau pe superman zburând liber de pe acoperiş sau mumia care înşfăca un camion şi-l ţinea în mână ca pe o jucărie, cum să-i mai impresioneze un om obişnuit ce îşi bagă capul în gura unui leu mic? După ce au văzut atâtea minciuni la televizor, sentimentul de admiraţie a realităţii este distrus. Ce trist când nu mai putem admira lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi impresionantele capodopere ale umanităţii!Poate că veţi spune: „Dar există şi programe bune.” E adevărat. Dar chiar şi acestea sunt întrerupte de reclame imorale şi prosteşti. Pentru creştini, problema e dacă se poate justifica puţin bine ce vine cu o tonă de gunoi şi otravă. O persoană care priveşte faptele în mod onest şi lucid şi care se luptă să fie un urmaş al lui Isus, va recunoaşte că televizorul este o unealtă folosită de Satan pentru a corupe umanitatea şi că nu caracterizează un cămin creştin. Biblia spune în Filipeni 1:9-11: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de rodul neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.”

din Sămânța Adevărului – de Felipe Yoder
Un articol preluat de pe blog-ul http://cuvintedezidire.blogspot.com/

GANDURI DESPRE MUZICA…PAREREA UNUI TANAR

GANDURI DESPRE MUZICA
In ultima vreme apar pe piata din ce in ce mai multe formatii care canta muzica crestina. De unde stim daca aceste formatii transmit cu adevarat sentimentul care ar trebui sa-l transmita?
Teoretic, am putea sa ne luam punct de reper versurile… insa majoritatea versurilor sunt traduceri din cantece care se canta de mult timp in bisericile din Statele Unite, biserici care nu pot avea o vechime prea mare, avand in vedere ca nici Statele Unite nu au o vechime prea mare.
Daca tot nu se folosesc citate din Biblie, nu ar fi mai simplu ca aceste formatii care pretind ca vor sa faca Mesajul mai accesibil prin muzica sa compuna ceva propriu, care sa se muleze mai bine pe ceea ce au nevoie semenii lor din tara?
Nu stiu in ce masura o formatie care doreste sa propovaduiasca Cuvantul, o poate face preluand fara permisiune cantecele cu priza la public ale altor trupe, avand in vedere ca majoritatea cantecelor atrag mai mult prin ritm si nu prin mesaj. In loc sa ascultam un astfel de cantec timp de 5 minute, in care se repeta acelasi mesaj la nesfarsit, nu ar fi mai simplu sa transmitem simplu, doar prin cuvinte un paragraf potrivit din Biblie.
Nu doresc sa spun ca din punctul meu de vedere toate cantecele sunt la fel. Desigur, sunt si cantece care transmit un mesaj mai amplu, insa ce cele mai multe ori aceste cantece nu atrag prin ritmul lor alert, ci prin mai multe versuri.
Cum putem pretinde ca un cantec este crestin daca in timp ce-l ascultam ne vine sa dam din cap si sa dansam?
Chiar recent am ascultat un cantec care m-a impresionat foarte tare fara sa aiba vreun vers care sa aiba tenta de “cantec crestin”:

Consider ca acest cantec transmite un mesaj despre cum ar trebui sa iubim fara sa aiba versuri foarte pompoase si prea mari pentru multi dintre noi.
Pe de alta parte, mai ascult adesea Hillsong United, una dintre trupele de la care se inspira trupele noastre autohtone. Nu pot sa zic ca versurile sunt urate, sau nepotrivite, dar daca incercati sa observati comportamentul oamenilor din sala, mie personal nu mi se pare ca traiesc versurile.

Cu alte cuvinte, putem sa transmitem mesaje bune fara sa implicam numele Domnului in cantece care nu se doresc a transmite neaparat un mesaj crestin. Cu toate ca multe biserici reusesc sa atraga tineretul la biserica prin astfel de cantece, nu cred ca este corect sa-i tinem la biserica prin astfel de cantece, mai ales cand cei adusi in acest mod incep sa-si doreasca sa faca bani prin acest mod, bucurandu-se de sprijinul bisericii si al fratiilor din diferite biserici apropiate. ” Nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie” ( Ioan 2:16 )
Parerea mea este ca-i bine sa ne folosim de aceasta muzica atat timp cand produce efectele dorite, insa cand acestea sunt depasite, ar trebui impus un oarecare control (cu toate ca nimeni nu ne obliga s-o ascultam, cand o melodie este scoasa de un frate de-al nostru ne simtim obligati s-o cumparam sa nu parem zgarciti sau rai).

MARCEL IURES-Daca vrei sa fii rege si PSALMII recitati…DELECTEAZA-TE!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=esbCZUbQ3sU&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Yh8xm2WG1h4&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SLAh-C0FiWc&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9nKaGcmxjxA&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=orfm_QtEU6U&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=16YtGQ5peLQ&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-ToQ5pbKIoM&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5kgQm_UjbGA&feature=related]

EXISTA O PUTERE MAREATA CARE LUCREAZA IN NOI…

”La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Ca să cunoașteți nemărginita mărime a puterii Lui! (Efeseni 1:19)

Nu cunoașteți puterea decât în practică. Această putere nu este o doctrină, o terorie, un subiect sau o temă.
Această putere este o Persoană! Duhul Sfânt nu este un subiect de discuție în Biblie sau o învățătură a Bisericii. Duhul Sfânt este o Peroană vie și o experiență.
Această putere nu vine dintr-o dată asupra noastră, nici nu ne azvârle încolo și încoace sau lucruri de genul acesta, pentru ca noi s-o putem simți. Dar, dragi prieteni, dacă ați trăit destul de mult,
atunci ați luat cunoștință de forțele imense care se luptă împotriva vieții creștine, de forțele acestei lumi, de forțele îngrozitoare ale puterii întunericului care se luptă împotriva a tot ce este al lui Cristos în acest univers, și atunci nu este decât minunea nemărginitei mărimi a puterii Lui că sunteți creștini astăzi și că ați continuat să mergeți pe cale până acum.

Pavel spune astfel: ”Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am continuat până în ziua aceasta.” (Fapte 26:22). El putea spune altfel: ”Dacă nu ar fi fost ajutorul lui Dumnezeu nu aș fi fost astăzi aici.” Cunoașteți și voi această experiență? Ce anume v-a păzit?
Ce se află în spatele înaintării voastre în ciuda voinței voastre? Căci înaintați în ciuda voinței voastre. Dacă lucrurile ar fi fost lăsate în seama noastră, ce am fi făcut? Nici n-am îndrăzni să ne gândim. În ciuda tuturor forțelor rele din acest univers, concentrate împoriva celui mai mic lucru al lui Isus Cristos, noi înaintăm!
Într-adevăr, ne simțim neputința, ne simțim propria slăbiciune și neajutorare. Poate ne întrebăm dacă vom fi vreodată în stare să continuăm. Dar iată-vă ajunși aici.

Aceasta este realitatea. Această putere nu vine dintr-o dată, șocând.
Este o putere măreață care lucrează în noi zi de zi și care ne ține pe cale. ”Ca să cunoașteți nemărginita mărime a puterii Lui!”

Evreii citesc Biblia mai mult decât creştinii…

David Grossmann la Târgul de carte de la Frankfurt

Următorul articol ne atrage atenţia asupra faptului că evreii citesc Biblia mai mult decât unii creştinii. Un exemplu în acest sens este David Grossmann, care se concentrează asupra Vechiului Testament. Adesea auzim despre evrei ultraortodocşi care au început să citească în secret Noul Testament. Astfel unii au descoperit că şi Noul Testament este evreiesc. Lista genealogică din Matei 1 este o dovadă extraordinară pentru aceasta. În plus, aproape toţi autorii Noului Testament sunt evrei. Faptul că evrei doritori de a cunoaşte L-au găsit adesea în Noul Testament pe Domnul Isus, cel mai mare evreu al tuturor timpurilor, este extraordinar. Ar trebui să ne rugăm pentru Israel ca încă mulţi evrei să înceapă să citească Noul testament. Conno Malgo

„MAI MULT DECÂT LITERATURĂ”

David Grossmann este unul din activiştii pentru pace ai Israelului. El apare adesea în public cu declaraţii surprinzătoare, aşa cum au fost şi remarcile sale cu ocazia primirii Premiului Păcii la Comerţul german al cărţilor.

Cărţile pentru copii şi tineret, dar şi romanele autorului israelian David Grossmann sunt traduse în multe limbi. Mai ales în Germania, lucrările sale se bucură de o mare apreciere. Grossmann, născut la Ierusalim în anul 1954, se numără printre cei mai importanţi scriitori contemporani ai Israelului. Scrierile sale tratează de obicei probleme sociale arzătoare. Astfel, el a urmărit efectele pe care le-a avut Holocaustul asupra societăţii israeliene, a ridicat întrebări în legătură cu identitatea israeliană a statului evreu şi a prezentat ideile societăţii israeliene în contextul procesului de pace. Grossmann a fost distins cu nenumărate premii, unul dintre acestea fiind renumitul premiu Geschwister Scholl, în anul 2008. În toamna acestui an, el a fost distins cu Premiul Păcii la Comerţul german al cărţilor, care a fost acordat cu ocazia organizării Târgului Internaţional de Carte, care are loc în fiecare an la Frankfurt am Main. Cu ocazia primirii acestui premiu, David Grossmann a acordat mai multe interviuri în cadrul cărora a dezvăluit şi obiceiuri personale interesante.

Autorul, cunoscut în Israel ca fiind un evreu secular, a declarat: „Pentru mine Tanahul, adică Vechiul Testament, nu este doar literatură. În Vechiul Testament putem vedea de ce suntem astăzi aici şi cum am ajuns aici. După 20 de ani în care am citit zilnic din Vechiul Testament, am ajuns la convingerea că această carte unică dezvăluie multe despre caracterul naţional al israelienilor, iar în final evidenţiază cum ne vedem noi pe noi înşine şi pe alţii, care este locul nostru în lume, dar şi unicitatea noastră, care uneori este un blestem, alteori un privilegiu. Când citesc din Sfânta Scripură am sentimentul că mă integrez în lanţul generaţiilor evreieşti. Sunt în stare să meditez doar asupra a două versete timp de mai multe luni. Limbajul este atât de bogat, şi totuşi el reprezintă rădăcina celui mai recent argou din ebraica modernă. Din păcate însă, fac parte din ultima generaţie care încă mai poate citi această carte minunată fără dicţionar.”

Grossmann s-a referit de asemenea şi la procesul de pace. El şi-a exprimat întotdeauna deschis opiniile. Cu ocazia acordării Premiului Păcii, Joachim Gauck a subliniat: „Grossmann primeşte această distincţie pentru o operă care vorbeşte despre speranţă, pentru că este un om care refuză să lase ca războiul să aibă ultimul cuvânt în ţara sa, în întreaga lume şi în noi. Tu te afli înaintea unui Goliat al tău – ura de zi cu zi – neavând nici măcar o praştie. Dar tu eşti David.”

La sfârşitul verii anului 2006, David Grossmann a primit o lovitură deosebit de grea. Unul dintre fiii săi a fost omorât cu puţin timp înainte de încheierea Războiului cu Libanul, când o rachetă a lovit tancul în care se afla acesta. Autorul israelian a descris sentimentele care l-au încercat în urma acestei tragedii în romanul intitulat Işa Borachat Mi-Besora, pentru care a obţinut distincţia prestigioasă din partea Comerţului german al cărţilor. Antje Naujoks

Sursa: Stiri din israel – Resurse Crestine
Un articol preluat de aici http://www.videocrestin.com/4/post/2010/12/evreii-citesc-biblia-mai-mult-dect-cretinii.html

ZECE TRASATURI ALE UNUI PRIETEN ADEVARAT

Astfel, zece trasaturi primordiale sunt:
1. Fidelitatea. Un prieten real iti este fidel. Acesta nu te va parasi niciodata, si va fi mereu langa tine. Indiferent ca esti aproape sau departe, prietenul adevarat iti este loial, si nu poate fi atras de alte relatii “straine”. Infidelitatea este una dintre cele mai dureroase “arme” prin care o inima poate fi ranita, fara sansa de vindecare. Iubirea prietenului adevarat fata de tine, nu se poate pierde niciodata. Aceasta ramane vesnic si numai pentru tine. Nimic strain nu poate fi mai presus; nici cea mai puternica “furtuna a vietii”, nu o poate destrama.

2. Sinceritatea. Prietenul adevarat este sincer. El iti vorbeste despre sentimentele pe care le are fata de tine, dovedindu-ti ca toate izvorasc dintr-o inima curata.

3. Grija fata de tine. Un prieten are grija de tine, si te ajuta in mod neconditionat,.El nu este niciodata indiferent fata de problemele pe care le ai, si este alaturi de tine. Iti cunoaste punctele slabe, si te sprijina atunci cand treci printr-un moment dificil.

4. Se gandeste mereu la tine. Amicii, multimea de “prieteni” care te inconjoara, te pot scoate din gandurile lor, si te pot da uitarii. Un prieten adevarat, nu te uita niciodata…! Acesta e cu gandul mereu indreptat spre tine. Dimineata se trezeste cu tine in gand, si seara adoarme tot cu tine in gand… E prea frumos pentru a fi crezut…! Dar asa e…

5. Este intelept. Atat de intelegator, pasnic, linistit, profund, iti intelege cele mai adanci simtaminte. Prietenul adevarat e singurul care te cunoaste in mod real, si aceasta datorita faptului ca “tine” inima ta cu grija in mainile lui. El nu o tine cu indiferenta sau din interes egoist, ci o tine pentru ca te iubeste. Atunci cand o umbra a intunericului incearca sa-si lase amprenta asupra ei, el pune balsam sfant, si iti pecetluieste inima cu o pecete care nu poate fi rupta niciodata. Numai prietenul adevarat poate face aceasta !

6. Te asigura de increderea lui. Cand cineva iti cere sa te increzi in el, dar fara sa te convinga si sa te asigure de increderea lui, atunci este mai bine sa ramai singur decat sa faci un pas nesigur spre el. Cele mai mari drame in viata relationara a oamenilor, au avut loc in urma increderii acordate in mod nesigur cuiva. Nu uita: in primul rand trebuie sa ai siguranta.

7. Este iertator. Detine arta iertarii si uita de greselile tale.

8. Nu iti cere niciodata sa faci ceea ce nu poti. Sunt trasaturi, situatii, care pot fi schimbate si transformate. Dar sunt si unele care nu depind de tine, si astfel nu poti interveni pentru schimbarea lor. Cel care te iubeste cu adevarat, nu iti cere niciodata imposibilul.

9. Poseda iubirea reala. Ti-o daruieste in mod loial, pur, curat, si vesnic neschimbatoare.

10. Si nu in ultimul rand, si cel mai important: Prietenul adevarat este un crestin autentic.

Numai acesta poate fi un prieten adevarat, pentru ca el reflecta in tot ceea ce face “chipul Creatorului Sfant”. Incepe a-ti cauta un prieten prin ceea ce este “asemanarea” cu Dumnezeu.

Va doresc multa binecuvantare, si indeplinirea dorintelor, tuturor celor care va aflati in cautarea unui prieten adevarat. Dumnezeu sa va binecuvinteze !

Mesaj primit azi 15 februarie 2011

Un morcov, un ou şi o boabă de cafea…

CUM FACI FATA GREUTATIILOR????

COPIAZA POZA SI TRIMIT-O CELOR DRAGI :):):):)

O tânără a mers la mama ei şi a început să-i povestească necazurile prin care trecea ,
plângându-se că viaţa a devenit prea grea…
Era obosită de atâta luptă şi conflicte. Imediat ce reuşea să rezolve o problemă, apăreau altele.
Fără să-i spună nimic, mama ei a luat-o în bucătărie. A umplut trei vase cu apa şi le-a pus pe aragaz. În scurt timp, apa a început să fiarbă. În primul vas a pus nişte morcovi, în al doilea, ouă, iar în al treilea, nişte boabe de cafea. Le-a lăsat să fiarbă în continuare, fără să spună nici o vorbă. După un timp a oprit focul. A pus morcovii într-o farfurie, ouăle în alta, şi a turnat cafeaua într-o ceaşcă . Apoi s-a întors spre fiica ei şi a întrebat-o:

– Spune-mi, ce vezi?
– Morcovi, ouă şi cafea…
Mama ei a luat-o mai aproape şi i-a cerut să ia un morcov în mână. Era moale… Apoi i-a cerut să ia un ou. L-a luat, l-a decojit şi a constatat ca era un ou fiert foarte tare. În cele din urmă, mama i-a cerut să guste din cafea. A gustat şi a zâmbit cu plăcere, când a simţit aroma. În final fiica a întrebat:
– Ce înseamnă toate astea, mamă?
Mama i-a explicat…
Fiecare din aceste trei obiecte au avut de a face cu aceeaşi problemă, au fost puse în apă fiartă. Dacă iniţial morcovul era tare şi puternic, după ce a fiert a devenit moale şi slab. Oul cel fragil, cu coaja subţire, acum a devenit tare. Boabele de cafea au devenit sărace şi nefolositoare, şi-au pierdut savoarea. Însă au schimbat ceva, au schimbat apa în care au fiert, aromând-o şi dăruindu-i gustul lor plăcut….
– Care dintre ele eşti tu? şi-a întrebat mama, fiica.

Când ai de-a face cu necazurile şi încercările, ce ţi-ar plăcea să fii? Un morcov, un ou, sau o boabă de cafea?

    Prelucrare după „Însemnări din vale”
    http://ionatan.wordpress.com/

    PS.
    Gandeste-te si tu:

    CINE SUNT EU ??????????
    Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil?

    Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita?
    Sau sunt precum boabele de cafea?
    Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?

    In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel?
    Cum faci fata greutatilor?
    Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?
    Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.

    „Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale”….

MARTIN LUTHER-biografia lui scrisa si video(film)

Cine a fost Martin Luther?

Preot şi doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.

Reforma protestantă din Germania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze Biserica Catolică, dar din cauza rezistenţei de care a dat dovadă, Biserica a fost împărţită în structura actuală.

Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinţii lui fiind Hans şi Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după naşterea lui Luther, familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl, Hans, a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg şi Eisenach înainte să se înscrie la Universitatea Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, dar ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Martin Luther şi-a luat doctoratul în teologie în 1512 şi a devenit profesor de ştiinţe biblice la prestigioasa Universitate Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther şi-a susţinut vocaţia sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Iesus Christos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Aceasta credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.Martin Luther

Credinţa a lui Martin Luther l-a facut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, a vândut credincioşilor indulgenţe. Prin vânzaresa de indulgenţe se oferea, în schimbul unei donaţii băneşti, anularea suferinţelor vremelnice datorate păcatului – odată iertat prin pocăinţă. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517, Martin Luther a afişat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg o listă cu cele 95 de teze. Ele cereau interzicerea comerţului cu indulgenţe. Aceste teze au circulat repede prin Germania şi au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să compară la Augsburg, în faţa cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-şi retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că şi le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel ce greşeşte.

În 1521, papa, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, a cerut împăratului Carol al V-lea să-l execute. Acesta, în loc să satisfacă dorinţa papei, a convocat o adunare pentru examinarea lui Luther. Oficialităţile din dietă i-au cerut să-şi retragă declaraţiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reuşit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul din Wartburg, castel aflat în apropiere de Eisenach. Lui Luther i-a pus pseudonimul cavalerul George. Pe durata şederii sale în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană….pana atunci era doar un vis aceasta…

Preocuparea principală a împăratului era războiul cu Franţa, aşa că în cele din urmă Luther şi-a putut permite să revină la catedra din Wittenberg. Încercările sale de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieţii sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 numeroşi ţărani din Germania s-au folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanşarea unei revolte ţărăneşti.

În 1525, Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriţă Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al impunerii celibatului preoţesc. Restul vieţii şi l-a petrecut scriind, ţinând predici şi organizând Reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546 în Eisleben, oraşul în care se născuse.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenţia lui însă nu a fost crearea unei Biserici noi, alternative, ci înnoirea întregii Biserici Universale.
sursa: http://www.resursecrestine.ro/biografii/66068/martin-luther

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hS2KPqVwRmI&feature=player_embedded]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=MyjFvdgkJFA&feature=related]

VIZIONARE PLACUTA!