Despre cazul familiei Bodnariu si cateva ganduri bune

Charlie_ChaplinDragi mei prieteni poate o sa va surprinda ceea ce scriu. Pentru ca nu cunosc personal familia Bodnariu si nici legile norvegiene  voi fi obiectiva si nu voi tine nici cu unul si nici cu altul.

Ma gandesc la suferinta familiei Bodnariu dar ma gandesc si la Norvegia ca nici acolo nu fac toti de capul lor. Daca erau asa de multe nedreptati in Norvegia ar fi iesit norvegienii in strada, ar fi scris presa.

Despartirea de copii e dureroasa, nimic de zis si eu personal am copii si stiu ce inseamna legaturile familiale. Mi-a scris cineva de ce nu am organizat sa iesim si noi in strada. In urma cu cateva zile i-am scris s-a deschis o biblioteca romaneasca in Austria si au si carti crestine.

Mi-a raspuns ” Frumos, acum cred ca doar biblia este totul ” Binenteles ca biblia e totul dar asta nu inseamna ca restul e nimic.

Unii vor sa zica „Eu am biblia, tu nu ai nimic” Eu cred ca unii „au” biblia dar noi astialalti il avem pe Dumnezeu .

Sa nu ajungem ca fariseii caci Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai. Eu cred ca si un ateu il are pe Dumnezeu caci Dumnezeu e   omniscientomnipotent şi omnipresent. Si un ateu face o fapta buna si asta nu o face prin el ci prin Dumnezeu care ne deschide inima sa facem fapte bune, sa ii iubim pe semenii nostri si sa traim in iertare si pace.

Ceea ce m-a deranjat a fost cica sa iesim in strada. Daca altii au iesit,  treaba lor dar eu am citit caci Dumnezeu spune un cuvant si totul ia fiinta.

Stiu ca Dumnezeu lucreaza in multe feluri dar sa nu exageram si sa ne luam dupa multime.

Daca tot suntem asa de buni crestini de ce nu iesim in strada pentru schimbari majore,  nu numai pentru o familie.

Ok iesim pentru o familie desi Biblia ne invata in astfel de cazuri sa ne rugam, „Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Iacov 5:16

Oare de ce ne inchidem in biserici si vorbim de dragoste cand nu vedem pe aproapele nostru, nu avem timp de o vizita, de o vorba buna, de o cana cu apa intinsa unui batran.

Am pus un anunt pentru Cezar din cazul #colectiv si abia l-au citit cateva persoane si de implicat mai putine dar o iesire la bere a vazut-o toata lumea…

Oare de ce nu au iesit crestinii in strada pentru cazurile sociale din Romania, pentru saracii care cauta in gunoaie, pentru mamele parasite, pentru nedreptatiile pensionarilor, pentru nivelul de trai scazut, pentru atata si atatea probleme care sunt in tara noastra.

Daca nu ati iesit in strada de ce nu ati mediatizat aceste probleme majore care afecteaza nu numai o familie ci sute si chiar mii si mii de familii.

Nu vreau sa fiu rea dar peste tot numai cazul familiei Bodnariu si celelelalte cazuri ce facem cu ele ?!

Cine posteaza despre doamna Elisabeta care a plecat in Austria la 62 de ani caci statul roman nu i-a dat nici o pensie dupa o viata muncita in Romania ?!

Daca vezi un caz si tu  sti sa scri atunci anunta mai departe, fa o poza si raspandeste cazul.Pe facebook stai cateva ore dar 3 minute nu ai timp de cel de langa tine pe care chiar daca nu poti sa il ajuti sti ce mult l-ai ajuta daca i-ai asculta necazul si i l-ai pune pe internet.

Daca toate cazurile astea ar fi distribuite mai departe am pune lumea in miscare, ar incepe jurnalistii sa scrie si s-ar mai implica autoritatiile daca ar merge televiziuniile si ziarele pe capul lor.

Haidati sa facem o revolutie adevarata daca tot vreti sa fim activi. Asa nu salvam doar o familie ci sute de familii si de copii care sufera si sunt despartiti de familiile lor plus alte probleme financiare, sociale sau educative.

Fiecare are un cont de facebook daca nu are blog sau site. Mai lasam deoparte pozele cu sclipici si inimioare si ne mai uitam in jurul nostru, sa vedem ca vecina din colt e singura si nu are cine sa ii duca lemne si tu stai la caldurica dar daca sti sa scri atunci posteaza pe facebook:

Doamna Mariuca din colt nu are lemne, copilul vecinului e zilnic batut, haideti fratilor sa facem ceva, primarul din satul vecin a taiat pensia bunicii mele, etc

Asa dragilor se schimba lumea cand ne uitam  mai atenti in jurul nostru si nu doar la un singur caz.

Sper sa luati ceva bun din acest articol si sa  incepem cu totii sa fim mici jurnalisti asa cum putem, sa nu trecem nepasatori,  sa facem o poza daca sesizam ceva, sa nu tacem,  caci nu stim niciodata cine asculta glasul nostru, ce asociatie vede si se implica, ce suflete bune  ne citesc, ce Dumnezeu mare avem…

Angela Peschir 27.01.2016

#ajutor,#solidaritate,#dreptate,#adevar,#implicate,#observa,#scrieunarticol,#posteazapefacebook,#Bodnariu,#salvatifamilii,#nuvalasati,#Dumnezeu,#schimbalumea,#nustanepasator,#revolutie,#pensiimici,#Romania,#saracie,#orfani,#familia,#colectiv,#Cezar,etc

Raiul si Iadul-MARTURIE-Very important for your life-Testimony

http://www.youtube.com/watch?v=-NGyltKDbjQ&feature=player_embedded

58876_333471643417807_601659692_n
scara-spre-rai (2)
,lk
1KjzC-104-1 - Kopie
1-11

Provocarea libertatii – Incepe Sa Traiesti! -VIDEO


5  DARURI
eu sunt sarac
rama

sunt momente in
biblia trandafir

Experienta mea cu Dumnezeu -MARTURIA Cameliei Ionescu

Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica  🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂   Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.

I-am inteles dorinta  si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:

Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN

Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.

intareste.te

rama tabla

kj
Ps 118

rama tabla - Kopie

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

Oameni care nu pot să creadă de Wilhelm Busch

Text preluat din cartea
Când omul nu mai poate să creadă de Wilhelm Busch

a. Din prima grupă fac parte oamenii care-mi explică:

— Nu pot să cred, pentru că pur şi simplu nu sunt religios. Dumneavoastră, domnule Busch, sunteţi religios, dar eu nu sunt!

La aceasta pot să răspund întotdeauna numai un singur lucru:

— Nici eu nu sunt religios.

Adică, pentru mine, clopotele, tămâia şi toate lucrurile acestea nu sunt deloc importante. Mă bucur că în ultimii ani am predicat în Essen tot mereu într-o sală în care se afla numai o fanfară bună. Nu exista nici o orgă şi nici un clopot – şi nu mi-au lipsit. Nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu am nevoie de ele. Atât de puţin religios sunt eu!

Pe vremea când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ, au existat foarte mulţi oameni religioşi. Erau cărturarii, preoţii, fariseii – toţi oameni foarte religioşi. De exemplu, nişte oameni religioşi ceva mai liberali erau saducheii. Aceştia sunt cei care în zilele noastre ar spune:

— Îl caut pe Dumnezeu în natură!

În timpul perioadei naziste, ei spuneau:

— În stindardele noastre flutură Dumnezeu, întotdeauna religioşi!

Şi aceşti oameni religioşi L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru că nu era de acord cu ei.

Şi apoi au mai existat oameni total nereligioşi: prostituate, afacerişti – Biblia îi numeşte vameşi -, meşteşugari înrobiţi de munca lor, pentru că trebuia să lupte pentru pâinea de toate zilele, un bărbat bogat, Zacheu, care a făcut bani cu carul.

Aceştia au fost toţi oameni total nereligioşi. Şi ei L-au găsit peDomnul  Isus! Cum se poate una ca asta? Ei au ştiut: „Suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. În viaţa noastră nimic nu este în regulă. Şi acum vine un Mântuitor, care face din noi copiii lui Dumnezeu!” Atunci au crezut în El.

Domnul Isus nu a venit ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi,

ci Domnul Isus a venit, ca să-i mântuiască pe păcătoşi de la moarte şi din iad şi ca să-i facă copiii lui Dumnezeu!

Şi dacă există oameni, care spun: „Nu pot să cred, pentru că nu sunt religios”, atunci pot să le spun: „Aveţi cele mai mari şanse să deveniţi copiii lui Dumnezeu!” Suntem păcătoşi, asta o ştim foarte bine, dar: „Domnul Isus a murit pentru mine!”

O spun încă o dată: Isus nu a venit, ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi, ci ca să facă din păcătoşii pierduţi copiii Dumnezeului celui viu!

b. …pentru că nu vor să creadă

Cel de-al doilea grup constă din oamenii care spun, ce-i drept:

„Nu pot să cred!”, dar care în realitate – dacă sunt foarte sinceri – trebuie să recunoască: „Nici nu vreau să cred!”

Căci dacă ar ajunge să creadă ar trebui să li se schimbe întreaga viaţă. Şi ei tocmai lucrul acesta nu-l vor. Ei ştiu că în viaţa lor nu este nimic în regulă.

Dar dacă ar deveni copiii lui Dumnezeu, ar trebui să iasă cu viaţa lor la lumină.

Nu, asta nu vor. Şi apoi s-ar putea ca colegii lor să-i ia de proşti! Şi ce ar spune rudele, dacă ar deveni aşa, deodată, creştini! Nu, mai bine nu! Şi dacă întâlniţi oameni, care vă spun: „Nu pot să cred!”, priviţi cu atenţie, dacă nu cumva ar trebui să spună: „Nici nu vreau să cred!”

În Biblie există o istorie cutremurătoare.

Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, este sus, pe Muntele Măslinilor. La poala muntelui, în faţa Lui, se scaldă în razele minunate ale soarelui oraşul Ierusalim.

Şi dincolo se ridică muntele Templului, pe care se află Templul splendid, despre care chiar şi păgânii spuneau, că ar fi una din marile minuni ale lumii. Toate acestea sunt în faţa Lui. Dar ucenicii lui Isus constată deodată cu spaimă că pe faţa lui Isus se preling lacrimi. Se uită la El surprinşi şi nedumeriţi. Şi apoi, Domnul Isus exclamă cuvintele:

— Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.

Aceasta este una din cele mai cutremurătoare afirmaţii ale Bibliei: „Şi n-aţi vrut!” Şi locuitorii Ierusalimului au spus: „Nu putem să credem!” – dar ei nu au vrut să creadă!

Vedeţi dumneavoastră: cine nu vrea să creadă nici nu trebuie să creadă!

Pot să vă spun ceva? În biserică încă mai există tot felul de constrângeri.

În împărăţia lui Dumnezeu există numai libertate totală.

Cine vrea să trăiască fără Dumnezeu poate să trăiască aşa! 🙁 

Dumnezeu ni se oferă nouă, oamenilor.

Dar noi putem să-L respingem.

Vreţi să trăiţi fără Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără pace cu Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără rugăciune? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără Biblie? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să încălcaţi poruncile lui Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi!

Vreţi să profanaţi duminica, să curviţi, să vă îmbătaţi, să minţiţi, să furaţi? Puteţi s-o faceţi! Cine nu-L vrea pe acest Mântuitor, pe care L-a trimis Dumnezeu ca să-i mântuiască pe păcătoşi, acela poate să-L respingă.

Cine vrea să se ducă direct în iad, poate s-o facă! La Dumnezeu nu există constrângeri.

Numai vreau să ştiţi foarte clar, că în cazul acesta trebuie să suportaţi consecinţele.

Prin Domnul  Isus, Dumnezeu vă oferă iertarea păcatelor şi pacea Sa.

Puteţi să spuneţi: „Nu am nevoie de ele! Nu le vreau!” Atunci puteţi să trăiţi ca atare!

Dar să nu cumva să credeţi, că în ultimele cinci minute ale vieţii – când veţi fi pe moarte -,

veţi mai putea apuca ceea ce Dumnezeu v-a tot oferit o viaţă întreagă. Puteţi să refuzaţi oferta păcii pe care v-o face Dumnezeu în Isus, dar atunci va trebui să trăiţi pe veci fără pace cu Dumnezeu. Şi acesta este iadul!

Iadul este locul în care omul a scăpat cu adevărat definitiv de Dumnezeu. Acolo nu veţi mai fi invitat.

Acolo nu vă va mai chema nimeni. 🙁

Acolo poate veţi mai vrea să vă rugaţi, dar nu veţi mai putea. Poate acolo veţi dori să chemaţi Numele lui Isus, dar nu vi-L veţi mai aminti. 🙁

Nu trebuie să-mi acceptaţi mesajul. Puteţi să nu vă întoarceţi la  Domnul Isus. Dar să vă fie clar, că prin aceasta alegeţi iadul!

Aveţi libertate deplină!

„Şi n-aţi vrut!” le spune Isus locuitorilor Ierusalimului.Domnul  Isus nu i-a silit. Dar ce au ales ei a fost înfiorător!

c. pentru că au trecut prin atâtea în viaţă

 

Cel de-al treilea grup al celor care spun: „Nu pot să cred!” începe întotdeauna cu o afirmaţie ciudată. Nu am auzit-o niciodată de la femei. O spun numai bărbaţii. Afirmaţia sună aşa:

— Domnule pastor, am trecut prin atâtea în viaţă, încât nu mai pot să cred!

Îi întreb:

— Prin ce-aţi trecut? Nici eu nu am avut o viaţă plictisitoare!

— Da…, am trecut prin atâtea, încât nu mai pot să cred!

Aceasta este o afirmaţie, care bântuie ca o fantomă printre bărbaţi.

În acest caz obişnuiesc să râd de aceşti bărbaţi şi să le spun:

— Nu-i aşa: credeţi ce scrie pe o hartă? Credeţi orice indicaţie pe care v-o dă un poliţist?

— Da!

— Atunci să nu mai spuneţi niciodată: Nu mai cred nimic – în afară de ceea ce scrie pe hartă şi de ceea ce-mi spune un poliţist.

Şi s-ar putea continua tot aşa, mă înţelegeţi. Spun mai departe:

— Vedeţi dumneavoastră, în viaţa mea întunecată, plină de păcat şi de durere, de noapte şi de rătăcire a venit Domnul Isus.

Şi atunci am recunoscut: El este Fiul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu! Şi atunci mi-am dat viaţa Aceluia care a făcut atât de mult pentru mine: Domnului Isus .

 

Şi dacă într-adevăr nu mai puteţi crede pe nimeni şi nimic, puteţi să credeţi ce spune Cel care Şi-a dat viaţa pentru dumneavoastră, da, puteţi chiar să credeţi în El.

Credeţi atâtea lucruri, dar Îi spuneţi „Nu!”

Celui căruia ne putem încredinţa vieţile în întregime, lucru pe care nu l-a regretat încă nimeni niciodată – asta este ciudat. Şi mai spuneţi, că aţi trecut prin atâtea în viaţă, încă nu aţi trecut prin destule experienţe în viată!

d. …pentru că i-a revoltat ceva

Cel de-al patrulea grup al celor care nu pot să creadă este o categorie mai specială. Aparent, aceşti oameni nu pot să creadă pentru că i-a scandalizat ceva din biserică sau din practicile şi învăţăturile bisericii.

În faţa mea stătea o tânără studentă, care mi-a explicat:

— Studiez ştiinţele naturii, îi spun:

— Frumos, domnişoară! Dar ce vă frământă? Atunci îmi răspunde:

— Domnule pastor, am auzit una din prelegerile dumneavoastră. Simt că aveţi ceva ce mi-ar place să am şi eu, dar nu pot să cred. Ştiţi: nu pot să înghit toate dogmele şi tradiţiile bisericii. Este de parcă ar trebui să înghit o legătură de fân uscat!

Am râs şi i-am răspuns:

— Domnişoară, nu trebuie să înghiţi nici o legătură de fân uscat! Aţi auzit vreodată de Domnul Isus?

— Da! spune ea.

— Ce-aţi spune, dacă aş declara: Isus este un mincinos!?

— Nu, îmi răspunde ea, asta nu cred!

— Credeţi, că Domnul Isus a spus adevărul?

— Da, spune ea, asta cred. Merg mai departe.

— Domnişoară, există vreun om, căruia i-aţi spune: Cred că nu ai minţit niciodată!?

— Nu, spune ea, aşa ceva nu aş spune nimănui.

— Vedeţi, domnişoară, spun eu, dumneavoastră credeţi deja. Aţi afirmat că aveţi încredere în Domnul  Isus. Asta este nemaipomenit.

Cu asta începe tot. El spune adevărul.

Biblia spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu”.

Nu trebuie să vă certaţi cu unii şi cu alţii pe tema dogmelor şi a instituţiilor bisericii.

Dar din negura lumii vine spre dumneavoastră Cineva.

Şi-I vedeţi tot mai clar semnele cuielor şi ale cununii de spini, care mărturisesc faptul că El a luat asupra Lui vina dumneavoastră şi că v-a iubit, pe când nu vă iubea încă nimeni. Fie ca văzându-L pe Isus să vi se deschidă ochii şi să spuneţi: Mântuitorul meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Credinţa nu înseamnă să înghiţi dogmele ca pe nişte fân uscat, pentru că o spune pastorul, ci

credinţa înseamnă să-L cunoşti pe Domnul Isus Christos!

— Ha, va spune cineva, nu pot să cred, pentru că preoţii, preoţii…

Şi se revarsă sacul. Apoi mi se povestesc tot felul de istorii despre pastori şi preoţi. Unul a avut aventuri cu femei. Altul a fugit cu toţi banii bisericii. Peste tot s-a întâmplat câte ceva cu vreun pastor.

— Nu mai pot să cred!

Şi atunci mă roşesc tot, pentru că mă cunosc foarte bine. Ce-i drept, încă nu am fugit cu banii bisericii, dar dacă oamenii m-ar cunoaşte aşa cum mă cunosc eu, nu m-ar lua probabil nici pe mine în serios. Deci, ce se poate spune la toate aceste istorii? Acum fiţi foarte atenţi: nicăieri în Biblie nu este scris: „Crede în pastorul tău şi vei fi ferice”, ci în

Biblie este scris: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”.

Un pastor este – da, ştiu: există şi de alt gen -, dar dacă este cât de cât pastor, atunci el este un indicator spre Isus! La unele indicatoare nu ne deranjează dacă este puţin strâmb sau îndoit sau dacă este decolorat de ploaie. Atâta timp cât pot să văd direcţia pe care mi-o indică.

Nici eu nu aş asculta un pastor care nu este un indicator spre Isus, Fiul răstignit şi înviat al lui Dumnezeu. Dar nu mă supăr pe indicatorul care-mi arată calea şi ţinta, ci mă duc pe cale, spre ţintă. Şi această ţintă este: „Isus a venit, Izvorul harului”. Vreţi să staţi la judecata de apoi în faţa lui Dumnezeu şi să-I spuneţi: „Doamne, nu am acceptat mântuirea Ta, nu am acceptat iertarea păcatelor, pentru că pastorul nu făcea doi bani!”?

Vreţi să staţi odată aşa în faţa lui Dumnezeu? Asta este ca povestea despre băiat care a afirmat:

— Aşa-i trebuie la tata, să-mi îngheţe mâinile. De ce nu-mi cumpără mănuşi?

Ei bine, prietene, nu este adevărat când cineva spune: „Nu pot să cred!”

Există o afirmaţie colosală a lui Isus, care spune:

„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.

Întrebarea este dacă vreau să încep să mă supun şi să fac ceea ce am ajuns să mărturisesc despre Dumnezeu în viaţa mea. Atunci voi putea merge mai departe.
 
Puteti citii in intregime cartea  aici   sau alte carti utile veti gasii  la acest link

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/index.html

Va multumesc tuturor care popositi pe aici si va hraniti sufletul cu lucruri curate si frumoase ,  astfel sufletul vostru arata tot mai frumos pe zi ce trece si inima voastra se face mai buna .

Deasemenea va multumesc tuturor pentru comentarii, ganduri , recomandari si vizite 🙂

Chiar daca situatia e cu un mare semn de intrebare in casa ta , Adi B . as vrea sa sti ca nu de asta depinde fericirea ta ci de relatia ta cu Domnul , de viata ce-o traiesti in umblarea crestina si de inima ta noua care bate pentru cer.

Nu e usor , dar cat depinde de tine ai facut si Dumnezeu vede ca suntem limitati si nu ne cere mai mult decat putem.Fruntea sus caci soarele rasare atunci cand nu te astepti  🙂                                     Cu drag din drag Angela I.E.

 

gjuzkfelicitare 83untitledasdfghuntitledsfdghj0blessedweekend2

Care este cea mai mare realizare ?

  Dragii mei traim intr-o lume confuza, o lume in care adevaratele valori nu sunt recunoscute si apreciate, o lume care spune raului bine  si binelui rau , o lume in care castiga cel mai tare nu cel mai bun…

Cred ca cea mai mare realizare e sa fi crestin, un crestin autentic in fapte si cuvant caci teoretic multi suntem crestini 🙁
Am cunoscut-o pe ea, un suflet deosebit , o prietena minunata dar cand am intrebat-o :  te-ai intalnit cu Domnul Isus personal, ai simtit macar o data atingerea Lui,cercetarea Lui ? s-a facut o pauza mare, o tacere adanca. Orice as fi putut sa o intreb  dar despre credinta ei nu,  sau poate in alt mod dar nu asa de direct 🙁

Nu am insistant sa-mi raspunda desi suntem prietene si poate imi permiteam dar nu poti intra in sufletul omului cu cizmele.

Omul este ca o floare.Cand se deschide vezi fiecare bucatica din el si apoi poti sa pui piesele sa le aranjezi frumos dar daca nu se deschide nu forta usa inimii lui , nu pune prea multe intrebari, nu fi curios, este viata ei (lui ), problema ei (lui)…

Desi se da crestina  am observat ca ,   pe blog-ul ei personal  evita discutile directe pe aceasta tema.Vorbeste la modul general de Dumnezeu, vorbeste frumos despre faptele bune, despre multe lucruri bune si frumoase dar nu despre ADEVAR sau mai bine zis evita adevarul …NO COMMENT !

Oare daca ai adevarul in tine si clocoteste poti sa il ti ascuns ? poti sa ascunsi lumina ?

Caci ” Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.”Luca 11:33

Este o personalitate cunoscuta si apreciata atat in lumea reala cat si in cea virtuala si nu vrea sa –si piarda prietenii prin marturisirea ei despre Domnul.Este alegerea ei iar alegerea de azi ne va costa maine…

Trist dar adevarat „căci din prisosul inimii vorbeşte gura”Matei 12:34

Nu o judec , departe de mine gandul acesta dar ma doare ca mereu pune accent pe realizarile materiale uitand ca acestea sunt asa de trecatoare.Azi esti cel mai mare artist iar maine pleci din lumea aceasta exact cum ai venit , fara grade, fara lauri, fara renume, fara bani, fara case, fara masini, fara titluri,etc.

Imi plac oamenii directi si deschisi, originali si simpli , egal de crezul lor sau  pozitia sociala.

Nu putem privii dincolo de tot din cauza ca ne oprim si ne punem singuri o gramada de bariere : ce religie are ? , e botezat la noi ? din ce biserica face parte ? etc.,intrebari care  care nu au nici o legatura cu sufletul omului.Ne oprim la cele pamantesti si nu mai putem trece dincolo la cele ceresti, spirituale, valoroase cu adevarat.

…” căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” 2Cor.4:18

Vezi un suflet insetat , da-i apa, vezi un suflet  flamand , da-i sa manance …Intr-un cuvant fii promt si reactioneaza dupa circumstante!

Am citit despre multi oameni care au realizat ceva pe lumea acesta si ii apreciez pentru ca au muncit pentru tot ce au realizat , s-au luptat pentru cariera lor  dar problema e ca unii dintre ei au crezut ca aceasta inseamna totul  si ca viata se opreste aici 🙁

Au crezut ca aceasta este adevarata fericire, realizare, implinire iar unii au luat-o drept binecuvantare uitand ca Dumnezeu nu ne binecuvanta cu ceva care ne-ar lua timpul de partasie cu El si nici nu ne binecuvanta cu ceva care ne-ar indeparta de cer.

Fiecare lucru care ne indeparteaza de adevar sau ne cere un compromis nu e binecuvantare de la Dumnezeu.

Am vazut chiar ieri oameni care aruncau cu bani (euro) si erau plini de ei fara sa se gandeasca macar o clipa cat de trecatori suntem cu totii.

In urma cu cativa ani am auzit de cateva persoane pe care le cunoasteam bine ca s-au botezat in ascuns. Una dintre ele era o doamna mare pe care o mustra constiinta ori de cate ori ma vedea , fara macar sa ii spun un cuvant…

M-am intrebat oare cum vine asta sa te botezi pe ascuns , apoi am gasit scris :
„Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” Marcu 8:38
Deci chiar exista oameni care se rusineaza ca sunt crestini in loc sa fie asta pentru ei o mandrie caci a fi crestin este cea mai mare realizare.
In Biblie am gasit de 3 ori cuvantul „crestin „

„Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” Fapt.Apost.26:28
„Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.“ 1 Petru 4:16
„şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.“ Fapt.Apos.11:26
Poate il cunoasteti pe Mihai Gadea de la Antena3 , SINTEZA ZILEI  .Acesta desi este o personalitate mass media foarte cunoscuta nu l-am auzit niciodata sa se rusine ca e crestin.Vezi aici ce frumos interpreteaza o cantare crestina.

Daca ai scris o carte bine ai facut , daca ai realizat ceva in viata aceasta foarte bine dar sa sti ca nu acestea sunt realizarile cele mai mari si nici cele mai importante.
Cea mai mare realizare e sa fi un crestin adevarat, fara sa te rusinezi de aceasta si cand ai ocazia (cand simti de sus un semnal ) sa marturisesti despre credinta ta .

Deschide-ti inima si lasa Izvorul ceresc sa curga prin tine , sa te umple si sa dai si la altii , sa spui adevarul chiar daca aceasta  uneori te costa si inca destul de scump dar nu uita ca nu esti singur , Dumnezeu e de partea ta, te va sustine , te va caluzii, te va purta pe bratele Lui .

Credintele si religile sunt multe dar credinta adevarata E UNICA si VITALA .

„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.“ Iuda 1:3

„Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,

tot aşa, Christos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora,

Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.Evrei 9:28

                                      Cu drag din drag Angela I.E.

224950_10151216635679296_1096376188_n262995_302182666569234_161372511_n - Kopie - Kopieimages

Marturia unui fost musulman care se intalneste cu Domnul Isus la Mekka

bucarate-mesaj-blog1

,lk

311903_206222139453136_100001960554532_467785_1476305967_n

Și ei L-au răstignit – Art Katz -And they crucified Him -VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=KsawoLngEh8&feature=youtu.be

1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8KJJ - Copie (2)

Insula Ekklesia

Sinuciderea nu-i o solutie …exista ceva mai bun (video)

  Dragii mei

m-am gandit azi la toti oamenii care trec prin diferite probleme,incercari ,necazuri de diferite nuante…

Un cuvant potrivit la timpul potrivit e vital .

Desi credinta e un dar totusi mi-ar placea sa vad cat mai multi oameni care sa fie plini de viata si sa creada si sa se-ncreada in Domnul .

Cateodata parca la tot pasul dai de oameni descurajati,plictisiti de viata,slabiti in credinta si greu gasesti cuvinte de mangaiere pentru ei …

Doresc ca in aceasta zi Domnul Dumnezeu Atotputernic sa mangaie,sa ridice si sa intareasca pe toti intristatii,descurajatii si neputinciosii ….
Pentru inceput

cel mai bun lucru pe care as putea sa il recomand cuiva

e BIBLIA ,CARTEA VIETII ,

singura carte din lume care a schimbat viata multor oameni si care poate oferii mangaiere ,bucurie,raspunsuri la problemele vietii…

E singura carte din lume a carui autor traieste si nu moare niciodata :   Dumnezeu.
Ea chiar daca e scrisa de oameni ,acestea nu au scris de la ei ci au fost inspirati si calauziti de Dumnezeu …..
Ea e mesajul lui Dumnezeu pentru noi oamenii,e scrisoarea de dragoste pentru intreaga omenire…
Oamenii ne dezamagesc mereu dar Dumnezeu e singurul care nu a dezamagit niciodata si nu te va dezamagii….

Vrei o viata implinita ,fericire,pace,bucurii,realizari.etc. ???!!! atunci urmeza instructiunile din aceasta carte BIBLIA
si daca milioane de vieti au fost schimbate de ce sa nu fie si a ta ???!!!!

Cu drag din drag Angela I.E.

381176_213313078744042_100001960554532_483445_1784415946_n-copie1

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Ai grija pe cine primesti in casa :un inger sau un drac ?!(partea 1)

bxy Insula EkklesiaDragii mei

viata cateodata ia intorsaturi majore si ne surprinde fara sa ne intrebe daca suntem de acord sau nu ….

El,un tanar frumos,bland si cumsecade apare in familia lor, proaspati casatoriti …

Defapt erau casatoriti de cativa ani si cu cativa mititei pe langa dar  nu puteai sa ii numesti decat porumbei caci se intelegeau si se iubeau asa in felul lor nu bateau  toba si nici nu incercau sa  impresioneze  pe nimeni  cu prea multe sarutari publice….

Apare el in prima zi in casa lor …Bucuros ,politicos pune mana pe aspirator la care ea gazda il opreste si ii spune

„Baiete ,nu e nevoie ,e proaspat aspirat….

Ravna lui prea mare si „dragostea ” lui ii da de gandit si gandul ei merge in urma cu cativa ani cand un tanar zugrav apare la ei in casa si din vorba in vorba le spune ca e zugrav si aratand spre pereti , acolo si acolo ar fi de reparat ca nu arata bine peretii ,etc si ca el vine sa le zugraveasca pe gratis …

O spune si tot se repeta cu un entuziasm iesit din comun la care sotul dupa plecarea lui ii spune sotiei :

Sti  A . nu va venii la noi sa ne zugraveasca ,nu-mi plac oamenii care se lauda prea multe ci oamenii care mai mult fac decat vorbesc…

Ea se uita lung la el si ii spuse :Hei ,nu fi asa de rau  🙂 A. e crestin si sigur va venii .

Sotul ii raspunde scurt :  Poate ai vrut sa spui religios nu crestin ,sunt doua lucruri diferite .

In Biblie apare de 3 ori cuvantul „crestin” in Fapt Apost.26:28 ,11:26 si in 1 Petru 4.16 iar a fi crestin autentic e un lucru mare …

Daca ii intrebi  pe oameni  ce religie au aproape toti oamenii au religie dar putini vei  intalnii sa spuna simplu CRESTIN ,caci

 „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Iacov 1:27

Binenteles ca A. nu mai zugravise pana in ziua de azi la ei chiar daca mai trecuse pe acolo uitase cu desavarsire ce promisese…

Oare chiar poti sa fi crestin daca nu esti prima data  om ???

Este imposibil caci daca nu esti om si nu ai o coloana vertebrala cum te poti incadra in Trupul lui Christos care il are ca si cap pe Christos Domnul  ,Regele minunat ,CEL FARA CUSUR ,desavarsit ….

„ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Christos.

Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Efeseni 4:15-16

 

Biblia ne invata sa fim primitori de oaspeti (Rom 12:13 ; 1 Petru 4:9)  dar exista oameni care nu il cunosc pe Dumnezeu sau nu vor sa il cunoasca sau mai grav se fac ca nu-l cunosc si astfel de oameni profita de bunatatea crestinilor si cred ca pocaitii trebuie sa fie buni, sa taca ,sa fie „prosti”,sa faca ei ce vor cu ei….

Astfel de oameni uita cel mai important  lucru caci crestinii au un Dumnezeu intelept care le da si lor intelepciune si le descopera gandurile si intentile  rele ale  oamenilor .

Asa s-a intamplat cu tanarul de care va povesteam la inceput ca pusese mana pe aspitor din prima zi ca sa faca impresie (sau cel putin asa s-a vazut )  dar crestina noastra primise deja semnale de alarma :Hopa ,nu miroase a bine …Prea amabil pare tanarul isi zise in sinea ei gandindu-se imediat la A. zugravul…..

Tanarul cu pricina parea un inger si chiar o ajuta pe gospodina noastra la treaba desi deja incepuse sa dea cativa lastari de vorbe goale si ciudate dar ea se gandea nu e baiatul crestin deci ce pretentii sa aibe  de la un tanar necrestin …

Intr-o zi observa ea ca in unele aspecte face pe sefu in casa ei dar nu ii zice nimic caci vedea ca se intelege bine cu sotul ei si nu dorea sa le strice prietenia…

Azi asa  , maine alti  lastari si timpul trecea si baiatul isi facuse un „culcus” frumos in aceasta casa a minunatei familii crestine   unde visa el sa ramana mult si bine si unde doar intindea mana si avea de toate caci familia era destul de instarita si nu le lipsea nimic …

Deja se visa tanarul ca va avea si camera lui desi nici copiii familiei nu aveau camere lor si erau si eu destul de inghesuiti caci casa nu era asa de mare …

Timpul trecea si lastarii erau tot mai multi si crestina noastra nu stia ce sa faca ,cum sa-i spuna sotului si cum sa reactioneze caci ca si crestin esti dator sa iubesti si sa oferi dragoste …Cum sa te raportezi la un vagabond (smecher,profitor )  ? caci pana la urma urmei acest tanar asa parea sa fie ….

Era cam greu pentru ea avand in vedere ca avea si copilasi de ingrijit si atatea de facut prin casa iar tanarul acesta pe zi ce trecea tot mai putin o ajuta si mereu evita munca atat in casa cat si undeva in societate .

Venise in familie cu cateva minciunele  care la inceput prinsese foarte bine dar apoi „lipiciul” se dezlipi si ramase lucrurile  tot mai clare in fata celor 2 soti care acum deja incepuse sa vorbeasca cu el niste lucruri importante care trebuiau clarificate la inceput …

Tanarul nostru cand vazu ca nu e de gluma se apuca de treaba caci asa culcus unde mai gaseste el :mancare calda,caldurica,internet ,computer ,bunatati si tot felul…

Putea sa manance ce dorea,nu avea un program,nimeni nu ii zicea nimic ca sta toata noaptea pe computer ,intr-un cuvant era „raiul” pentru el …

Si astea toate pana intr-o zi cand sotia ii zice sotului : uite asta ,asta si asta nu e bine ,acest tanar este un exemplu negativ pentru

copiii nostri pe care vrem sa ii crestem intr-un mediu crestin,sa le dam o educatie aleasa si sa ii ferim cat putem de lumea internetului care a pus stapanire pe multi tineri chiar si copiii…

Apoi a inceput lista cu problemele  care aparuse in familie de cand acest tanar locuia la ei si erau si multe semene de alarma care erau destul de grave….

                                                           by Angela Insula Ekklesia

VA URMA partea a doua 🙂

rasarit-de-soare-4796x500by Insula Ekklesia254343_294630857319180_284833496_n

NERVOZITATEA DE ORIGINE PSIHICA-de luat aminte!

                  Cand vorbim despre nervozitatea cuiva, noi nu ne referim numai la oboseala lui nervoasa sau la o stare de fragilitate a sistemului sau nervos, ci si la stari emotionale puternice care se traduc prin fenomene psihice ce produc tulburari ale functiunilor nervoase.

In categoria acestor emotii puternice putem enumera:

nelinistea si ingrijorarea, mania si iritabilitatea, nerabdarea si nestapanirea.

Din pricina stransei legaturi care exista intre trup si suflet, manifestarile emotive pot da nastere unor perturbari psihice care sa produca spasme ale diferitelor organe insotite de toata gama de tulburari functionale deja mentionate.

Emotiile si tulburarile nervoase

au adesea cauze comune, dar de cele mai mutle ori izvorul lor este greu de depistat fiind plasat de preferinta in domeniul subconstientului.

Iata de ce pentru inlaturarea neajunsurilor este necesar un control amanuntit al vietii afective.

Nu vom ajunge cu adevarat la vindecare decat atunci cand vom reusi sa identificam si sa inlaturam sursa emotiilor devastatoare.

Fara aceasta operatie nu vom obtine decat o ameliorare trecatoare cu un pronostic sigur de recidiva.

Pentru depistarea surselor subconstiente producatorare de emotii nici sfatuitorul spiritual, nici psihiatrul nu sunt suficienti.

Trebuie sa spunem deschis ca ne lipseste capacitatea de a sonda lantrul fiintei omenesti.

Cum am putea patrunde in subconstientul altora, cand noi suntem incapabili de a intra in propriul nostru subconstient?

Prezenta umana poate cel mult inlesni o astfel de investigatie, dar pentru operatia in sine avem nevoie de interventia Creatorului.

Numai Duhul Sfant poate cerceta „lucrurile ascunse ale duhului” si numai El, tinandu-ne inaintea ochilor oglinda Cuvantului lui Dumnezeu, poate sa ne arate adevarata noastra infatisare.

In cartea Evrei 4:12 gasim scris:

Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri; patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii”.

Avem aici garantia ca Dumnezeu poate sa dea lumina asupra surselor subconstiente de emotii, tuturor celor ce se apleaca cu sarguinta asupra Bibliei si se deschid lucrarii Duhului Sfant.

Impreuna cu imparatul David trebuie sa ne rugam rostind si noi:

„Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima.

Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!”

(Psalm 139: 23-24).

Cand sunem umpluti de Duhul  Sfant   (care „stia ce este in om”- Ioan 2:24,25) invatam noi insine sa ne cunoastem mai bine.

 

N-am vrea ca cele spuse mai sus sa fie luate drept un atac impotriva psihologiei si psihanalizei, care de cele mai multe ori fac o treaba destul de buna.

Totusi, ar fi lipsit de modestie sa sustinem ca un psihanalist poate patrunde cu o certitudine absoluta in strafundurile inimii omenesti.

Crestinul are alte mijloace la indemana.

Si daca totusi destui crestini nu se cunosc pe ei insisi si nu-si depisteaza defectele si slabiciunile, aceasta se intampla numai pentru ca ei

neglijeaza rugaciunea si citirea Bibliei,

intristand fara incetare Duhul Sfant printr-o viata de neascultare.

 

Duhul adevarului trebuie sa ne conduca in tot adevarul (Ioan 16:13).

Dar cum s-o faca El cand noi preferam sa stam surzi la vocea lui Dumnezeu?

A. Neliniste si ingrijorare

Sa examinam acum, unele dupa altele, starile emotive specifice care il transforma pe cineva intr-o „persoana nervoasa”. Vom pomeni mai intai despre neliniste si ingrijorare.

Putem spune ca nu este o alta emotie mai raspandita ca nelinistea; fiecare din noi o cunoaste, si-i simte, din cand in cand in suflet prezenta tulburatoare, chiar daca in exterior reusim de bine de rau sa afisam o expresie de pace si siguranta.

Care este continutul nelinistilor noastre?

Exista de exemplu teama de un nou razboi mondial. Ea a transformat intreaga societate intr-o societate nelinistita. Dar sunt alte temeri, mai personale si mai devastatoare:

a. teama de boli si de accidente

b. teama in fata celor care vor sa ne faca rau

c. teama nascuta din contactul cu caracterul dificil al sefului

d. teama unei constiinte vinovate de a nu fi descoperita

CITESTE AICI CONTINUAREA

5 Articole interesante-5 Teme .Alege si tu !

1.Supunerea din frică şi nu din dragoste distruge armonia căminului.

În 1 Ioan 4:18 citim astfel: „În dragoste nu este frică…”

Dacă-ţi este frică de partenerul tău, atunci înseamnă că nu te simţi iubit sau acceptat cu adevărat.

Trebuie să te deschizi faţă de el 100%. Dacă eşti încă vulnerabil, atunci nu este o relaţie sănătoasă de cuplu. Iubirea şi încrederea îţi dau sentimentul că eşti acceptat şi atunci nu eşti manipulate emoţional.

Convieţuirea cu un partener care îl manipulează emoţional pe celălalt, te forţează să faci lucruri cu care poate că nu eşti de acord şi răpeşte treptat frumuseţea vieţii de familie. Ar trebui ca partenerul manipulator să-şi trateze soţul/soţia cu delicateţe deoarece este copilul lui Dumnezeu, este o binecuvântare.

Biblia ne învaţă să plângem cu cei ce plâng şi să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Oare cine este mai aproape de partenerul tău decât tine?

Violenţa verbală, emoţională şi fizică.

Violenţa verbala  este tot o formă de violenţă, care doare la fel de tare, deoarece biciuieste psihicul şi emoţiile. O persoană care este agresată verbal în mod frecvent ajunge să-şi însuşească acele apelative ca fiind adevăratele sale trăsături de caracter.

Memoria sa va fi mult încetinită, puterea de concentrare va avea mult de suferit pentru că mintea îi este bombardată zilnic de cuvinte dispreţuitoare, critice şi umilitoare.

Atunci când o victimă ce a fost agresată verbal primeşte de la cineva un compliment, o vorbă de apreciere, nu va şti să se bucure de ea, pentru că are impresia că nu o merită. Sau va crede că este ironizat de persoana care îşi exprimă aprecierea.

O femeie deosebită ce lucrează ca şi asistentă a fost timp de 30 de ani agresată verbal de soţ.

I se spunea tot timpul că e proastă, incapabilă şi că lumea s-ar descurca mai bine fără ea. (de menţionat că soţul este creştin implicat în evanghelizare).

Când la locul de muncă a fost promovată la un nivel de mare responsabilitate şi medicul cu care lucra i-a zis că e foarte competentă şi că o va propune să fie asistentă-şefă, această femeie, cu capul plecat, a răspuns: „Nu vă bateţi joc de mine, doctore, sunt şi aşa destul de mâhnită în sufletul meu”. -„De ce crezi că nu vorbesc serios?” s-a mirat medicul. „Cred că-ţi dai seama de cât de competentă eşti profesional.”

Nu, acea femeie nu-şi mai dădea seama cine este ea cu adevărat şi ce poate face. I se spusese în fiecare zi din viaţa ei de femeie căsătorită ce catastrofă este. Îmi mărturisea că se gândise de multe ori că asta e crucea ei, dar că în momentele grele se gândise la moarte ca la o uşurare. Îşi dorea ca Dumnezeu să o ia din lumea aceasta în care nu găsea nici  bucurie, nici  o   împlinire.

Calatorie in trei   http://danieladelibas.wordpress.com/2012/11/15/calatorie-in-trei-o-carte-pentru-cuplurile-casatorite-semnata-mihaela-si-radu-gheorghe/

2.Dați telefoane!

Se tot vorbește de cât de rău e în România. În România sunt cele mai ieftine convorbiri la mobil din UE. Dați telefoane, începeți cu cei bătrâni, cu cei bolnavi, apoi cu cei singuri, cu cei din tot felul de închisori. Puneți-vă urechea la gura omului și peste puțin timp vă va spune necazul lui, atunci e sudată legătura frățească, când doi oameni duc împreună o greutate sunt legați unul de altul prin ea.

Faceți vizite, nu numai cei tineri la tineri sau tineri la bătrâni! Se poate și bătrâni la tineri.

Când eram tineri căsătoriți ne vizita Ticu Moisa bătrânul, ne bucuram, mai apoi fratele Aron și Mia de la Arad, sora Nuți. Fratele Aron venea întotdeauna fără să anunțe, fără să dea telefon, suna la poartă. Școală de moisist, nici soția lui nu știa unde a plecat, nu spunea la nimeni unde pleacă. Când sosea la noi dădea un telefon acasă și vorbea cu ”sora Maria”, așa-i spunea soției.

Vegeheati unii asupra altora http://vesteabuna.wordpress.com/2012/11/13/sa-veghem-unii-asupra-altora/

3.

Muzica rock „crestina ”  a  aparut  prima data dupa anii “60 in America ulteorior fiind promodata in special de pastorii protestanti “liberali” .

Unul dintre secretele puterii extraordinare a muzicii este că ea se poate aresa direct subconștientului.

Prin urmare, oamenii absorb înțelesul ei fără să fie conștienți de aceasta.

Dacă adăugăm la aceasta volumul, repetarea constantă și ritmul insistent care fac parte invariabil din muzica rock, scena este pregătită pentru procesul de condiționare. După cum scria Cedric Cullingford în The Guardian:

‘Departe de a fi o cultură alternativă cu idei proprii și clare, muzica pop este ceva absorbit la nivelul conștientului.’ Mulți tineri creștini (ce crestini ? ) ne-au spus că se simt în deplină siguranță atunci când ascultă melodii cu versuri obscene pentru că, la fel ca tinerii din lume,

‘Noi nu ascultăm cuvintele, ci ne place doar muzica.’ Ceea ce nu au înțeles ei este faptul vital că muzica în sine îi afectează la un anumit nivel și mai profund, fără ca ei să-și dea seama măcar de asta.”

Noi laicizăm pe Dumnezeu, laicizăm Evanghelia lui Chistos și laicizăm închinarea. Niciun om al lui Dumnezeu mare și puternic spiritual nu se poate naște într-o asemenea biserică.” (W.A. Tozer).

Muzica „crestina http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2012/11/17/evanghelia-pe-muzica/

4.

Viata mea a inceput in cer

cand Cineva a hotarat sa vin pe pamant printre muritori si de atunci zbor si zbor desi acum zbor mai greu caci  am aripile frante ,lovite de viata,incarcate de suferite ,de suferintele  altora caci pentru suferintele mele nu mai am lacrimi nici nu mai simt durerea …

M-am   obisnuit   cu ele si ma intreb daca am parcurs drumul pe care ar fi trebuit sau am deviat de la adevaratul  drum si de aceea soarta  nu mai tine cu mine….

  Povestea trista a unui    porumbel cu aripi frante http://parereataconteaza1.wordpress.com/2012/11/14/povestea-trista-a-unui-porumbel/

5.

“Aceasta cortina – cerul – se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal.”

—————–

Intr-o seara cand am iesit de la servici – era deja intunerec – mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele.

Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele.

Dar senzatia a fost fantastica.

Am simtit ca exista ceva care nu se misca (cu toate ca stelele se misca),

Cineva care nu se schimba, Cineva care nu ma paraseste niciodata,

care nu ma tradeaza, care nu se poarta ca niste parinti care au divortat si m-au aruncat de la unul la altul, ca un sot sau o sotie care si-a gasit pe altcineva sau ca niste copii care nu mai vor sa stie nimic de mine.

Cineva pe care te poti baza, si care si azi si maine si peste 1000 de ani este la fel

BUCURIA  LUI  DUMNEZEU  DE  A  NE  DARUI  CERUL http://ioanciobota.wordpress.com/2008/05/30/bucuria-lui-dumnezeu-de-a-ne-darui-cerul/

 

Liviu Olah-REMEMBER -videos

Cultul icoanelor – referinta biblica si istorica (documentare)








Nasterea din nou -de Alin Lolos (fostul Alin Blaine)

       Vreau sa afirm cat se poate de clar ca atunci cand oamenii folosesc expresia “nascut din nou” pentru a descrie pe altii

 care merg la biserica si

ale caror vieti nu se deosebesc de lume si

 care pacatuiesc la fel de mult ca lumea,

 care jertfesc pentru altii la fel de putin ca si lumea,

care accepta nedreptatea la fel de usor ca si lumea,

 care poftesc dupa bunuri ca aceeasi lacomie ca si lumea,

 care se bucura de distractii,

 care iL ignora pe Dumnezeu cu aceeasi placere ca si lumea

– atunci cand expresia “nascut din nou” este folosita pentru acesti “crestini” – atunci este GRESITA.

Un om nascut din nou, nu este patruns de catacterul lumii, ci este REGENERAT din pacat.

Exista milioane de oameni care inca nu iL urmeaza pe Christos Domnul, nu sunt nascuti din nou…

 Unii dintre ei merg la biserica si sunt membrii, chiar si conducatori, dar nu sunt nascuti din nou. Sunt crestini culturali, religia lor este ceva formal, de exterior.

 Nu a existat o adevarata trezire interioara din moartea spirituala la viata spirituala.

Nasterea din nou nu este lucrarea omului, nici un om nu poate produce nasterea din nou, nu poti sa produci lucrul acesta in viata ta.

 Dumnezeu este cel care o produce. Ea ni se intampla noua, nu o facem noi sa se intample. 1 Petru 1:23 fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.
Ioan 3: 7-8  Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”
Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”

Exista trei motive pentru care vreau ca voi, cei care sunteti crestini sa intelegeti

ce anume s-a intamplat cu voi cand ati fost nascuti din nou :

1. Atunci cand te nasti din nou si cresti in harul si in cunosterea a ceea ce a facut Domnul pentru tine, partasia ta cu Dumnezeu va fi dulce, iar siguranta ca EL este Tatal tau, va fi profunda. (Rom.8:14-17).

2. Daca stiti ce anume vi s-a intamplat in momentul nasterii din nou, veti pretui pe Dumnezeu, pe Duhul Sfant, pe Fiul Sau si Cuvantul Sau mai mult decat oricat pana acum. Astfel Christos Domnul va fi slavit.( 1 Cor.6:20)

3. In procesul de descoperire a aceea ce s-a imtamplat cu cei nascuti noi nou,

 crestinii vor descoperi natura solemna si supranaturala a convertirii, iar rugacinea mea este ca lucrul acesta sa produca o trezire generala autentica in biserica crestina, astfel ca ipocrizia religioasa sa scada, iar lumea sa vada adevarata dragoste, jertfire si curaj prin slujirea LUI HRISTOS DOMNUL.(Ioan 3:16).(Fapte apost 4:29-31)

JOHN PIPER
Toti care spun si sustin ca sunt ai lui Christos Isus si inca se compromit in pacat, in religii, in poftele lumii si distractile scarboase , sunt morti, chiar de doua ori morti si daca nu se pocaiesc vor ramane morti

fara CEL CE A FACUT SI ESTE VIATA. Au doar o forma de evlavie, de fatada, o spoiala de crestinism si nu o relatie personala sau viata de ascultare si iubire in Domnul Hristos Isus.

                de Alin Lolos  (fostul magician Alin Blaine )

Marturia  lui personala  o puteti citii si asculta AICI si AICI  iar interviul il puteti citii AICI

 

Apocalipsa ta!!! -mesaj video(eng.-rom)

Tu iti ti principile ? Oare am gresit cu ceva ?

Dragii mei

 am avut ieri o zi ciudata si parca a venit totul  asa deodata pe negandite….

Nu a fost o tragedie dar tensiunea era maxima si credeam ca acum se sparge pachetul de nervi si pierd un prieten dar Domnul Dumnezeu mi-a aratat inca o data ca ma iubeste si e cu mine….

Totul a inceput dis de dimineata….Ne urcam in autobuz si prietenul meu ( a nu se intelege gresit 🙂 e vorba de un prieten bun,o cunostinta ) cumpara doua bilete de autobuz apoi calatorim urmand ca imediat cand ne dam jos din autobuz sa-i restitui banii la care el vrea sa imi dea rest adica sa retina doar biletul meu la care eu ii spun cu un zambet special 🙂  lasa acum asa ca nu ai servici si cand ai tu bani mi dai tu inapoi …

la care el zambeste si a inteles ca nu trebuie sa mi dea inapoi….

Vedeti cum functioneaza o prietenie ?

El a inteles clar ca nu mai trebuie niciodata sa mi dea ,mi-a inteles ideea  si nu mai era  nevoie de multe explicatii…

Sper sa nu sune a lauda dar e important acest aspect pentru relatariile urmatoare caci mergem impreuna sa rezolvam niste acte atat pentru mine cat si pentru el  urmand sa mancam ceva la care eu vreau sa platesc dar el zice las ca mai am niste marunti si platesc eu caci pana imi intra banii nu am nevoie de bani …

Insist sa platesc eu pana devin pisaloaga 😉 apoi el imi da o privire si ma face sa inteleg  sa termin cu astea ca  asa a hotarat el 🙂  no comment 🙂

Trec ziua cu bine urmand ca seara sa merg la o prezentare a produselor Vemma.

„Intamplarea”   face ca acelas prieten asteapta cu mine autobuzul spre  aceasi  destinatie…

Merg spre un bankomat sa scot niste bani caci mai eram 8 minute pana la aparita autobuzului.

Intre timp prietenul meu imi cere niste bani sa-si cumpere tigari la care eu il refuz automat lasandu-l perplex ….

Incepe sa fie nervos,sa se agite si parca nu-i vine sa creada…Inainte cu cateva ore si-a cheltuit  toti banii din buzunar pentru mine si acum eu il refuz categoric…

Cu tot calmul posibil desi simteam o tensiune si o stare ciudata il refuz inca o data explicandu-i frumos de ce….

Nu pot sa-ti dau bani pentru tigari pentru ca acesta e principiul meu de viata si eu

 nu imi incalc principile…Ti-e foame ? vrei sa-ti cumpar ceva de mancare ? Nu poti sa-ti platesti chiria,curentul ? Te pot ajuta in privinta aceasta cand e nevoie si  daca am bani in momentul respecti v  dar sa-ti cumperi tigari nu pot sa te ajut ….

Ai nevoie de ele ,

tin de foame,cald sau poti sa renunti ca asa te-ai laudat intr-o zi ca nu esti legat de ele  si ca poti sa renunti deci uite acum dovedeste-mi ca eu nu am uitat ce mi-ai zis 🙂

Ajung  la automat scot banii ii bag in portmoneu si el se uita la mine nervos si agitat apoi zice : ok!  da-mi sa-mi cumpar un ziar …

Hei! ai chef de glume ii raspund ti-am zis ca am principile mele si nu ma schimb si  te rog frumos sa nu te superi pe mine dar eu imi tin principile si nu fac exceptii….

Tu nu ai principii ? Fiecare om are principile lui de viata ….

Ti le schimbi ? Nu ai coloana vertebrala,te sucesti ? Ce fel de om esti ……Pe om il cunosti  daca isi tine cuvantul asa cum scrie in Proverbe 24:21

să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!

Mi-a fost foarte greu sa il refuz si vazandu-l in starea aceea parca aveam  putina teama 🙁 …Nu poti sti cum reactioneaza un om in diverse situatii si mai ales in cele neforabile lui….

Am inceput sa ma rog in gand si sa-l rog pe Domnul sa imi dea intelepciune ce sa fac …ma intrebam oare am gresit cu ceva ,oare ce o sa creada despre mine ca sunt fanatica …ganduri peste ganduri,rugaciuni peste rugaciuni mi-a cuprins  mintea in acele 8 minute….

dupa care

 am simtiti o pace si o liniste deplina

cu toate ca am calatorit 30 minute timp in care eram relaxata si fericita ca am putut  sa-mi tin principele indiferent de ce cred altii despre mine….

A fost o seara binecuvantanta  🙂

Un campion la ciclism ne-a marturist ce sanatoasse si naturale sunt produsele  Vemma si apoi am cumparat niste brosuri si cateva energizate naturale de la compania Vemma  .

I-am intins un energizant apoi am stat la masa de afaceri cu un reprezentant Vemma  peste o  ora desi ma gandeam ca imi va cere din nou bani pentru tigari caci prezentarea produselor a fost la un hotel,loc unde se putea cumpara lejer orice…

Nu va pot descrie exact prin ce am trecut dar atat va pot spune ca

am simtit biruinta si dragostea Domnului,prezenta Lui in viata mea si puterea Lui care m-a ajutat sa-mi tin principiile ….

Ai si tu principii ? Le ti sau te duce vantul dintr-o directie in alta ???

Crezi cum va ca am gresit refuzandu-l sa-i dau bani pentru tigari pentru un lucru care nu satura,pentru un lucru care nu avea nevoie ,pentru un lucru irelevant,nefolositor  ?????

(Isaia 55:2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. )

Vedeti dragii mei

asa vin unele situatii in viata noastra pe neasteptate de aceea sa fim gata sa raman tari in ceea ce credem ,in ceea ce gandim…

principile noastre bune sa ramana in picioare indiferent de furtuni si vanturi ,ploi si viscole,oricat de puternice ar fi ele …

Am uitat sa va zic ca i-am zis ca daca ii dau bani pentru tigari fac un pacat caci atunci e ca si cum eu fumez ….el a ras CE PACAT !!!

dar eu i-am explicat frumos ce cred si de ce cred cu toate ca pana acum nu am reusit sa vorbesc cu el prea multe de DOMNUL

caci nu-l intereaza subiectul si cred ca Domnul va pregatii s
i inima lui

 sa inteleaga planul minunat de mantuire prin Domnul Isus Christos si va intelege de ce am procedat asa si va putea sa se bucure din plin de cuvintele din Deut 11:1 si Deut.8:6

Să iubeşti, dar, pe Domnul Dumnezeul tău

 şi să păzeşti întotdeauna învăţăturile Lui,

legile Lui,

 rânduielile Lui şi poruncile Lui.

  Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău,

 ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.  AMEN    AMEN   AMEN 


Marturia lui Radu Filat – multiplu campion european la taekwon-do(video)


Cine e Angela Insula Ekklesia sau Angela…salvata prin HAR ?!(marturie)

WELCOME! Daca ai deschis aici te-ai bagat singur sub un jug 🙂 caci acest articol e unul special si necesita ceva timp ca sa-l citesti

si sa-l intelegi nu ca nu ai intelege ca poate chiar te-am nimerit domnule „inteligenta” sau pe tine doamna aleasa , dar ma refeream ca la unele cuvinte  care le vei gasii cu link va trebuii sa te opresti sa deschizi caci in spatele cuvantului este un link care ti-l recomand sa-l citesti ca sa  poti sa intelegi povestea vietii mele ,

adica o parte din ea.

Mai intai citeste tot articolul intreg apoi revino si vezi fiecare link unde te duce si care e mesajul lui.

In sfarsit a venit vremea sa ne cunoastem dupa 9 luni de „bloggareala” , sper ca nu-i prea tarziu;) defapt deja stiti „Niciodata nu-i tarziu”  🙂

sau „Mai bine mai tarziu decat niciodata” 🙂

Despre mine? 

Iata o intrebare grea la care voi incerca sa raspund poate in mai multe articole desi unele lucruri le-ati putut sa le observati pe blog,

caci proverbele  de genul :

„Spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti”  sau

  „Spune-mi ce citesti ca sa -ti spun cine esti”(Angela P.)

 sau „Stai sa ma uit ce postezi ca sa vad cine esti „

vreti sa continui lista?! 🙂  s-au dovedit adeseori adevarate  caci cine sunt eu drept vorbind  la cine foloseste  ? !    :))

dar pot sa-ti spun CE SUNT EU si CINE ESTE EL si asta cu siguranta iti  va folosii 🙂

 El este Domnul Domnilor care a murit si a inviat  iar povestea Lui

e asa de reala ca daca nu ar fi reala eu nu as fi putut sa scriu acum aceste cuvinte …A inviat si traieste vesnic !

(CITESTE BIBLIA (descarca AICI Biblia 2001 CA SA INTELEGI SI SA TE CONVINGI SINGUR) si este acum la dreapta lui Dumnezeu unde mijloceşte pentru noi.

(  Romani 8:34 Cine-i va osândi? Christos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!)

 Asa-i ca e MINUNAT !!!

Nu stiu daca esti crestin(a)  nici daca esti sau nu nascut(a)  din nou ,

nu stiu daca ai urmarit

acest VIDEO (faceti va rog abstractie de persoana,luati doar mesajul! ) unde se  vorbeste clar ce inseamna cu adevarat acest cuvant frumos CRESTIN  (citeste Fapt.Apos.11:26 ,26:28   si  1Petru 4:16 )pe care multi il iau cu usurinta   🙁 si cateodata ma gandesc la acea femeie simpla de la tara care a fost intrebata de un trecator :

  Pe aici, pe la voi sunt pocaiti?

la care ea ii raspunse :  De care  ?

de sambata   ? de duminica ? penticostali ? baptisti? etc.

Trecatorul foarte serios ii zise :NU maica ,CI DIN AIA DE FIECARE ZI ,ADICA CRESTINI .

Femeia se uita la el si cu aceeas seriozitate ii raspunse :NU , din astea nu prea am vazut pe aici  🙁    ….

Despre acest subiect poate vom discuta altadata ….acum

„Opreste-te din alergarea ta …

                          ridicä-ti privirile spre cer…

                          Dumnezeu vrea sä-ti vorbeascä!”

au fost cuvintele care am patrus ca un cutit in inima mea

  (  Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Evrei 4:12      )

   si m-am gandit : mie?dar ce sa-mi vorbeasca?cine este El? ce treaba are cu mine?

Nu, multumesc, nu ma intereseaza, acum nu , am treaba sunt ocupata , poate altadata.Acum

am 18  ani,lumea e a mea…covoare rosii peste tot, tanara frumoasa(cel putin asa ziceai altii 😉 hm …poate m-au mintit 🙂 oricum  si eu ma credeam si ma vedeam frumoasa: 1.70/56  inalta , purtam tocuri, uf si ce incomode mai erau dar trebuia sa le port ,asa era moda cica …

Imi facusem parul ondulat  , o alta moda si fite, parca natural nu era frumos 🙁  Uf, cata nebunie, il mai si vopsisem negru si uite asa ma credeam o printesa, o vedeta .

Cata mandrie putea sa fie in mine si eu nici nu o vedeam

(” vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului Tefania 1 :17 ) 

Mai inteleg si eu sa nu vezi bobul de nisip dar cand e un car de nisip ?!

………………………………

Multe ar fi de povestit dar poate cu alta ocazie acum doresc sa-I dau slava LUI ,

              Mäntuitorului,Domnului  Iesus Christos( JESHUA HAMASHIA )

care a avut milä de mine     intr-un  mod deosebit 

(Ieremia 31:3

 Domnul mi Se arată de departe:

„Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!        ) 

   caci   la värsta de 18 ani  mi-a iesit in cale si mi-a deschis mintea

sä inteleg chemarea LUI minunatä…

Träisem doar cu mama mea si fratele meu mai mic , cäci tatäl meu de cänd am fost micä (copil care imi doream macar o data sa aud cuvantul TE IUBESC FETITA MEA  din partea lui…uf cata suferinta si goluri m-a lasat 🙁  …. 

nu a avut nici un interes pt noi  (Domnul sä se indure de el, sä-l mäntuiascä si sa-l ierte …)

Mama mea lucra din greu ca sä ne poatä intretine, cäci säräcia era sora noasträ nedespärtitä… 🙁

M-a crescut lumea(principiile lumii, rele si oträvitoare)si nimeni

nu m-a invät despre Dumnezeu

si existenta Sa…

De fapt nici nu stiam dacä cred in El sau nu………….

Dar a venit si ziua binecuväntatä cänd un bäiat nepocäit,

care citea din Biblie si  era interesat de ADEVÄR, m-a invitat la o adunare.

M-am blocat cänd am väzut oamenii aceia linistiti ständ pe scaune si ascultänd ….

Eu nu am inteles nimic din ceea ce se intämplä in acea clädire

dar mä uitam la ei si ii vedeam pe toti ca pe niste ingeri (Mat.25:31)

si eu aterizatä in mijlocul lor de pe o altä planetä.

Lumea mea era discotecile, barurile si restaurantele…fumam un pachet de tigari pe zi…nebunii si nebunii… timp risipit…

Imi facusem planuri mari de viitor si inotam in sperante false , ganduri desarte, minciuni si vise, ca mai apoi sa inteleg

CE INSEAMNA NASTEREA DIN NOU ,

SCHIMBAREA MINTII ,A

TINGEREA DIVINA.

Nu pot decat sa-i multumesc Domnului neincetat si sa zic

SLAVÄ DOMNULUI CÄ M-A ELIBERAT DE ACEASTÄ NEBUNIA A LUMII

(1 Ioan 2:17 )

     Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.  )       

…………


Cu toate cä aveam relatii si eram interesatä de viitorul meu pe care il vedeam roz , toate usile mi se inchideau

si credeam cä mä urmäreste „ghinionul „

dar mä urmärea

SLÄVITUL DOMN Jeshua Hamashia cu dragostea LUI minunatä…

(Ioan 3:16  Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.)

si nu imi pare rau ca  toate planurile mele , visele mele au esuat

cäci Dumnezeu avea  (IER 29:11) pregätit un viitor minunat pentru mine,

la care eu nici mäcar nu visam.

 

Si cänd zic viitor nu mä refer la o carierä sau la o binecuväntare pämänteascä…

cäci viitorul inseamnä mult mai mult , adica VIATÄ VESNICÄ , ani färä numär in IMPÄRÄTIA CERURILOR, unde nu vor fi lacrimi, nici dureri, nici suferinti, nici inimi fränte, nici dezamägiri, nici tristeti , unde VOR FI FRUMUSETI DE NEDESCRIS 🙂

 

Dar, după cum este scris:

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

1 Corinteni 2:9

M-am gändit la un aspect care ar trebui sä ne dea de gändit tuturor…

2 Corinteni 5:10

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos,

pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul,

pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”…

Faptele apostolilor 17:30

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni

SÄ SE POCÄIASCÄ” cäci

Domnul Iesus i-a zis:

„Eu sunt CALEA, ADEVÄRUL şi VIATA.

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”Ioan 14:6

De remarcat e , cä EL nu ne cheamä la o religie asa cum cred unii ci ne cheamä la o relatie personalä cu EL, MANTUITORUL MINUNAT  care a murit si a inviat pentru päcatele noastre,

care ne pazeste in fiecare zi , ne iubestene conduce la orice pas si ne sfatuieste asa de frumos

„Cuvântul lui Christos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.    (Col.3:16 )   

  Nu am cuvinte sä-I multumesc pentru HARUL LUI CERESC, de aceea imi place

 sä mä semnez Angela…salvatä prin HAR

(Angela Insula Ekklesia )

CE SUNT EU?CINE SUNT EU?

Sunt o frunza purtata de adierea dulce a Duhului Sfant spre limanuriile ceresti

Sunt pasarea calatoare spre patria cereasca…

Sunt o umbra…

Sunt o adiere…

Sunt o stea care a primit stralucire de la Soarele Dreptatii,Domnul Domnilor si Regele Regilor…

Sunt un strain pe acest pamant dar am o tara minunata si

UN REGE CARE MA ASTEAPTA

Sunt gandul care -si asteapta trecerea…

Sunt mireasma floriilor cerului

Sunt fara valoare…doar prin EL EU AM VALOARE

Sunt vioara care canta primavara…

Sunt firicelul de apa din IZVORUL NESECAT, APA VIETII

Sunt raza de soare din orizontul infinit…

Sunt zambetul rodului suferintei LUI…

Sunt…….

Sunt o persoanä optimistä,realistä…fericitä

AM AVUT SI EU HARUL ACESTA MINUNAT(care e o REALITATE nu o poveste…)

SÄ FAC PARTE DIN FAMILIA CEREASCÄ(cea mai minunatä familie)
si träiesc cu nädejdea cä

CEL CE VINE VA VENII SI NU VA ZÄBOVII…

si mä bazez INTOTDEAUNA SI IN ORICE SITUATIE pe promisiuniile

CELUI CE NU POATE SÄ MINTÄ….

Mulţi oameni numesc pe cei care vor sa respecte Biblia sectanţi sau rätäciti…. Aceştia sunt acuzaţi ca nu ţin tradiţiile si obiceiurile…..
Dar unde este păcatul când cineva isi focalizează atenţia

DOAR SPRE SFÄNTA SCRIPTURÄ???

Oare cine doreşte toata viata sa se calauzeasca după Biblie
Cuvântul lui Dumnezeu, se poate rataci?

Oare cine se rätäceste?

Cel ce doreste sincer sä asculte doar de CUVÄNTUL VESNIC
sau cel ce urmează
practicile Tradiţiei sau a dominatiunii din care face parte???

Nu trebuie sä-mi räspunzi mie…räspundeti tie,
in sinceritate,in interiorul täu…

Cänd esti singur ,fä liniste in tine,mediteazä,
roagä-te IN SIMPLITATE cu cuvintele tale…
si vei primii un räspuns persoanal…

si dacä vei fi sincer, NU VEI FI DEZAMÄGIT
DE CEL CE TE IUBESTE SI TE-A CREAT Domnul Dumnezeu Atotputernic

Traieste viata de credintä(CÄCI toti avem in noi
dorinta dupä D-zeu…
Eclesiastul 3:11
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. ”
…..dar ne pierdem cäteodatä
prin religii,prin nepäsare,prin fugä de adevär….)

NUMAI după invätatura Bibliei,nu după datini si tradiţii,nici dupä doctrinele religiei tale…

Lasä-L pe Domnul Ieshua Hamashia sä fie in centrul vietii tale,

astfel bucuria mäntuirii te va însoţi in fiecare zi…
chiar si cänd nu o vei simtii…ea va fi prezentä acolo…

cäci CREDINTA nu se bazeazä pe SIMTURI ci pe o REALITATE…

(sunt situatii in viatä cänd vei simtii cä Domnul nu e cu tine sau cä te-a päräsit…
ACEASTA NU E ADEVÄRAT,este doar o manipulare a simturilor si a gändurilor
din partea celui räu ca sä te descurajeze …
dar TU FII INTELEPT si nu-i asculta glasul siret…

ascultä doar GLASUL BLÄNDULUI PÄSTOR care iti vorbeste printr-un fel sau altul…
chiar poate printr-o persoanä neinsemnatä(„o picäturä „)…sau printr-o poezie…

” Eu sunt cu Tine cand ti-e greu cänd simti cä nu mai poti …
Cänd cei din jur te-au päräsit si prietenii chiar toti ….
Cänd tu te bucuri Eu zämbesc , mä simt atät de bine…
Iar cänd tu plängi, mä intristez si stau si pläng cu Tine…”

….vei avea UN PRIETEN ADEVÄRAT IN ORICE SITUATIE A VIETII…

vei fi binecuväntat,iubit,apreciat,inteles,ajutat….

NU VEI PIERDE NIMIC….
DAR IN SCHIMB VEI PRIMII TOTUL…
SI CEL MAI FRUMOS DAR e sä-L cunosti pe EL ,

Ioan 17:3
” Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine,

singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iesus Christos,
pe care L-ai trimis Tu.”

CARE TE VA INSOTII MEREU…..
chiar dacä tu nu-L poti vedea cu ochii acestia de carne…

si nu uita CÄ EL E SINGURUL DIN TOT UNIVERSUL
(MULTIVERSUL zicea cineva drag mie…
si am inteles profunzimea acestui cuvänt….
cäci Domnul Dumnezeu e asa de mare!!!!…
CINE POATE SÄ-L CUPRINDÄ?)

Ioan 14:1-5

“Sä nu vi se tulbure inima; credeti in Dumnezeu,
credeti si in Mine.
In Casa Tatälui Meu sunt multe locuinte.
Dacä nu ar fi asa, v-as fi spus;
pentru cä Mä duc sä vä pregatesc un loc;
si, dacä Mä voi duce
si vä voi pregati un loc,
vin din nou si vä voi primi la Mine Insumi,
ca, acolo unde sunt Eu, sä fiti si voi.

Si stiti unde mä duc Eu si stiti calea.“
………………………………………………………………….
………………………………………………………………………..

DAR TU STII?

Poate vrei sa ne spui si noua CÄCI SI PÄREREA TA CONTEAZÄ…
poti sä o scrii aici:
parereataconteaza1 @ yahoo.com
chiar acum(sä-ti imprumut stiloul meu sau folosesti tastatura?!!!)

SI TOTUSI CE ESTE UN CRESTIN?

“Un adevărat credincios ESTE O CIUDÄTENIE.

El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut;

îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea;

el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva;

se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva;

recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept;

se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab;

este cel mai bogat când este cel mai sărac,

cel mai fericit când îi merge cel mai rău.

El moare pentru a putea trăi;

el pierde pentru a putea câştiga;

dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el.

El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!”

(A. W. Tozer)

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>