Dormi linistit ca nu are nimeni nimic cu tine

9-de-df6f436212bca0d562bbcc76f8a61c2bDragi prieteni imi era dor sa va scriu sa ne intalnim online sa ne rugam unii pentru altii, sa nu stam nepasatori la problemele si dorintele noastre.
Eu doar o dorinta am sa il lamuresc pe domnul Tudor, Petru, etc ca nu stie nimeni cum il cheama ca isi schimba numele ca vremea si se ascunde din motive numai de el intelese…
Nu stiu cine ia bagat in cap ca eu am facut si postat ceva poza cu el.

Eu nu fac asa ceva si nici nu am timp de glume proaste.
Tare as vrea sa ca acest domn sa nu il numesc altfel 🙂 sa aibe cateva minute de sinceritate si sa inteleaga adevarul.Am multe adrese de email deci nu sunt de negasit 🙂
Nu stiu de ce fuge de conversatie caci mie imi place sa lamuresc fiecare lucru.Cand sunt vinovata recunosc si repede ma intrept si cand nu sunt vinovata dorm linistita ca nu am facut rau la nimeni.
Exista o vorba

Ce faci ? si raspunsul e „Bine la toti si rau la nimeni ”
Asa cred ca ar trebuii sa facem fiecare si chiar daca mai gresim ca nimeni nu e perfect sa ne intreptam repede greselile si sa mergem inainte.
Este asa de scurt timpul cat vom fi pe pamant ca nu se merita sa ne facem rau unii altora.

Cu totii ducem jugul suferintei pas cu pas, an dupa an…
Nu exista om de pe pamant care sa nu aibe o durere, o amaraciune, o suferinta.
Este adevarat ca unii au incercari mai mari, altii mai mici dupa cum e hotarat de Cel care vede si cunoaste toate lucrurile.
Ceea ce ne da mangaiere si tarie e ca nimic nu e la voia intamplarii ci toate sunt sub atotstiinta lui Dumnezeu si El ne cantareste cat putem duce.
Noua ni se pare ca e prea grea povara, ca e prea greu sa asteptam sa se pocaiasca sotul sau sotia, si vrem toate de pe azi pe maine.
La Dumenzeu nu merge asa caci El stie mai bine si la El o zi e ca 1000 si 1000 ca o zi dar la noi si cateva clipe ni se par sute de ani si ele defapt sunt lasate acolo cu un scop bine definit.
Nu e usor sa nu murmuri cand totul se prabuseste, cand fratii te dau la o parte, cand cel care trebuia sa iti intinda mana iti intoarece spatete, cand celui care i-ai facut bine te vorbeste de rau, dar tacand si rugandu-ne in inima noastra vom vedea cum Dumnezeu nu ne va lasa caci este scris ca nu vom fi dati de rusine si ca
„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume ” 1 Ioan 4
E dureros sa ne comportam ca unii care nu il cunosc pe Dumenzeu si puterea Lui mare.
Sa nu cadem in descurajare ci sa ne pregatim ca Cel ce vine va venii si nu va zabovi si ferice va fi de cine il asteapta.
Sa strangem randurile in unitate, dragoste, cainta si bunatate.

Pe curand  🙂

O, creste-mi iubirea! -muzica si versuri

O, creşte-mi iubirea în inima mea
Isuse, Isuse, mereu Te-aş ruga,
//: Îmi umple cu dorul pe care-l aştept
Şi ochii şi glasul şi inima-n piept. ://

O, creşte-mi iubrea, Isuse iubit
Să fiu de-a ei haruri mereu copleşit;
//: Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val
Ca râul ce creşte de dă peste mal. ://

O, creşte-mi iubirea, iubite Isus
În starea şi’n locul în care m-ai pus;
//: Să port pretutindeni belşugul de har.
Şi-a ei revărsare să n-aibă hotar. ://

O, creşte-mi iubirea cu focu-i sfinţit
Şi chiar de m-ar arde, să fiu mistuit;
//: Flămând de iubire, mereu te-oi ruga
O, creşte-mi iubirea în inima mea. ://

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit
Chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit;
//: Să nu pot, Isuse, trăi fără ea
O, creşte-mi iubirea în inima mea. ://

O, creşte-mi iubirea, Isuse iubit
Căci Tu pe Golgota ai fost răstignit,
//: Când fiere amară să bei ei Ţi-au dat
Şi nimeni, din milă, nu Te-a ajutat. ://

O, creşte-mi iubirea, iubite Isus
Credinţa şi pacea s-o am până sus.
//: Alină-mi durerea şi inima-n piept
Cu dorul Tău, Doamne, pe care-l aştept. ://

Grăbeşte-Ţi venirea, Isuse iubit
Şi nu ne mai lăsa în chinul cumplit
//: Suntem dornici, Doamne, de venirea Ta
Până când, Isuse, Te vom revedea. ://

Versuri: Traian Dorz ¬ Muzica: Nicolae Moldoveanu


versete,iubire,Dumnezeu
mesaje,citate,ganduri

Meditatia zilei-Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu

 

miel«El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura.» Faptele Apostolilor 8:32

Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru că în acest fel S-a descoperit şi a fost cunoscut de lume.

Mielul este simbolul purităţii şi al nevinovăţiei.

Domnul Isus a fost Om în toate privinţele: «ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat» (Evrei 4,15).

A fost într-adevăr o fiinţă umană în carne şi oase, ca noi toţi de altfel şi recunoaştem adevărul acesta în dezvăluirea umanităţii Sale:

El a plâns, I-a fost foame, I-a fost sete, I-a fost teamă, a obosit, a fost ispitit de Satan – dar nu a păcătuit niciodată!

De aceea este numit Mielul sfânt al lui Dumnezeu.

Pentru că Domnul Isus a trăit în sfinţenie, sângele Său — şi numai al Său — ne curăţă de absolut toate păcatele.

El a ales să fie Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să putem păşi pe calea Sa.

El a venit din ceruri cu scopul clar de a fi sacrificat pentru păcatele noastre: «… vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12).

Nu a fost disperat din cauza execuţiei Sale groaznice, ci a spus cu hotărâre sfântă:

«Dar tocmai pentru aceasta am venit pană la ceasul acesta!» (loan 12,27).

Şi-a dat viaţa de bunăvoie şi prin aceasta ne-a descoperit nouă tuturor natura Sa de Miel, predestinat sacrificiului suprem.

WIM MALGO

lion-of-judah-lamb-of-god

Daca te simti impovarat de pacate sau greutatile vietii vino azi la El, chiar acum si spune-I Lui in rugaciune tot ce te apasa si cheama sangele Lui sa te curateasca pe deplin ca sa fi un vas curat, placut inaintea lui Dumnezeu.

El iti iarta toate pacatele si iti ia toate poverile inoindu-ti viata.

/:Rănile Lui ne-au mântuit, braţul Său ne-a izbăvit
În El avem iertare, în El avem vindecare:/
/:Cheamă-l în sufletul tău, cheamă-L când îţi este greu
El e bun şi va veni, sufletu-ţi va izbăvi:/
Îţi va izbăvï ”

 


cer,pasari,libertate
Stanca,versete

Este Allah al musalmanilor unul şi acelaşi cu Dumnezeul Bibliei ?

1000829_10201666172083202_653538913_nÎn Ieremia 2: 11 scrie: “… şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor”. Redăm mai jos sublinieri dintr-un articol din  “Life News”  (pagina 4 Aug-Oct.2007) de Bill Muehlenberg.               

“Adesea biserica este duşmanul ei cel mai rău. Desigur, sunt o mulţime de opoziţii şi ură faţă de creştinătate, dar uneori aceştia care se numesc pe ei înşişi credincioşi, pot face mult rău credinţei creştine”.               

Să luăm în considerare cazul unui episcop Romano Catolic olandez, Tiny Muskens. Recent el a argumentat că oamenii de orice credinţă ar trebui să se refere la Dumnezeu cu numele Alah. El spune că aceasta va aduce mai multă toleranţă şi armonie în Olanda, o ţară cu un milion de musulmani. Bishopul spunea: “Alah este un  nume frumos pentru Dumnezeu… Ce-I pasă lui Dumnezeu cum îl numim noi?… Aceasta este problema noastră.”            

Ce avem de făcut cu o asemenea propunere? Întâi, lui Dumnezeu îi pasă cum este revelat şi cum este numit. Autorevelarea Lui este o parte importantă a felului comunicării Lui cu noi, şi a ceea ce El vrea să ştim despre El. Numele contează, şi singurul Dumnezeu adevărat trebuie definit în termenii Lui proprii, nu în termenii noştri.            

 Dar ceva mai  semnificativ, oare ne este permis să-L socotim pe Dumnezeul Bibliei egal cu Alah? Putem folosi numele Alah fără să întâmpinăm o problemă teologică?… În special în cercurile misiologice aceasta este o lungă dezbatere teologică. Se pune întrebarea, cum ar trebui misionarii creştini cari lucrează între musulmani să caute o contextualizare a Evangheliei? Contextualizarea este importantă totdeauna, dar până unde? Poate oare include şi numele Alah?… E drept că în unele părţi din lumea Arabă, creştinii şi musulmanii arabi folosesc cuvintele Dumnezeu şi Alah intercalate.            

Dar mulţi ar putea argumenta că Alah al musulmanilor nu se aseamănă în nici un fel cu Iehova din Vechiul Testament ori cu Dumnezeu Tatăl revelat în Noul Testament. Sunt  numeroase motive pentru aceasta.            

Dar mai întâi, dacă ne gândim la originea lui, trebuie subliniat că în lumea arabă Alah este un termen, cumva, general pentru Dumnezeu, dat înainte de apariţia religiei islamice. Numele de Alah era folosit pentru o zeitate păgână din Mecca cu mult înainte de Mohamed. El a folosit termenul acesta însă a căutat să-l despoaie de vechea conotaţie păgână.             

De asemenea, mai trebuie subliniat şi faptul că Musulmanii argumentează că Alah este atât Dumnezeul Evreilor cât şi al Creştinilor. Mai mult, ei insistă că toate trei grupările se închină aceluiaşi Dumnezeu. Evreii şi Creştinii sunt consideraţi de Musulmani a fi “poporul Cărţii” şi misionarii musulmani se silesc şi insistă asupra acestui un Singur Dumnezeu, argumentând că este imperativ.             

Dar de fapt este oare Alah doar un alt nume pentru Dumnezeu la care se închină Iudeii şi Creştinii? Nu, nu este. Să începem cu Vechiul Testament. Câteva nume importante sunt folosite ca şi parte a autorevelării divine: IEHOVA  (IHWH)  este unul din cele mai semnificative nume. Exodul 3:13-15 este un pasaj fundamental  de bază în care Dumnezeu îşi declară numele Lui către Moise. Nu voi intra în toate complexităţile acestui nume ca termen descriptiv, dar pe scurt se poate spune că tradus înseamnă: “Eu sunt Cel ce sunt” sau “Eu voi fi Cel ce voi fi”. O parte a concepţiei Vechi Testamentale este că Dumnezeu S-a făcut de cunoscut pe Sine şi că El se revelează pe Sine nouă. Astfel IEHOVA poate fi cunoscut într-un sens foarte real.            

În Islam, Alah este total acoperit şi enigmatic. Alah este cu totul transcendent sau abstract şi nu poate fi cunoscut de om. Doar numai unele din activităţile Lui sunt revelate şi nu adevărata Sa esenţă. Alah este de neînţeles.             

La fel, foarte puţin este menţionat în Coran despre dragostea lui Dumnezeu. În timp ce aceasta este însă o temă prevalentă în ambele Testamente Biblice, în Coran este doar o trăsătură nesemnificativă a lui Alah            

Şi Alah este văzut ca omnipotent şi suveran în totalitate. Nimeni nu se poate împotrivi căilor lui, şi numirea de Islam înseamnă “supunere”. Musulmanii simplu se supun cerinţelor misterioase şi neînţelese ale lui Alah. Nu poate fi întrebarea, de ce? ci simplu supunere.            

Însă Dumnezeul pe care îl prezintă Biblia, care este, de asemenea, suveran şi majestic, ne invită pe noi oamenii să venim să ne judecăm cu El (Isaia 1:18-19), să îi punem întrebări, să căutăm relaţia cu El, să ne rugăm Lui cu credinţa că unele din rugile noastre vor fi eficace. În contrast, este un fatalism adânc între musulmani. Ceea ce se întâmplă este voia lui Alah, iar noi nu avem dreptul să întrebăm de ce?…             

Un aspect a lui Iehova, deseori menţionat în Vechiul testament, este sfinţenia Lui. Aceasta este o caracteristică definitoare a lui Dumnezeu.. Dar în Islam acest aspect este atins doar tangenţial. Alah este numit sfânt numai de două ori în Coran.            

Şi desigur Dumnezeul Creştinismului este Triunic. Îl cunoaştem ca Sfânta Treime: Un Singur Dumnezeu în trei Persoane. Monoteismul strict al Islamului nu are loc pentru o asemenea concepţie. Astfel în creştinătate locul Domnului Isus Hristos este fundamental în opoziţie cu poziţie oferită Lui în Islam.            

Cum deja s-a mai menţionat, o diferenţă majoră între Dumnezeul Bibliei şi Alah este aceea că Alah este ceva depărtat, transcendent, (mai presus de comun, neobişnuit) şi stă la distanţă de creaţia lui… Totala transcendenţă a lui Alah este o temă majoră în Islam. În contrast Dumnezeul Bibliei este cu siguranţă transcendent dar este, de asemenea, şi imanent (permanent constant). Asta înseamnă că El se pleacă la nivelul omului, interacţioneză cu noi, are o relaţie cu noi. Şi prin ÎNTRUPAREA Domnului Isus, El a devenit una cu noi, unul dintre noi.             

 În Biblie găsim că putem avea posibilitatea unei relaţie apropiate şi intime cu Dumnezeu. În Noul Testament noi putem experimenta o relaţie foarte apropiată cu Dumnezeu, Tatăl, prin Fiul Său, Isus Hristos. Noi îl putem chema pe Dumnezeu chiar şi “Tată”, ceva nemai auzit în Islam. Alah este sever, depărtat şi cu siguranţă separat de nevoile umane. Alah, cu siguranţă,  nu poate fi imaginat ca şi un tată iubitor.            

În Biblie, de asemenea, se poate vorbi despre relaţia cu Dumnezeu în termenii unei prietenii: aşa cum a fost cazul lui Avraam ori aşa cum Domnul Isus şi-a numit apostolii Săi. O asemenea afirmaţie poate fi socotită o blasfemie în Islam. Alah este foarte depărtat de creaţia lui. Dar Dumnezeul Bibliei este interesat de creaţia Lui şi în fapt implicat într-o relaţie de dragoste profundă cu noi.            

În timp ce păcatul ne separă de un Dumnezeu sfânt şi drept, lucrarea lui Isus Hristos de la Calvar deschide o cale pentru omenire de a reaprinde relaţia de iubire cu Tatăl… În sensul acesta mesajul Evangheliei este într-adevăr o poveste de dragoste de modă veche: băiatul întâlneşte fata, fata respinge băiatul; băiatul o câştigă înapoi pe fată. Apoi ei trăiesc fericiţi multă vreme după aceea.            

Acesta este miezul Evangheliei. Dumnezeul Triunic ne-a creiat să avem o intensă relaţie de dragoste cu El, aşa cum este şi în sânul Sfintei Treimi din veşnicie în veşnicie. Dar creatura s-a răzvrătit împotriva Creatorului, şi un Dumnezeu cu inima frântă a căutat să aducă înapoi pe preaiubiţii Lui. Într-adevăr, aşa de mare a fost dragostea lui Dumnezeu pentru noi, încât a trimes pe Fiul Său să facă posibilă reconcilierea.             

Acum oricine vine la Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, cu ajutorul Duhului Sfânt, are această relaţie restaurată. Şi, aşa cum Biblia în Apocalipsa face clar lucrul acesta, punctul culminant al istoriei omenirii va fi o nuntă. Mirele Isus se va cununa cu Mireasa Lui, Biserica.            

O aşa poveste de iubire cosmică, este inima sau sâmburele creştinismului, dar este în totalitate absentă în Coran şi din învăţătura islamică. Într-adevăr, între cele “99” de nume frumoase date lui Alah în Islam, dragostea, nu poate fi găsită. Totuşi Dumnezeu este dragoste, ni se spune  în I Ioan 4:8.            

În concluzie: Musulmanul trebuie să se înghemuiască de frică înaintea unui Alah enigmatic, aspru şi îndepărtat. În creştinătate, credinciosul este învitat să alerge în braţele deschise, în mâinele străpunse de cuie, ale unui Salvator iubitor. Cei doi sunt aşa de diferiţi unul de altul cum nu se poate mai mult de aşa. Aşa că: Alah Nu este Dumnezeul Bibliei, şi da, are mare valoare cum îl descriem şi cum înţelegem pe Dumnezeu!

Articol preluat de pe blog-ul http://dorca.wordpress.com/

396997_189474164484223_100002649214118_321973_428591968_n

208362_369073419857629_571203220_n

Filmul de vineri seara -Noah (2014)-Noe

porumbel,floare,paceDomnul Dumnezeu vrea să pedepsească oamenii pentru viața păcătoasă pe care o duceau, în același timp cruțând familia lui Noe, care ducea o viață evlavioasă.

Noe, fiind înștiințat, de Dumnezeu construiește o corabie cunoscută sub numele de Arca lui Noe în care se urcă cu familia sa și din tot ce traieste, din orice vietuitoare, cate doua din fiecare soi, pentru a le salva din calea potopului trimis de Dumnezeu șpre nimicire.

După potop, Noe a trimis mai întâi un corb să vadă dacă apele au scăzut, apoi un porumbel.După ce el și familia sa au ieșit din arcă,  Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, semnul legamantului intre om si Dumnezeu care simbolizează pacea și liniștea…

Aceasta intamplare adevarata o gasiti in Biblie in cartea Geneza incepand de la capitolul 6.

E bine sa o cititi in amanunt ca sa intelegi mai bine evenimentele. Filmul e doar film , facut de oameni in care vrei nu vrei sunt strecurate si elemente care nu corespond cu realitatea.

Unii s-au incumetat sa spuna ca totul e un mit dar un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat recent ca au  descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia.

Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu  radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe…

Sa nu uitam caci in Noul Testament suntem avertizati ca in vremurile de pe urma cand va venii Domnul Isus vor fi vremuri grele asa cum citim in Luca cap.17 , de aceea cauta AZI sa fi salvat, sa intri in „corabia mantuirii”…

26.Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omului:

27. mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti.

28. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau;

29. dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti.

30. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.

31. In ziua aceea, cine va fi pe acoperisul casei si isi va avea vasele in casa sa nu se coboare sa le ia; si cine va fi pe camp, de asemenea, sa nu se mai intoarca.

32. Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.

33. Oricine va cauta sa-si scape viata o va pierde; si oricine o va pierde o va gasi.

34. Va spun ca, in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat;

35. doua femei vor macina impreuna: una va fi luata, si alta va fi lasata.

36. Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat, si altul va fi lasat.”

37. Ucenicii L-au intrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a raspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strange vulturii.”

 Fiecare sa mediteze in dreptul lui, sa invete ce e de invatat si sa nu uite ca tot ce scrie in Sfintele Scripturi sunt cuvinte adevarate, demne de crezut.Chiar Domnul Isus zice :

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35)

UPDATE :

Am ales sa sterg filmul deoarece nu se merita sa pierdeti timpul cu un film in care nu este onorat Dumnezeu si in care Noe apare ca un om rau.In prima parte filmul are parti care sunt  inspirate din Biblie iar in a doua parte se indepartea complet de biblie intr-un mod negativ…

Acum nu ramane decat sa citim Biblia, Cartea vietii, Cartea mangaierii unde relatarile ei sunt minunate, adevarate si demne de toata increderea.

cuvantul lui Dumnezeu

Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului
Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului
Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului

Filmul de vineri seara-Scapat din iad (Escape from hell)

…Toata lumea greseste.
Iarta-te pe tine si pe ceilalti.
Ne aflam aici pentru a invata.
Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate.
Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta.

Fa loc doar pentru iubire.
(Erin Pavlina)

ascultare,credinta, speranta
god bless you

Am cautat iubirea de Costache Ioanid (versuri si video )

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.

Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
Costache Ioanid – Am cautat iubirea

insulaekklesia

insula ekklesia,binecuvantari

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

FILM-Viata Domnului Isus pe intelesul copiilor

Biblia Marcu cap.16:9-16

Domnul Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte draci.

Ea s-a dus si a dat de stire celor ce fusesera impreuna cu El, care plangeau si se tanguiau.

Cand au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o.

Dupa aceea S-a aratat, in alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cand se duceau la tara.

Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut.

In sfarsit, S-a aratat celor unsprezece, cand sedeau la masa; si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera inviat.

Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.

 Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.

http://www.youtube.com/watch?v=h1CT6FJudsM
imagini mesaje

imagini mesaje

imagini Biblia

imagini mesaje
imagini Biblia
imagine poze
Domnul este viu

Manu Negrea – *Isus comoara mea* (video si text)

Sa am tot ce privirea mi-ar cere si-ar dori
Si toata stralucirea atator bogatii
Sa fiu `n-orice privinta in viata implinit
Si n-as avea credinta sunt un nenorocit

Isus, iubire curata
Isus, comoara mea
Eu nu te las, eu nu te las
Nici pentru lumea toata

De-as fi in lume sus pus, si-onoruri de-as avea
Si nu te-as avea Isus, pierduta-I viata mea
Ce-adun cu Tine creste, si-I binecuvantat
Altfel se risipeste in marea de pacat

Nimic nu-mi foloseste caci trec si-aicia pier
Iar tot ce dainuieste e ce fac pentru cer
Doar ce fac pentru Tine in veci va ramanea
Si-odata-n slavi divine la masa Ta voi sta

http://www.youtube.com/watch?v=ukeZC9fSqa8&feature=related

18
caci ce i-ar folosii unui om

Sapte usi de Costache Ioanid ( text si video )

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
– Cine bate? Cine bate?
– Eu sunt Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
– Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint,nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun…
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc…
şi la Paşti…şi la Crăciun…
Biblia…am…răsfoit-o…
hăt,de când eram un ţânc…
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
– Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
– Eu, Cuvântul ce dă Har.
– Cum? Aici? La mine-n casă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa
unui om la fel de rău.
– Cine-i?
Salvatorul tău.
– Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a… întredeschis
– Cine-i şi cu ce dorinţă?
Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
– Da, credinţa nu e rea…
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna…necesară…
de o glumă…de-o ţigară
şi…de tot ce se iveşte?…
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum… du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi… mai vino pe la mine…

şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult…
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă… n-aţinti prin casă…
ochii Tăi din alte sfere,
căci… e-atâta murdărie
prin unghere…

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
se auzi un geamăt:
„Ajutor!Ajutor!”

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zângăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

– Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea… era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu –
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L… face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuga,pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug… şi fug pe totdeauna.
Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aici, Isuse,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate,bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
„Deocamdată, demolare!…”

   de Costache Ioanid

Mai multe  si mai frumoase  gasiti AICI   (343 poezii de Costache Ioanid ) 

http://www.youtube.com/watch?v=Pd4h1pxV-A0
481226_546508728712812_282936789_n

villa-balbianello-alee

543487_492920620745350_90531116_n

untitledasdfghjk

8 Martie -un video si o meditatie : Acceptați în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1:6)

        Dragii mei

am postat mai demult  un articol de 8 Martie pentru partea  masculina  AICI si in urmatorul an

unul scris cu durere 🙁   pentru o prietena speciala AICI si la ciorne am gasit un articol de 8 Martie care de fapt era

un link   🙂

M-am gandit sa mai postez din ciorne si asa am ajuns la aceste meditatii .

Sper sa va placa 🙂

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Christos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Acceptați în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1:6)

Prima zi a lui Adam pe acest pământ a fost o zi de sabat.

Dumnezeu a creat omul în a șasea zi, iar prima zi completă pe care a trăit-o omul pe pământ a fost ziua sabatului, aceea devine prima zi pentru om. În Noul Testament,

Dumnezeu termină și desăvârșește creația nouă în Domnul Isus, iar apoi El Se odihnește:

acela este sabatul lui Dumnezeu și începutul nostru.

Aceasta este prima noastră zi: odihna lui Dumnezeu.

Locul de unde începem noi este deja un teren desăvârșit.

Acesta este terenul ”legământului veșnic”. A înțelege semnificația ”legământului veșnic”, înseamnă a intra direct pe terenul desăvârșit și a trăi acolo.

Nu este important cum ne privim pe noi înșine sau cum simțim noi că stau lucrurile, ci care este locul pe care îl are Dumnezeu pentru noi.

Preaiubiților, principiul este că în Isus Christos voi și eu nu vom fi niciodată mai perfecți decât suntem acum.

Perfecțiunea Lui poate fi lucrată în noi în mod treptat, dar, în ce privește acceptarea noastră în El, noi suntem ”acceptați în Preaiubitul Lui”, iar El Îl satisface pe Tatăl în întregime; Tatăl Se odihnește în El. Lucrarea este desăvârșită.

Acceptarea noastră este întotdeauna pe terenul desăvârșit al lui Dumnezeu.

Până când acest lucru nu este clarificat, Dumnezeu nu poate începe să lucreze în noi în mod constant.

Nu uitați acest lucru!!!

Dacă atunci când Dumnezeu începe să ne trateze, prin disciplină și pedeapsă, prin educație, formare și modelare, putem spune la un moment dat:

”Asta mi se întâmplă pentru că sunt așa de rău, sunt atât de stricat, iar Domnul trebuie să facă ceva cu mine pentru a mă accepta”, atunci am pierdut orice teren.

Noi nu vom fi niciodată acceptați pe terenul nostru personal, oricât de mult ar lucra Domnul în noi.

Noi am fost acceptați, nu datorită faptului a cine suntem noi, oricât de buni sau de răi am fi, ci datorită Preaiubitului: ”Acceptați în Preaiubitul Lui”.

Noi cântăm și aș vrea să punem mai mult la inimă acest gând: că perfecțiunea Lui este măsura acceptării noastre.

De acolo începem.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, acesta este terenul încrederii noastre!

Când Domnul începe să Se ocupe de noi, iar noi începem să ne simțim niște ființe nenorocite, acel simțământ nu are nimic a face cu acceptarea noastră în El.

Legământul veșnic înseamnă în primul rând că noi suntem acceptați pe temeiul satisfacției depline a lui Dumnezeu în Fiul Său.

Dacă noi am fi fost acceptați pe temeiul a cine suntem noi,

a ce se găsește în noi, nu ar mai exista legământ veșnic,

nu ar mai exista terenul care asigură totul.

Ar fi doar o chestiune de cum ne vom simți mâine.

Dar nu, nu este o chestiune de cum suntem sau cum vom fi mâine!

Terenul este sigur în Christos. Acum, Dumnezeu lucrează în noi pentru a desăvârși ceea ce este în Fiul Său, dar terenul acceptării noastre rămâne neschimbat. Să nu ne depărtăm de acest teren!

Din: Intrând în odihna lui Dumnezeu

Ferestre deschise”

este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net.

Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html


15488871_snowdrop_1-19521

images (2)

382209_543478182349200_344227619_n

Smerita cugetare:VIOREAUA INIMII-Sa meditam cu inima deschisa

http://www.youtube.com/watch?v=vllexNggivI

538490_441771005895159_1275806939_n - Kopie

2759986nj39y2apf0

viorele

179632_244909572289215_664267062_n

A ramas singur si fara familie…

                   Era un barbat frumos, inalt cu trup de atlet.

Toate femeile isi intorceau capul cand trecea el si multe din ele si-l doreau ca sot nu doar pentru frumusetea lui ci mai mult pentru faptul  ca  avea un suflet mare si un caracter deosebit.

Stia sa respecte pe oricine chiar si pe un copil . Desi era bogat  nu facea diferente intre oameni si ii placea sa ajute saracii intr-un mod discret , fara sa se laude si niciodata nu o facea de ochii lumii.

                   Mii de Euro trimitea lunar la diferite organizatii si intotdeauna trimitea ca si anonim.Cand dorea sa ajute un sarac nu il ajuta direct ci intotdeauana avea intelepciune sa o faca prin altcineva ca sa ramana el in umbra si asta ii aducea multa pace si bucurie in suflet .

Azi era trist, sufletu-i era sfasiat si nu isi mai gasea rostul.Ganduri negre il macinau cumplit si dorea chiar sa se sinucida

Maria nu putea sa inteleaga nimic : cum un barbat frumos, plin de viata, bogat , care avea aproape orice isi dorea a ajuns aici…

Era prea greu pentru ea ca sa inteleaga dar era fratele ei si il iubea.

Camelia a intrat in camera Mariei si o surprinse citind din Biblie  dar Maria speriata ascunse Biblia si se fastacii…

Maria fugii repede la bucatarie si venii cu doua pahare si un suc.Zambii si o trase pe Camelia de mana si  o duse in alta camera…

Ma cearta mama daca nu te servesc cu nimic caci oricine vine la noi acasa trebuie sa fie omenit,  servit cu ce e mai bun si pus la masa iar cand pleaca trebuie neaparat sa primeasca o plasuta cu ceva, fie niste fructe, fie ceva dulce 🙂

Camelia zambii si ea si lua un pahar .Stai jos Maria caci stiu obiceiul familiei voastre si nu schimba subiectul….

Am venit la tine caci vreau sa il ajutam pe fratele tau sau vrei sa il lasi sa se sinucida ? De ce ai ascuns Biblia ? Ti-e rusine ca o citesti caci daca ar fi citit-o si Robert nu ar fi ajuns aici…

Maria pleca capul si tacu…Erau  cateva momente de o tacere adanca si acum peretii care se zice ca au „ochi” vorbeau ….Da, peretii  au „gura ” dar si  „ochi” .

Ei stiau toata istoria lui Robert si fiecare obiect din camera avea o istorie, istorie care avea sa fie descoperita abia mai tarziu…

Acum erau in camera lui Robert, o camera spatioasa dar cam intunecoasa si plina de mister.

Maria deschise larg geamurile si se intoarse spre Camelia.Asa mi-a spus mama ca se face aerisirea corecta .Lasam jumatate de ora apoi inchidem repede sa nu vina fratele meu sa ne gaseasca aici…

Camelia arunca cateva priviri in jurul ei si ramase putin pe ganduri.

De ce m-a adus oare Maria aici se intreba in sinea ei in timp ce privea in jur …

Deodata Maria scoase o scrisoare din sertar si se grabii sa o deschida.

Haide sa iti citesc repede ceva pana nu vine Robert ca ne bate pe amandoua  🙂  , sti sunt lucrurile lui intime unde normal eu nu am ce cauta dar de cateva zile ma tot gandesc la aceasta scrisoare care a fost scrisa in urma cu 5 ani :

                Draga Robert,

te rog frumos sa nu mai mai iubesti. Stiu ca a fost gresala mea ca te-am acceptat ca si amant dar mi-am dat seama ca am gresit enorm si doresc sa ne zicem ADIO acum cand inca sentimentele nu sunt stapane asa de puternic pe noi si cand inca exista salvare pentru amandoi.

Desi din prima clipa niste sentimente ne-au legat totusi pana cand nu suntem infasurati complet de ele putem face ceva , ceva frumos pentru care nu vom regreta fiecare.

Gandeste-te  ca acum suntem legati cu niste sfori subtiri care se  pot rupe usor dar mai tarziu vor fi fasii groase care ne vor lega tot corpul pana sus si nu ne vom mai  putea misca …

Intelegi ? Mai bine sa suferim acum putin decat mai tarziu mai mult  cand totul va fi complicat si poate prea dureros…

Eu am familie la care nu voi renunta niciodata  si ti-am spus asta de la inceput .Am copii  si sot pe care ii iubesc si nu as putea traii fara ei nici o clipa.

Sunt darurile mele de la Dumnezeu.

Stiu ca am gresit fata de Dumnezeu care ma iubeste asa demult dar vreau sa imi cer iertare si sa repar totul pana nu e prea tarziu pana nu afla sotul meu  si nici altcineva.Nu vreau sa imi dezamagesc familia,  prietenii si nici macar pe tine.

Te rog frumos sa intelegi ca trebuie totul sa se incheie, acum si pentru totdeauna.

M-am rugat si Domnul mi-a spus in inima mea ca daca imi voi cere iertare El ma iarta si chiar sotul meu nu va afla nimic caci nu vreau sa il ranesc chiar daca el poate m-ar ierta.Vreau sa ingrop tot acum si pentru totdeauna. De ce nu vrei sa intelegi ca a fost o gresala pe care o regret enorm dar gandeste-te caci daca vom continua vom regreta amandoi amarnic.

Poate ma crezi nebuna dar vreau sa incep o viata noua ,  frumoasa ,  cu Dumnezeu , cu familia mea , cu oamenii care iubesc frumosul.

Sa nu ma crezi o fanatica, o religioasa , o bisericoasa. Nu , ci doar vreau sa citesc zinic Biblia care  mi-a schimat viata  in urma cu cativa ani si vreau sa ma intorc pe caile frumosului, armoniei, blandetii, pacii , iubirii, sinceritatii, sperantei si credintei…

As vrea sa citesti Biblia pe care ti-am dat-o si sa il cunosti si tu pe Domnul Isus Christos ca  Mantuitor personal si El iti va schimba viata si iti va da putere sa treci peste .

Uite ce mi-a scris ieri o prietena:

 „Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină.

Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău.

Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.”

Asa-i ca e minunat…

Suneria suna jos si bagase repede scrisoarea in sertar si iesira repede din camera….

              VA URMA …

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

547338_382659568438375_193775447326789_1005900_503905165_n-kopie - Kopie

8115_294227720675533_1155769906_n

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

Oameni care nu pot să creadă de Wilhelm Busch

Text preluat din cartea
Când omul nu mai poate să creadă de Wilhelm Busch

a. Din prima grupă fac parte oamenii care-mi explică:

— Nu pot să cred, pentru că pur şi simplu nu sunt religios. Dumneavoastră, domnule Busch, sunteţi religios, dar eu nu sunt!

La aceasta pot să răspund întotdeauna numai un singur lucru:

— Nici eu nu sunt religios.

Adică, pentru mine, clopotele, tămâia şi toate lucrurile acestea nu sunt deloc importante. Mă bucur că în ultimii ani am predicat în Essen tot mereu într-o sală în care se afla numai o fanfară bună. Nu exista nici o orgă şi nici un clopot – şi nu mi-au lipsit. Nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu am nevoie de ele. Atât de puţin religios sunt eu!

Pe vremea când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ, au existat foarte mulţi oameni religioşi. Erau cărturarii, preoţii, fariseii – toţi oameni foarte religioşi. De exemplu, nişte oameni religioşi ceva mai liberali erau saducheii. Aceştia sunt cei care în zilele noastre ar spune:

— Îl caut pe Dumnezeu în natură!

În timpul perioadei naziste, ei spuneau:

— În stindardele noastre flutură Dumnezeu, întotdeauna religioşi!

Şi aceşti oameni religioşi L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru că nu era de acord cu ei.

Şi apoi au mai existat oameni total nereligioşi: prostituate, afacerişti – Biblia îi numeşte vameşi -, meşteşugari înrobiţi de munca lor, pentru că trebuia să lupte pentru pâinea de toate zilele, un bărbat bogat, Zacheu, care a făcut bani cu carul.

Aceştia au fost toţi oameni total nereligioşi. Şi ei L-au găsit peDomnul  Isus! Cum se poate una ca asta? Ei au ştiut: „Suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. În viaţa noastră nimic nu este în regulă. Şi acum vine un Mântuitor, care face din noi copiii lui Dumnezeu!” Atunci au crezut în El.

Domnul Isus nu a venit ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi,

ci Domnul Isus a venit, ca să-i mântuiască pe păcătoşi de la moarte şi din iad şi ca să-i facă copiii lui Dumnezeu!

Şi dacă există oameni, care spun: „Nu pot să cred, pentru că nu sunt religios”, atunci pot să le spun: „Aveţi cele mai mari şanse să deveniţi copiii lui Dumnezeu!” Suntem păcătoşi, asta o ştim foarte bine, dar: „Domnul Isus a murit pentru mine!”

O spun încă o dată: Isus nu a venit, ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi, ci ca să facă din păcătoşii pierduţi copiii Dumnezeului celui viu!

b. …pentru că nu vor să creadă

Cel de-al doilea grup constă din oamenii care spun, ce-i drept:

„Nu pot să cred!”, dar care în realitate – dacă sunt foarte sinceri – trebuie să recunoască: „Nici nu vreau să cred!”

Căci dacă ar ajunge să creadă ar trebui să li se schimbe întreaga viaţă. Şi ei tocmai lucrul acesta nu-l vor. Ei ştiu că în viaţa lor nu este nimic în regulă.

Dar dacă ar deveni copiii lui Dumnezeu, ar trebui să iasă cu viaţa lor la lumină.

Nu, asta nu vor. Şi apoi s-ar putea ca colegii lor să-i ia de proşti! Şi ce ar spune rudele, dacă ar deveni aşa, deodată, creştini! Nu, mai bine nu! Şi dacă întâlniţi oameni, care vă spun: „Nu pot să cred!”, priviţi cu atenţie, dacă nu cumva ar trebui să spună: „Nici nu vreau să cred!”

În Biblie există o istorie cutremurătoare.

Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, este sus, pe Muntele Măslinilor. La poala muntelui, în faţa Lui, se scaldă în razele minunate ale soarelui oraşul Ierusalim.

Şi dincolo se ridică muntele Templului, pe care se află Templul splendid, despre care chiar şi păgânii spuneau, că ar fi una din marile minuni ale lumii. Toate acestea sunt în faţa Lui. Dar ucenicii lui Isus constată deodată cu spaimă că pe faţa lui Isus se preling lacrimi. Se uită la El surprinşi şi nedumeriţi. Şi apoi, Domnul Isus exclamă cuvintele:

— Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.

Aceasta este una din cele mai cutremurătoare afirmaţii ale Bibliei: „Şi n-aţi vrut!” Şi locuitorii Ierusalimului au spus: „Nu putem să credem!” – dar ei nu au vrut să creadă!

Vedeţi dumneavoastră: cine nu vrea să creadă nici nu trebuie să creadă!

Pot să vă spun ceva? În biserică încă mai există tot felul de constrângeri.

În împărăţia lui Dumnezeu există numai libertate totală.

Cine vrea să trăiască fără Dumnezeu poate să trăiască aşa! 🙁 

Dumnezeu ni se oferă nouă, oamenilor.

Dar noi putem să-L respingem.

Vreţi să trăiţi fără Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără pace cu Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără rugăciune? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără Biblie? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să încălcaţi poruncile lui Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi!

Vreţi să profanaţi duminica, să curviţi, să vă îmbătaţi, să minţiţi, să furaţi? Puteţi s-o faceţi! Cine nu-L vrea pe acest Mântuitor, pe care L-a trimis Dumnezeu ca să-i mântuiască pe păcătoşi, acela poate să-L respingă.

Cine vrea să se ducă direct în iad, poate s-o facă! La Dumnezeu nu există constrângeri.

Numai vreau să ştiţi foarte clar, că în cazul acesta trebuie să suportaţi consecinţele.

Prin Domnul  Isus, Dumnezeu vă oferă iertarea păcatelor şi pacea Sa.

Puteţi să spuneţi: „Nu am nevoie de ele! Nu le vreau!” Atunci puteţi să trăiţi ca atare!

Dar să nu cumva să credeţi, că în ultimele cinci minute ale vieţii – când veţi fi pe moarte -,

veţi mai putea apuca ceea ce Dumnezeu v-a tot oferit o viaţă întreagă. Puteţi să refuzaţi oferta păcii pe care v-o face Dumnezeu în Isus, dar atunci va trebui să trăiţi pe veci fără pace cu Dumnezeu. Şi acesta este iadul!

Iadul este locul în care omul a scăpat cu adevărat definitiv de Dumnezeu. Acolo nu veţi mai fi invitat.

Acolo nu vă va mai chema nimeni. 🙁

Acolo poate veţi mai vrea să vă rugaţi, dar nu veţi mai putea. Poate acolo veţi dori să chemaţi Numele lui Isus, dar nu vi-L veţi mai aminti. 🙁

Nu trebuie să-mi acceptaţi mesajul. Puteţi să nu vă întoarceţi la  Domnul Isus. Dar să vă fie clar, că prin aceasta alegeţi iadul!

Aveţi libertate deplină!

„Şi n-aţi vrut!” le spune Isus locuitorilor Ierusalimului.Domnul  Isus nu i-a silit. Dar ce au ales ei a fost înfiorător!

c. pentru că au trecut prin atâtea în viaţă

 

Cel de-al treilea grup al celor care spun: „Nu pot să cred!” începe întotdeauna cu o afirmaţie ciudată. Nu am auzit-o niciodată de la femei. O spun numai bărbaţii. Afirmaţia sună aşa:

— Domnule pastor, am trecut prin atâtea în viaţă, încât nu mai pot să cred!

Îi întreb:

— Prin ce-aţi trecut? Nici eu nu am avut o viaţă plictisitoare!

— Da…, am trecut prin atâtea, încât nu mai pot să cred!

Aceasta este o afirmaţie, care bântuie ca o fantomă printre bărbaţi.

În acest caz obişnuiesc să râd de aceşti bărbaţi şi să le spun:

— Nu-i aşa: credeţi ce scrie pe o hartă? Credeţi orice indicaţie pe care v-o dă un poliţist?

— Da!

— Atunci să nu mai spuneţi niciodată: Nu mai cred nimic – în afară de ceea ce scrie pe hartă şi de ceea ce-mi spune un poliţist.

Şi s-ar putea continua tot aşa, mă înţelegeţi. Spun mai departe:

— Vedeţi dumneavoastră, în viaţa mea întunecată, plină de păcat şi de durere, de noapte şi de rătăcire a venit Domnul Isus.

Şi atunci am recunoscut: El este Fiul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu! Şi atunci mi-am dat viaţa Aceluia care a făcut atât de mult pentru mine: Domnului Isus .

 

Şi dacă într-adevăr nu mai puteţi crede pe nimeni şi nimic, puteţi să credeţi ce spune Cel care Şi-a dat viaţa pentru dumneavoastră, da, puteţi chiar să credeţi în El.

Credeţi atâtea lucruri, dar Îi spuneţi „Nu!”

Celui căruia ne putem încredinţa vieţile în întregime, lucru pe care nu l-a regretat încă nimeni niciodată – asta este ciudat. Şi mai spuneţi, că aţi trecut prin atâtea în viaţă, încă nu aţi trecut prin destule experienţe în viată!

d. …pentru că i-a revoltat ceva

Cel de-al patrulea grup al celor care nu pot să creadă este o categorie mai specială. Aparent, aceşti oameni nu pot să creadă pentru că i-a scandalizat ceva din biserică sau din practicile şi învăţăturile bisericii.

În faţa mea stătea o tânără studentă, care mi-a explicat:

— Studiez ştiinţele naturii, îi spun:

— Frumos, domnişoară! Dar ce vă frământă? Atunci îmi răspunde:

— Domnule pastor, am auzit una din prelegerile dumneavoastră. Simt că aveţi ceva ce mi-ar place să am şi eu, dar nu pot să cred. Ştiţi: nu pot să înghit toate dogmele şi tradiţiile bisericii. Este de parcă ar trebui să înghit o legătură de fân uscat!

Am râs şi i-am răspuns:

— Domnişoară, nu trebuie să înghiţi nici o legătură de fân uscat! Aţi auzit vreodată de Domnul Isus?

— Da! spune ea.

— Ce-aţi spune, dacă aş declara: Isus este un mincinos!?

— Nu, îmi răspunde ea, asta nu cred!

— Credeţi, că Domnul Isus a spus adevărul?

— Da, spune ea, asta cred. Merg mai departe.

— Domnişoară, există vreun om, căruia i-aţi spune: Cred că nu ai minţit niciodată!?

— Nu, spune ea, aşa ceva nu aş spune nimănui.

— Vedeţi, domnişoară, spun eu, dumneavoastră credeţi deja. Aţi afirmat că aveţi încredere în Domnul  Isus. Asta este nemaipomenit.

Cu asta începe tot. El spune adevărul.

Biblia spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu”.

Nu trebuie să vă certaţi cu unii şi cu alţii pe tema dogmelor şi a instituţiilor bisericii.

Dar din negura lumii vine spre dumneavoastră Cineva.

Şi-I vedeţi tot mai clar semnele cuielor şi ale cununii de spini, care mărturisesc faptul că El a luat asupra Lui vina dumneavoastră şi că v-a iubit, pe când nu vă iubea încă nimeni. Fie ca văzându-L pe Isus să vi se deschidă ochii şi să spuneţi: Mântuitorul meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Credinţa nu înseamnă să înghiţi dogmele ca pe nişte fân uscat, pentru că o spune pastorul, ci

credinţa înseamnă să-L cunoşti pe Domnul Isus Christos!

— Ha, va spune cineva, nu pot să cred, pentru că preoţii, preoţii…

Şi se revarsă sacul. Apoi mi se povestesc tot felul de istorii despre pastori şi preoţi. Unul a avut aventuri cu femei. Altul a fugit cu toţi banii bisericii. Peste tot s-a întâmplat câte ceva cu vreun pastor.

— Nu mai pot să cred!

Şi atunci mă roşesc tot, pentru că mă cunosc foarte bine. Ce-i drept, încă nu am fugit cu banii bisericii, dar dacă oamenii m-ar cunoaşte aşa cum mă cunosc eu, nu m-ar lua probabil nici pe mine în serios. Deci, ce se poate spune la toate aceste istorii? Acum fiţi foarte atenţi: nicăieri în Biblie nu este scris: „Crede în pastorul tău şi vei fi ferice”, ci în

Biblie este scris: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”.

Un pastor este – da, ştiu: există şi de alt gen -, dar dacă este cât de cât pastor, atunci el este un indicator spre Isus! La unele indicatoare nu ne deranjează dacă este puţin strâmb sau îndoit sau dacă este decolorat de ploaie. Atâta timp cât pot să văd direcţia pe care mi-o indică.

Nici eu nu aş asculta un pastor care nu este un indicator spre Isus, Fiul răstignit şi înviat al lui Dumnezeu. Dar nu mă supăr pe indicatorul care-mi arată calea şi ţinta, ci mă duc pe cale, spre ţintă. Şi această ţintă este: „Isus a venit, Izvorul harului”. Vreţi să staţi la judecata de apoi în faţa lui Dumnezeu şi să-I spuneţi: „Doamne, nu am acceptat mântuirea Ta, nu am acceptat iertarea păcatelor, pentru că pastorul nu făcea doi bani!”?

Vreţi să staţi odată aşa în faţa lui Dumnezeu? Asta este ca povestea despre băiat care a afirmat:

— Aşa-i trebuie la tata, să-mi îngheţe mâinile. De ce nu-mi cumpără mănuşi?

Ei bine, prietene, nu este adevărat când cineva spune: „Nu pot să cred!”

Există o afirmaţie colosală a lui Isus, care spune:

„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.

Întrebarea este dacă vreau să încep să mă supun şi să fac ceea ce am ajuns să mărturisesc despre Dumnezeu în viaţa mea. Atunci voi putea merge mai departe.
 
Puteti citii in intregime cartea  aici   sau alte carti utile veti gasii  la acest link

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/index.html

Va multumesc tuturor care popositi pe aici si va hraniti sufletul cu lucruri curate si frumoase ,  astfel sufletul vostru arata tot mai frumos pe zi ce trece si inima voastra se face mai buna .

Deasemenea va multumesc tuturor pentru comentarii, ganduri , recomandari si vizite 🙂

Chiar daca situatia e cu un mare semn de intrebare in casa ta , Adi B . as vrea sa sti ca nu de asta depinde fericirea ta ci de relatia ta cu Domnul , de viata ce-o traiesti in umblarea crestina si de inima ta noua care bate pentru cer.

Nu e usor , dar cat depinde de tine ai facut si Dumnezeu vede ca suntem limitati si nu ne cere mai mult decat putem.Fruntea sus caci soarele rasare atunci cand nu te astepti  🙂                                     Cu drag din drag Angela I.E.

 

gjuzkfelicitare 83untitledasdfghuntitledsfdghj0blessedweekend2

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ de C.H.Spurgeon-meditatia zilei

Religious Comments Pictures

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea.

„Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat?

Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?

Dar când Domnul Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească.

Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe.

Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!

„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi.

El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult.

Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.

Aşa este iubirea Domnului Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Ai facut si tu un legamant?  Faci si tu parte din poporul Sau ?

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Ps. 34:8

                   de C.H.Spurgeon

396997_189474164484223_100002649214118_321973_428591968_ndfgghjhjhkjk

Și ei L-au răstignit – Art Katz -And they crucified Him -VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=KsawoLngEh8&feature=youtu.be

1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8KJJ - Copie (2)

Insula Ekklesia

Cine conduce barca vietii tale ?! (meditatia zilei )

Welcome Comments Pictures

Tuturor ne este teamă şi este emoţia pe care o întâlnim cel mai des în vieţile noastre.

Ne este teamă că nu vom trece examenul, că nu avem suficienţi bani pentru nevoile noastre, că nu vom fi acceptaţi de cei din jur, ne este teamă să spunem ceva greşit, ne este teamă de animale, de înălţime, de spaţii închise etc.

Toate acestea le privim într-un mod negativ, dar ce putem spune despre frica de Domnul?

Începutul inţelepciunii este frica de Domnul”( Proverbe 9:10)

Ce înseamnă a-ţi fi frică de Domnul?

A-ţi fi frică să te apropii de El, gândindu-te că tu eşti păcătos şi El e Sfânt?

A-ţi fi frică să te apropii de El ştiind că tu eşti doar un om, eşti ţărână iar El e Dumnezeu, Împăratul?

Când citeşti în Biblie cum El i-a pedepsit pe cei care n-au ascultat de El, când vezi puterea Lui în tot ce ne înconjoară, în cutremure,tunete, tsunami si uragane,poate ai tendinţa să-ţi fie frică să te apropii de El, Îl priveşti cu teamă.

Dragostea nu inseamnă frică.

Nu poţi iubi dacă îţi este teamă.

Experienţa duhovnicească dovedeşte că una o anulează pe cealaltă.

Această frică este arma lui satan, el încearcă să ne facă să ne depărtăm de Domnul, să ne vedem mici si fără putere,dar nu într-un mod constructiv.

Este bine să vezi cât eşti de mic dar această discrepanţă între tine şi Dumnezeu nu trebuie să fie o prăpastie ci dimpotrivă, trebuie să te apropie mai mult de El, să vezi că depinzi de Persoana Sa.

Dar mai întâi trebuie să te faci mic, ca El să fie mare în viaţa ta.

Nu poţi să spui: ” Doamne, îţi dau viaţa mea…preia Tu controlul că eu nu mă descurc ” dar să vrei în acelaşi timp să conduci şi tu. Când nu-L vei lăsa pe El să-ţi conducă viaţa îţi va fi frică, fiindcă aşa ai fost obişnuit.

Ai experienţa furtunilor din trecut iar acum L-ai primit pe Domnul Isus în barca vietii tale , ştiind că nu te descurci la cârmă, dar parcă n-ai vrea să te aşezi pe locul din spate şi să-L laşi să te conducă.

Nu că ţi-ar fi frică, ai încredere în El, dar parcă ai vrea să ştii cât va ţine furtuna, cum vei ieşi din ea, care-i următoarea oprire, planifici în detaliu călătoria cu barca, aşteptând să ajungi la ţărm, în veşnicie.

Dacă ai putea, ai face şi o schiţă şi i-ai arăta Domnului Isus drumul pe care ţi-ar plăcea să mergi.

Toate acestea nu înseamnă decât îndoială, nerenunţare la eul personal, nesiguranţă, teamă, care îl supără pe Dumnezeu.

Şi te simţi deodată singur, plin de frică, în mijlocul furtunii.

„Dar cum e posibil?

Credeam că  Domnul Isus e în barca mea, că mă conduce şi nu mi va fi frică niciodată”

Frica paralizează, înăbuşă, taie orice speranţă, te face să te simţi slab, vulnerabil, inferior, disperat, pierdut pe când „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”(1Corinteni 13:4-8)

La baza trecerii de la frică la dragoste se află indelunga răbdare în ascultarea de Domnul,

prin credinţă şi nădejde.

Dacă priveşti la furtunile din trecut, la furtunile din prezent şi la suferinţa implicită, nu reuşeşti decât să aduci furtunile şi în viitor, fiindu-ţi frică de ziua de mâine.

Însă „când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Ps 34 :5)

Dacă iei din trecut doar lecţiile, nu şi suferinţa şi crezi că tot ce s a întâmplat este spre binele tău, nu vei mai cîrti şi nu vei mai fi nemulţumit

căci „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” ( Romani 8:28)

Să nu-ţi permiţi să baţi cu pumnul în piept şi să întrebi: „De ce,Doamne? „

Dumnezeu nu răspunde la astfel de întrebări, nu poţi pune înţelepciunea Lui la îndoială doar fiindcă eşti nemulţumit de metoda Lui de lucru din viata ta.

Întreabă-te mai degrabă:

„Ce pot învăţa de aici?”

Dacă nu ştii să îţi răspunzi singur, întreabă-L pe Domnul. Nu te aştepta să auzi o voce sau să-Ţi trimită un semn. Răspunsurile pe care le cauţi se găsesc în Cartea Sa.

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune şi neprihănire” (2 Timotei 3:16)

Când eşti tensionat, când lacrimi grele îţi cad pe obraz şi crezi că plângi singur, opreşte-te pentru o clipă şi priveşte la jertfa Lui  si apoi la pacea Lui.

El e liniştit, te priveşte cu dragoste şi vrea să îţi ofere pacea şi bucuria Sa.

Cum ai ajuns aici?

De ce strigi:” Doamne, de ce m-ai părăsit?

El nu-i lângă tine, nici in sus, nu-ţi mai ridica privirea spre tavan.

El e chiar în tine, a ales să locuiască in tine, trupul tău e templul Duhului Sfant.

Ce onoare! Decât să iti faci timp să plângi si să disperi, cufundă-te in Cartea Sa,

El e lângă tine când o citeşti.

Roaga-L să te călăuzească, să te ajute să îndepărtezi toate lucrurile care îl supără.

Nesiguranţa şi frica n-au ce căuta la copiii lui Dumnezeu.

Dacă eşti prieten cu El, de ce să-ţi fie teamă? De ziua de mâine? De boală? De oameni? De rate la bancă?

Nimic nu te poate despărţi de dragostea Lui şi atâta timp cât eşti pe braţul Său, eşti în siguranţă. Teme-te mai degrabă de nebunia de a călători pe mare fără El, de a spune că poţi să potoleşti singur furtuna.

Dacă eşti prieten cu Dumnezeu, de ce să-ţi fie frică?

Teme-te să Îi fii duşman, să te lupţi împotriva Dumnezeului cel viu şi înfricoşat care va arunca în foc pe cei care trăiesc fără lege.

Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Vei auzi tu:

„Bine, rob bun şi credincios.Intră in bucuria Stăpânului tău. ” sau vei auzi: „Pleacă de la mine, blestematule, căci nu te cunosc!” ?

         Articol scris de Ionela Ungurean

untitledgziuuiuntitledhköountitled

 

Oameni si Perspective – Hollywood si Crestinism-VIDEO

CONTINUAREA O PUTETI VIZIONA   AICI      http://oamenisiperspective.com/video/193-hollywood-si-crestinsim-invitati-edi-constantinescu-si-cezar-luchian/

BY insula Ekklesia1-ro-05526b7a2d4d13ca4bd58ed90bc061b5vcv-copie-2 (2)424207_296441627082539_100001501137411_882748_50178827_n380468_169119979852975_400194271_n - Kopie

În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Atat am cautat rostul vietii (video si versuri )

Atât am cãutat rostul vietii
C-am ajuns rob acestei cãutãri;
Dar Isus mi-a deschis orizont spre Calvar,
Loc de har si de mari îndurãri.

/:Mi-e sters pentru veci tot trecutul
Prin sângele curs pe Calvar;
Am schimbat temerile într-un cânt glorios
Sunt liber acum, o, ce har:/

Acum de trecut eu sunt liber
Cãci Isus a-nnoit viata mea;
Bucurii am în inima mea ne-ncetat,
O cântare spre lauda Sa.

by Insula Ekklesia

by Insula Ekklesia

Am zidit un altar in inima mea (videoclip minunat:eng.-rom.)

Am fost căzut fără speranţă de salvare
Afundat în marea groapă şi-n păcat
Am fost căzut şi-nconjurat de fărdelege
/:Dar Dumnezeu:/ El m-a salvat!

COR: Am zidit un altar în inima mea
Fiindcă Domnul mi-a dat mântuirea
Şi acestui altar i-am pus nume eu
/: Dumnezeu:/(x3) e steagul meu!

Am fost căzut fără speranţă de salvare
De-a mai putea fi ridicat şi mângăiat
Însă ISUS cu Mâna Lui biruitoare
/:M-a ridicat:/ şi m-a salvat!

Acum mă-ncred în Domnul ISUS totdeauna
Căci a murit pe cruce-n locul tuturor
Eu voi cânta şi voi striga de-acum într-una
/:Căci Dumnezeu:/ e steagul meu!

Încrede-te şi tu în Domnul ca şi mine
Nu sta pierdut şi părăsit pe calea rea
El te aşteaptă azi cu Braţele deschise
/:Să spui şi tu:/ că te-a salvat!

– AMEN –

Fratii Sfara   Nu pleca din viata mea

http://www.youtube.com/watch?v=2nDiV07c-qY

Meditatia zilei (27.09.2012) SĂ CĂUTĂM SĂ-L CUNOAŞTEM!!!

Să cunoaştem, să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul.

Osea 6.3

Nu imediat, ci treptat ajungem la această cunoaştere sfântă a Domnului şi străduinţa noastră este să stăruim în această cunoaştere a Lui.

Dacă înaintarea noastră în această privinţă este lentă, să nu deznădăjduim, căci în curând vom cunoaşte mai mult.

Domnul este învăţătorul nostru, care nu Se descurajează, oricât am fi noi de înceţi la învăţătură, căci n-ar fi spre slava Lui dacă nebunia omenească ar putea să-I oprească lucrarea.

Lui Dumnezeu îi place să facă pe cel simplu înţelept.

Datoria noastră este să păstrăm calea dreaptă şi să urmăm învăţătura, nu cutare sau cutare doctrină, ci pe Domnul însuşi.

A-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, Tatăl, pe Fiul şi Sfântul Duh, aceasta este viaţa veşnică. Să ne alipim de ea, căci în felul acesta vom căpăta învăţătură deplină. Căutând să cunoaştem pe Domnul, învăţăm să fim întregi după ce am fost sfâşiaţi, întăriţi după lovituri şi să avem viaţa după moarte. Experienţa îşi are lucrarea ei desăvârşită când inima urmăreşte căile arătate de Domnul.

Sufletul meu, alipeşte-te de Domnul Isus, caută-L cu grijă pe Dumnezeu în Isus; vei ajunge astfel la acea cunoştinţă despre Domnul Christos, care este cea mai înaltă dintre toate ştiinţele.

Duhul Sfânt te va cârmui în tot adevărul.

Nu este aceasta preocuparea Sa slăvită? Încrede-te în El că o va împlini 🙂

                           de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” 2Timotei 2.12

Gandul zilei

Exisă în viaţă multe întrebări, pentru care s-ar dori un răspuns pozitiv, plin de speranţă pentru cei dragi plecaţi dintre noi, dar, acesta L-a păstrat Domnul până la ziua cea mare a răsplătirii.

     (Flavius Laurian Duverna)

Proverbul zilei

Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se
incred in El.Prov 30:5

Maxima zilei

„Cu cît eşti mai înţelept, cu atît îţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi  oameni deosebiţi. Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor!”(Blaise PASCAL).

Gandul meu pentru tine

Daca stai de vorba cu oamenii multi zic ca sunt crestini ca Il cunosc pe Domnul si bine ar fi sa fie asa dar din nefericire

nu acesta e adevarul:(

Cand spui ca cunosti o persoana  inseamna ca sti totul sau aproape totul despre acea persoana,sti unde locuieste,ce ii place,cu ce se ocupa,ce face …etc…

Verifica-te singur daca Il cunosti pe Dumnezeu!

Stii unde locuieste,ce ii place,ce nu ii place,stii ca e Creatorul tau si ca te iubeste cu o iubire vesnica ? Stii ca iubeste pacatosii dar uraste pacatul ? Stii ca in prezenta Lui te umpli de bucurie,pace si speranta? Stii ca Domnul Isus e calea spre El si cine este ascuns in Christos este deja in „inima ”  Lui ,sub  protectia Tatalui ceresc….?

Daca Il cunosti pe Dumnezeu atunci sti  ca El iti rezolva toate problemele,ca El  iti alunga frica si indoiala,ca El te umple de bucurie si speranta,ca din mana Lui nimeni nu te va tulbura si nu te va atinge

 (Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.Ioan 10:28  )

                                                                      Angela I.E.  27.09.2012

Meditatia zilei (22.08.2012)Primeşte făgăduinţa Lui şi bucură-te de ceea ce îţi dă ea

Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.

Evrei 10.17

Domnul, ca urmare a legământului Său de har, tratează poporul Său ca şi cum el n-ar fi păcătuit niciodată şi uită toate călcările de lege.

El consideră păcatele lor, oricât ar fi de mari, ca şi cum nu s-ar fi înfăptuit niciodată; ele sunt cu totul şterse din amintirea Lui.

O, minune a harului! Dumnezeu face aici, prin harul Său, ceva imposibil pentru sfinţenia Sa şi pentru dreptatea Sa. Mila Lui face minuni care întrec toate celelalte lucruri ale Sale.

Dumnezeul nostru nu-Şi mai aduce aminte de păcatul nostru, de când Domnul Isus a întărit prin jertfa Sa, legământul cu El.

Noi putem să ne bucurăm în El, fără teamă că vom stârni mânia Lui împotriva noastră, ca urmare a fărădelegilor noastre. Iată! El ne numără printre copiii Lui şi ne consideră neprihăniţi;

El îşi găseşte plăcerea în noi, ca şi cum noi am fi sfinţi desăvârşiţi. El ne dă lucrări de încredere, ne numeşte apărători ai cinstei Lui, păstrători ai podoabelor din cununa Sa, răspânditori ai Evangheliei Sale. El ne dă o cinste şi ne încredinţează o lucrare.

Aceasta este proba cea mai limpede că El nu-Şi aduce aminte deloc de păcatele noastre.

Noi înşine când iertăm pe un vrăjmaş, aşteptăm mult timp până să ne încredem în el; ne temem să nu fim imprudenţi. Dar Domnul uită păcatele noastre şi Se poartă cu noi ca şi cum noi n-am fi greşit niciodată.

O, sufletul meu, primeşte făgăduinţa Lui şi bucură-te de ceea ce îţi dă ea.   🙂

             de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Faptele apostolilor 26:18  ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Gandul zilei

In prezent avem multe dorintele neimplinite,dar in curand ni se vor satisface toate visele…C.H.Spurgeon

Iubirea lui Dumnezeu fata de om -VIDEOS


Meditatia zilei (10.08.2012) Noi nu vom muri niciodată!!!

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată.Ioan 11.26

Crezi lucrul acesta?

Da, Doamne, credem; noi nu vom muri niciodată.

Sufletul nostru poate să fie despărţit de trupul nostru, ceea ce înseamnă un fel de moarte;

dar sufletul nostru nu va fi niciodată despărţit de Dumnezeu, ceea ce înseamnă adevărata moarte – moarte care este plata păcatului – şi această pedeapsă ar fi cel mai rău lucru care ar putea să ni se întâmple.

Noi suntem scăpaţi de acest lucru, căci cine va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, în Isus Christos, Domnul nostru?

Noi suntem mădulare ale trupului lui Christos; şi Christos va pierde El părţile trupului Său?

Noi suntem uniţi cu El prin căsătorie(2 Cor.11:2) va fi El lipsit de soţia Lui şi va deveni văduv?

Imposibil.

Este în noi o viaţă care nu poate fi despărţită de Dumnezeu, căci Duhul Sfânt locuieşte în noi; şi cu El, cum putem să murim?

Domnul Isus însuşi este viaţa noastră;

de aceea nu este posibil ca noi să murim, căci El nu poate muri din nou.

În El noi am murit o dată din pricina păcatului şi osânda de moarte nu poate să fie executată de două ori.

Acum noi trăim şi trăim pentru totdeauna.

Plata neprihănirii este viaţa veşnică şi noi avem neprihănirea chiar de Ia Dumnezeu; prin urmare, noi putem cere plata cea mai mare.

Trăind şi crezând astăzi, credem că noi vom trăi şi ne vom bucura 🙂

                                      de C.H.Spurgeon

Ps.

Şi mergem înainte cu încrederea fermă că viaţa noastră este asigurată prin viaţa Mântuitorului nostru viu care ne-a casatorit cu el,o casatorie spirituala inteleasa doar de cei care au expirimentat nasterea din nou (IOAN 3 )

Versetul zilei

Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 3:18

Gandul zilei

Credinta e un dar,Domnul Isus e un dar pentru noi dar si viata vesnica e un dar,un dar minunat care nu poate fi cumparat cu bani si nici cu nimic altceva…. Angela I.E.

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>