Persoanele care au ganduri de sinucidere pot fi langa tine,poate chiar in familia ta

  Dragii mei

ne place sa zambim, ne bucuram de viata dar in orice moment sa fim pregatiti sa intampinam viata cu pieptul nostru nu cu a altuia.Nu trebuie sa ne vedem slabi si neputinciosi , nu trebuie sa disperam nici sa ne ingrijoram de tragediile si problemele vietii. Sa ne aducem mereu aminte de Watchman Nee si de indemnul lui:

„DACA TRAIM IN DUHUL VOM TRAVERSA LUMEA NEATINSI SI NECLINTITI DE PRESIUNILE SI TENSIUNILE EI.”

      In calatoria pe net am intalnit oameni minunati , speciali de la care am invatat mult si inca mai invat chiar in problema cu acest caz de flirt intre cele doua persoane casatorite va anunt ca Dumnezeu a lucrat minunat chiar prin comentarile voastre care le-ati lasat la articol.Va multumesc mult 🙂

Relatia s-a rupt brusc si fara un cuvant in plus caci nimeni nu e dator sa de-a explicatii unui strain pentru

actiunile sale .Chiar un   buna dimineata cateodata trebuie avut grija cui si cum il spunem…Cu pacatul nu e de gluma caci un pacat mic te poate duce intr-un necaz mare si o vorba necugetata te poate duce pe caile lumii.

Acum sa revenim la tema noastra de azi 🙂

                  Chiar daca nu vorbim toata ziua de moarte si nici de sinucidere totusi sunt subiecte care nu trebuiesc evitate caci sunt lucruri reale despre care e bine sa stim si la randul nostru sa informam si pe altii.

Despre moarte si viata dupa moarte am postat aici o carte si aici un documentar iar despre subiectul sinucidere va recomand cu toata dragostea  pe Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)     scrisorica@gmail.com  -adresa  de email a lui Adrian caci asa ii place lui sa i se zica 🙂

Mai jos va prezint gandurile lui :

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun.

La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau  N. Steindhardt – Jurnalul fericirii(clic pt descarcare )  “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”,

asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna.

Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare…

Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis?

Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica…

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica.

Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti…

Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog.

Multumesc anticipat!  Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)  

                        http://suicid.wordpress.com/contact/

62170_599860926706618_927778051_n265169_572035449491683_881531846_n

Suferinta cu un scop deplin-3 parti

„Suferinta cu un scop deplin”.Partea 1..

Suferinta cu un scop deplin.” Partea 2.

Suferinta cu un scop deplin.”Partea 3-a.

 

262944_423353504400172_1379500294_n222179_374098686003862_1709817880_n

Cine conduce barca vietii tale ?! (meditatia zilei )

Welcome Comments Pictures

Tuturor ne este teamă şi este emoţia pe care o întâlnim cel mai des în vieţile noastre.

Ne este teamă că nu vom trece examenul, că nu avem suficienţi bani pentru nevoile noastre, că nu vom fi acceptaţi de cei din jur, ne este teamă să spunem ceva greşit, ne este teamă de animale, de înălţime, de spaţii închise etc.

Toate acestea le privim într-un mod negativ, dar ce putem spune despre frica de Domnul?

Începutul inţelepciunii este frica de Domnul”( Proverbe 9:10)

Ce înseamnă a-ţi fi frică de Domnul?

A-ţi fi frică să te apropii de El, gândindu-te că tu eşti păcătos şi El e Sfânt?

A-ţi fi frică să te apropii de El ştiind că tu eşti doar un om, eşti ţărână iar El e Dumnezeu, Împăratul?

Când citeşti în Biblie cum El i-a pedepsit pe cei care n-au ascultat de El, când vezi puterea Lui în tot ce ne înconjoară, în cutremure,tunete, tsunami si uragane,poate ai tendinţa să-ţi fie frică să te apropii de El, Îl priveşti cu teamă.

Dragostea nu inseamnă frică.

Nu poţi iubi dacă îţi este teamă.

Experienţa duhovnicească dovedeşte că una o anulează pe cealaltă.

Această frică este arma lui satan, el încearcă să ne facă să ne depărtăm de Domnul, să ne vedem mici si fără putere,dar nu într-un mod constructiv.

Este bine să vezi cât eşti de mic dar această discrepanţă între tine şi Dumnezeu nu trebuie să fie o prăpastie ci dimpotrivă, trebuie să te apropie mai mult de El, să vezi că depinzi de Persoana Sa.

Dar mai întâi trebuie să te faci mic, ca El să fie mare în viaţa ta.

Nu poţi să spui: ” Doamne, îţi dau viaţa mea…preia Tu controlul că eu nu mă descurc ” dar să vrei în acelaşi timp să conduci şi tu. Când nu-L vei lăsa pe El să-ţi conducă viaţa îţi va fi frică, fiindcă aşa ai fost obişnuit.

Ai experienţa furtunilor din trecut iar acum L-ai primit pe Domnul Isus în barca vietii tale , ştiind că nu te descurci la cârmă, dar parcă n-ai vrea să te aşezi pe locul din spate şi să-L laşi să te conducă.

Nu că ţi-ar fi frică, ai încredere în El, dar parcă ai vrea să ştii cât va ţine furtuna, cum vei ieşi din ea, care-i următoarea oprire, planifici în detaliu călătoria cu barca, aşteptând să ajungi la ţărm, în veşnicie.

Dacă ai putea, ai face şi o schiţă şi i-ai arăta Domnului Isus drumul pe care ţi-ar plăcea să mergi.

Toate acestea nu înseamnă decât îndoială, nerenunţare la eul personal, nesiguranţă, teamă, care îl supără pe Dumnezeu.

Şi te simţi deodată singur, plin de frică, în mijlocul furtunii.

„Dar cum e posibil?

Credeam că  Domnul Isus e în barca mea, că mă conduce şi nu mi va fi frică niciodată”

Frica paralizează, înăbuşă, taie orice speranţă, te face să te simţi slab, vulnerabil, inferior, disperat, pierdut pe când „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”(1Corinteni 13:4-8)

La baza trecerii de la frică la dragoste se află indelunga răbdare în ascultarea de Domnul,

prin credinţă şi nădejde.

Dacă priveşti la furtunile din trecut, la furtunile din prezent şi la suferinţa implicită, nu reuşeşti decât să aduci furtunile şi în viitor, fiindu-ţi frică de ziua de mâine.

Însă „când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Ps 34 :5)

Dacă iei din trecut doar lecţiile, nu şi suferinţa şi crezi că tot ce s a întâmplat este spre binele tău, nu vei mai cîrti şi nu vei mai fi nemulţumit

căci „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” ( Romani 8:28)

Să nu-ţi permiţi să baţi cu pumnul în piept şi să întrebi: „De ce,Doamne? „

Dumnezeu nu răspunde la astfel de întrebări, nu poţi pune înţelepciunea Lui la îndoială doar fiindcă eşti nemulţumit de metoda Lui de lucru din viata ta.

Întreabă-te mai degrabă:

„Ce pot învăţa de aici?”

Dacă nu ştii să îţi răspunzi singur, întreabă-L pe Domnul. Nu te aştepta să auzi o voce sau să-Ţi trimită un semn. Răspunsurile pe care le cauţi se găsesc în Cartea Sa.

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune şi neprihănire” (2 Timotei 3:16)

Când eşti tensionat, când lacrimi grele îţi cad pe obraz şi crezi că plângi singur, opreşte-te pentru o clipă şi priveşte la jertfa Lui  si apoi la pacea Lui.

El e liniştit, te priveşte cu dragoste şi vrea să îţi ofere pacea şi bucuria Sa.

Cum ai ajuns aici?

De ce strigi:” Doamne, de ce m-ai părăsit?

El nu-i lângă tine, nici in sus, nu-ţi mai ridica privirea spre tavan.

El e chiar în tine, a ales să locuiască in tine, trupul tău e templul Duhului Sfant.

Ce onoare! Decât să iti faci timp să plângi si să disperi, cufundă-te in Cartea Sa,

El e lângă tine când o citeşti.

Roaga-L să te călăuzească, să te ajute să îndepărtezi toate lucrurile care îl supără.

Nesiguranţa şi frica n-au ce căuta la copiii lui Dumnezeu.

Dacă eşti prieten cu El, de ce să-ţi fie teamă? De ziua de mâine? De boală? De oameni? De rate la bancă?

Nimic nu te poate despărţi de dragostea Lui şi atâta timp cât eşti pe braţul Său, eşti în siguranţă. Teme-te mai degrabă de nebunia de a călători pe mare fără El, de a spune că poţi să potoleşti singur furtuna.

Dacă eşti prieten cu Dumnezeu, de ce să-ţi fie frică?

Teme-te să Îi fii duşman, să te lupţi împotriva Dumnezeului cel viu şi înfricoşat care va arunca în foc pe cei care trăiesc fără lege.

Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Vei auzi tu:

„Bine, rob bun şi credincios.Intră in bucuria Stăpânului tău. ” sau vei auzi: „Pleacă de la mine, blestematule, căci nu te cunosc!” ?

         Articol scris de Ionela Ungurean

untitledgziuuiuntitledhköountitled

 

Scrisoare catre Ana de la o inima franta

    Ana, chiar daca tu nu mai esti… mi-ar place sa poti citi scrisoarea mea pentru tine:

” Se intampla in viata sa iubesti dar persoana pe care o iubesti sa decedeze…

Iti iei viata de la capat,

vrei sa uiti tot dar amintirile sunt mereu in inima ta,

amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta…

Acum e tarziu, sa mai adaug ceva la ce a fost frumos…

s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase…atatea clipe frumoase intr-un timp asa de scurt,

incat mi-a amutit gandul printre lacrimi…

Ma intreb mereu acelasi lucru de ce  trebuie sa iubim atat de mult persoana cu care nu ne mai putem intalni niciodata?

De ce a trebuit sa vi  in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu apoi sa pleci pentru intodeauna?

A fost un vis aproape implinit m-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc odata clipa noastra…

Imi amintesc de seara cand ti-am cerut sa imi fi prietena… De prima data cand mi-ai spus ” te iubesc”… imi amintesc tot!

Imi amintesc cand mi-ai povestit ca ai fost plecata la spital, un val de teama m-a cuprins!

Presimteam ca vei pleca iar, dar inima mea refuza sa creada ca ne vom desparti pentru totdeauna…

Visam alaturi de tine insa acum mi-sau spulberat toate visele…

Nu credeam ca moartea ne va despartii!

Vei fi mereu o amintire frumoasa pe care seara de seara o sa mi-o amintesc!

Cateodata noaptea te visez…visez rugandu-ne impreuna, plimbandu-ne cu bicicleta.. .

As face orice sa nu ma mai pot trezi din acel vis frumos…

Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea creierului si a sufletului caci ochii mei nu au mai vazut…au fost plini de lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa bata… Nu stiu daca ti-am mai spus…dar cel mai mare vis e acela care nu poate fi implinit.

Adio Ana! Cu drag Alin               🙁 🙁    🙁  🙁

                                                       by Iacov Alin

PS.

    Draga Alin ,lasa-ma sa fiu prima care sa iti raspand desi  cred totusi ca inaintea mea primul care ti-a raspuns a fost Dumnezeu caci ecoul inimii noastre este glasul Lui ….

El ti-a pus pe inima aceste ganduri si tot El iti va da raspunsul potrivit la momentul potrivit….

Mai citesc cateodata pe aici    si ma ingrozesc de multitudinea si varietatea suferintelor  si sa fiu sincera sunt uneori suparata chiar  foarte suparata pe Dumnezeu de ce ingaduie asa ceva desi Il iubesc si stiu ca e cel mai puternic si ne poate pazii de orice rau dar in acelas timp

ma bucur cand vad lucrarile Lui cum da viata oamenilor,cum schimba vieti si situatii si da tarie celui care trece prin situatii grele

si crede-ma ca sunt cazuri mult mai grave ca si ale tale si totusi binele a invins intotdeauna raul….

                     Stiu ca nu iti este usor dar acest greu al tau este chiar taria ta,

sunt chiar aripile tale cu care vei traversa lumea aceasta neatins de tensiunile si presiunile  ei si cand vei fi inaltat tot mai sus

vei intelege caci acesta e drumul tau in viata si  experienta ta va fi tarie celui obosit ….

Cuvintele sunt de prisos,durerea e prea mare dar atata stiu ca DUMNEZEU E MARE 🙂

                                                                                                                 Te imbratisez suflet calator

                                                                                        si iti doresc mult spor

                                                                                          In tot ce faci si in tot ce scri

                                                                                           sa fii si sa ramai copil …..

                                                                                                        Cu drag din drag        Angela Insula Ekklesia

De ce mai cred !!!

Închipuiţi-vă o dimineaţă în care ieşiţi în pragul casei pentru a merge la servici sau pur şi simplu pentru a vă bucura de lumina primelor raze aurii ale soarelui acelei zile 🙂

E vară, dar în loc sa fiţi înconjuraţi de verdele de smarald al ierbii şi frunzelor, de cerul adânc de un albastru plin de pace al infinitului,

vă întâlniţi cu o lume tristă în care totul înseamnă nuanţe de gri, un cenuşiu murdar ce defineşte totul:

natura, viaţa, sufletul omului…

Vă opriţi după câţiva paşi făcuţi în afara casei şi vă întrebaţi: de ce?

De ce trăiţi, de ce totul e doar o pâlpâire fără sens ieşind dintr-o veşnicie trecută înainte de a se stinge pentru eternitate.

De ce soarele îşi aduce cu greu lumina sa difuză, aerul pare plin de praf, iar ceaţa în care existăm e singura realitate ce o cunoaştem şi care ne însoteşte din leagăn până în mormânt.
Nu există zâmbet, oamenii sunt doar posaci evitându-se unii pe alţii, nimeni nu a auzit muzică pentru că sunetul e doar sunet, iar cel ce se aude e cel al tânguielilor, al durerii şi morţii, e sunetul maşinilor ce aduc bâzâind cu note ascuţite, deranjante, veşti triste de la capătul Pămăntului.

Cutremure, tsunamii, inundaţii, incendii, catastrofe umane- războaie, foamete, mii de oameni ce pier zilnic într-un mod inutil, după ce au trăit niște ani fără sens aici pe pământ, sute de milioane ce suferă într-o lume crudă şi înghețată față de ea însăși.

Nu cunoaștem oameni care s-au bucurat vreodată, nu cunoaștem ca cineva să fi râs vesel. Cunoaștem doar lacrima ce zilnic se scurge pe obraz!

Nu putem iubi, nu putem crede, nu putem spera!

E lumea în care “geniile” știinţei ne-au alinat suferința spunându-ne că e normală, că nu contăm, că suntem doar un accident cosmic, compuși chimici ce într-o zi au înțeles, printr-o eroare stupidă, ce se întâmplă cu ei;

au înțeles durerea, au experimentat tot ce se putea experimenta adică urâtul, griul şi negrul în care trăiesc…

Suntem în lumea în care Dumnezeu nu mai există! (!!!???)

Suntem în Universul în care Dumnezeu chiar nu a existat niciodată. Suntem în Universul ce s-a creat singur, care printr-un soi de eșec ne-a creat și pe noi şi pe care l-am putut simți în toată splendoarea sa distructivă…

În care nimeni nu a trăit ceva ce se numește credință, ceva ce se numește iubire, ceva ce se numește speranţă…:(

A fost doar lupta pentru supraviețuire, pentru fiecare secundă smulsă timpului înainte de a ne arunca înapoi în neant, iar legile date de cei care au condus planeta, sutele de mii de legi date au arătat fiara flămândă de sânge din sufletele noastre mai bine decât orice altceva.

De ce cred? Sunt multe de spus!

Dar cred pentru că există zâmbet,

cred pentru că ochiul se bucură zilnic de o paletă de culori,

nasul de miresme florale,

urechea de muzica lui Bach sau Mozart,

sunete ce te înviorează și te fac să înţelegi

că muzica este un dar divin și nu înșiruiri de sunete ce plac unor combinații biochimice din greșeala evoluției numită creier…

Oamenii încă se pot bucura,

oamenii încă trăiesc și simt,

încă ceea ce fac contează și nu suntem doar o ciudată greșeală a Cosmosului,

ci încoronarea frumuseții lui!

De aceea cred!  🙂  🙂

  de Mihai Pop

DE CE TREBUIE SA FIM ORIGINALI ?

Dragii mei

iata o intrebare care poate ne-am pus-o fiecare caci tot auzim :FII ORIGINAL !

Haideti impreuna sa vedem azi de ce trebuie sa fim originali 🙂

In primul rand pentru ca a copia toata lumea stie sa o faca dar a fi original e o calitate superioara rar intalnita…Ca sa fi un om de valoare trebuie sa ai niste valori iar a fi original e o valoare deosebita 🙂 …

Multi se nasc originali si mor copie pentru ca atunci cand te nasti esti unicat,esti original dar cand incepi sa cresti iti bagi prea mult nasul in gradina altuia si in loc sa inveti ceva de acolo te apuci sa copiezi astfel devii tu insuti o copie  🙁

O alta problema legata de originalitate este ca un poet,un ganditor atunci cand scrie niste ganduri el le traieste,cuvintele lui sunt vii ,in spatele lor se ascunde o viata,o poveste,trairi,emotii,dureri,experiente,etc iar cand tu le copiezi mesajul moare si isi pierde din valoare lui…

Versurile sunt vii numai cand raman in legatura directa cu inima inspirata care le-a scris…
As putea spune chiar ca e pacat sa copiezi pe cineva in tot ce face,in tot ce scrie,in tot ce gandeste….Este munca lui(ei) este viata lui (ei) ,sunt trairiile lui (ei)….

Sa nu credeti ca fac acum aluzie la cineva desi pe mine ma copiaza destui 🙂  incepand de la maxime pana la postari dar nu fac caz din asta caci daca cineva copiaza o maxima scrisa de mine si apoi nu mai trece numele meu nu e asa de grav ,important e ca mesajul sa fie transmis si cineva sa se bucure de el ,sa fie cuiva de folos  🙂

In esenta cam asta am vrut sa spun SA FII ORIGINAL,fa ce sti ,ce poti caci suntem unicati chiar daca suntem frati  🙂
Nu putem fi  toti Steve Jobs …nici Liviu Olah dar nici nu trebuie sa fim…

Noi fiecare in parte sa fim originali si asta ne va da valoare ca oameni iar ca si crestini mult mai mult…

Am amintit cu alta ocazie caci cuvantul om vine din limba greaca.

În limba greacã cuvântul om se exprimã prin cuvântul antropos care
înseamnã „privitor în sus”,

de la ano atrin, adicã o fiintã care priveste
în sus, spre deosebire de animale, care privesc în jos. Ceea ce­l caracterizeazã
pe om este faptul cã are în vedere altceva decât pãmântul sau nu numai pãmântul.
Deci, omul este fiinta care priveste în sus. Poate sã priveascã si în jos, dar
pozitia lui fireascã este de privitor în sus.

  Asa cum gasim scris in Evrei (  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu  Evrei 12:2  )

sa ne uitam tinta  la Domnul,la Regele nostru si asta ne va ajuta foarte mult caci atunci cand privesti tinta la ceva nu mai poti sa vezi nimic ,nu te mai uiti inapoi,nici in dreapta ,nici in stanga ci

vei fi intarit si binecuvantat in tot ce vei face pentru ca Domnul binecuvanta lucrul cinstit,mainile curate si inima sincera….

DE CE TREBUIE SA MA POCAIESC?

     Dragii  mei iata o intrebare frecventa si cat se poate de serioasa.

Am  citit un articol interesant si am selectat din el ideile care eu le-am considerat mai importante,mai esentiale…

 

1.Mantuit de pacat
“ Ea va naste un Fiu , si-I vei pune numele Isus , pentru ca EL VA MANTUI pe poporul Lui DE PACATELE SALE”(Matei 1:21)

Pacatele noastre sunt problema nu consecintele lor. Binenteles ca sunt consecinte ale pacatului , dar plata pacatului este MOARTEA , nu iadul etern. Evanghelia lui Christos nu sta in predicarea consecintelor pacatelor ci proclamarea adevarului ca Domnul Isus a venit sa ne mantuie de “ noi insine”

“ O nenorocitul de mine, cine ma va mantui de acest trup de moarte?”(Rom 7 :24)

Este foarte important pentru noi sa intelegem ca daca Christos a venit sa ne elibereze de pacat , atunci motivul pentru pocainta nu este ca ne temem de pedeapsa ci pentru ca vedem efectul distrugator al pacatului in viata noastra chiar acum.
Oamenii ar trebui sa raspunda la chemarea Evangheliei pentru ca au ajuns sa-si realizeze conditia pacatoasa nu de frica de ce le va face Dumnezeu. Pentru multi , acestea doua sunt unul si acelasi lucru , dar in functie de care din ele le accentuam , aceasta va afecta rezultatele pe care le vom vedea in vietile celor carora le predicam.

Daca noi vom predica oamenilor ca trebuie sa se teama de ce le va face Dumnezeu daca nu se vor pocai , noi nu predicam puterea evangheliei lui Christos care este mesajul dragostei aratat la Golgota dar in schimb noi predicam o evanghelie omeneasca , menita sa “ sperie oamenii catre rai”.

Acest mesaj are ca rezultat o evanghelie bazata pe frica care nu va aduce niciodata pace deplina , si in final mai mult va indeparta pe oameni in loc sa-I atraga la Dumnezeu. Acest tip de mesaj al fricii il prezinta pe Dumnezeu ca pe unul care tine o ura vesnica si nu ca pe unul care atat de mult a iubit lumea ca a murit pentru a-I elibera de robia pacatului.…………

Vrei sa stii ce spune Dumneze despre noi?

Pavel scria adunarii din Corint:” Ca adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine , netinandu-le in socoteala pacatele lor…”(2 Cor 5: 19)

Ai retinut? Dumnezeu nu tine in seama pacatele lumii , sau cum spune Pavel atenienilor :

 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta. De ce? Pentru ca El a impacat lumea cu Sine. “ Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ….”

Dumnezeu iubeste oamenii , nu-I uraste.

 Adevarat , El uraste faptele firii pamantesti , dar iubeste omul. De aceea a trimis pe Fiul Sau , pentru ca ne-a iubit , nu pentru ca ne uraste.

Adevarul este ca Adam cand a pacatuit , Dumnezeu i-a spus exact care va fi consecinta :” Vei muri” Dumnezeu nu i-a spus niciodata lui Adam ca va arde intr-o groapa cu foc , despartit pentru totdeauna de El. A spus ca omul va muri , si omul a murit. Omul a murit spiritual in acea zi , si a inceput sa moara fizic tot in acea zi. Imediat omul a realizat ca se afla intr-un “ trup de moarte”care nu va produce decat moarte. Si daca omul continua in aceasta sfera de existenta , fara interventia lui Dumnezeu nu ar exista nici o speranta dincolo de mormant.
Adevarul simplu si clar este ca daca Christos nu ar fi venit si nu ar fi murit pentru noi si nu ar fi inviat , omenirea ar ramane pur si simplu moarta si s-ar transforma inapoi in tarana din care a fost facuta
.N-ar mai exista posibilitatea invierii , n-ar exista speranta unei vieti noi-numai moarte.

 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca Christos a venit si a murit pentru oameni , ca a fost inviat pentru a devenit “ Invierea si viata” pentru ca oricine crede in El sa nu ramana intr-o stare de moarte-nici acum si nici dupa plecarea fizica din lumea aceasta.

Dragii mei , aceasta este evanghelia glorioasa a lui Isus Christos.

 Christos este Calea , Adevarul si Viata.

El este singura speranta pentru a scapa de pacat care ne impiedica sa traim adevarata viata.

Trebuie sa spunem oamenilor ca Dumnezeu ii iubeste. Trebuie sa le spunem ca au fost impacati cu El in Christos si ca nu tine seama de vremurile de nestiinta.

 Da , trebuie sa le spunem si de consecinta ramanerii in pacat – care este moartea ( dar nu chinul etern) si sa-I avertizam ca Dumnezeu va judeca TOTI oamenii

 (inclusive crestinii religiosi).

 Sa tinem minte ca Christos a venit sa ne salveze de pacat- de robia unei minti stricate, de intunericul necunoasterii adevaratei vieti in Christos , si de frica mortii care ne-a tinut robi toata viata(Evrei 2:14).

Daca pastram aceste adevaruri ca subiect central , evanghelia noastra va fi una de putere pentru ca se bazeaza pe dragostea lui Dumnezeu in Christos demonstrate la Golgota.

Intelegerea corecta a acestor aspecte este foarte importanta in prezentarea Evangheliei , pentru ca accentul nu trebuie pus pe mesajul fricii ci pe Christos care este “ Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”

2. Mantuit de la moarte

Biblia nu ne invata ca noi suntem mantuiti de moarte. Cu siguranta suntem mantuiti de frica mortii(Evrei2:14) , de permanenta mortii(1 Cor 15:22, Rom 5:18), dar nu de moarte in sine. Poate ca nu ma intelegeti ce vreau sa spun pentru moment. Putina rabdare. Este adevarat ca daca Christos nu ar fi venit , atunci nu am avea
speranta dincolo de mormant , si moartea ar fi intr-adevar permanenta.

Dar slavit fie Domnul!

 El a venit si a biruit atat moartea cat si locuinata mortilor.Moartea nu mai are un efect permanent asupra omului si nici locuinta mortilor nu mai poate tine pe oameni pentru totdeauna.
“…pentru ca PRIN moarte sa nimiceasca pe cel care are puterea mortii adica pe diavolul”(Evrei2:14)

Trebuie sa intelegem ca daca Christos a “invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5: 8) si a fost facut desavarsit prin suferinta , si a biruit moartea prin moarte , atunci si noi trebuie sa trecem prin acelasi proces al acestui fel de moarte pentru a creste de la stadiul de bebelusi spirituali la cel de fii si fiice mature.

Nu a invatat Domnul Isus ca daca bobul de grau nu moare nu poate aduce roada?(Ioan 12:24)

Nu a urmat Pavel acelasi exemplu cand spune “ mor zilnic” si “ port in trupul meu omorarea lui Isus pentru ca si viata Lui sa se vada in viata mea”?

Intelegand acest principiu (tipizat in vechiul testament dar facut foarte clar in Noul Testament) este foarte important pentru ca in functie de

 modul cum prezentam Evanghelia vom vedea ce fel de rezultate vom avea.

 Daca prezentam lumii un mesaj de frica vom vedea bisericile pline de “ convertiti “ dar nu vom vedea nici o schimbare in viata acestora. Daca prezentam adevarata Evanghelie , vom vedea doar crestini autentici care slujesc lui Dumnezeu din dragoste si vor deveni adevarati ucenici ai lui Christos.

3.Evanghelia Harului

Aceasta intrebare :” De ce sa ma pocaiesc daca toti vor fi mantuiti in final?” suna foarte asemanator cu intrebarea pe care o puneau cei din vremea lui Pavel care respingeau Evanghelia harului pe motiv ca va duce la inmultirea pacatului.

 Incepand cu ultima parte a capitolului 3 din Romani pana la sfarsitul capitolului 5 , Pavel explica gloriosul mesaj al mantuirii prin credinta. Aceasta era o revelatie noua pentru iudei deoarece pentru ei , mantuirea era intotdeauna conditionata de tinerea legii. Argumentul iudaizatorilor la mesajul lui Pavel se gaseste in Romani 6:1 : “ Ce vom spune dar? Sa pacatuim mereu ca sa se inmulteasca harul?” Ei rationau ca daca Dumnezeu va mantui afara de lege , aceasta va duce la abuzuri morale , asa ca legea era necesara pentru a tine pe oameni in frau. Aceasta este exact ce aud de la opozantii mantuirii tuturor oamenilor. Ei spun :” doctrina chinului etern este necesara pentru altfel oamenii nu au nici un motiv sa se pocaiasca.”

“ Dumnezeu porunceste ACUM tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca” (Fapte 17:30). Nu poate fi nimic mai clar de atat.

Marturia lui Christos din viata noastra denunta intunericul in care se afla lumea si facem ca lumina si gloria lui Christos sa straluceasca mai tare
Este atunci cand traim in neprihanire in aceasta lume stricata , marturia noastra este cea mai puternica. Motivul pentru care majoritatea bisericilor recurg la tactici de intimidare prin frica tocmai pentru ca ele nu sunt credincioase si nu sunt martori adevarati ai lui Christos .

Vorbele nu costa nimic si ipocrizia bisricilor este prea evidenta pentru lume.

Asa ca in loc sa predice evanghelia dragostei , pentru ca nu sunt in stare sa traiasca dragostea , au inventat o evanghelie a focului si pucioasei care denigreaza caracterul lui Dumnezeu si il prezinta ca pe un monstru mai mare ca Hitler.

Si daca crezi ca oamenii n-au motiv sa se pocaiasca daca nu exista iad , spune asta betivului din sant ca nu are nevoie ca Christos sa-l scape de pacatul betiei acum ; spune asta femeii lasate de barbat ca nu are nevoie de Christos acum pentru ca viata ei sa nu se duca de rapa; spune asta celor care-si distrug viata cu droguri , celor care-si risipesc banii la jocuri de noroc , etc.

Oamenii au nevoie de Christos ACUM!

Oamenii au nevoie de iubirea Lui , de pacea Lui , de puterea de a-si innoi viata ACUM !

Ei au nevoie sa fie eliberati de pacat ACUM !

Slujire din frica sau din dragoste ?

Pe langa argumentele pe care le-am prezentat , am auzit credinciosi intreband :” Atunci de ce sa ma chinui sa traiesc o viata sfanta daca in final nu conteaza?” Sincer sa fiu , mi-e si jena sa raspund la o astfel de intrebare.Pentru majoritatea credinciosilor , viata crestina e un chin 🙁

 Pentru ei a-l sluji pe Domnul  Christos nu are nici o satisfactie in viata aceasta. Prin aceasta intrebare ei arata ca de fapt slujesc de sila si nu de drag. Ei sunt cei pe care Christos ii reprezinta in Pilda fiului risipitor prin fiul cel mare, care nu simtea nici o placere in casa tatalui ci mai degraba s-ar fi distrat cu prietenii(cu lumea).

Oare trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu de frica sau pentru ca-l iubim? Oare nu ii face placere lui Dumnezeu atunci cand traim in sfintenie inaintea Lui?

 Oare nu se bucura Dumnezeu cand il vede pe Christos luind chip in noi?

 Oare nu intelegem ce rasplatiri ne asteapta daca traim o viata de sfintenie acum? (Rom 8: 18)

Ca si credinciosi avem nevoie de Christos acum sau nu avem? Oare nu ne bucuram nespus cand umblam in ascultare de poruncile Lui? Oare nu induram incercarile mai rabdatori cand avem privirile atintite spre Isus? Oare nu este Christos pentru noi nimic mai mult decat Unul care ne da un bilet afara din iad?

Elwin Roach spunea: “ Multi considera ca invatatura cu privire la mantuirea tuturor oamenilor este periculoasa. De ce? Ce pericol este in a crede intr-un Dumnezeu care nu numai ca doreste sa mantuie toata creatia , dar o va si face prin atragerea tuturor la Christos si la cruce?

Auzirea acestei vesti bune va cauza multi credinciosi nesinceri sa alunece mai tare in pacat , spunand : daca tot o sa fiu mantuit de ce sa nu ma distrez in viata aceasta? Din pacate acesti oameni nu l-au slujit niciodata pe Christos oricum.Ei doar au primit cateva legi si reguli pe care incercau sa le tina ,

si odata cu frica iadului indepartata ei isi vor umple vietile cu ceea ce le era plina inima orisicum

Concluzie

Aceasta a fost un scurt articol care raspunde celui mai raspandit argument impotriva mantuirii tuturor oamenilor. Pentru mai bine de douazeci de ani am crezut si eu aceasta minciuna ca Dumnezeu va tortura oamenii pentru eternitate , si chiar am predicat despre aceasta , dar niciodata nu m-am simtit confortabil cu ea.Indraznesc sa cred ca majoritatea credinciosilor sunt la fel. Din spatele amvoanelor bisericii organizate se raspandesc asprele avertismente impotriva celor care-l resping pe Christos prin fraze extern de sugestive ca cele folosite de Edwards , prin spectacole de Halloween menite sa sperie copiii si sa faca de badjocora dragoste
a lui Dumnezeu , prin strigatele predicatorilor catre cei din sala de a se pocai sau vor arde in iad.

Dar de cate ori am vazut credinciosi simpli impartasind evanghelia cu cei care sufera in afara peretilor bisericilor , n-am prea auzit de acest mesaj al focului iadului.Cand am auzit credinciosi consoland persoane care au pierdut pe cineva drag si care nu a fost credincios , nu prea am auzit despre cum cel plecat e in iad déjà. Aceste lucruri spun multe. Acestea spun ca minciuna vine de la liderii nostri si nu de la credinciosul sincer care se straduie sa marturiseasca dragostea lui Dumnezeu.Este usor sa iesi dintr-un seminar teologic , sa stai in spatele unui amvon legat de o declaratie doctrinara , cu un salariu lunar , protejat de o denominatie si sprijinit de secole de traditii omenesti si sa strigi si sa te chinui sa convingi oamenii ca Dumnezeu ii va arde daca nu se pocaiesc. Pe de alta parte , atunci cant vii la acelasi nivel cu un sarman pacatos , cand incerci sa-I intelegi situatia , este cu totul alta situatie.

Nu , dragii mei , majoritatea credinciosilor carora le pasa intradevar de starea celor nemantuiti stiu ca oamenii nu raspund la amenintari si frica. Cei care doresc cu adevarat sa fie un exemplu al lui Isus Christos stiu ca

 “ Dumnezeu nu a trimis pe Fiul sa judece lumea ci ca lumea sa fie mantuita prin El”( Ioan 3 17).

O , da, ei stiu ca va veni o zi a judecatii dar nu se grabesc sa arunce cu pietre pentru ca stiu ca si ei vor fi judecati. Mi se pare foarte semnificativ ca singurii pe care Isus si Ioan botezatorul i-a mustrat au fost fariseii si carturarii- liderii spirituali ai vremii- echivalentul pastorilor si evanghelistilor de astazi. Ma intreb oare ce ar spune Isus despre tacticile folosite de la amvoanele noastre in numele dreptatii lui Dumnezeu? Apostolul Iacov spunea foarte bine : “ Fratii mei , sa nu fiti multi invatatori , caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra.” (Iacov 3:1)

Am scris aceste lucruri cu frica si cutremur ,stiind ca Dumnezeu imi va cere socoteala de orice cuvant pe care l-am spus.

Judecata sta sa inceapa de la casa Domnului , si ma tem ca atunci cand cuvintele spuse de la amvoanele noastre vor fi judecate in Marea Ziua Judecatii , focul lui Dumnezeu nu va lasa mult in picioare cand va descoperi ce a fost fals si ce a fost adevarat. Voi fi multumitor atunci cand aceasta doctrina a “ chinului etern” va fi descoperita drept ceea ce a fost : – lemn, fan si trestie ( 1Cor 3: 11-15)

“ Sufletul meu Te doreste noaptea si duhul meu Te cauta inauntrul meu . Caci cand se implinesc judecatile Tale pe pamant , locuitorii lumii invata dreptatea.” (Isaia 26:9)


" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>