CARTE GRATIS -Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Este o reuşită culegere de principii practice ale artei de a trăi, o carte care vă oferă răspunsuri simple la întrebări complicate.

Cuprinsul cărţii „Profetul“ de Kahlil Gibran

1. Almustafa (pseudonim ), cel ales şi mult iubit
2. Vorbeşte-ne despre Iubire
3. Dar despre Cãsãtorie, Stãpâne?
4. Vorbeşte-ne despre Copii
5. Vorbeşte-ne despre Daruri
6. Vorbeşte-ne despre Mâncare şi Bãuturã
7. Vorbeşte-ne despre Muncã
8. Vorbeşte-ne despre Bucurie şi despre Tristeţe
9. Vorbeşte-ne despre Case
10. Vorbeşte-ne despre Veşminte
11. Vorbeşte-ne despre a Cumpãra şi a Vinde
12. Vorbeşte-ne despre Crimã şi despre Pedeapsã
13. Dar în ceea ce priveşte Legile, Stãpâne?
14.Vorbeşte-ne despre Libertate
15. Vorbeşte-ne despre Raţiune şi despre Pasiuni
16. Vorbeşte-ne despre Durere
17. Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine
18. Vorbeşte-ne despre Învãţãturã
19.Vorbeşte-ne despre Prietenie
20. Vorbeşte-ne despre Cuvânt
21. Stãpâne, dar despre Timp?
22. Vorbeşte-ne despre Bine şi despre Rãu
23. Vorbeşte-ne despre Rugãciune
24. Vorbeşte-ne despre Plãcere
25. Vorbeşte-ne despre Frumuseţe
26. Vorbeşte-ne despre Religie
27. Acum am dori sã te întrebãm despre Moarte
28. Eu am vorbit, cu adevãrat?

[slideshare id=18200841&doc=7825277-kahlil-gibran-profetul-the-messiah-130404182527-phpapp02&type=d]

Pentru a citii cartea la dimensiunea ecranului nu uitati sa selectati FULLSCREEN 🙂

Gandul zilei :

Cel cu o minte deschisa invata din orice si de la oricine.Cel inchis intr-o doctrina nu va intelege ceea ce se intampla in jurul lui si nici ce e in sufletul oamenilor.
Dumnezeu doreste sa fim oameni deschisi , flexibili gata de a invata si a experimenta lucruri noi si folositoare.Angela I.E.

ancuta 3

10 - Kopie - Kopie
11314_471285239593931_34169090_n

Persoanele care au ganduri de sinucidere pot fi langa tine,poate chiar in familia ta

  Dragii mei

ne place sa zambim, ne bucuram de viata dar in orice moment sa fim pregatiti sa intampinam viata cu pieptul nostru nu cu a altuia.Nu trebuie sa ne vedem slabi si neputinciosi , nu trebuie sa disperam nici sa ne ingrijoram de tragediile si problemele vietii. Sa ne aducem mereu aminte de Watchman Nee si de indemnul lui:

„DACA TRAIM IN DUHUL VOM TRAVERSA LUMEA NEATINSI SI NECLINTITI DE PRESIUNILE SI TENSIUNILE EI.”

      In calatoria pe net am intalnit oameni minunati , speciali de la care am invatat mult si inca mai invat chiar in problema cu acest caz de flirt intre cele doua persoane casatorite va anunt ca Dumnezeu a lucrat minunat chiar prin comentarile voastre care le-ati lasat la articol.Va multumesc mult 🙂

Relatia s-a rupt brusc si fara un cuvant in plus caci nimeni nu e dator sa de-a explicatii unui strain pentru

actiunile sale .Chiar un   buna dimineata cateodata trebuie avut grija cui si cum il spunem…Cu pacatul nu e de gluma caci un pacat mic te poate duce intr-un necaz mare si o vorba necugetata te poate duce pe caile lumii.

Acum sa revenim la tema noastra de azi 🙂

                  Chiar daca nu vorbim toata ziua de moarte si nici de sinucidere totusi sunt subiecte care nu trebuiesc evitate caci sunt lucruri reale despre care e bine sa stim si la randul nostru sa informam si pe altii.

Despre moarte si viata dupa moarte am postat aici o carte si aici un documentar iar despre subiectul sinucidere va recomand cu toata dragostea  pe Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)     scrisorica@gmail.com  -adresa  de email a lui Adrian caci asa ii place lui sa i se zica 🙂

Mai jos va prezint gandurile lui :

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun.

La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau  N. Steindhardt – Jurnalul fericirii(clic pt descarcare )  “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”,

asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna.

Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare…

Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis?

Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica…

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica.

Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti…

Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog.

Multumesc anticipat!  Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)  

                        http://suicid.wordpress.com/contact/

62170_599860926706618_927778051_n265169_572035449491683_881531846_n

DOCUMENTAR -Cercetare asupra experientelor din apropierea mortii (Raymond A. Moody )

    Doctorul Raymond A. Moody jr declara

„De pildă, majoritatea studenților la medicină (inclusiv eu) descoperă că primele întâlniri cu moartea în cadrul laboratoarelor anatomice îi fac să se simtă stânjeniți și neliniștiți. În cazul meu personal, motivele acestei reacții mi-au devenit evidente: starea de neliniște pe care am simțit-o atunci nu s-a datorat în primul rând preocupării mele față de persoana ale cărei rămășițe fizice le vedeam, deși imaginea m-a impresionat cu siguranță.

Cadavrul pe care îl vedeam era însă un simbol al propriei mele mortalități. De aceea, cel puțin la nivel subconștient, este imposibil ca prin minte să nu-mi fi trecut gândul:

„Asta mi se va întâmpla și mie”.

În mod similar, discuțiile despre moarte pot fi privite la nivel psihologic ca o altă încercare de apropiere indirectă de aceasta.

Foarte mulți oameni trăiesc sentimentul că discuțiile despre moarte reprezintă o invitație adresată acesteia, și implicit o confruntare cu inevitabilitatea sfârșitului natural, de care se simt mai apropiați decât atunci când nu discutau despre ea.

De aceea, pentru a evita această traumă, cei mai mulți dintre oameni preferă să evite atât cât le stă în puteri discuțiile deschise despre acest subiect.

Al doilea motiv pentru care este atât de dificil să discutăm despre moarte este mai complicat, fiind înrădăcinat în însăși natura limbajului uman.

În cea mai mare parte, limbajul uman se referă la experiențele noastre din lumea simțurilor fizice. Moartea transcende experiența conștientă a celor mai mulți dintre oameni, pentru simplul motiv că ei nu au trecut niciodată prin ea.

De aceea, dacă dorim să discutăm despre moarte, este important să transcendem tabuurile sociale și dilemele lingvistice adânc înrădăcinate care derivă din faptul că nu am experimentat niciodată acest fenomen. Tot ce ne mai rămâne de cele mai multe ori de făcut este să discutăm în analogii eufemistice. Fără să vrem, noi comparăm moartea cu lucrurile mai plăcute din viața noastră, cu care suntem familiarizați.

Elisabeth Kübler-Ross, doctor în medicină,
autoarea cărții Despre moarte și a muri declara despre cartea doctorului Raymond A. Moody jr. „Viața după viață

„Publicată pentru prima oară în anul 1975, această explorare devenită clasică a vieții de după moarte a declanșat o veritabilă revoluție a atitudinii opiniei publice în raport cu acest subiect, făcând din dr. Moody cea mai proeminentă autoritate la nivel mondial în domeniul experiențelor în apropierea morții.

Viață după viață a schimbat pentru totdeauna felul în care este înțeles fenomenul morții, dar și viața însăși, fapt care explică vânzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici să înțeleagă mai bine acest fenomen atât de misterios.

Istoriile ieșite din comun prezentate în această carte aduc dovezi că moartea fizică este urmată de o altă viață, așa cum depun mărturie cei care au ajuns în această

„lume de dincolo”,

după care s-au întors înapoi. Poveștile lor prezintă similitudini izbitoare și au o natură absolut pozitivă. Relatările lor emoționante și inspirate ne prezintă un crâmpei din pacea și iubirea necondiționată care ne așteaptă pe toți la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic.

Studii precum cele pe care le prezintă dr. Moody în această carte aduc multe clarificări și confirmă ceea ce ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani: că viața continuă inclusiv după moartea corpului fizic.”

http://www.youtube.com/watch?v=H1cSQYwYD3w
by Insula Ekklesia (4)two-ways - Kopie

Cateva mesaje de cercetare-Trimite-le mai departe!(videos)

              Ioan 17

1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: „Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,

2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Christos pe care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.

6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau.

7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.

8. Caci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.

9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: –

10. tot ce este al Meu este al Tau, si ce este al Tau este al Meu – si Eu sunt proslavit in ei.

11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.

12. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu, in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.

13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.

14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.

16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.

17. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.

18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume.

19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.

20. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.

21. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una –

23. Eu in ei, si Tu in Mine – pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

24. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.

25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.

26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut,

pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei.”







Calatoria crestinului -un film pe care nu trebuie sa-l pierzi

[vimeo http://www.vimeo.com/23437555 w=400&h=181]

Calatoria Crestinului from Cornelius on Vimeo.

 

PS.

In partea de jos  a filmului este un patratel cu 4 sageti micute.

Fa clic pe el ca sa poti urmarii filmul la dimensiunea ecranului.

Mi-a placut mult acest film si l-as viziona zilnic ca sa invat din el dar si ca sa fiu mai constienta ca

viata aceasta e doar o clipa….

ca 

 felul cum imi traiesc viata  depinde vesnicia mea

Daca aici  nu am timp de Dumnezeu pentru ce sa merg acolo in cer daca ma plictisesc in prezenta Lui  ….dar nu vreau nici iadul si totusi nu exista cale de mijloc   cum vrea satana sa ne insele…

ori cu Domnul 100%  ori cu lumea…

   Sa ne cercetam si sa luam aminte la tot ce ne vorbeste

Domnul prin citirea zilnica a Bibliei si sa nu uitam cuvintele adevarate ale ei caci in 1 Ioan 2:17 gasim scris

„Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>