De ce ne descurajam ?!!!

Dragii mei

acest fenomen negativ ne prinde uneori pe fiecare si vrem, nu vrem cadem in mreajele lui  🙁

Oricat de tari am fi totusi trebuie sa o recunostem ca toti  trecem si gustam amarul descurajarii 🙁

Am putea spune ca asa e viata cu zile triste ,cu zile senine,cu zile bune cu zile rele….dar totusi exista si partea noastra care „uitam ” sa ne-o facem si nu veghem si descurajarea ne prinde ca o plasa care tot ne infasoara pana ar vrea sa ne ieie chiar si viata…..

      Hai sa ne gadim in termeni mai simpli ….

Daca te invelesti cu o patura normala ai aer sa respiri si sa iesi repede de acolo  dar daca patura e lunga si mare si tot te infasoara pana la urma numai ai  aer si chiar esti expus pericolul de moarte….

Asa este si cu descurajarea  cum o numesc eu un fenomen negativ  …Nu stiu in termeni de psihologie cum se numeste caci desi mi-ar fi placut sa studiez psihologia totusi nu am reusit ci doar niste carti pentru ca drumul vietii mele m-a dus mereu pe la „portiile scolii ” si astfel am ajuns o

AUTODIDÁCTĂ

( AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.  )

Dar ce este  de facut pentru a prinde din nou curaj si aripi sa zburam din nou ?

Uneori doar un verset e de ajuns si ajungem la liman 🙂

Alteori e nevoie de post,de rugaciune si de perseverenta pe calea Domnului…

Recomand a se citii zilnic Biblia si mai ales cand incepem ziua .

Daca trebuie  sa ajungi la scoala (serviciu,facultate ) la 7  atunci te trezesti mai devreme ca sa ai timp sa te rogi si sa citesti macar 10 minute din Biblie .

Deasemenea citirea Psalmilor iti va aduce multa mangaiere iar citirea cartii Proverbe iti va duce multa  intelepciune….

Daca esti crestin nu cred ca mai este cazul sa iti amintesc caci rugaciunea este respiratia sufletului si a te ruga nu inseamna numai timpul de rugaciune de  pe genunchi ci

rugaciunea e un mod de viata,te rogi in autobuz,in tramvai,pe strada ,esti cu gandul la Domnul si cand vine ispita,incercare esti in garda si iesi biruitor 🙂

Sa-ti dau un exemplu scurt :

Ieri am fugit dupa un tramvai ca doream sa ajung la o banca sa trimit niste bani urgent la cineva si dupa ce ajung tramvaiul constat ca usa din spate e aglomerata si fug repede la o doua usa si cand apa pe buton sa se deschida nu se deschide desi normal trebuia sa se deschida …

Apoi repede fug la usa care era initial aglomerata si chiar in fata mea se inchide usa .Apas din nou pe buton ,apasa si o femeie din tramvai si nimic….

Era clar ca vatmanul a facu-o intentionat caci cand calatoresc cu tramvaiul si sunt in fata urmaresc miscarile vatmanului si obserc cum in fiecare statie ochii lui sunt indreptati in oglinda adica pe usi…

Primul gand care mi-a venit a fost negativ asa cum scrie in

Corinteni 15:46 ” Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă….”

M-am suparat scurt pe moment si ma gandeam ca in momentul cand s-a inchis usa trebuia sa tin mana pe usa si sa mut tramvaiul de pe sine sa il rastorn 😉 netinand cont ca era plin de pasageri 🙁

Apoi am inceput sa ma rog pentru vatman sau poate era vatmanita 🙂 nici nu am avut timp sa observ ca eram prea grabita…

M-am gandit saracul (sarucuta) poate nu s-a rugat nimeni pentru ea pentru familia lui (ei) pentru pacea din casa lui (ei ) …si uite asa mi-a trecut repede supararea si pana la urmatorul tramvai m-am rugat 🙂  …binenteles in gand ca doar nu m-am pus in genunchi in mijlocul strazii 😉

       Deci ,indiferent de situatia ta gandeste la altii cu alte situatii poate mult mai grave ca si situatia ta si crede-ma ca asta iti va da curaj si multumire caci suntem datori sa fim multumitori si chiar pentru situatile pe care nu le intelegem …

Oare nu sunt si acestea in evidenta lui Dumnezeu ?

Oare i-a scapat lui Dumnezeu ceva ???

Crezi tu ca Domnul e mare si minunat ????

Ai meditat vreodata la versetul din Iov 42 :10 ??? Chiar acum ti-as recomanda sa citesti  in intregime carte Iov din Biblie si crede-ma ca starea ta se va schimba radical …..

„Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.(Iov 42:10)

Sunt perioade in viata noastra cand starea noastra ajunge apasata,descurajata,trista si chiar viata ni se pare un act de curaj ….

Ceea ce ne poate inviora este nadejdea care nu piere si

prin rugaciune si rabdare Domnul ne aduce din nou la starea de HAR si BUCURIE ….

Sa nu dam inapoi ,

sa nu ne lasam descurajati ci sa ne incredem din toata inima

IN CEL CE POATE TOTUL IN CEL VESNIC SI MINUNAT ….

sa ne rugam si sa ne uitam cu luare aminte la Domnul nostru Isus care
a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine,

pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre….Evrei 12:3

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Christos Efes.5:20

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Apocalipsa 2:7

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” Apoc.2:7

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri Apoc.2:26

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”Apoc 3:21

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

Dacă ai un vis, crede în el şi vei găsi persoana potrivită care să te ajute!

Dragii mei

am citit azi dimineata un articol de la un prieten bun si cum era vorba de vise mi-am zis acesta e pentru mine 🙂 …

Subiectul principal era

daca ai un vis crede in el si vei gasii persoana potrivita sa te ajute :)…

Ce sa zis eu ,cum am mai multe vise si multe esuate rau de tot  🙁 mi-am dat seama ca totusi mai am speranta si mi-am facut un mic calcul  🙂

adica daca pentru un vis e nevoie de o persoana atunci pentru mai multe vise e nevoie de mai multe persoane 🙂  sau poate  voi intalnii chiar persoana potrivita  prin care visele  mele vor devenii realitate  🙂

 …

Nu pot sa imi fac vreun plan si sa nu zic

DOAMNE VOIA TA SA SE FACE IN VIATA MEA

caci  vor fi si vise care nu se vor implinii pentru  simplu fapt ca nu trebuie sa ni se implineasca  caci nu avem nevoie de ele sau daca s-ar implinii ne-ar distruge ….

Daca un sarac care devine bogat se pierde de Domnul si apoi regreta ca mai bine ramanea sarac cu Domnul decat bogat si fara binecuvantarea Lui …..

Luati-va o portie de respiratie, una de credinta si una de rabdare  ca sa cititi acest articol pe indelete si  aveti mare grija sa nu va scape veun amanunt 🙂

Se întâmplă uneori în viaţă ca firul roşu să se întrerupă şi să nu ştii cum să continui, cum să îl reînnozi ca viaţa să îşi continue cursul ei „firesc”.

Cred că majoritatea dintre noi am trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o astfel de experienţă. Şi fie am reuşit cu forţele proprii să depăşim situaţia, fie ne-a ajutat familia, rudele, prietenii.

Dar ce părere aveţi de o persoană absolut necunoscută, pe care o vezi pentru prima dată în viaţă?

Căreia îi spui doar problema ta, nevoia ta, visul tău şi e dispusă să îţi întindă o mână? Pare un scenariu de telenovelă, acolo unde totul e posibil, sau din Rai, acolo unde toţi sunt buni cu toată lumea.

Dar slavă Domnului că acest Rai există şi pe pământ, adică există şi aici oameni care, prin exemplul lor, ne învaţă ce e bunătatea, dăruirea, ajutorarea celorlalţi, ce înseamnă să fii deschis spre nevoile celuilalt şi nu centrat pe tine, pe nevoile tale.

 
          Mi s-a întâmplat şi mie să caut un om, un om dispus în primul rând să mă asculte şi apoi să creadă în mine, în proiectul meu şi în capacitatea mea de a dezvolta acest proiect.
Povestea mea a început acum 11 ani când, datorită unor întâmplări deloc plăcute, am hotărât să renunţ la învăţământ. Nu aveam nici o alternativă, nu ştiam ce voi face pe mai departe, nu ştiam de unde să încep, încotro să mă îndrept, nu ştiam decât că nu mai doresc să lucrez în învăţământ. Şi, cum orice minune durează 3 zile, după ce mi-a trecut supărarea, au început întrebările: bine, dar eu ce fac mai departe? Cu ce o să îmi câştig existenţa? Eu altceva nu ştiu să fac decât să predau.
Pentru asta m-am pregătit, pentru asta am învăţat.
 
        Privindu-mi CV-ul nu aveam prea mari şanse să mă angajez într-un post bine plătit.
Dar nu m-am lăsat descurajată de asta.
Dorinţa de a schimba ceva în viața mea era aprinsă în inima mea, iar în învățământ nu mai vroiam să mă întorc niciodată.
OK, şi atunci ce e de făcut? Nu ştiu ce faceţi voi când vă căutaţi un loc de muncă.
Poate căutaţi în ziarul Piaţa, poate vă depuneţi CV-ul la mai multe companii, poate vorbiţi cu părinţii, rudele, prietenii să vă ajute etc. Eu nu am făcut nimic din toate acestea.
Eu nu am depus nici un CV (v-am spus că nu arăta prea bine), nici nu am aşteptat să îmi plâng de milă.
Doar eu am fost cea care a renunţat, cu toate că mă puteam râzgândi oricând căci nu îmi depusesem încă demisia. Dar nu, hotărârea era luată orice ar fi. Şi ghiciţi ce am făcut? Am luat cartea  Pagini Aurii!
 
      Vă vine să credeţi? Să îţi cauţi un loc de muncă în Pagini Aurii! De fapt eu căutam o idee, o firmă care să îmi “descopere” ce pot eu să fac cu ceea ce ştiu, cu pregătirea mea de atunci. Şi am luat domeniile pe rând, de la A. Şi nu am găsit nimic interesant până la E. Dar când am citit edituri mi s-a aprins beculeţul. Am ştiut că e exact ceea ce căutam. Să lucrez într-o editură. Dar ce să fac acolo? Redactor? Nu aveam Facultatea de Litere sau Jurnalism. Să redactez? Nu ştiam PC decât noţiuni de bază. Să fac design? Nu cunoşteam nici un program de design.
 
      Începuse lupta în mintea mea: dorinţa de a lucra într-o editură, pe de o parte, şi inamicul care îmi spunea că nu ştiu să fac nimic, pe de alta. Dar dorinţa de a nu mă mai întoarce în învăţământ era mult mai mare şi a învins. Mi-am adus aminte că în şcoala unde predasem mă ocupasem de un proiect. Mi-am zis atunci că aş putea să dezvolt acest proiect la scară naţională.
Aşadar ideea era să realizez teoretic acest proiect cu care să mă prezint la edituri, să le arăt ce am de gând, care e ideea mea şi ce vreau să fac. Zis şi făcut.
 
      Am realizat un proiect dar deloc bine pus la punct sau profesionist. (Acum îmi vine să râd când mă gândesc cu ce m-am prezentat. Dar pe atunci nu mă interesa acest aspect sau nu consideram că e foarte important. Mă anima doar dorinţa de a lucra la o editură pentru a-mi dezvolta proiectul care era visul meu.
Dintr-o dată viaţa mea a luat o nouă culoare. Ştiam că e ceea ce doresc să fac. Ştiam că s-a încheiat o etapă din viaţa mea şi că trebuie să încep o alta.) Acum trebuia să mă prezint la edituri cu el. Dar la care? Nu ştiam nici măcar unde sunt editurile în oraşul meu sau care e mai „tare”, ce să mai zic să am o cunoştinţă care să mă recomande sau să îmi pună o pilă, cum se obişnuieşte…”
 
 

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>