Influența gândurilor asupra corpului fizic -Documentar


teama,curaj,nu te teme

Lucrarea lui satan în mintea omenească de W.Nee

Lucrarea lui satan în mintea omenească   de Watchman Nee

Lucrările lui satan sunt multiple. Pentru ca un creştin să umble bine înaintea lui Dumnezeu, el trebuie să înveţe cum să se împotrivească lui satan. Iar pentru a face aceasta, trebuie să discearnă care este lucrarea lui satan. Potrivit judecăţii Bibliei, multe aşa zise lucruri naturale sunt în realitate lucrările lui Satan; din punct de vedere omenesc, noi putem considera ceva ca fiind accidental, natural sau cauzat de împrejurări, dar Biblia îl etichetează foarte clar drept lucrarea celui rău. Dacă vor să să urmeze calea dreaptă, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să fie ignoranţi în ceea ce priveşte planurile lui Satan – cât de viclean este el, cât de arogant şi înşelător.

Noi trebuie să-l recunoaştem pentru a ne putea împotrivi lui.

Să menţionăm acum câteva din metodele lui Satan, aşa încât să ne putem împotrivi lui şi să-l biruim în faţa Domnului.

„Căci armele luptei noastre nu sunt ale cărnii, ci puternice pentru Dumnezeu spre dârâmare de întărituri; dărâmând gândirile şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu şi robind orice gând spre ascultare de Cristos” (2 Corinteni 10.4,5, C2). Satan îl înconjoară pe om cu întărituri pentru a-l împiedica să asculte de Christos. Terenul special al lucrării lui se găseşte în mintea omului sau în viaţa gândurilor. Adeseori omul este bombardat cu gânduri sau lucruri închipuite care sunt împotriva ascultării de Cristos. Pavel spune că armele luptei noastre împotriva acestora nu aparţin cărnii. Mai întâi trebuie distruse aceste imaginaţii, ca apoi să facem gândurile noastre roabe ascultării de Cristos.

Sfera de acţiune a lui Satan este în viaţa gândurilor. El îţi va inocula un gând, o imaginaţie ce pare a veni de la tine. Amăgit astfel, o accepţi şi o foloseşti ca şi cum ar fi a ta, deşi, în realitate, este a lui.

Reţineţi că multe lucruri din viaţa unui creştin încep cu gânduri sau imaginaţia minţii. Multe lucruri între fraţi îşi au originea în aceste închipuiri.

Sunt apoi şi acele gânduri ce apar brusc. Câteodată în mintea cuiva poate să vină un gând despre un anumit frate, sugerând că acel frate nu ar umbla bine. Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu nu recunosc astfel de gânduri ca fiind lucrarea lui Satan. Cineva poate să considere că un asemenea gând vine din el însuşi şi să-l ia drept adevărat. Satan este cel care a inoculat acel gând în mintea sa. Cum poate el să se împotrivească diavolului? Trebuie să spună: „Nu primesc acest gând. Ţi-l dau înapoi, Satan.” Dacă îl acceptă, acel gând va deveni propriul său gând. La originea lui, acel gând era al lui Satan, dar va deveni al său dacă îl primeşte.

Creştinii trebuie să cunoască ce este ispita satanică. Ispita satanică pătrunde în cea mai mare parte, dacă nu în exclusivitate, sub forma unui gând. Când Satan ispiteşte pe oameni, el nu lipeşte o etichetă pe care să fie scris: „Aceasta este o ispită satanică!” Dacă oamenii ar şti că ea vine de la Satan, i s-ar împotrivi. Nu, el se strecoară pe furiş, fără cel mai mic zgomot. Toate ispitele lui sunt în aşa fel concepute, încât să nu poată fi uşor recunoscute de credincioşi. El nu vrea ca ei să-l suspecteze, ci mai degrabă vrea ca ei să rămână liniştiţi. Astfel, el injectează pe ascuns un gând în mintea lor. O dată ce aceştia îl acceptă, el a dobândit un punct de sprijin.

De aceea, copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe cum să se împotrivească gândurilor rele.

Totuşi, trebuie să fie, de asemenea, atenţi ca nu cumva să ajungă la cealaltă extremă, de a fi din cale afară de precauţi.

Orice exces în această privinţă va duce la o confuzie ulterioară a gândurilor, ce va avea drept rezultat căderea sub şiretlicul vrăjmaşului. Dacă cineva se concentrează asupra gândurilor sale, ochii săi nu vor mai fi aţintiţi asupra Domnului. Trebuie, aşadar, să ne împotrivim gândurilor nelalocul lor, dar să nu fim ocupaţi întru totul cu gândurile noastre.

Aş vrea să spun cât se poate de răspicat, că în decursul anilor, am văzut oameni aflaţi la două extreme: unii nu exercită nici o înfrânare a gândurilor lor, alţii, în schimb, sunt preocupaţi de problema gândurilor lor. Aceştia din urmă sunt tot aşa înşelaţi de Satan ca şi primii. Ba mai mult, ei sunt nişte candidaţi aproape siguri la depresiuni nervoase. E nevoie deci să menţinem un echilibru adecvat. Nu trebuie să-i permitem lui Satan să ne ispitească injectându-ne gândurile lui, dar nici nu trebuie să ne concentrăm toată energia în a ne ocupa gândurile noastre. Dacă tot timpul avem atenţia îndreptată asupra gândurilor noastre, am căzut deja în ispita lui Satan, căci, în loc de a avea ochii aţintiţi asupra Domnului, îi avem asupra gândurilor noastre.

Te poţi împotrivi destul de uşor gândurilor satanice. Este o zicală mult citată de slujitorii Domnului:

„Nu poţi opri pasărea să zboare deasupra capului tău, dar o poţi împiedica să-şi facă cuib în capul tău”.

Reţineţi aşadar, că, deşi nu poţi împiedica gândurile să-ţi treacă prin minte, le poţi îmiedica să-şi facă cuib în tine. Când un gând apare brusc, îl poţi îndepărat doar zicând: „Nu-l vreau. Nu-l primesc. Îl resping.” Vei vedea atunci că a dipărut.

Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu au probleme cu gândurile lor. Nu şi le pot controla uşor. În nenumăratele scrisori pe care le-am primit în ultimii ani, cea mai frecventă întrebare ce mi s-a pus a fost aceasta:

„Cum să-mi pot ţine gândurile sub control?” Unii mărturisesc că le este greu să-şi controleze gândurile, în deosebi, când se roagă. La acest punct aş dori să spun ceva pe scurt. „Încolo, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi” (Filipeni 4.8, C2), ne spune Biblia. La aceastea să vă gândiţi! Copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi dirijeze gândurile într-o direcţie bună. Cu cât mai mult vor folosi mintea lor într-o direcţie bună, cu atât mai puţine vor fi gândurile necontrolate. Mulţi nu sunt capabili să-şi controleze gândurile, pentru că nu gândesc; ei sunt pasivi în ceea ce priveşte viaţa gândurilor lor. Aceasta îi dă posibilitatea lui Satan să introducă în mintea lor câteva din multele lui gânduri gata pregătite.

Nu va fi uşor pentru Satan să injecteze în mintea ta gândurile lui, dacă vei învăţa să-ţi întrebuinzezi mintea pentru a te gândi la lucruri spirituale, bune, drepte, sfinte, paşnice, vrednice de iubit. Când mintea ta este ocupată într-o direcţie bună şi gândurile tale nu sunt leneşe, Satan nu are prilejul de a pătrunde. Dar dacă mintea creştinului trândăveşte, atunci acea minte pasivă, nepăzită, este deschisă la infiltrări satanice.

Din această cauză copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi antreneze mintea aşa cum îşi antrenează trupul.

Vor preveni astfel pătrunderea gândurilor satanice. Învăţaţi să recunoaşteţi care gânduri sunt necurate, de bârfă, şi apoi învăţaţi să vă împotriviţi lor de îndată ce descoperiţi că vin de la vrăjmaş. Multe gânduri sunt în mod evident satanice şi, prin urmare, pot fi respinse cu uşurinţă. Există, totuşi, unele gânduri destul de subtile, ce nu pot fi respinse uşor. Cu toate acestea, noi trebuie să învăţăm să ne împotrivim tuturor acestora.

Satan nu este nici atotştiutor, nici omiprezent. Totuşi, el cunoaşte multe lucruri, căci, prin duhurile rele – îngerii care au păcătuit – el are o reţea de informaţii răspândită pe întregul pământ.

Când noi trândăvim, Satan pune cu uşurinţă în gândirea omenească ceva ce pentru el este cunoscut, dar nu şi pentru noi. El injectează în gândurile noastre informaţiile pe care le-au obţinut serviciile sale secrete. El face să ne închipuim, să ne imaginăm ceva şi, astfel, îşi introduce informaţia în gândirea noastră. De îndată ce noi cugetăm asupra ei şi o acceptăm, ea devine reală pentru noi. De aceea copiii lui Dumnezeu trebuie să se lepede de orice informaţii venind de la Satan, chiar dacă aceste infomaţii aruncă lumină asupra unor lucruri. Trebuie să refuzăm a cunoaşte ceva ce nu ajunge la înţelegearea noastră în urma descoperirii primite prin rugăciune.

Copilul lui Dumnezeu nu trebuie să fie curios sau dornic de a se amesteca în orice. Astfel va scăpa de multe gânduri satanice. Însă dacă este curios, Satan îi va furniza necurmat din multele sale lucruri pe care le ştie. Se poate ca, la început, creştinul să creadă că astfel de cunoştinţe sunt utile. Totuşi, dacă el continuă să accepte aceste gânduri, va deveni în curând o unealtă în mâna lui Satan. Satan va angaja mintea creştinului în a face lucrarea lui. Din această cauză trebuie să ne împotrivim tuturor gândurilor ce nu au motivaţie. Ori de câte ori în mintea cuiva apare un gând despre greşeala unui frate, dacă acesta vine din gândirea minţii şi nu din cunoştinţa Duhului, trebuie respins.

Dacă este acceptat, el va deveni între timp convingere personală. Cineva care îşi închipuie că un frate i-a greşit, va ajunge curând să considere acest lucru ca fiind real. Urmarea va fi ruperea părtăşiei cu fratele său.

Dacă aceste gânduri bruşte nu sunt curmate de la bun început, mai târziu ies de sub control.

Când ispitele satanice ne invadează mintea, sunt mai uşor de înlăturat, dar odată devenite „fapte” în minte, este foarte greu să scapi de ele. Din această cauză trebuie să avem grijă de gânduri.

Trebuie să lepădăm toate gândurile necurate, ca să nu păcătuim.

Trebuie să folosim în mod activ mintea noastră, astfel încât să nu trăim o viaţă dezordonată şi uşuratică. Sub lumina lui Dumnezeu, vom vedea că multe păcate vin prin acceptarea ispitelor satanice.

Daţi-mi voie să repet: după ce te împotriveşti de prima dată unui gând, subiectul este considerat închis. Dacă acel gând vine şi a doua oară, trebuie ignorat. Cu alte cuvinte, când un gând îţi apare pentru prima dată, împotriveşte-te lui prin credinţă, crezând că a plecat de la tine. Dacă el se prezintă a doua oară, vine ca o minciună, nu ca un adevăr. Prin urmare, trebuie să-l consideri ca fiind fals şi să afirmi că tu deja te-ai împotrivit lui. Ia această poziţie până ce gândul dispare. Dacă vei recunoaşte ca adevărat gândul reîntors, îl vei descoperi foarte lipit de tine, încât cu greu îl vei putea da la o parte. Multe înfrângeri pot fi atribuie acestei greşeli. Dacă te vei împotrivi diavolului, el va fugi de la tine. Orice spune Satan, este ceva în care nu poţi să ai încredere. Domnul spune:

„Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4.7).

Aşadar, ceea ce vine iarăşi trebuie că este un fals şi nu trebuie crezut nicidecum.

Aşadar, principiul de bază este: împotriveşte-te prima dată, ignoră-l a doua oară.

Articol preluat de aici http://www.resursecrestine.ro/eseuri/103883/lucrarea-lui-satan-in-mintea-omeneasca

PS.

Fragmente din carti puteti descarca GRATIS de aici  http://www.lampadaruldeaur.ro/descarca

Tot la aceasta editura puteti gasii carti crestine de crestere spirituala la un pret redus .Cartile fratelui Watchman Nee sunt de un real folos si vi le recomand din toata inima 🙂

12743_373402782733813_1781607213_n

Importanta si pericolul gandurilor -de C.H.Spurgeon

      DE LUAT AMINTE  🙂

Nu sunt într-un an atâtea ceasuri câte gânduri poate să aibă cineva într-un ceas.

Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele.

Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi inelele dintr-un lanţ: unul trage pe celălalt.

Ce fiinţă zbuciumată este omul!

Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară.

Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului şi încă tot atâta de repede ca şi vremea. Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat.

De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă o mare greutate de păcate.

Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon.

Unde sunt aşa de mulţi copii, este cazul ca mama să ia bine seama la ei. Şi noi cată să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare.

Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor muşca aşa ca nişte năpârci.
Oamenii îşi închipuie că gândul este ceva slobod, eu însă îmi aduc aminte că am citit undeva că gândurile, deşi sunt scutite de vamă, nu sunt scutite de iad şi vorba aceasta se potriveşte întocmai cu buna şi vechea Carte.

Nu putem fi chemaţi în faţa niciunui tribunal de pe pământ pentru gândurile noastre, dar fiţi siguri că în faţa judecăţii din urmă vom fi judecaţi pentru ele.

Gândurile rele sunt măduva păcatului, iasca ce prinde scânteie ispitei Diavolului, putineiul, în care laptele închipuirilor se încheagă în dorinţe şi planuri, cuibul, în care ouă toate păsările rele. De aceea, să ştiţi negreşit că, după cum focul arde nu numai vreascurile, ci şi lemnele groase, tot aşa şi Dumnezeu va pedepsi gândurile rele ca şi faptele rele.

Să nu-şi închipuie nimeni că gândurile nu sunt cunoscute Domnului,

pentru că El are o fereastră înspre cea mai ascunsă odaie a sufletului şi această fereastră nu poate fi astupată cu nici un oblon.

Cum vedem noi roiul de albine care lucrează după un geam, aşa ne vede şi ochiul Domnului pe noi.

Biblia spune: „Iadul şi pierzarea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile copiilor oamenilor.”

Omul nu este decât parte văzută pentru Dumnezeu. Pentru cer, nu există lucruri ascunse.

Ce se petrece în odaia lăuntrică a inimii este, pentru ochiul care vede toate, tot aşa de descoperit, ca şi străzile unui oraş.
Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. Se poate, dar întrebarea este: urăsc ei aceste gânduri sau nu?

Nu putem să oprim pe hoţi să se uite pe fereastră, dacă însă le deschidem singuri uşa şi-i primim cu bucurie, atunci nu suntem mai buni decât ei. Nu putem să oprim păsările să zboare peste capetele noastre dar le putem opri să-şi facă cuib în părul nostru. Gânduri deşarte bat la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem.

Dacă totuşi se nasc în noi gânduri rele, să nu pună stăpânire peste noi.

Cine plimbă o bucăţică dintr-o falcă într-alta, o face fiindcă îi place gustul ei, şi cine gândeşte la rău iubeşte răul şi este gata să-l şi facă.

Gândeşte-te la Diavolul şi el se va arăta, îndreaptă-ţi gândurile spre păcat şi îndată mâinile vor urma gândurilor.

Melcii lasă o dâră după ei şi tot aşa şi gândurile nefolositoare.

Săgeata poate să zboare prin văzduh fără să lase urmă, dar un gând rău lasă totdeauna după el o dâră ca de şarpe. Unde se face mult negoţ cu gânduri rele, va fi şi mult noroi şi murdărie.

Orice val nou de gânduri rele adaugă ceva la putregaiul stricat de pe ţărmul vieţii.

Este grozav când te gândeşti că un gând ruşinos de care te-ai lăsat prins odată, îţi ia cheia minţii şi pe urmă poate să intre iarăşi foarte uşor, vrând-nevrând, şi poate să se întoarcă aşa fel, încât să aducă cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ce poate ieşi dintr-asta, nimeni nu ştie.

Leagănă păcatul pe genunchii gândului şi se va face un uriaş. Moaie câlţi în gaz şi cum vor mai arde îndată ce-i vei apropia de foc!

Moaie pe un om în gânduri stricate şi e gata să ia foc, păcătuind pe faţă, îndată ce va avea prilej. De aceea, înţelepciunea ne porunceşte să ne păzim în fiecare zi gândurile şi năzuinţele inimii noastre.

Gândurile bune sunt oaspeţi binecuvântaţi şi ar trebui primiţi cu drag, hrăniţi bine şi chiar căutaţi mult. Ca şi florile de trandafiri, ele răspândesc un miros plăcut când sunt păstrate în ulciorul amintirii.

Ele nu pot fi cultivate îndeajuns, ci sunt o roadă care îmbogăţeşte pământul. Cum încălzeşte cloşca puii sub aripi, aşa ar trebui să îndrăgim toate gândurile sfinte. Ca oiţa săracului care mânca din bucăţica stăpânului ei, aşa de preţioasă şi de scumpă ar trebui să ne fie gândirea la lucrurile evlavioase.

Gândurile sfinte dau naştere la cuvinte sfinte şi la fapte sfinte

şi sunt semne adevărate ale unei inimi înnoite.

Cine n-ar vrea să le aibă?

Un mijloc fără greş, ca să ţii o baniţă fără pleavă, este s-o umpli bine cu grâu şi dacă vrea cineva să se ţină departe de gândurile deşarte, să aibă mintea plină de lucruri alese, la care să cugete, căci ele se găsesc uşor şi n-ar trebui să umblăm fără ele. O, de am putea să zicem ca David:

„Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrulmeu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul!”

                                                                                   de C.H.Surgeon