Exegeză Ebraică în Noul Testament-de Eduard Claudiu Moisa

exegeza ebraicaExegeză Ebraică în Noul Testament este o pagină de facebook unde veti găsii multe articole interesante.Dați click si cititi mai multe AICI .

Azi am luat doar un articol despre PĂCAT pentru că auzim des acest cuvinte si e bine să medităm la cuvintele de mai jos ca să întelegem mai clar acest lucru:

MATEI 3:5-6
”Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”
Versetul 5 menționează foarte clar auditoriul lui Ioan format din locuitorii din Ierusalim, Iudeea și împrejurimile Iordanului, pentru a înțelege că pocăința și planul de mântuire a început cu evreii, nu cu Neamurile. Mărturisirea păcatelor nu era un concept nou între iudei, ci un obicei comun practicat în timpul sărbătorii Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și cu ocazia altor sărbători de asemenea, când practicau rugăciunile de pocăință ”slichot”. Când vorbim despre mărturisirea păcatelor trebuie întâi să definim foarte precis conceptul de păcat din gândirea unui evreu. Deoarece NT a apărut trei secole mai târziu, trebuie să căutăm întâi înțelesul cuvântului așa cum a fost lăsat de Elohim odată pentru totdeauna. Creatorul nostru a lăsat în Torah definițiile absolute ale păcatului și care anume sunt ele. Trăim într-o epocă a relativismului care afectează și lumea evanghelică din nefericire, unde păcatul este definit în funcție de har (harul prost înțeles), sau în funcție de Pavel, sau în funcție doar de NT, nu în funcție de Creatorul harului, Creatorul lui Pavel, Creatorul NT.
Apostolul Ioan, ucenicul pe care îl iubea Yeshua, ne spune la 1 Ioan 3:4 – ”Oricine face păcat face și fărădelege și păcatul este fărădelege”. Cuvântul ”fărădelege” sau ”anomia” în limba greacă, înseamnă violarea sau încălcarea Legii. În limba ebraică verbul pentru ”a păcătui”, חטא ”chata”, înseamnă a greși ținta sau a merge într-o direcție greșită. Legea, Torah, în limba ebraică înseamnă instrucțiune (mod de a face lucrurile) sau direcție (sens) de a merge. În Psalmul 119:142 citim în ebraică: וְֽתוֹרָתְךָ֥ אֱמֶֽת ”vetorateka emet”, ”și Legea Ta e Adevărul”. Primul lucru care îl observăm în verset este accentul conjuctiv merkha pe cuvântul ”vetorateka” וְֽתוֹרָתְךָ֥ indicând o nouă idee și relaționarea cu substantivul următor ”emet” אמת. Deoarece cele două substantive sunt strâns legate prin relaționarea lor genitivală, constatăm conform regulilor de analiză gramaticală că, primul substantiv וְֽתוֹרָתְךָ֥ ”vetorateka” ”și Legea Ta”, ca fiind în stadiul (cazul) constructiv și al doilea substantiv ”emet” אמת ”adevăr” în cazul absolut. Astfel cele două cuvinte formează o idee compusă absolută, fără necesitatea adăugirii articolului hotărât ”ha” la cuvântul ”emet” אמת ”adevăr”. Concluzia exegetică este că Legea și Adevărul sunt unul și același lucru cu caracter absolut. Acest lucru este confirmat și de versetul din Ps. 119:160 – ”Temelia cuvântului Tău este Adevărul și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice!”. Deci Torah este temelia Cuvântului și toate poruncile din Lege sunt veșnice, deoarece sunt absolute! ”Și Cuvântul (având ca temelie Torah) s-a făcut trup…” De aceea a afirmat Mântuitorul că: ”El este Calea, Adevărul (Torah) și Viața”. Păcatul este definit ca încălcarea sau violarea oricărei porunci din Torah (Lege). La Matei 5:17 ne spune Mântuitorul că nu a venit să strice Legea (Torah)…deci ea a rămas valabilă până vor trece cerurile și pământul!
Teoriile creștine despre păcat rezumă acest concept doar la călcarea poruncilor pe care Yeshua le-a menționat în NT, restul poruncilor, prin faptul că nu au fost menționate din nou însemnând că au fost anulate. Porunca de a da sau de a lua mită, de a nu avea sex cu rudele, sau cu animalele, etc… nu sunt reluate în NT, dar asta nu înseamnă că ele au fost anulate. Deraierile dogmatice merg mai departe afirmând că pentru Neamuri, conform F.A. 15:20 rămân doar patru interdicții în ce privește păcatul. Acest tip de abordare subiectivă a Scripturii denotă o gândire obtuză, incoerentă și blestemată despre păcat, unde i se impută apostolului Pavel tâlhăria de a abroga Legea Creatorului, pe care nici măcar Fiul nu a abolit-o, deși avea toată puterea și autoritatea în cer și pe pământ!
Înainte de a predica mesajul pocăinței trebuie să ne asigurăm că știm bine ce anume este păcatul la care oamenii trebuie să renunțe!

Articol scris de Eduard Claudiu Moisa 

FILM -Patimile Domnului Isus Christos si „Dulcele sarut al singuratatii”

Despre Filmul Patimile lui Hristos de Vladimir Pustan

A facut multa valva filmul lui Mel Gibson ( cel postat mai jos)
Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul „piratat”, inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.

Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.

Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Flavius Josephus, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovituri li se vedeau rinichii si organele interne 🙁
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar asa a fost?” m-a intrebat cineva. „Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau.”

Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?

Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de „crestini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia „nu te baga in viata mea”.

Hristos „S-a bagat” in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.

*preluat din „Dulcele sarut al singuratatii” de Vladimir Pustan*

BIBLIA cartea Isaia capitolul 53

1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?

2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.

3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.

5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.

10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

http://www.youtube.com/watch?v=i25D7Td26_Y

https://www.youtube.com/watch?v=flt-22AOJe4

ai fost junghiat imagine

bunatatile Domnului imagine
Domnul este viu

imagine cheia succesului

imagini biblie

Sapte usi de Costache Ioanid ( text si video )

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
– Cine bate? Cine bate?
– Eu sunt Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
– Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint,nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun…
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc…
şi la Paşti…şi la Crăciun…
Biblia…am…răsfoit-o…
hăt,de când eram un ţânc…
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
– Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
– Eu, Cuvântul ce dă Har.
– Cum? Aici? La mine-n casă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa
unui om la fel de rău.
– Cine-i?
Salvatorul tău.
– Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a… întredeschis
– Cine-i şi cu ce dorinţă?
Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
– Da, credinţa nu e rea…
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna…necesară…
de o glumă…de-o ţigară
şi…de tot ce se iveşte?…
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum… du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi… mai vino pe la mine…

şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult…
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă… n-aţinti prin casă…
ochii Tăi din alte sfere,
căci… e-atâta murdărie
prin unghere…

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
se auzi un geamăt:
„Ajutor!Ajutor!”

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zângăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

– Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea… era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu –
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L… face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuga,pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug… şi fug pe totdeauna.
Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aici, Isuse,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate,bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
„Deocamdată, demolare!…”

   de Costache Ioanid

Mai multe  si mai frumoase  gasiti AICI   (343 poezii de Costache Ioanid ) 

http://www.youtube.com/watch?v=Pd4h1pxV-A0
481226_546508728712812_282936789_n

villa-balbianello-alee

543487_492920620745350_90531116_n

untitledasdfghjk

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Atat am cautat rostul vietii (video si versuri )

Atât am cãutat rostul vietii
C-am ajuns rob acestei cãutãri;
Dar Isus mi-a deschis orizont spre Calvar,
Loc de har si de mari îndurãri.

/:Mi-e sters pentru veci tot trecutul
Prin sângele curs pe Calvar;
Am schimbat temerile într-un cânt glorios
Sunt liber acum, o, ce har:/

Acum de trecut eu sunt liber
Cãci Isus a-nnoit viata mea;
Bucurii am în inima mea ne-ncetat,
O cântare spre lauda Sa.

by Insula Ekklesia

by Insula Ekklesia

De ce ne descurajam ?!!!

Dragii mei

acest fenomen negativ ne prinde uneori pe fiecare si vrem, nu vrem cadem in mreajele lui  🙁

Oricat de tari am fi totusi trebuie sa o recunostem ca toti  trecem si gustam amarul descurajarii 🙁

Am putea spune ca asa e viata cu zile triste ,cu zile senine,cu zile bune cu zile rele….dar totusi exista si partea noastra care „uitam ” sa ne-o facem si nu veghem si descurajarea ne prinde ca o plasa care tot ne infasoara pana ar vrea sa ne ieie chiar si viata…..

      Hai sa ne gadim in termeni mai simpli ….

Daca te invelesti cu o patura normala ai aer sa respiri si sa iesi repede de acolo  dar daca patura e lunga si mare si tot te infasoara pana la urma numai ai  aer si chiar esti expus pericolul de moarte….

Asa este si cu descurajarea  cum o numesc eu un fenomen negativ  …Nu stiu in termeni de psihologie cum se numeste caci desi mi-ar fi placut sa studiez psihologia totusi nu am reusit ci doar niste carti pentru ca drumul vietii mele m-a dus mereu pe la „portiile scolii ” si astfel am ajuns o

AUTODIDÁCTĂ

( AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.  )

Dar ce este  de facut pentru a prinde din nou curaj si aripi sa zburam din nou ?

Uneori doar un verset e de ajuns si ajungem la liman 🙂

Alteori e nevoie de post,de rugaciune si de perseverenta pe calea Domnului…

Recomand a se citii zilnic Biblia si mai ales cand incepem ziua .

Daca trebuie  sa ajungi la scoala (serviciu,facultate ) la 7  atunci te trezesti mai devreme ca sa ai timp sa te rogi si sa citesti macar 10 minute din Biblie .

Deasemenea citirea Psalmilor iti va aduce multa mangaiere iar citirea cartii Proverbe iti va duce multa  intelepciune….

Daca esti crestin nu cred ca mai este cazul sa iti amintesc caci rugaciunea este respiratia sufletului si a te ruga nu inseamna numai timpul de rugaciune de  pe genunchi ci

rugaciunea e un mod de viata,te rogi in autobuz,in tramvai,pe strada ,esti cu gandul la Domnul si cand vine ispita,incercare esti in garda si iesi biruitor 🙂

Sa-ti dau un exemplu scurt :

Ieri am fugit dupa un tramvai ca doream sa ajung la o banca sa trimit niste bani urgent la cineva si dupa ce ajung tramvaiul constat ca usa din spate e aglomerata si fug repede la o doua usa si cand apa pe buton sa se deschida nu se deschide desi normal trebuia sa se deschida …

Apoi repede fug la usa care era initial aglomerata si chiar in fata mea se inchide usa .Apas din nou pe buton ,apasa si o femeie din tramvai si nimic….

Era clar ca vatmanul a facu-o intentionat caci cand calatoresc cu tramvaiul si sunt in fata urmaresc miscarile vatmanului si obserc cum in fiecare statie ochii lui sunt indreptati in oglinda adica pe usi…

Primul gand care mi-a venit a fost negativ asa cum scrie in

Corinteni 15:46 ” Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă….”

M-am suparat scurt pe moment si ma gandeam ca in momentul cand s-a inchis usa trebuia sa tin mana pe usa si sa mut tramvaiul de pe sine sa il rastorn 😉 netinand cont ca era plin de pasageri 🙁

Apoi am inceput sa ma rog pentru vatman sau poate era vatmanita 🙂 nici nu am avut timp sa observ ca eram prea grabita…

M-am gandit saracul (sarucuta) poate nu s-a rugat nimeni pentru ea pentru familia lui (ei) pentru pacea din casa lui (ei ) …si uite asa mi-a trecut repede supararea si pana la urmatorul tramvai m-am rugat 🙂  …binenteles in gand ca doar nu m-am pus in genunchi in mijlocul strazii 😉

       Deci ,indiferent de situatia ta gandeste la altii cu alte situatii poate mult mai grave ca si situatia ta si crede-ma ca asta iti va da curaj si multumire caci suntem datori sa fim multumitori si chiar pentru situatile pe care nu le intelegem …

Oare nu sunt si acestea in evidenta lui Dumnezeu ?

Oare i-a scapat lui Dumnezeu ceva ???

Crezi tu ca Domnul e mare si minunat ????

Ai meditat vreodata la versetul din Iov 42 :10 ??? Chiar acum ti-as recomanda sa citesti  in intregime carte Iov din Biblie si crede-ma ca starea ta se va schimba radical …..

„Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.(Iov 42:10)

Sunt perioade in viata noastra cand starea noastra ajunge apasata,descurajata,trista si chiar viata ni se pare un act de curaj ….

Ceea ce ne poate inviora este nadejdea care nu piere si

prin rugaciune si rabdare Domnul ne aduce din nou la starea de HAR si BUCURIE ….

Sa nu dam inapoi ,

sa nu ne lasam descurajati ci sa ne incredem din toata inima

IN CEL CE POATE TOTUL IN CEL VESNIC SI MINUNAT ….

sa ne rugam si sa ne uitam cu luare aminte la Domnul nostru Isus care
a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine,

pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre….Evrei 12:3

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Christos Efes.5:20

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Apocalipsa 2:7

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” Apoc.2:7

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri Apoc.2:26

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”Apoc 3:21

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

Meditatia zilei (23.09.2012)ÎNVIORARE DEPLINĂ

Sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor mai tânji.

Ieremia 31.12

Oh, dacă sufletul nostru ar primi această îngrijire dumnezeiască, n-ar mai fi uscăciune şi el ar fi ca o grădină a Domnului!

La adăpost de stricăciune,

înconjurat de har,

întreţinut prin învăţătură,

cercetat de dragoste,

curăţit prin disciplină

şi păstrat prin puterea dumnezeiască,

acest suflet este astfel pregătit să aducă roade pentru Domnul.

Dar o grădină poate să se usuce din lipsă de apă şi plantele sale să dea îndărăt până aproape să piară.

Sufletul meu, cât de repede ţi s-ar întâmpla astfel, dacă Domnul te-ar părăsi! În Răsărit, o grădină fără apă încetează să mai fie grădină, căci nimic n-ar ajunge la coacere, n-ar putea să crească şi să trăiască acolo.

Dacă însă grădina este permanent udată ea devine o desfătare pentru cei ce o admiră.

Oh, de ar uda Duhul Sfânt sufletele noastre în aşa fel ca fiecare parte a grădinii noastre interioare, fiecare pom sau legumă să primească la timp apa necesară, atunci şi viaţa noastră ar fi ca o grădină roditoare.

În toată grădina, veţi putea să cunoaşteţi, după strălucirea verdeţei, pe unde trece apa care o udă, iar în Adunare veţi recunoaşte de asemeni foarte repede unde lucrează Duhul Sfânt.

Doamne, udă-mă şi astăzi, ca să aduc multă roadă spre slava Ta, pentru dragostea Domnului Isus! Amen!

de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine

Gandul zilei

Numai avand privirile indreptate spre Cerescul soare vom primii caldura,putere si siguranta deplina…Angela I.E.

Proverbul zilei

Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se
incred in El.Prov 30:5

Gandul meu pentru tine

Fii o floare in gradina Domnului Christos care creste frumos,drept si care nu-si intoarce privirile de la Soarele Dreptatii,speranta si mangaierea noastra.Poate vei avea harul sa cresti printre alte flori si vei fi cea mai frumoasa sau poate va trebuii sa cresti printre spini si maracini care vor incerca  mereu sa te traga in jos ,sa te-ncolaceasca ca sa nu mai ai privirile spre SOARE dar tu iti sti menirea si tinta de aceea Domnul te va uda mereu ca sa cresti mereu si sa iesi biruitor…Angela I.E.

„Testul paternității” lui Dumnezeu

1. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată este NĂSCUT DIN DUMNEZEU

Ioan 1:11-14

 A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu
.

2. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată ARE VIAȚĂ VEȘNICĂ.

1Ioan 5:11-13   Si mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, si aceasta viața este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți ca voi care credeți in Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.

3. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată UMBLĂ CU Domnul ISUS CHRISTOS

Ioan 14:6   Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul si Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

4. Cine Îl are pe Dumnezeu umbla calauzit de Duhul nu de firea pamanteasca

Romani 8:14-16  

Caci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca sa mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face sa strigam: “Ava!, adică: Tata!” Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

5. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată MOȘTENEȘTE CERUL

Romani 8:17

Si, daca suntem copii, suntem si moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

6. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată NU MAI PĂCĂTUIEȘTE

1Ioan 3:9   Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
1Ioan 5:18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește, si cel rău nu se atinge de el.

7. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată ÎȘI IUBEȘTE APROAPELE

1Ioan 4:7   Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.

8. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată NU MAI TRĂIEȘTE ÎN FRICĂ

Romani 8:15  Si voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face sa strigam: “Ava!, adică: Tata!”

9. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată ASCULTĂ CUVÂNTUL

Ioan 8:47   Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru ca nu sunteți din Dumnezeu.”
1Ioan 2:5 Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.

10. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată NU POATE FI SMULS DIN MÂNA LUI

Ioan 10:29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
Ioan 6:39 Și voia (Tatălui) Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din ceea ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

11. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată VA FI URÂT DE LUME

Ioan 15:18-24   Daca va urăște lumea, știți ca pe Mine M-a urat înaintea voastră. Daca ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteți din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va urăște lumea. (…) Cine Mă urăște pe Mine urăște si pe Tatăl Meu. Daca n-as fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au si văzut, si M-au urat si pe Mine si pe Tatăl Meu.

 

12. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată NU MAI TRĂIEȘTE SUB LEGE, CI SUB HAR

Galateni 4:8-10   Odinioară, când nu cunoșteați pe Dumnezeu, erați robiți celor ce din firea lor nu sunt dumnezei. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum va mai întoarceți iarăși la acele învățături începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? Voi păziți zile, luni, vremuri si ani.

13. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată RĂMÂNE ÎN DUMNEZEU

Ioan 15:10   Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.

14. Cine Îl are pe Dumnezeu ca Tată ÎȘI MĂRTURISEȘTE PĂCATELE.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

                                                                                                  de Vasile  Avram   …mesaj preluat  de AICI

Meditatia zilei (25.08.2012)Nu avem motive de indoiala!

Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David.

Faptele Apostolilor 13.34

Nimic din ceea ce este de la oameni nu este sigur, dar tot ce este de la Dumnezeu este asigurat. Legământul Lui de har este „un legământ veşnic, ca să se arate îndurarea făgăduită lui David”.

Noi suntem siguri că aceste binecuvântări le are pentru noi Dumnezeu.

El nu a spus numai cuvinte;

temei şi adevăr se găseşte în fiecare din făgăduinţele Lui.

Binecuvântările Lui sunt într-adevăr binecuvântări. Chiar dacă o făgăduinţă pare că ar trebui să nu se mai împlinească din cauza morţii, chiar şi atunci Domnul cel bun îşi va împlini cuvântul Său.

Suntem siguri că Dumnezeu va da îndurările făgăduite tuturor celor care au intrat în legământul Lui.

Fiecare din aleşii lui Dumnezeu va avea parte de împlinirea îndurărilor la rândul său. Ele sunt asigurate pentru toată sămânţa Sa, de la cel mai mic până la cel mai mare.

Suntem siguri că Dumnezeu va continua cu îndurările Sale faţă de poporul Său.

El nu dă ca să ia pe urmă înapoi. Ceea ce a dat El, este arvuna pentru alte daruri şi mai pline de îndurare.

Ceea ce încă n-am primit până astăzi, este tot aşa de sigur ca şi ceea ce am primit deja;

de aceea să aşteptăm înaintea Domnului şi să fim liniştiţi.

Nu există nici un motiv îndreptăţit pentru cea mai mică îndoială.

 de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.Psalmul 119:15

Gandul zilei

Oamenii nu reacţionează la ceea ce se petrece în realitate,ci la felul în care aceasta se reflectă în mintea lor….

Meditatia zilei (25.07.2012)„Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?”

Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.

Ieremia 33.3

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm.

Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său.

Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde.

„Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?”

El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale?

Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său.

El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei.

El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie.

El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea.

Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL

                                                                                 de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”
1Petru 5:5

Gandul zilei

Atatea infrangeri vei avea pana vei intelege lectia smereniei,cea mai importanta lectie
Angela I.E.

O poveste trista despre gelozie si puterea iertarii

Dragii mei

in lumea internetului cat si in lumea reala se intampla tot felul de lucruri unele bune ,unele rele….

Nu as vrea sa va aduc vesti rele dar realitatea cateodata e de asa natura incat nu le poti evita  🙁 …

Sa va povestesc pe scurt cum gelozia e o boala grea

 si ii face pe oameni sa isi imagineze tot felul de lucruri neadevarate si

le rapeste ultima picatura de pace 🙁

M-am imprietenit cu un crestin,om serios,cu familie…si ne-am respectat reciproc …El a avut pe inima sa ma ajute putin la blog avand in vedere ca acest blog este al nostru nu al meu   🙂

Tin sa precizez ca pe net ma imprietenesc zilnic cu tot felul de persoane de diferite varste,religii,aspiratii dar intotdeauna exista o limita care o pastrez cu fiecare….

Binenteles caci cu unele persoane am un fel de relatii si cu altele in mod deosebit cu partea feminina o relatie mai apropiata si mai constanta….

Nu ma bag asa peste oameni, nu le pun intrebari caci nu e frumos sa intri in sufletul omului daca el se deschide atunci e cu totul altceva dar intotdeauna nu mi-au placut oamenii curiosi ,care vor sa stie tot ce faci ,cu cine vorbesti, ce mananci,cat platesti chiria etc….

Sa revenim la povestea noastra  🙂

Pe cand sa ma bucur ca cineva ma ajuta si pe mine la blog apare o problema destul de complicata

Sotia lui se cearta cu el ,ii scrie tot felul de mesaje ciudate si el intra putin in panica apoi ea imi scrie  si mie ciudatenii pe facebook  🙁   ….
La inceput nu prea am luat-o asa in serios, m-am gandit ca poate e o usoara criza de gelozie desi nu avea nici macar un motiv caci cu sotul ei nu vorbisem nimic din ce isi imaginase ea….

Ii scriu, incerc sa o linistesc si cu toata rabdarea sa ma apropii de ea ….

Ea se linisteste ,ii pare rau si imi scrie frumos inapoi ”  uitand  ” sa-si ceara iertare desi

va spun din ceea ce am vazut caci daca

NU ITI CERI IERTARE LEGATURILE STRAINE nu pleaca sau te paresc numai o vreme

caci asa s-a intamplat si in cazul ei adica daca gresesti si nu iti ceri iertare atunci e ca si cum ai turna mancare buna  intr-un  vas murdar si binenteles ca mancarea se va strica si nu va mai iesii nimic bun 🙁   …

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.  1Petru 5 :6

De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”Iacov 4:6

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Ps.25:9

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.Evrei 12:1

In orice imprejurare

 indiferent de motivele si circumstantele  in care ati gresit SMERITI-VA  si cereti-va iertare caci Domnul vede si va elibereaza si va curateste pe deplin facandu-va un vas de cinste  ( Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară .

Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.  2 Tim 2:20-21 )  caci o inima curata va primii binecuvantarea Lui care este asa de importanta ….

Dupa un timp scurt respectiva femeie imi scrie din nou dar mult mai infocata si pornita pe mine si ma face in toate felurile …

Binenteles ca nu o bag in seama caci stiam ca nu vorbeste ea ci gelozia din ea neintemeiata si daca vreti sa va amuzati putin nici nu stiu cum arata sotul ei  😉

 deoarece pe facebook am foarte  multi prieteni si nu  reusesc sa

ma uit la profilele tuturor  plus ca chiar daca m-am uitat de cateva ori la profilul lui deoarece nu m-a interesat persoana adica ca si barbat ma refer… nu am retinut figura lui…

 deci va puteti da seama ce boala urata e gelozia ca iti da tot felul de imaginatii si te pune in situatii penibile cu semenii tai uitand complet de bunul simt si de orice  respect pentru aproapele tau

….Groaznic, caci impreuna cu mandria e o cale periculoasa ,alunecoasa, pacatoasa….

La un moment dat aplicand minunatul Proverb „Cainiii latra ,ursul isi vede de treaba ….imi scrie sotul ei sa vorbesc totusi  cu ea sa-i  explic ca nu  a fost nimic intre noi caci toata ziua il facea pe bietul barbat curvar si in toate felurile…Ce caracter josnic !!!

Oare chiar nu era constienta sau era la mijloc si invidia …Posibil ,caci pe pagina mea de facebook imi dadea Like la postari si pe la spate ma facea in toate felurile posibile si inventa povesti 🙁

Deci ,incep  sa-i scriu frumos sa o linistesc si ce credeti parca mai aprinsa „sare „ la mine adresandu-mi tot felul de cuvinte care nu sunt demne de a fi repetate 🙁  ….

Urmeaza cateva zile in care zilnic isi arunca paharul de venin asupra mea uitand ca totul se va intoarce impotriva ei  🙁   si ce greu ii va fi cand va trebuii sa-si bea propriul pahar de venin tinand cont si de proverbul

„Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte” Prov.26:27

Intre timp surorile mele iubite

 s-au rugat pentru mine ca sa fac fata situatiei  si o sora scumpa imi sugereaza sa o blochez caci asa  merg treburile  pe facebook  🙂

daca vrei sa nu mai fi deranjat blochezi persoana si cand doreste sa-ti scrie nu te mai gaseste 🙂  ….inteleapta miscare  🙂  Apoi totul s-a linistit (slava Domnului ) 

 desi povestea e destul de proaspata sper sa inteleaga si ea caci gelozia e buna dar numai intr-o proportie foarte mica adica e bine sa ai grija de sotul tau (sotia ta ) dar nu asa ca sa il ( o)  sufoci si sa nu-i acorzi nici un pic de libertate si sa vezi un pericol

in orice

 si chiar  sa-i interzici sa  vorbeasca cu cineva cum facuse cucoana noastra 😉  …

Stiu ca s-au intamplat multe cazuri de la prietenii nepotrivite dar asta nu inseamna ca acum sa intram in alta extrema…

Sarim din extreme in extreme in loc sa ne pastram echilibru si sa ramanem la mijloc si sa ne stim bine masura in relatii care le stabilim cu oamenii fie ele reale, fie virtuale…

Pe langa ca  nu am retinut cum arata sotul ei sunt si cel putin 1200 de km distanta intre noi si nici macar  nu aveam nici un telefon personal de-al lui dar cand  gelozia te orbeste nu mai vezi nimic  oricata lumina ar fi in fata ta…

Va spun sincer ca imi pare rau de ea ca singura se autodistruge si apoi chiar a pus in pericol familia amenanta-l pe sotul ei si a improscat cu noroi peste tot si fara o smerenie adevarata si

fara as cere iertare Domnului apoi  lui  sotului ei cat si mie nu stiu daca va putea sa –si revina si sa fie asa cum trebuie mai ales ca era „crestina“
Dureros …nu ?

 dar atata timp cat omul e in viata are toate sansele de iertare si propasire dar ziua de maine cine o cunoaste dar clipa urmatoare cine o are in control…???

 Nu e de gluma cu astfel de lucruri avand in vedere ca am auzit cazuri cand oamenii nu puteau sa moara ca nu isi ceruse iertare de la cei carora le gresise….

Nu vreau sa-mi ceara iertare ca sa se smereasca in fata mea ci o persoana care isi cere iertare va primii eliberare ,pace si propasire pe cale….

Toti gresim uneori dar important e

 sa ne vedem gresala

 sa o recunoastem si sa ne cerem iertare atat oamenilor cat si Domnului care e gata sa ierte in orice clipa….

 Retineti !!!

ca gelozia este o boala grea cu consecinte dureroase si chiar devastatoare …

Oridecate ori gresim sa nu lasam soarele  sa apuna peste mania noastra  ( Efeseni 4:26  „Să n-apună soarele peste mânia voastră”  )

sa ne rezolvam imediat orice problema  si sa nu amanan nici o secunda caci amanare e otrava celui rau …

Sa nu credeti ca am chef de povesti dar cu pacatul,mantuirea,familia si viata nu  e de gluma caci asa  cum exsta duhuri si ingeri buni  asa exista si duhuri si ingeri rai care ne  pot influnta spre iad sau spre rai,spe bine sau  spre rau,spre binecuvantare  sau spre blestem

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, Deut 30:19

 PS.

Daca cineva are timp  si doreste  sa colaboreze la blog prin scrierea unor versete ( mesaje ) pe imagini  sa ma contacteze pe email (parereataconteaza1@    yahoo.com sau facebook

 Va multumesc deasemenea tuturor

care deja colaborati intr-un fel sau altul,si voua vizitatorilor

 si tuturor prietenilor online  🙂

Puterea iertarii e miraculoasa si vindecatoare (video si ganduri)

    Dragii mei

va  doresc o zi plina de iubire

 in care sa puteti  ierta tuturor celor care v-au  gresit si

 prin rugaciune sa va  vindecati  de orice neiertare

si pe genunchi cereti-va iertare Domnului pentru orice gand rautacios,

pentru orice gest de neiubire si pentru orice intentie rea….

Inainte sa devin crestina minteam de „inghetau  apele” si ma razbunam pentru orice mica nedreptate si eram egoista si mandra la maxim 🙁  apoi m-am predat viata in mana Marelui Olar

 si L-am rugat sa imi modeleze El viata si sa-mi calauzeasca gandurile pe caile placute Lui

 si acum cand mi se face o nedreptate il rog pe El sa ia controlul situatiei

si ma bucur sa am un aparator asa de minunat cum e Domnul Dumnezeu care vede totul,intelege si rasplateste la fiecare dupa fapta lui…..

                   Acum totul mi se pare mult mai simplu ca si inainte si nu am cuvinte de multumire ca nu mai trebuie sa lupt singura cu nedeptatiile ,cu problemele si necazurile ci doar aplic tratamentele vindecatoare pe care le-am gasit in Cartea vietii :

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” 1 Petru 5:7

Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi  Iacav 4.6

Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –  (Proverbe 19:11)

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe  1 Petru 5:6

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră Efeseni 4:26

Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.Marcu 11:25

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.Col.3:13

etc.etc. 

Biblia este in izvor de intelepciune si daca vrei sa iei decizii intelepte atunci ramai la avest Izvor si cere tot ce ai nevoie!!! 

„Imi este greu sa cred ca acelasi Dumnezeu care ne-a dotat cu simturi, ratiune si intelect ne-a faurit astfel incat sa le uitam menirea” – Galileo Galilei

Luptând până la capăt! Versuri scrise şi recitate de Greta Andreica (video)

http://www.youtube.com/watch?v=e4CkhKmk2nA&feature=related

Meditatia zilei(25.05.2012)HAR ŞI LA BĂTRÂNEŢE!

Duceţi-vă şi voi în via Mea, şi vă voi da ce va fi cu dreptul.

Matei 20.4

Da, chiar pentru persoanele în vârstă şi obosite este încă de lucru în via Domnului Christos.

 Cu toate că am ajuns în ceasul al unsprezecelea, El doreşte să ne mai folosească.

 Ce har!

Desigur, orice bătrân ar trebui să salte de bucurie la această chemare. Când oamenii sunt înaintaţi în vârstă, nu-i ia nimeni pe garanţie. Ei merg din loc în loc pentru a găsi de lucru, dar patronii dau din cap, la vederea părului lor alb;

însă Domnul Isus îi primeşte pe bătrâni şi le dă bună plată.

 Vedeţi câtă bunătate!

 Fă, Doamne, ca cei bătrâni să intre fără întârziere în slujba Ta. Dar, Dumnezeu va da oare vreo răsplata celor neputincioşi din cauza bătrâneţii?

 Nu vă îndoiţi de aceasta. El spune că va da ce va fi cu dreptul, dacă lucrează în via Lui.

 Veţi primi aici harul, iar acolo sus, slava.

 Vă va da ajutor şi mângâiere în timpul de faţă, şi odihna în viitor; o putere care va ţine în toate zilele şi o viziune a slavei când va veni noaptea morţii. Toate acestea, ţi le va da Domnul Isus, ţie care ai venit Ia El la bătrâneţe, ca şi celui care intră de tânăr în slujba Sa.

Voi mărturisi acest har oricărui suflet nepocăit, om sau femeie bătrână, rugând pe Domnul să-i binecuvânteze, pentru dragostea Domnului Isus;

 apoi voi fi cu luare aminte să-i descopăr, pentru a le face cunoscut vestea bună.

                                                      de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Christos!

                                                            2 Tesaloniceni 3:5

Gandul zilei

Fericirea nu înfloreşte decât în inima celui care se jertfeşte pe sine şi care trăieşte pentru binele celor din jur.

Meditatia zilei(24.05.2012)Nimic rău să locuiască în noi!!!

    SĂ NU MAI RĂMÂNĂ NIMIC RĂU,

„Nimic din ce a fost blestemat să fie nimicit cu desăvârşire, să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă, să te ierte şi să te înmulţească, după cum a jurat părinţilor tăi”

Deuteronom 13.17

Israel trebuia să cucerească oraşele păgâne şi sa distrugă toată prada, socotind tot ce a fost întinat prin idolatrie, ca blestemat şi deci să fie nimicit prin foc.

Tot astfel trebuie ca creştinul să-şi privească toate păcatele sale.

Nu trebuie să lăsăm nimic rău să locuiască în noi.

 Este un război de moarte împotriva răului de orice natură ar fi, care ar întina sufletul, trupul sau duhul. Această părăsire a răului trebuie să o privim ca o roadă a harului lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu ne face să nu mai avem nici o îngăduinţă pentru păcatele noastre, atunci El ne arată îndurarea Sa; şi când ne mâniem împotriva răului, Dumnezeu încetează să fie mâniat pe noi.

Când noi creştem străduinţele împotriva fărădelegii, înmulţeşte şi Dumnezeu binecuvântările.

 Secretul pentru a creşte în pace şi bucurie în Domnul Christos, este ascultarea de acest cuvânt:

„Să nu rămână nimic sortit pieirii în mâna ta”.

Doamne, Te rog curăţeşte-mă azi.

 Îndurarea, mila, propăşirea şi bucuria vor fi partea sigură a acelora care

 leapădă cu hotărâre şi cu tărie păcatul!!!!

                                            de C.H.Spurgeon

 

Versetul zilei

 

Şi lumea şi pofta ei trec;

 dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

1 Ioan 2.17

 

Gandul zilei

Toate adevarurile sunt usor de inteles de îndata ce acestea sunt descoperite; important este sa le descoperi.” Loghin Daniel Gabriel

Meditatia zilei(13.05.2012) PUTEREA DE A FI RIDICAT!

     Domnul deschide ochii orbilor;

                        Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi.

                                       Psalmul 146.8

Sunt eu abătut? Voi aduce înaintea Domnului acest cuvânt de har! Obiceiul Său, făgăduinţa şi bucuria Sa este aceea de a-i îndrepta pe cei încovoiaţi.

Sufăr ca urmare a simţământului păcatului meu şi de abaterea minţii mele?

 Iată, lucrarea, jertfa Domnului Isus este tocmai pentru a mă ridica şi a-mi da odihna sufletului.

Doamne, Te rog ridică-mă, pentru dragostea Numelui Tău!

Poate că am avut o pierdere grea, sau ne aflăm în împrejurări excepţional de critice?

Şi acolo ne va ajuta Mângâietorul. Ce har, ca Domnul e si mangaiere si calauzire si tot ce avem nevoie!

 Să fim siguri că lucrarea Sa va fi bine făcută.

Mulţi sunt atât de abătuţi, încât doar Domnul Isus îi poate scăpa;

El poate şi va face aceasta.

 El poate să ne dea la toţi sănătatea, nădejdea şi fericirea, aşa cum a făcut-o în încercările noastre trecute şi a rămas acelaşi în bunătatea Lui.

Noi putem fi trişti şi abătuţi, dar vom fi ridicaţi atât de sus, încât aceia care ne dispreţuiesc vor fi ruşinaţi. Ce cinste pentru acela care va fi înălţat de Domnul! Face să fii abătut până la pământ, pentru a trăi experienţa vindecării prin puterea Sa.

                                  de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea! (Ier.31:3 )

Gandul zilei

De multe ori suntem asa de tristi ,asa de abatuti dar Domnul ne mangaie si ne ridica si apoi privim in oglinda vietii si spunem cu ” voce tare” HARUL DOMNUL M-A RIDICAT,TRAIESC PRIN HAR!!!….Angela I.E.

Meditatia zilei(03.05.2012) NU-ŞI MAI ADUCE AMINTE DE PACATELE NOASTRE !

 

Le voi ierta păcatele şi nu-Mi voi mai aduce aminte de fărădelegile lor.

Evrei 8.12

De îndată ce Îl cunoaştem pe Domnul, primim iertarea păcatelor.

 Noi îl găsim în El pe Dumnezeul harului, care şterge fărădelegile noastre.

 Oh, ce veselă descoperire! Dar această făgăduinţă este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu?

Nu-şi va mai aduce aminte de păcatele noastre? Poate El oare să le uite?

El ne spune că le va uita şi El ştie ce spune. El ne vede ca şi cum n-am fi căzut niciodată în păcat.

Marea ispăşire a îndepărtat atât de mult păcatul, încât el nu mai există în mintea lui Dumnezeu. Credinciosul este primit acum în Domnul Isus Cristos,

 precum era Adam în starea lui de nevinovăţie; ba mai mult încă, el se îmbracă acum în neprihănirea dumnezeiască, în timp ce haina lui Adam era omenească.

Marele nostru Dumnezeu nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele noastre  pentru a le pedepsi,

 şi nu ne va iubi cu nimic mai puţin din cauza lor.

 Aşa precum o datorie o dată plătită este ştearsă şi încetează de a mai fi socotită ca datorie, tot aşa Domnul priveşte ca şterse în întregime, fărădelegile noastre.

 Deşi avem remuşcări şi plângem  pe drept cuvânt

 că ne-am irosit viaţa în păcate,

totuşi să ne bucurăm că nu vor mai fi pomenite.

 Aceasta ne face să urâm păcatul. Iertarea prin har ne face sa fim foarte precauţi să nu-L mai intristam pe Dumnezeu prin neascultarea noastră.

                                     de C.H.Spurgeon 

 

Versetul zilei

 Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinţilor tăi
Deut 30:9

 Gandul zilei

 Nu aduna lacrimi si suferinti caci acestea iti vor ingreuna drumul spre Casa,spre adevarata Casa ….Angela I.E.

Meditatia zilei (09.04.2012) Exista har bogat pentru cel care umbla pe caile smereniei

PS.Multumesc pentru vizita!

Daca ti-a placut atunci te poti abona la postarile acestui blog 🙂

Tin sa te anunt caci postarile principale contin meditatii zilnice de C.H.Spurgeon (deocamdata) iar pe langa acestea vei gasi

o diversitate

de mesasaje,marturii,documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize,curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

Meditatia zilei (08.04.2012) Umbla cu incredere pe drumul credintei !

Meditatia zilei (19.03.2012)Minciuna tine doar o clipa iar adevarul e vesnic!


Meditatia zilei (05.03.2012)Binecuvantarea Domnului incepe de la cel mai neinsemnat om!

Meditatia zilei (02.03.2012)Domnul mantuieste,iarta si mangaie!

Meditatia zilei(29.02.2012)Domnul ne inconjoara cu indurare!

Meditatia zilei (26.02.2012)Alearga azi, caci Imparatia se ia cu navala !!!

Puterea dragostei Ioan 3:16 (video )

In partea dreapta jos in colt este un patrat micut (VOLLBILD ) care va da posibilitatea sa urmariti acest video la dimensiunea ecranului…

         Vizionare placuta!…Sper  sa va  placa      🙂

Strigatul Duhului Sfant

    STRIGATUL DUHULUI SFANT

de Dragomir Vasile

A fi folositor lui Dumnezeu prin marea trimitere este un HAR MINUNAT.

Apoi i-a trimis sã propovãduiascã Împãrãtia lui Dumnezeu, si sã tãmãduiascã pe cei bolnavi.Luca 9:2.

“Dumnezeu se poate folosi cu adevarat de noi ca instrumente desavarsite daca noi nu incercam sa facem din EL o unealta desavarsita a noastra .”

Dar Eu vã spun cã aici este Unul mai mare Matei 12:6 si de El trebuie sa ascultam[CUVANTUL] chiar daca ni se pare ca este greu. El este plinatatea dumnezeirii Coloseni 2,9 .sau este uneori dur. Matei 19:29 si ori si cine a lãsat case sau frati sau surori sau tatã sau mamã sau nevastã sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnicã.

Ca sa poti fi folositor   Domnului Isus

 trebuie predare totala ,nefatarnica ,loiala, bazata pe Cuvant

Cãci noi nu stricãm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inimã curatã, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Christos.

2 Corinteni 2:17

Cuvantul despre credinta , slujitor ,slujire ,trebuie folosit fara prejudecati de grup sau culturale[culte]. 1 Corinteni 4:6

Fratilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoanã de vorbire, cu privire la mine si la Apolo, ca prin noi însine,

sã învãtati sã nu treceti peste „ce este scris”: 1 Corinteni 4:6.

Marea trimitere este pentru cei care L-au primit pe  Domnul Isus

si EL a fost proslavit in cel credincios

Ioan 7;38,39.

Si odata ce au primit ungerea de sus , Marcu 16;17,18. Iatã semnele care vor însoti pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbii în limbi noi; vor lua în mânã serpi; dacã vor bea ceva de moarte, nu-i va vãtãma; îsi vor pune mâinile peste bolnavi, si bolnavii se vor însãnãtosi.”

Invatatura omeneasca pune doctrine ,invataturi mai presus de invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu cautand sa reduca influenta celor credinciosi ,

care au ungerea de sus ,in lucrare ,invatind ca doar o anumita ‚clasa ’’
au ungerea pentru lucrare ex.: preotimea,pastorii ,prezbiterii,etc.

Si acum sa privim la biserica primara :

Dumnezeu isi implineste fagaduinta facuta prin Domnul Isus, Faptele Apostolilor 2:1. În ziua Cincizecimii, erau toti împreunã în acelasi loc.
Niste limbi ca de foc au fost vãzute împãrtindu-se printre ei, si s-au asezat câte una pe fiecare din ei. si toti s-au umplut de Duh Sfânt, si au început sã vorbeascã în alte limbi, dupã cum le da Duhul sã vorbeascã.

Revarsarea Duhului Sfant a adus putere de vestire ,de vindecare ,de eliberare o triconstelatie dorita si asteptata de sufletul omenesc , gratie lucrarii
Duhului ,

primi crestini au fost capabili sa lucreze inpreuna cu Dumnezeu la edificarea inparatiei Divine care avea sa fie in inima omului facandu-se astfel trecerea

de la inchinarea ceremoniala la inchinarea in duh si adevar o cerinta dumnezeiasca ,

menita sa-l aduca pe om la cea mai inalta stare de comuniune cu DUMNEZEU .

Dar vine ceasul, si acum a si venit, când închinãtorii adevãrati se vor închina Tatãlui în duh si în adevãr; fiindcã astfel de închinãtori doreste si Tatãl.

Ioan 4:23.

Asadar toti aceia care au fost umpluti de Duhul Sfint ca la ziua Cincezimii sunt chemati sa iasa de sub ingradirile doctrinare ,cultice si sa intre la lucru degrab caci insasi Domnul a spus :
Nu ziceti voi cã mai Sunt patru luni pânã la seceris? Iatã, Eu vã spun: Ridicati-vã ochii, si priviti holdele, care Sunt albe acum, gata pentru seceris.Ioan 4:35.

Ce ar putea sa faca un pastor pus peste mai multe biserici pentru credinciosii care au probleme ex . : [boli, nevoi spirituale materiale ]care nu reuseste sa ajunga decat poate la 3,4 luni la toti credinciosii pe care ii are de ingrijit.

De aceea strigatul lui Dumnezeu la sfirsitul acestui ceas tarziu din noapte este;:

Am auzit glasul Domnului, întreband:

Pe cine sã trimit, si cine va merge pentru Noi?” Eu am rãspuns: „Iatã-mã, trimite-mã!”Isaia 6:8

Pune-te la dispozitia Domnului scumpe frate (sora) neintarziat si vei vedea pe Domnul facand lucrari mari cu fiinta ta ,printr-o predare neconditionata LUI.


Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!” si cine aude, sã zicã: „Vino!” si celui ce îi este sete, sã vinã; cine vrea, sã ia apa vietii fãrã platã!Apocalipsa 22:17

Semneaza un om in CRISTOS . 28 12 2011