Zambetul se cearta cu lacrima

-Eu sunt cineva! Eu sunt important! Dar tu…

La fel a gândit într-o zi și Zâmbetul care stătea agățat de un nor și privea spre Lacrima care tocmai stătea să cadă.
-Mereu ești nehotărâtă!

Ba te rostogolești ca un pârâu de munte, ba te ții cu dinții de pleoape! Nici tu nu știi ce să faci! Ești fără rost! Nu faci altceva decât să întuneci chipul oamenilor și să le înroșești ochii. Toată lumea visează la mine pe când tu, nu ești dorită de nimeni. Ești inutilă!
-Cine ești tu să mă judeci?

spuse Lacrima printre suspine.

Cine îți dă dreptul să te consideri mult mai bun decât mine?

Singurul care ar putea decide asta, este cel care ne-a creat. Să-L lăsăm pe El să decidă.
Împreună au urcat până la Dumnezeu, zâmbetul sărind vioi din nor în nor iar lacrima scurgându-se greoaie și sărată și întunecând cerul.

-Știu de ce ați venit!spuse Dumnezeu.

Pentru oameni, atât zâmbetul cât și lacrima sunt la fel de importante atâta timp cât păstrează un echilibru.

Altfel nu v-aș fi făcut!

Rostul vostru este să vă completați reciproc.

Ce s-ar face sufletul omului cuprins de dor și de tristețe dacă nu ar avea lacrimi să plângă? S-ar zbuciuma la nesfârșit! Și după ce și-a golit tristețea, tu, Zâmbete vii să dai chipului lumină. Dacă omul ar zâmbi tot timpul, nu ar ști să te mai aprecieze.

Mai multe si mai frumoase gasiti pe facebook la Naivul 🙂

lacrimi1420350_204754546289518_1150463844_n - Kopie (2)

SCRISOARE NEDESFACUTA-pentru un prieten drag

Ti s-a-ntâmplat prietene, vreodatã,
Ca-ntr-o scrisoare dorul tot sã-l pui,
Dor izvorât din inimã curatã,
Din focul viu al dragostei dintâi…?

Ti-ai pus în slove inima întreagã
Cu zâmbet si cu lacrimi când le-ai scris…
Pentru fiinta-n lume cea mai dragã
Cu ce emotii plicul l-ai trimis!…

Începe-acum cumplita asteptare
Cu lupte-ntre sperante si-ndoieli.
Rãspunsul îl astepti cu-nfrigurare.
Va fi un DA? Sau NU? Cum va fi el?

Dar zilele trec… nopti lungi de frãmântare…
Trec luni… un an… apoi trec ani stingher…
Târziu aflat-ai cã acea scrisoare
Nedesfãcutã zace-ntr-un ungher!

Ce dragoste aleasã si fierbinte
Atât de crudã rãsplâtire-avu!
Dar, dragul meu, nu-ti trece-acum prin minte
Cã o scrisoare ai primit si tu…?

Cãci Dumnezeu din lumile-I de pace,
Ti-a scris-o cu iubirea Sa, din cer.
N-o sti? Ori n-ai citit-o? ori ea zace
Nedesfãcutã-ntr-un uitat ungher…?

Citeste-o si rãspunde la scrisoare!
Aceasta-i hotãrârea ce-o poti lua.
Aceasta-i clipa ta de cercetare
Când poti rãspunde-n umilintã: DA!

Cum asteptai odatã tu rãspunsul
Si Dumnezeu il asteaptã necurmat,
Ca mântuit sã poti sa fi printr-însul,
Cât este harul încâ arãtat.

Dar va veni o zi de grea rãsplatã
Când vei vedea pe-acela ce ti-a scris
Si te-a iubit… cum n-ai gândit vreodatã,
Iar tu… o viatã-ntreagã L-ai respins.

Ce îngrozit vei fi în nefiintã
Când spre salvare nu va mai fi drum
Si-n flãcãri arzãtoare de cãintã
Plãti-vei nepãsarea de acum…

De ce astepti asa un ceas sã vinã?
Crezi tu cã poti scãpa?
O, dragul meu,
De ce nu vrei sã intri în luminã
Cât timp spre ea te cheamã Dumnezeu?

Deschide-n umilintã Cartea Vie –
SCRISOAREA Sfânt-a Celui Preaînalt,
Citeste-o-nlãcrimat de bucurie
Si la iubirea Lui rãspunde: DA!

AMIN
de Cornelia Gavril

1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8kjj-copie396997_189474164484223_100002649214118_321973_428591968_n264061_10151403499710590_1679836960_n

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>