Povestea trista a Amandei Todd-SHARE ca toti tinerii sa vada


Don__t_worry__be_happy_by_MyOneAndOnlyEvilTwin

Dumnezeu,dedica timp,un sfert de ora

Psamul 23

The Pursuit of Happyness – In cautarea fericirii-film motivational

Oricat de greu ar fi sa-ti urmezi visul, trebuie sa ai puterea sa treci peste toate momentele de deznadejde, iar eforturile si credinta iti vor fi rasplatite. Acesta este mesajul filmului, care urmareste povestea lui Chris Gardner, un agent de vanzari extrem de inteligent si talentat, dar caruia i se refuza sansa vietii. Dupa ce primeste custodia filui sau de numai cinci ani, Chris traieste drama de a fi dat afara din apartamentul sau din San Francisco, fara a avea vreun loc in care sa mearga. Deznadajduit, dar imbarbatandu-se pentru a nu-l descuraja si pe fiul sau, el va gasi puterea de a ramane drept in fata furtunii ce pare sa-i devasteze viata.Pentru vizionarea filmului CLIC pe IMAGINE :

trei_cuplu_italian_batrani_divort_cartea_recordurilor - Kopiesdfghjby Insula Ekklesia

CAND TOTUL SE PRABUSESTE PESTE NOI – Charles Stanley-video

by Insula Ekklesia

parereataconteaza1-net
biblia-practic-o-blog

A ramas singur si fara familie…

                   Era un barbat frumos, inalt cu trup de atlet.

Toate femeile isi intorceau capul cand trecea el si multe din ele si-l doreau ca sot nu doar pentru frumusetea lui ci mai mult pentru faptul  ca  avea un suflet mare si un caracter deosebit.

Stia sa respecte pe oricine chiar si pe un copil . Desi era bogat  nu facea diferente intre oameni si ii placea sa ajute saracii intr-un mod discret , fara sa se laude si niciodata nu o facea de ochii lumii.

                   Mii de Euro trimitea lunar la diferite organizatii si intotdeauna trimitea ca si anonim.Cand dorea sa ajute un sarac nu il ajuta direct ci intotdeauana avea intelepciune sa o faca prin altcineva ca sa ramana el in umbra si asta ii aducea multa pace si bucurie in suflet .

Azi era trist, sufletu-i era sfasiat si nu isi mai gasea rostul.Ganduri negre il macinau cumplit si dorea chiar sa se sinucida

Maria nu putea sa inteleaga nimic : cum un barbat frumos, plin de viata, bogat , care avea aproape orice isi dorea a ajuns aici…

Era prea greu pentru ea ca sa inteleaga dar era fratele ei si il iubea.

Camelia a intrat in camera Mariei si o surprinse citind din Biblie  dar Maria speriata ascunse Biblia si se fastacii…

Maria fugii repede la bucatarie si venii cu doua pahare si un suc.Zambii si o trase pe Camelia de mana si  o duse in alta camera…

Ma cearta mama daca nu te servesc cu nimic caci oricine vine la noi acasa trebuie sa fie omenit,  servit cu ce e mai bun si pus la masa iar cand pleaca trebuie neaparat sa primeasca o plasuta cu ceva, fie niste fructe, fie ceva dulce 🙂

Camelia zambii si ea si lua un pahar .Stai jos Maria caci stiu obiceiul familiei voastre si nu schimba subiectul….

Am venit la tine caci vreau sa il ajutam pe fratele tau sau vrei sa il lasi sa se sinucida ? De ce ai ascuns Biblia ? Ti-e rusine ca o citesti caci daca ar fi citit-o si Robert nu ar fi ajuns aici…

Maria pleca capul si tacu…Erau  cateva momente de o tacere adanca si acum peretii care se zice ca au „ochi” vorbeau ….Da, peretii  au „gura ” dar si  „ochi” .

Ei stiau toata istoria lui Robert si fiecare obiect din camera avea o istorie, istorie care avea sa fie descoperita abia mai tarziu…

Acum erau in camera lui Robert, o camera spatioasa dar cam intunecoasa si plina de mister.

Maria deschise larg geamurile si se intoarse spre Camelia.Asa mi-a spus mama ca se face aerisirea corecta .Lasam jumatate de ora apoi inchidem repede sa nu vina fratele meu sa ne gaseasca aici…

Camelia arunca cateva priviri in jurul ei si ramase putin pe ganduri.

De ce m-a adus oare Maria aici se intreba in sinea ei in timp ce privea in jur …

Deodata Maria scoase o scrisoare din sertar si se grabii sa o deschida.

Haide sa iti citesc repede ceva pana nu vine Robert ca ne bate pe amandoua  🙂  , sti sunt lucrurile lui intime unde normal eu nu am ce cauta dar de cateva zile ma tot gandesc la aceasta scrisoare care a fost scrisa in urma cu 5 ani :

                Draga Robert,

te rog frumos sa nu mai mai iubesti. Stiu ca a fost gresala mea ca te-am acceptat ca si amant dar mi-am dat seama ca am gresit enorm si doresc sa ne zicem ADIO acum cand inca sentimentele nu sunt stapane asa de puternic pe noi si cand inca exista salvare pentru amandoi.

Desi din prima clipa niste sentimente ne-au legat totusi pana cand nu suntem infasurati complet de ele putem face ceva , ceva frumos pentru care nu vom regreta fiecare.

Gandeste-te  ca acum suntem legati cu niste sfori subtiri care se  pot rupe usor dar mai tarziu vor fi fasii groase care ne vor lega tot corpul pana sus si nu ne vom mai  putea misca …

Intelegi ? Mai bine sa suferim acum putin decat mai tarziu mai mult  cand totul va fi complicat si poate prea dureros…

Eu am familie la care nu voi renunta niciodata  si ti-am spus asta de la inceput .Am copii  si sot pe care ii iubesc si nu as putea traii fara ei nici o clipa.

Sunt darurile mele de la Dumnezeu.

Stiu ca am gresit fata de Dumnezeu care ma iubeste asa demult dar vreau sa imi cer iertare si sa repar totul pana nu e prea tarziu pana nu afla sotul meu  si nici altcineva.Nu vreau sa imi dezamagesc familia,  prietenii si nici macar pe tine.

Te rog frumos sa intelegi ca trebuie totul sa se incheie, acum si pentru totdeauna.

M-am rugat si Domnul mi-a spus in inima mea ca daca imi voi cere iertare El ma iarta si chiar sotul meu nu va afla nimic caci nu vreau sa il ranesc chiar daca el poate m-ar ierta.Vreau sa ingrop tot acum si pentru totdeauna. De ce nu vrei sa intelegi ca a fost o gresala pe care o regret enorm dar gandeste-te caci daca vom continua vom regreta amandoi amarnic.

Poate ma crezi nebuna dar vreau sa incep o viata noua ,  frumoasa ,  cu Dumnezeu , cu familia mea , cu oamenii care iubesc frumosul.

Sa nu ma crezi o fanatica, o religioasa , o bisericoasa. Nu , ci doar vreau sa citesc zinic Biblia care  mi-a schimat viata  in urma cu cativa ani si vreau sa ma intorc pe caile frumosului, armoniei, blandetii, pacii , iubirii, sinceritatii, sperantei si credintei…

As vrea sa citesti Biblia pe care ti-am dat-o si sa il cunosti si tu pe Domnul Isus Christos ca  Mantuitor personal si El iti va schimba viata si iti va da putere sa treci peste .

Uite ce mi-a scris ieri o prietena:

 „Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină.

Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău.

Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.”

Asa-i ca e minunat…

Suneria suna jos si bagase repede scrisoarea in sertar si iesira repede din camera….

              VA URMA …

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

547338_382659568438375_193775447326789_1005900_503905165_n-kopie - Kopie

8115_294227720675533_1155769906_n

Dizabilitatea, o binecuvantare sau un blestem ?!(meditatia zilei )

602741_403811599701826_700566598_n

Ai prefera sa iti plangi de mila din cauza ca te-ai nascut pe pamant cu o dizabilitate in trup sau sa te gandesti ca tu poti fi fericit si asa ?

Ai prefera sa iti doresti sa mori  sau sa iei viata in piept si sa traiesti din plin  pentru a arata celor din jur ca se poate trai chiar daca ai o dizabilitate?

Ai prefera sa il blestemi pe Dumnezeu ca te-a lasat asa sau sa ii multumesti ca totusi  esti in viata?

Ai prefera sa te opresti pe loc  si sa nu mergi mai departe sau sa pornesti la drum stiind ca

Dumnezeu poate face viata mai buna si pentru tine ?

Ai prefera sa te simti exclus si dat la o parte sau sa arati tuturor ca tu defapt esti un om special?

Ai prefera sa crezi ca nu vei fi iubit vreodata sau preferi sa lasi ca iubirea Lui Dumnezeu sa se oglindeasca in inima ta?

Ai prefera sa crezi ca esti un om mort sau ti-ai dori sa fii un om viu pentru Dumnezeu?

Ce alegi, aceea vei primi!!!

Alege sa fii fericit si sa arati ca se poate sa fii fericit desi ai o dizabilitate.

Alege sa traiesti viata din plin pentru a arata ca se poate trai si cu defecte  pentru ca nimeni nu e perfect, dar totusi fiecare om are dreptul la viata, fie ca esti normal, fie ca ai o dizabilitate.

Alege sa ii multumesti Lui Dumnezeu pentru dizabilitatea ta, cu siguranta va fi fericit stiind ca nu Il condamn 🙂

Pana la urma doar El stie ce e mai bine pentru tine!

Alege sa mergi mai departe  in fiecare zi cu forte noi, si vei vedea ca exista un scop pentru care se merita sa mergi inainte.

Alege sa te consideri special pentru ca tu ai pret in ochii Lui, de aceea da neamuri si popoare pentru viata ta.

De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.  (Isaia 43:4 )

Alege sa te simti iubit pentru ca desi oamenii nu-ti ofera iubire indeajuns  Dumnezeu te iubeste necondintionat si pentru totdeauna!!!

Alege sa te consideri un om viu, capabil de orice prin puterea Lui Christos, nu un om mort  si incapabil.

Alege sa fii tu, pentru ca dizabilitatea din trupul tau e menita sa te faca unic, special. Acesta e scopul Lui Dumnezeu pentru a arata celor din jurul tau  ca dizabilitatea nu e o piedica in a trai, in a fi fericit, in a fi iubit, in a fi acceptat.

Mai degraba prin ea inveti adevaratele comori pentru ca dizabilitatea e o binecuvantare, nu un blestem demonic…

Articol scris de Ana Mateas, Picaturi din gandurile mele

PS.

Oamenii au impresia ca persoanele cu dezabilitati sunt oameni cu probleme dar in schimb ei sunt mult mai normali decat multi care se cred normali si mult mai sensibili si receptivi la nevoile aproapelui.

Ei au o sensibilitate aparte si pentru mine sunt cele mai speciale persoane, ingeri din cer trimisi pe pamant sa ne invete iubirea,iertarea,respectul si bunatatea.De la ei poti invata cea mai frumoasa lectie de speranta si rabdare.

Iubiti-i si faceti-va timp sa ii cunoasteti ,sa ii intelegeti si sa le raspundeti dragostei lor!

Angela I.E.

553645_440377652691654_122923307_nby Insula Ekklesia

Un mesaj special pentru persoane speciale.

422149_383231121695617_189362444415820_1493647_1421826506_nDragii mei

in primul rand vreau sa va multumesc si sa va spun ca va apreciez.

Chiar daca nu va cunosc pe toti personal imi sunteti dragi si apropiati sufletului meu.

As dorii ca acest mesaj sa fie unul special pentru toti vizitatorii, prietenii si colaboratorii acestui blog. Imi cer iertare ca nu reusesc sa va raspund la toti si nici sa postez tot ce imi trimiteti , lucruri minunate si de folos .

Va multumesc pentru intelegere 🙂

  Sunteti cu totii persoane speciale si aceasta nu pentru ca o zic eu ci pentru ca

CEL CARE V-A CREAT ESTE SPECIAL si MINUNAT iar CEVA MINUNAT nu poate decat sa creeze ceva minunat 🙂

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu…” Geneza 1:27

Cel rau mereu vrea sa ne vedem altfel, sa ne vedem fara valoare, fara sens si fara rost pe acet pamant .

Cred ca in fiecare zi se lupta sa acceptam gandurile lui si sa il credem pe el dar noi am ales sa il credem pe

CEL CE NU MINTE NICIODATA ,

pe CEL care e cu noi in fiecare zi (Gen. 28:15 )  si ne-a promis caci din mana Lui NIMENI NU NE VA LUA .

„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Ioan 10:26

Stiu ca multi se intreaba si au mereu diverse  intrebari fara raspunsuri , una dintre ele ar fi :

daca Dumnezeu e asa minunat si maret de ce ingaduie suferinta si boli , necazuri si incercari, saracie si diverse probleme….

In primul rand sa nu uitam caci Dumnezeu ne-a primis ca e cu noi si acesta e cel mai important lucru .

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:20

El nu ne-a promis ca ne va merge numai bine, ca vom primii raspunsuri la intrebarile noastre nici ca vom fi scutiti de necazuri si incercari…

„Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. „1 Ioan 4:19

As vrea sa vedem lucrurile in simplitatea lor.

Oamenii complicati vad toate lucrurile complicate iar oamenii simpli vad toate lucrurile simple 🙂

A fi simplu si original cred ca e cel mai frumos lucru 🙂

Sper ca sunteti si voi de acord cu mine ?! 🙂

Stiu ca uneori in viata vin peste noi asa multe valuri mari si puternice incat nu mai vedem nici barca sperantei care e tot timpul langa noi .

E greu in noapte sa te gandesti la soare si totusi oricat de lunga ar fi noaptea soarele cu siguranta va rasarii 🙂 caci dupa orice noapte tot zi vine 🙂

Amintesteti mereu ca esti o persoana speciala , cu un destin special si ca esti pe acest pamant pentru o vreme  , pentru un timp, fie bun ,fie rau caci pana la urma ceea ce conteaza  cu adevarat este unde iti petreci vesnicia …

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Eclesiatul 3:11

Anii acestia pe pamant nu se pot compara cu eternitatea , care nu se exprima in ani si nici in milioane de ani .

Asa cum nu putem sa intelegem cu mintea noastra limitata divinitatea asa nu putem intelege nici eternitatea.

Asa cum erau versurile unei cantari minunate :Acestea parca sunt dar nu-s iar cele ceresti parca nu-s dar sunt .

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd;

căci lucrurile care se văd sunt trecătoare,

pe când cele ce nu se văd sunt veşnice „

2 Cor 4:18

Cred ca nu mai e cazul sa iti amintesc sa citesti zilnic din CARTEA MANGAIERII BIBLIA

si la fiecare rasarit sa saruti cerul, noua ta casa.

Incepe ziua cu rugaciune si binecuvantare, cu ganduri bune si pline de pace.

Ceea ce te va ajuta enorm va fi pozitia ta in fata problemelor vietii.

Le vei intampina de pe pozitia invingatorului sau le vei lasa sa te doboare ?!

Dumnezeu e singurul din intreg Univers care nu te va abandona niciodata,

nu te va dezamagii si nu va inceta sa te iubeasca.

Iubirea Lui pentru tine e fara margini si planurile Lui cu privire la viata ta sunt multe si minunate, chiar daca poate acum nu le vezi sau nu le intelegi.

Il vei lasa sa te ajute si sa-si implineasca voia Lui in viata ta sau nu vei avea timp de El, crezand ca te descurci si singur…???

In primul rand trebuie sa sti cine este Dumnezeu,

trebuie sa te verifici daca crezi in El cu adevarat si apoi sa intelegi ca El nu doreste o relatie de duminica si nici de Pasti sau Craciun ci o relatie zilnica de Tatal si fiu . (Ioan 8:41 )

Dumnezeu nu e un bibelou frumos care il ti in vitrina si cand ai nevoie de El il iei si nici un brelog pe care il ti la chei sa iti aduca noroc….!!!!!!!!!

Dumnezeu e Creatorul tau , El stie gandurile tale si nimic nu se poate ascunde de El .

„Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Evrei 4:13

O inchinare adevarata cere in primul rand sinceritate .

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.Ioan 4:23

Trebuie sa te vezi cine esti si sa recunosti ca ai nevoie de El,  ca nu te poti singur mantuii.

Un crestin se intalneste odata cu un ateu si il intreaba politicos :

Tu ce faci cand intalnesti un sarac ?

Eu , am un Dumnezeu si ma rog Lui sa il ajute daca eu nu am posibilitatea dar cred ca tie ar trebui  sa iti fie foarte greu caci va trebuii sa ii ajuti singur pe toti ….

Deci , cine e Dumnezeul tau ? Cine te inspira si te-ncurajeaza ?

Cine te intelege mai bine cand sufletul iti plange ?

„DOAMNE, da-mi SENINATATEA sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,

CURAJUL  sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si

INTELEPCIUNEA de a discerne intre ele !

Si in toate, FACA-SE VOIA TA!”

         Hai spuneti cu mine un big AMEN

ca sa intram impreuna in 2013

plini de speranta si bucurie , iubind mai mult si iertand  mai mult …

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale…” Efeseni 1:11

           Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

262944_423353504400172_1379500294_nIMG_4325 - Kopie545531_553147191381877_1764083130_n292440_290469174384721_954831266_n

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Povestea unei inimi distruse sau puterea lui Dumnezeu in situatii limita

Dragii mei

in fiecare zi avem lectii de invatat de la viata dar cel mai frumos e cand invatam si luam aminte la trairea noastra caci asa cum se zice viata e prea scurta sa le facem pe toate si cel mai intelept invata din experienta altora…

           Fie ca auzi ceva negativ si imediat te gandesti sa nu faci si tu  acel lucru fie ca e vorba de ceva pozitiv luand pozitie si hotarari noi….

Caci daca auzi ca cineva s-a botezat si nu s-a tinut asa cum trebuie automat tu ar trebuii sa gandesti „of,  nici eu nu sunt botezat(a) dar

tare as vrea sa inchei acest legamant cu Domnul si sa il pastrez frumos si sa fiu cu El in cer pentru totdeauna….

                 Era o zi de iarna rece cand C. se intoarce acasa .Plin de bucurie dupa o zi grea de munca paseste cu pasi grabiti spre casa .Cand deschide usa casa goala…nici tu sotie,nici tu mobila,masina de spalat,etc… 🙁
Se freaca  bine la ochi caci nu-i veni  sa creada 🙁

Primul gand care ii rasuna era

” IMPOSIBIL,ieri seara am stat cu sotia mea pana in noapte tarziu,am povestit,totul era asa de frumos ,parca de vis si azi dimineata cand am plecat la munca m-a sarutat si privirea dulce a ei m-a tinut puternic pana seara….

In urma cu cativa ani ne-am botezat impreuna si am hotarat sa mergem pe calea credintei si sa acceptam jerta Mantuitorului predandu-ne in mana Lui .Era frumos sa fim amandoi crestini impartasind aceleasi idei si idealuri….”

Cu timpul ea s-a schimbat mult desi era acasa, ii mergea bine si nu ii lipsea nimic.El ,un baiat harnic muncea si tinea toata casa .O iubea si chiar se comporta ca un adevarat  tatic  cu fiul ei pe care il crescuse de mic ….

Dragostea lui pentru ea crestea din zi in zi mai mult cu toate caci observa schimbarile ei ciudate….
Acum era in fata unui zid , in fata unui IMPOSIBIL si nu stia ce sa faca decat sa se increada in Dumnezeu.

Durerea inimii nu poate fi descrisa in cuvinte ….Acum isi facuse focul si ramase pe ganduri intre peretii goli 🙁   🙁  🙁

Tot ce avea era un telefon prin care intra pe net.Pe net lume multa care mai de care ocupata si totusi simtii nevoia sa vorbeasca cu cineva caci intre peretii goli te cuprinde o asa mare tristete si singuratate fara cuvinte…

Domnul il intarise intr-un mod deosebit caci in astfel de situatii poti usor sa iti pierzi mintile ….

De mai bine de 10 ani Domnul il eliberase de bautura si capitolul bautura era un capitol incheiat de mult …Acum stia bine ce crede si in cine crede si chiar daca ganduri negre veneau cu gramada acum prezenta lui Dumnezeu in viata lui era taria lui …

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntru  meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.Ps.94.19

Cum nimic nu-i la voia intamplarii in viata credinciosului , incepu sa scrie unui suflet calauzit fiind de Dumnezeu…

Toate conversatile lor il aveau in centrul discutiei pe Domnul,  speranta inimilor frante….

Zilele treceau , iarna tot mai nemiloasa isi facu culcus peste satul lui si el continua sa munceasca si sa se tina de munca…

Cu toate ca durerea din sufletul  lui era de mare si abia ii trecea ziua nici macar  noaptea nu tinea cu el  si somnul fugea de la el….

Cand venea seara acasa de la munca si vedea casa goala i se rupea inima…

Citea ceva din Biblie, se ruga ,  isi facea focul si apoi imbratisa speranta cu toata puterea pe care o mai avea si pentru ca nu avea somn intra pe net….

Cu toate ca netul uneori e ca o jungla nu sti niciodata cine e si ce intentii are cel (cea) din spatele ecranului ,totusi el gasii un suflet care simtea ca il intelege si asta pentru el conta foarte mult….

Acum avea si el cu cine schimba cateva vorbe si asta il ajuta sa treaca mai usor peste toate si sa nu cada in vreo depresie….

Zi de zi se minuna de puterea pe care i-o dadea Dumnezeu sa meraga inainte….

Intr-una din zile cand i se spuse ca Domnul il va binecuvanta cu o familie caci Domnul nu uita pe nimeni  , nu putu sa accepte ideea si repeta mereu ca acest capitol dragoste din viata lui a luat sfarsit… Si totusi in singuratate inima lui striga VOIA TA DOAMNE SI NU VOIA MEA …

„Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” Fapt.Apos.22:14

Cu toate ca era tanar acesta incurajare nu putea inca sa o accepte desi  unii isi refacuse viata chiar si dupa 50 de ani ….:)

Ce mult facea pentru el ca cineva se roaga pentru el si il incurajeaza in momentele limita ale vietii….

Dragii mei

sa nu incetam sa incurajam,sa redem la oameni speranta,sa mangaiem si sa ridicam asa cum Domnul ne ridica si pe noi de multe ori ….

Am urmarit acest film incurajator si desi e multa filozofie in el totusi am luat din el partea frumoasa si mi-am indreptat inima spre o gandire pozitiva si spre o atitudine optimista .

Este adevarat ca sunt multe cai frumoase care par a fi ideale si totusi fara Christos Domnul totul e pustiu si gol ,o frumusete de suprafata,ganduri pozitive care nu au o temelie puternica …
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Prov.14:12

Sa ne alipim inima de Domnul taria noastra si sa nu uitam caci EL E CALEA ADEVARUL SI VIATA !!!! (Ioan 14:6 )

„Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!” Ieremia 30:5

        Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Iti poti vindeca viata-You Can Heal Your Life (FILM )

http://www.youtube.com/watch?v=ljkxrOl3Ywg

by Insula Ekklesia

indexvv

532426_385085434919474_473071121_n - Kopie

De ce ne descurajam ?!!!

Dragii mei

acest fenomen negativ ne prinde uneori pe fiecare si vrem, nu vrem cadem in mreajele lui  🙁

Oricat de tari am fi totusi trebuie sa o recunostem ca toti  trecem si gustam amarul descurajarii 🙁

Am putea spune ca asa e viata cu zile triste ,cu zile senine,cu zile bune cu zile rele….dar totusi exista si partea noastra care „uitam ” sa ne-o facem si nu veghem si descurajarea ne prinde ca o plasa care tot ne infasoara pana ar vrea sa ne ieie chiar si viata…..

      Hai sa ne gadim in termeni mai simpli ….

Daca te invelesti cu o patura normala ai aer sa respiri si sa iesi repede de acolo  dar daca patura e lunga si mare si tot te infasoara pana la urma numai ai  aer si chiar esti expus pericolul de moarte….

Asa este si cu descurajarea  cum o numesc eu un fenomen negativ  …Nu stiu in termeni de psihologie cum se numeste caci desi mi-ar fi placut sa studiez psihologia totusi nu am reusit ci doar niste carti pentru ca drumul vietii mele m-a dus mereu pe la „portiile scolii ” si astfel am ajuns o

AUTODIDÁCTĂ

( AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.  )

Dar ce este  de facut pentru a prinde din nou curaj si aripi sa zburam din nou ?

Uneori doar un verset e de ajuns si ajungem la liman 🙂

Alteori e nevoie de post,de rugaciune si de perseverenta pe calea Domnului…

Recomand a se citii zilnic Biblia si mai ales cand incepem ziua .

Daca trebuie  sa ajungi la scoala (serviciu,facultate ) la 7  atunci te trezesti mai devreme ca sa ai timp sa te rogi si sa citesti macar 10 minute din Biblie .

Deasemenea citirea Psalmilor iti va aduce multa mangaiere iar citirea cartii Proverbe iti va duce multa  intelepciune….

Daca esti crestin nu cred ca mai este cazul sa iti amintesc caci rugaciunea este respiratia sufletului si a te ruga nu inseamna numai timpul de rugaciune de  pe genunchi ci

rugaciunea e un mod de viata,te rogi in autobuz,in tramvai,pe strada ,esti cu gandul la Domnul si cand vine ispita,incercare esti in garda si iesi biruitor 🙂

Sa-ti dau un exemplu scurt :

Ieri am fugit dupa un tramvai ca doream sa ajung la o banca sa trimit niste bani urgent la cineva si dupa ce ajung tramvaiul constat ca usa din spate e aglomerata si fug repede la o doua usa si cand apa pe buton sa se deschida nu se deschide desi normal trebuia sa se deschida …

Apoi repede fug la usa care era initial aglomerata si chiar in fata mea se inchide usa .Apas din nou pe buton ,apasa si o femeie din tramvai si nimic….

Era clar ca vatmanul a facu-o intentionat caci cand calatoresc cu tramvaiul si sunt in fata urmaresc miscarile vatmanului si obserc cum in fiecare statie ochii lui sunt indreptati in oglinda adica pe usi…

Primul gand care mi-a venit a fost negativ asa cum scrie in

Corinteni 15:46 ” Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă….”

M-am suparat scurt pe moment si ma gandeam ca in momentul cand s-a inchis usa trebuia sa tin mana pe usa si sa mut tramvaiul de pe sine sa il rastorn 😉 netinand cont ca era plin de pasageri 🙁

Apoi am inceput sa ma rog pentru vatman sau poate era vatmanita 🙂 nici nu am avut timp sa observ ca eram prea grabita…

M-am gandit saracul (sarucuta) poate nu s-a rugat nimeni pentru ea pentru familia lui (ei) pentru pacea din casa lui (ei ) …si uite asa mi-a trecut repede supararea si pana la urmatorul tramvai m-am rugat 🙂  …binenteles in gand ca doar nu m-am pus in genunchi in mijlocul strazii 😉

       Deci ,indiferent de situatia ta gandeste la altii cu alte situatii poate mult mai grave ca si situatia ta si crede-ma ca asta iti va da curaj si multumire caci suntem datori sa fim multumitori si chiar pentru situatile pe care nu le intelegem …

Oare nu sunt si acestea in evidenta lui Dumnezeu ?

Oare i-a scapat lui Dumnezeu ceva ???

Crezi tu ca Domnul e mare si minunat ????

Ai meditat vreodata la versetul din Iov 42 :10 ??? Chiar acum ti-as recomanda sa citesti  in intregime carte Iov din Biblie si crede-ma ca starea ta se va schimba radical …..

„Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.(Iov 42:10)

Sunt perioade in viata noastra cand starea noastra ajunge apasata,descurajata,trista si chiar viata ni se pare un act de curaj ….

Ceea ce ne poate inviora este nadejdea care nu piere si

prin rugaciune si rabdare Domnul ne aduce din nou la starea de HAR si BUCURIE ….

Sa nu dam inapoi ,

sa nu ne lasam descurajati ci sa ne incredem din toata inima

IN CEL CE POATE TOTUL IN CEL VESNIC SI MINUNAT ….

sa ne rugam si sa ne uitam cu luare aminte la Domnul nostru Isus care
a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine,

pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre….Evrei 12:3

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Christos Efes.5:20

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Apocalipsa 2:7

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” Apoc.2:7

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri Apoc.2:26

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”Apoc 3:21

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

Dacă ai un vis, crede în el şi vei găsi persoana potrivită care să te ajute!

Dragii mei

am citit azi dimineata un articol de la un prieten bun si cum era vorba de vise mi-am zis acesta e pentru mine 🙂 …

Subiectul principal era

daca ai un vis crede in el si vei gasii persoana potrivita sa te ajute :)…

Ce sa zis eu ,cum am mai multe vise si multe esuate rau de tot  🙁 mi-am dat seama ca totusi mai am speranta si mi-am facut un mic calcul  🙂

adica daca pentru un vis e nevoie de o persoana atunci pentru mai multe vise e nevoie de mai multe persoane 🙂  sau poate  voi intalnii chiar persoana potrivita  prin care visele  mele vor devenii realitate  🙂

 …

Nu pot sa imi fac vreun plan si sa nu zic

DOAMNE VOIA TA SA SE FACE IN VIATA MEA

caci  vor fi si vise care nu se vor implinii pentru  simplu fapt ca nu trebuie sa ni se implineasca  caci nu avem nevoie de ele sau daca s-ar implinii ne-ar distruge ….

Daca un sarac care devine bogat se pierde de Domnul si apoi regreta ca mai bine ramanea sarac cu Domnul decat bogat si fara binecuvantarea Lui …..

Luati-va o portie de respiratie, una de credinta si una de rabdare  ca sa cititi acest articol pe indelete si  aveti mare grija sa nu va scape veun amanunt 🙂

Se întâmplă uneori în viaţă ca firul roşu să se întrerupă şi să nu ştii cum să continui, cum să îl reînnozi ca viaţa să îşi continue cursul ei „firesc”.

Cred că majoritatea dintre noi am trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o astfel de experienţă. Şi fie am reuşit cu forţele proprii să depăşim situaţia, fie ne-a ajutat familia, rudele, prietenii.

Dar ce părere aveţi de o persoană absolut necunoscută, pe care o vezi pentru prima dată în viaţă?

Căreia îi spui doar problema ta, nevoia ta, visul tău şi e dispusă să îţi întindă o mână? Pare un scenariu de telenovelă, acolo unde totul e posibil, sau din Rai, acolo unde toţi sunt buni cu toată lumea.

Dar slavă Domnului că acest Rai există şi pe pământ, adică există şi aici oameni care, prin exemplul lor, ne învaţă ce e bunătatea, dăruirea, ajutorarea celorlalţi, ce înseamnă să fii deschis spre nevoile celuilalt şi nu centrat pe tine, pe nevoile tale.

 
          Mi s-a întâmplat şi mie să caut un om, un om dispus în primul rând să mă asculte şi apoi să creadă în mine, în proiectul meu şi în capacitatea mea de a dezvolta acest proiect.
Povestea mea a început acum 11 ani când, datorită unor întâmplări deloc plăcute, am hotărât să renunţ la învăţământ. Nu aveam nici o alternativă, nu ştiam ce voi face pe mai departe, nu ştiam de unde să încep, încotro să mă îndrept, nu ştiam decât că nu mai doresc să lucrez în învăţământ. Şi, cum orice minune durează 3 zile, după ce mi-a trecut supărarea, au început întrebările: bine, dar eu ce fac mai departe? Cu ce o să îmi câştig existenţa? Eu altceva nu ştiu să fac decât să predau.
Pentru asta m-am pregătit, pentru asta am învăţat.
 
        Privindu-mi CV-ul nu aveam prea mari şanse să mă angajez într-un post bine plătit.
Dar nu m-am lăsat descurajată de asta.
Dorinţa de a schimba ceva în viața mea era aprinsă în inima mea, iar în învățământ nu mai vroiam să mă întorc niciodată.
OK, şi atunci ce e de făcut? Nu ştiu ce faceţi voi când vă căutaţi un loc de muncă.
Poate căutaţi în ziarul Piaţa, poate vă depuneţi CV-ul la mai multe companii, poate vorbiţi cu părinţii, rudele, prietenii să vă ajute etc. Eu nu am făcut nimic din toate acestea.
Eu nu am depus nici un CV (v-am spus că nu arăta prea bine), nici nu am aşteptat să îmi plâng de milă.
Doar eu am fost cea care a renunţat, cu toate că mă puteam râzgândi oricând căci nu îmi depusesem încă demisia. Dar nu, hotărârea era luată orice ar fi. Şi ghiciţi ce am făcut? Am luat cartea  Pagini Aurii!
 
      Vă vine să credeţi? Să îţi cauţi un loc de muncă în Pagini Aurii! De fapt eu căutam o idee, o firmă care să îmi “descopere” ce pot eu să fac cu ceea ce ştiu, cu pregătirea mea de atunci. Şi am luat domeniile pe rând, de la A. Şi nu am găsit nimic interesant până la E. Dar când am citit edituri mi s-a aprins beculeţul. Am ştiut că e exact ceea ce căutam. Să lucrez într-o editură. Dar ce să fac acolo? Redactor? Nu aveam Facultatea de Litere sau Jurnalism. Să redactez? Nu ştiam PC decât noţiuni de bază. Să fac design? Nu cunoşteam nici un program de design.
 
      Începuse lupta în mintea mea: dorinţa de a lucra într-o editură, pe de o parte, şi inamicul care îmi spunea că nu ştiu să fac nimic, pe de alta. Dar dorinţa de a nu mă mai întoarce în învăţământ era mult mai mare şi a învins. Mi-am adus aminte că în şcoala unde predasem mă ocupasem de un proiect. Mi-am zis atunci că aş putea să dezvolt acest proiect la scară naţională.
Aşadar ideea era să realizez teoretic acest proiect cu care să mă prezint la edituri, să le arăt ce am de gând, care e ideea mea şi ce vreau să fac. Zis şi făcut.
 
      Am realizat un proiect dar deloc bine pus la punct sau profesionist. (Acum îmi vine să râd când mă gândesc cu ce m-am prezentat. Dar pe atunci nu mă interesa acest aspect sau nu consideram că e foarte important. Mă anima doar dorinţa de a lucra la o editură pentru a-mi dezvolta proiectul care era visul meu.
Dintr-o dată viaţa mea a luat o nouă culoare. Ştiam că e ceea ce doresc să fac. Ştiam că s-a încheiat o etapă din viaţa mea şi că trebuie să încep o alta.) Acum trebuia să mă prezint la edituri cu el. Dar la care? Nu ştiam nici măcar unde sunt editurile în oraşul meu sau care e mai „tare”, ce să mai zic să am o cunoştinţă care să mă recomande sau să îmi pună o pilă, cum se obişnuieşte…”
 
 

Am fost în cea mai adâncă disperare (marturia unei mame)

           Ce am învăţat ca mamă

de Mary Lebsock

Descoperirea homosexualităţii fiului meu m-a aruncat în cea mai adâncă disperare.

 Chiar după luni întregi de tristeţe, nu aveam idee cum să ies din groapa disperării. A fost o vreme când nu puteam nici măcar vorbi despre evenimentele care avuseseră loc în familia noastră, fără să izbucnesc în lacrimi. Îmi era extrem de ruşine de faptul că Kent, fiul nostru cel mare, alesese să intre în aşa-numitul stil de viaţă „gay”.

Totul a început cu o scrisoare pe care am găsit-o, pe care o scrisese Kent. Soţul meu şi cu mine l-am confruntat, şi el a recunoscut că era implicat din punct de vedere homosexual.

Deşi am reuşit să îi spunem lui Kent că îl iubim în ciuda a orice, ceva a murit înăuntrul meu. Imaginea persoanei care am crezut că este fiul meu s-a schimbat pentru totdeauna. Toată speranţa că viaţa mea are sens, părea să fi dispărut din cauza problemei copleşitoare din familia noastră.

Eşti complet ratată ca părinte, mi-am spus mie însămi.

 Opinia societăţii despre homosexualitate mă făcea să mă simt ca o persoană de clasa a doua. Deşi ştiam că nu era adevărat, mă simţeam ca singura mamă care se confruntase vreodată cu această problemă.

Eram foarte îngrijorată de viitorul lui Kent. Era un tânăr strălucit. Mi se părea că renunţa la tot viitorul lui din cauza implicării homosexuale.

Temeri secrete

Într-un fel, nu a fost un şoc total să aud vestea despre fiul meu. Simţisem că ceva nu era în ordine de când era copil, şi am trăit cu o teamă secretă de când era preşcolar. Întotdeauna am sperat că va „depăşi” ceea ce acum ştiu că era o confuzie a identităţii de inspiraţie satanică.

Crescând, Kent era deseori izolat şi singur. De-a lungul anilor, ne-am consultat cu profesorii lui, cu medicul lui pediatru, cu medicul nostru de familie şi cu pastorii noştri, dar niciunul dintre ei nu părea să ştie ce se putea face.

Dumnezeu mi-a arătat mai târziu durerea prin care trecea Kent din cauza faptului că era respins de cei de aceeaşi vârstă.

Mă doare să ştiu că nici măcar nu a simţit că ne putea face cunoscută această problemă nouă, părinţilor lui.

Când bomba implicării homosexuale a lui Kent a lovit familia noastră, lucram cu normă întreagă în afara casei. Fiul nostru mai mic avea mari greutăţi în timpul ultimului an de liceu, folosind droguri şi trăind în general într-un mod care nu ne făcea plăcere. Astfel încât, deşi profund întristată de vestea lui Kent,

pur şi simplu nu m-am putut confrunta cu ea.

 Din punct de vedere emoţional, am învelit această situaţie într-un ambalaj frumos şi am notat pe ea: „Pentru a fi confruntată mai târziu”. Aveam deja destule probleme de rezolvat.

Trăind ca un robot

Am devenit un robot, făcând în fiecare zi ceea ce trebuia să fac. Punând un picior înaintea celuilalt, speram că voi ieşi cumva din această perioadă oribilă de paralizie emoţională. Ştiam că eram încă în viaţă, deoarece simţeam intermitent durerea dezamăgirii şi întristării din cauza tuturor problemelor familiei noastre.

Stăteam la maşina mea de scris la serviciu, sperând că nimeni nu va vedea lacrimile care mi se adunau în colţul ochilor. Nu vroiam ca cineva să ştie despre situaţia fiului nostru. Simţeam că dacă lăsam vreodată garda jos şi plângeam cu adevărat, nu voi mai putea să mă opresc niciodată.

Câteva luni mai târziu, au venit dintr-odată o mulţime de schimbări. Mi-am părăsit slujba pe care o aveam de treisprezece ani. Ne-am mutat din casa în care trăisem optsprezece ani, într-o zonă îndepărtată, fiul nostru mai mic a absolvit liceul şi a plecat de acasă, şi câinele de familie care ne era drag a murit.

Relaţia dintre soţul meu, Bernie, şi mine, se deteriorase de-a lungul anilor. Eram foarte imatură şi soţul meu era adesea necomunicativ. Toate aceste probleme de durată au provocat un mare conflict în căminul nostru şi sunt sigură că i-a afectat şi pe copiii noştri.

Cu aceste ultime evenimente, am ajuns la capătul puterilor. Bernie simţea că trebuia să acceptăm vestea despre fiul nostru şi să mergem înainte, dar eu pur şi simplu nu puteam face aceasta. Nu l-am respins pe Kent niciodată, dar nu puteam accepta ce făcea drept dorinţa lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

Nu ştiam cu adevărat sigur ce spune Biblia despre homosexualitate şi am căutat chiar o portiţă de scăpare, dar nu am găsit niciodată vreuna. Cu toate acestea, căutarea mea m-a dus la Cuvântul lui Dumnezeu. Deşi pe atunci nu ştiam, acela a fost începutul vindecării mele.

Dumnezeu m-a găsit când eram în groapa unei disperări adânci.

Nu aveam nicăieri unde să mă uit, decât în sus. Domnul fusese mereu acolo, dar acum avea în sfârşit atenţia mea neîmpărţită.

Trecusem printr-un întreg proces al întristării: şoc, negare, necredinţă. Nu se poate întâmpla aşa ceva familiei noastre, m-am gândit eu. Oscilam între panică şi jelire; petreceam zile întregi fără să fac nimic altceva decât să plâng.

Biblia spune că Dumnezeu pune lacrimile noastre în burduful Lui (Psalm 56:8) şi cred că a umplut câteva butoaie cu lacrimile mele.

Izolare

Nu vroiam să văd pe nimeni. În depresia şi izolarea mea, dădeam monumentale „petreceri de compătimire” la care nu venea nimeni în afară de mine. Simţeam multă vină şi ruşine. Mă tocmeam de asemenea cu Dumnezeu: „Dacă îl vei aduce pe fiul meu pe calea cea bună, voi merge în Africa sau China! Nu voi mai păcătui niciodată!”.

Cum credeam că voi putea împlini vreodată vreuna dintre aceste promisiuni, nu ştiu – pe vremea aceea de-abia puteam funcţiona! A coace un rând de prăjituri era o treabă prea grea pentru mine, ca măcar să mă gândesc la ea. Aceasta era foarte neobişnuit pentru mine, pentru că în cea mai mare parte a vieţii mele fusesem o persoană foarte capabilă.

Mi-am pierdut complet pofta de mâncare. Dacă nu ar fi fost Lipton Tomato Cup O’ Soup, cred că aş fi murit de foame. Aveam accese în care tremuram şi nu am dormit o noapte întreagă  mai mult de un an. Eram aproape „moartă” din punct de vedere al interesului personal în ceea ce priveşte sexul, gândindu-mă doar la ce făcea fiul nostru ori de câte ori apărea problema propriei mele relaţii sexuale cu soţul meu.

Într-o zi îmi era teamă că voi muri; în ziua următoare, mă rugam să mor. În cele din urmă a trebuit să fiu internată în spital, dar după multe teste s-a ajuns la concluzia că nu aveam nicio problemă fizică.

Soţul meu, Bernie, a înţeles că avea răspunderea unei persoane care era atât de nervoasă şi de neliniştită încât nu putea face faţă situaţiilor simple, dar nu ştia ce să facă.

Încerca să se confrunte cu propria lui întristare şi ştia că nu îşi putea permite să îşi piardă şi el echilibrul. În cele din urmă l-am convins să meargă cu mine să vedem un psiholog pentru consiliere cu privire la toate problemele familiei noastre. Am intrat în contact cu mânia şi cu resentimentul pe care le înăbuşisem de-a lungul anilor. Dar psihologul nu a putut să vindece cu adevărat ceea ce mă durea.

Găsind salvare

Într-o zi când jeleam, am văzut campania „Am găsit” la televiziune.

I-am încredinţat viaţa mea Domnului Isus, rugându-mă ca El să îmi ierte toate păcatele

 şi să Se ocupe de viaţa mea.

Ştiam că nu putea înrăutăţi situaţia mai mult decât o făcusem eu deja. Am ajuns să înţeleg că îmi putea aduce o viaţă nouă. Am descoperit că El îi iartă chiar şi pe părinţii care au încurcat lucrurile.

 Puterea Lui a început să se manifeste în viaţa mea, vindecându-mi inima rănită.

Am învăţat cine eram în Isus Christos.

 Pentru că m-am supus lui Dumnezeu şi m-am împotrivit diavolului, el a trebuit să fugă (Iacov 4:7).

I-am iertat pe cei faţă de care aveam resentimente, nu cu sentimentele mele, ci printr-o alegere a voinţei. După o perioadă de timp, Domnul Isus a vindecat şi sentimentele.

 Cel mai bine, am fost în stare să primesc de la Tatăl meu ceresc iertarea pentru mine însămi. Am început să înţeleg, creştinismul nu înseamnă creştinism de biserică – nu înseamnă nici măcar o biserică, ci o relaţie cu Dumnezeu.

O unealtă care m-a ajutat cu adevărat a fost să pun versete pline de sens pe bandă, lăsând spaţiu între ele ca să le repet. Acesta a devenit „micul meu dejun” spiritual în timp ce făceam treburile casnice de dimineaţă.

O altă unealtă pe care a folosit-o Dumnezeu şi care a fost un ajutor şi o binecuvântare atât pentru soţul meu, cât şi pentru mine, a fost un grup de suport la The King’s Ministries [Misiunile Regelui].

Am întâlnit oameni tineri care fuseseră eliberaţi de homosexualitate prin puterea lui Dumnezeu. Ei ne-au iubit şi ne-au dat speranţă.

Vindecare emoţională

Soţul meu L-a primit pe Domnul Isus Christos şi căsnicia noastră a început să meargă mai bine cu Domnul  Isus în centrul ei.

 Bernie este acum cel mai bun prieten al meu, al doilea după Domnul meu Isus. După o perioadă de timp, s-a îmbunătăţit şi relaţia noastră cu amândoi fii ai  noştri. Am fost în stare să îi pun pe altarul lui Dumnezeu, pentru că

 El m-a convins că avea un plan mult mai bun pentru vieţile lor decât mine.

 Orice schimbări în ei vor trebui să fie aduse de Dumnezeu.

Biblia mi-a dat nişte promisiuni foarte importante pe care să mă sprijin,

precum Proverbe 11:21: „Sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată”.

Un alt verset care îmi dă speranţă este Fapte 16:31: „Crede în domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta”. Kent este în familia inimii mele şi Dumnezeu mi-a dat speranţă reală pentru fiul nostru.

Teologia mea este simplă: în fiecare moment al fiecărei zile, ori ne punem de acord cu Dumnezeu şi cuvântul Lui, ori ne punem de acord cu diavolul. Fiul nostru cel mai mic şi-a dedicat viaţa Domnului şi ştim că Dumnezeu este de asemenea în procesul de a-l salva pe fiul nostru mai mare. I-am încredinţat deplin pe amândoi lui Dumnezeu şi am pace.

Mary Lebsock a fost membră a personalului Exodus International din America de Nord. Locuieşte cu soţul ei în zona Denver.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusinternational.org.

by  http://contracurentului.com/   

          Ps.

Daca te-a ajutat aceasta marturie si o consideri ziditoare atunci iati cateva minute si

 trimite-o si prietenilor tai caci nu ar fi corect  🙂

sa te gandesti numai la tine asa cum nici eu nu m-am gandit numai la mine ci cum am citit-o am si transmis-o mai departe ca si altii sa fie intariti prin lucrarile si harul Domnului minunat…..

                Nu uita motto-ul vietii mele :

Tot ce e bun,frumos si (sau) de folos trebuie raspandit 🙂

„O poveste de dragoste” tulburatoare si o eliberare adevarata

   Iubisem o fata…..

 Era noaptea tarziu si eu inca nu dormeam…(de ce nu ma iubit?)gandurile ma framantau si umbrele negre dansau oribil in vidul sufletului meu…

Locuiam pe strada cu deznadejdea in valea umbrei mortilor ,lipsita de sens si fara viata…

Vizavi de mine locuia depresia si in fiecare seara ma vizita inainte de culcare…Eram asa de intimi…

 La inceput am ezitat ,insa nu dupa mult timp am zic ca oricum ”viata”nu m-a facut fericit ,si de ce nu as cunoaste si moartea…?

A intrat pe usa intr-o noapte tarzie de iarna cand cerul deasupra capului meu era de plumb,si pamantul de sub mine de arama…

S-a apropiat de mine intinzandu-mi mana…Avea ochi sticlosi si reci,lipsiti de orice sentiment ….

 Pasea atat de sigur incat tresaream la fiecare pas de-al sau…

-Inima mea striga…nu! nu vreau!..ceva din mine ,parca de undeva departe ma oprea…

Mintea spunea :fa-o!! ce mai astepti?

 Zilele insa treceau una cate una,saptamani si luni….

Moartea insa ma vizita tot des si mai insistent, plecand de la mine doar catre dimineata…

Imi cerea sa-i dau mana si sa merg cu ea…undeva departe…

Cand incercam sa intind mana catre ea efectiv simteam cum ingheata sufletul in mine doar la apropierea de acea mana lunga,malefica.

Intr-o zi insa m-a vizitat o fata cu numele Speranta.Ea ma placea, insa eu eram indiferent fata de ea…

Printre altele ea  mi-a spus ca Domnul Isus ma iubeste si vrea sa-mi de-a o viata noua,minunata.

Eu am ridicat din sprancene neincrezator,si am mers acasa,’in vale”…Acolo deznadejdea impreuna cu minciuna au venit repede la mine imbratisandu-ma si m-au convins in prima faza ca totul este zadarnic,deoarece sunt prea pacatos pentru  a mai putea fi acceptat de Domnul Isus si  ca nu merita(cica!)

 Deznadejdea ma ”imbratisat”din nou asigurandu-ma ca nu voi ramanea in starea aceasta deoarece moartea va veni la mine cu ”solutia”la problemele mele…

Moartea a fost asa de insistenta…a stat acolo pana dimineata in prag cu mana intinsa catre mine…

Profilul trupului sau cetos si murdar umplea efectiv tocul usii nelasand sa patrunda de loc din lumina lunii in camera mea rece…

Insa spre dimineata la rasaritul soarelui a fugit caci nu iubea lumina,ba inca  vazuse si pe speranta ca daduse coltul pe strada si se indrepta spre casa mea odata cu ivrea zorilor.

Plecand intoarse capul catre mine si cu un glas metalic si rece ma asigura ca la lasarea seri va veni din nou…

In mine sangele pulsa si fiori reci imi fulgerara sufletul….

Imediat dupa el, speranta intra pe usa pasind cu atata finete si eleganta…ma izbea diferenta dintre ea si moartea…

Inima mea spune:si daca speranta spune adevarul?Privind-o simteam ca pot avea incredere in ea..Ea nu putea minti desi vecina  de langa casa mea  minciuna si fratele ei inselaciunea, numai lucuri rele spuneau despre ea…

Cu toate astea am decis sa ascult Speranta.Ea mi-a spus ca daca il chem pe Domnul  Isus care ma iubeste nespus de mult ,in inima mea voi fi iertat de orice pacat.

El ma va muta din ”vale”sus pe culme in Imparatia dragostei Sale unde noaptea si moartea nu au acces…

Acolo voi intelege scopul vietii mele,si voi scapa de ”deznadejdea…”

Acolo voi apuca destinul pentru care am fost creat si voi lasa in urma toata lipsa de sens…

chiar si  acel sentiment de insuficienta…

Acolo Dragostea,Bucuria,Pacea vor fi prietenele mele vesnice si

Domnul Isus care este sursa si sensul vietii imi va arata vesnicia Lui…

In sinea mea mi-am spus:voi incerca asta,si daca se va intampla aceasta nu voi mai accepta sa merg din nou in ”vale”

 Trebuia doar sa-L chem cu credinta pe Domnul  Isus…si L-am chemat…

De atunci anii au trecut si acea „vale”  a ramas mult in urma … Privind inapoi imi dau seama cat de josnice erau

”prietenele mele ”deznadejdea,minciuna si inselatoria

Ele niciodata nu m-au iubit…ele de fapt lucrau mana in mana cu moartea…. Acum insa acestea au ramas undeva in urma si doar amintirea  mai imi  spune vag ca undeva candva am locuit in ”Vale”

 Sunt asa de fericit acum gasindu-l pe Domnul Isus, am gasit sensul vietii.

Cine se increde in sinele lui ori in altcineva decat Domnul Isus ramane in moarte spirituala in pacat si deznadejde

Apuca adevarata Viata!!!!!!!!!!

                        O poveste  scrisa de  Ben

Ps.Beni te rog frumos sa nu te superi dar  am moderat putin articolul  si l-am corectat gramatical 🙂

  Cred ca Domnul nostru  Isus nu e nici Gheorghe ,nici Ion si nici Vasile de aceea consider de cuvinta sa scriu Domnul Isus si niciodata Isus  caci EL  E REGELE REGILOR SI DOMNUL DOMNILOR ….

Eu cred ca trebuie sa-L dam respect,prin traire ,prin vorbire cat si prin orice lucru…

                   THANK YOU ! GOD BLESS  YOU  !!!

NU UITA !!!

Tu esti o persoana speciala si cauta sa ai o viata speciala:)

Multumesc pentru vizita!

Daca ti-a placut atunci te poti abona la postarile acestui blog 🙂

Tin sa te anunt caci postarile principale contin meditatii zilnice de C.H.Spurgeon (deocamdata) iar pe langa acestea vei gasi

o diversitate

de mesaje,marturii,muzica crestina,meditativa(relax ) si clasica,

documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize,curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Meditatia zilei (16.03.2012)Crede in puterea eliberatoare a Domnului !

Meditatia zilei (03.03.2012)Rugaciunea simpla si sincera aduce rezolvare!

Unde ne ducem cand nu avem speranta?!(Nick Vujicic-video)

      Psalmul 6

1 Doamne, nu ma pedepsi cu mania Ta si nu ma mustra cu urgia Ta.

2. Ai mila de mine, Doamne, caci ma ofilesc! Vindeca-ma, Doamne, caci imi tremura oasele.

3. Sufletul mi-e ingrozit de tot; si Tu, Doamne, pana cand vei zabovi sa Te induri de mine?

4. Intoarce-Te, Doamne, izbaveste-mi sufletul! Mantuieste-ma, pentru indurarea Ta!

5. Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in Locuinta mortilor?

6. Nu mai pot gemand! In fiecare noapte imi stropesc asternutul si-mi scald patul in lacrimi.

7. Mi s-a supt fata de intristare si a imbatranit din pricina tuturor celor ce ma prigonesc.

8. Departati-va de la mine, toti cei ce faceti raul! Caci Domnul a auzit glasul plangerii mele!

9. Domnul imi asculta cererile si Domnul imi primeste rugaciunea!

10. Toti vrajmasii mei vor fi acoperiti de rusine si cuprinsi de spaima; intr-o clipa vor da inapoi, acoperiti de rusine.

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>