În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Povestea unei inimi distruse sau puterea lui Dumnezeu in situatii limita

Dragii mei

in fiecare zi avem lectii de invatat de la viata dar cel mai frumos e cand invatam si luam aminte la trairea noastra caci asa cum se zice viata e prea scurta sa le facem pe toate si cel mai intelept invata din experienta altora…

           Fie ca auzi ceva negativ si imediat te gandesti sa nu faci si tu  acel lucru fie ca e vorba de ceva pozitiv luand pozitie si hotarari noi….

Caci daca auzi ca cineva s-a botezat si nu s-a tinut asa cum trebuie automat tu ar trebuii sa gandesti „of,  nici eu nu sunt botezat(a) dar

tare as vrea sa inchei acest legamant cu Domnul si sa il pastrez frumos si sa fiu cu El in cer pentru totdeauna….

                 Era o zi de iarna rece cand C. se intoarce acasa .Plin de bucurie dupa o zi grea de munca paseste cu pasi grabiti spre casa .Cand deschide usa casa goala…nici tu sotie,nici tu mobila,masina de spalat,etc… 🙁
Se freaca  bine la ochi caci nu-i veni  sa creada 🙁

Primul gand care ii rasuna era

” IMPOSIBIL,ieri seara am stat cu sotia mea pana in noapte tarziu,am povestit,totul era asa de frumos ,parca de vis si azi dimineata cand am plecat la munca m-a sarutat si privirea dulce a ei m-a tinut puternic pana seara….

In urma cu cativa ani ne-am botezat impreuna si am hotarat sa mergem pe calea credintei si sa acceptam jerta Mantuitorului predandu-ne in mana Lui .Era frumos sa fim amandoi crestini impartasind aceleasi idei si idealuri….”

Cu timpul ea s-a schimbat mult desi era acasa, ii mergea bine si nu ii lipsea nimic.El ,un baiat harnic muncea si tinea toata casa .O iubea si chiar se comporta ca un adevarat  tatic  cu fiul ei pe care il crescuse de mic ….

Dragostea lui pentru ea crestea din zi in zi mai mult cu toate caci observa schimbarile ei ciudate….
Acum era in fata unui zid , in fata unui IMPOSIBIL si nu stia ce sa faca decat sa se increada in Dumnezeu.

Durerea inimii nu poate fi descrisa in cuvinte ….Acum isi facuse focul si ramase pe ganduri intre peretii goli 🙁   🙁  🙁

Tot ce avea era un telefon prin care intra pe net.Pe net lume multa care mai de care ocupata si totusi simtii nevoia sa vorbeasca cu cineva caci intre peretii goli te cuprinde o asa mare tristete si singuratate fara cuvinte…

Domnul il intarise intr-un mod deosebit caci in astfel de situatii poti usor sa iti pierzi mintile ….

De mai bine de 10 ani Domnul il eliberase de bautura si capitolul bautura era un capitol incheiat de mult …Acum stia bine ce crede si in cine crede si chiar daca ganduri negre veneau cu gramada acum prezenta lui Dumnezeu in viata lui era taria lui …

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntru  meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.Ps.94.19

Cum nimic nu-i la voia intamplarii in viata credinciosului , incepu sa scrie unui suflet calauzit fiind de Dumnezeu…

Toate conversatile lor il aveau in centrul discutiei pe Domnul,  speranta inimilor frante….

Zilele treceau , iarna tot mai nemiloasa isi facu culcus peste satul lui si el continua sa munceasca si sa se tina de munca…

Cu toate ca durerea din sufletul  lui era de mare si abia ii trecea ziua nici macar  noaptea nu tinea cu el  si somnul fugea de la el….

Cand venea seara acasa de la munca si vedea casa goala i se rupea inima…

Citea ceva din Biblie, se ruga ,  isi facea focul si apoi imbratisa speranta cu toata puterea pe care o mai avea si pentru ca nu avea somn intra pe net….

Cu toate ca netul uneori e ca o jungla nu sti niciodata cine e si ce intentii are cel (cea) din spatele ecranului ,totusi el gasii un suflet care simtea ca il intelege si asta pentru el conta foarte mult….

Acum avea si el cu cine schimba cateva vorbe si asta il ajuta sa treaca mai usor peste toate si sa nu cada in vreo depresie….

Zi de zi se minuna de puterea pe care i-o dadea Dumnezeu sa meraga inainte….

Intr-una din zile cand i se spuse ca Domnul il va binecuvanta cu o familie caci Domnul nu uita pe nimeni  , nu putu sa accepte ideea si repeta mereu ca acest capitol dragoste din viata lui a luat sfarsit… Si totusi in singuratate inima lui striga VOIA TA DOAMNE SI NU VOIA MEA …

„Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” Fapt.Apos.22:14

Cu toate ca era tanar acesta incurajare nu putea inca sa o accepte desi  unii isi refacuse viata chiar si dupa 50 de ani ….:)

Ce mult facea pentru el ca cineva se roaga pentru el si il incurajeaza in momentele limita ale vietii….

Dragii mei

sa nu incetam sa incurajam,sa redem la oameni speranta,sa mangaiem si sa ridicam asa cum Domnul ne ridica si pe noi de multe ori ….

Am urmarit acest film incurajator si desi e multa filozofie in el totusi am luat din el partea frumoasa si mi-am indreptat inima spre o gandire pozitiva si spre o atitudine optimista .

Este adevarat ca sunt multe cai frumoase care par a fi ideale si totusi fara Christos Domnul totul e pustiu si gol ,o frumusete de suprafata,ganduri pozitive care nu au o temelie puternica …
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Prov.14:12

Sa ne alipim inima de Domnul taria noastra si sa nu uitam caci EL E CALEA ADEVARUL SI VIATA !!!! (Ioan 14:6 )

„Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!” Ieremia 30:5

        Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?

Versiunea integrala a fost realizata pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.
Realizator: Ioan Ciobotă

********

M.O.
Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.
Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Iţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: “cel mai bine ar fi să mă sinucid”. Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe
Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.
Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe
Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:
Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie.

Dar sperăm ca o bună parte   dintre frământările  ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.
Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta:

“Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde” şi vede că l-a lăsat tot gol.

Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest “mâine” este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi “mâine”.

Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:
Am fost pregătită foarte mult pentru naştere – şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:
Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore – suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:
Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:
Intr-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Il voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.
Ceea ce ne informează Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.
Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu.

Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin –

“Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci

omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva – cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.
Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.

Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.

Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.

Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe:
Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam – era distracţie, era veselie?
Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire.

Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.

Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete.

Aşa suferim acum, pentru că nu Il avem pe El.

Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:
Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:
Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.
Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.
Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: “In tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti.”

M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele de realizat, aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în “weltanschaung”, în privirea de ansamblu care o avem fiecare.
Diferenţa este – dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.
La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.
La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă “Il grand finale”, pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:
In legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:
In lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.
Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie.

Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte.

 

Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:
Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:
Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.
Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:
Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: “Caută în tine însuţi”. Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Ideea aceasta – cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic.

Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu.

Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:
Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:
Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?
Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun “credincioşi reali” mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.
Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric:

“Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea.

Dar ce fac?

Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi.”

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Intr-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii.In următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:
Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Cum de-am ajuns la depresie?
Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:
Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie – familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:
Există şi durere sufletească?

S.M.:
Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească.

Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:
Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:
Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:
Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară?In Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:
Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.
De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:
E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Prof. Dr. Doina Cosman:
Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor.

Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană,

chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare.

Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:
Dragul nostru prieten,

poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie.

Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.

Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor.

Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile,

sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.

Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.
Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.

Caută scăpare la Dumnezeu,

caută alinare la Dumnezeu,

în Domnul Isus Christos,

prin puterea Duhului Sfânt.

Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt.

Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii.

Atunci Christos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău.

Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

SURSA

 


Meditatia zilei (13.11.2011)Cauta intotdeauna sa fi original!

Domnul ne da tarie de a indura totul(C.H.Spurgeon)

MĂREŢIA HARULUI

„…Harul Meu îti este de ajuns; cãci puterea Mea în slãbiciune este fãcutã desãvârsitã…”
2 Corinteni 12.10
Sã pretuim slãbiciunea noastrã, cãci ea dã prilej puterii dumnezeiesti sã se arate.

 Dacã noi n-am fi simtit slãbiciunea noastrã fireascã, n-am fi cunoscut niciodatã PUTEREA HARULUI

 Domnul sã fie binecuvântat pentru tepusurile din carne, acesti soli ai Satanei, cãci ei ne silesc sã cãutãm puterea lui Dumnezeu.
Acest rãspuns pretios din versetul de mai sus, iesit chiar de pe buzele Domnului, trebuie sã îl fi fãcut pe Apostolul Pavel sã tresarã de bucurie. Harul lui Dumnezeu este de ajuns pentru mine! si desigur, acest rãspuns este de ajuns.

Dacã aerul este de ajuns pentru pãsãri, apa oceanului pentru peste, oare harul Tatãlui Ceresc, al Dumnezeului nemãrginit, nu va fi el de ajuns pentru nevoile mele cele mai mari?

Acela care a creat si tine în mâna Sa Pãmântul si Cerul, nu este El în stare sã îngrijeascã de toate nevoile unui vierme ca mine?

Sã ne sprijinim INTOTDEAUNA ( si in orice situatie a vietii ) deci pe Dumnezeu si pe harul Sãu.

Dacã El nu înlãturã imediat suferinta noastrã, El ne dã totusi tãria de a o îndura.

Prin ajutorul Sãu, omul obosit va trece muntii, iar omul sãrac îi va birui pe cei mari si puternici.

 Face mult mai mult sã avem puterea lui Dumnezeu, decât sã avem puterea noastrã proprie; cãci puterea noastrã, chiar dacã ar fi de o mie de ori mai mare decât este în realitate, ea n-ar fi de ajuns în fata vrãjmasului cu care avem de-a face; si chiar dacã am fi mai slabi decât suntem în realitate,

 noi totusi am putea totul, prin Cristos care ne întãreste.

C.H.Spurgeon