Andreea Marin – Interviu cu Mehmet Ali Aydinlar, fondator Acibadem Hospitals Group

god loves youAndreea Marin declara pe reteaua de socializare  facebook urmatoarele cuvinte care mi-ai atras atentia in mod deosebit:

„Dragii mei, exista oameni care construiesc si lasa in urma lor realizari ce transforma in bine vietile a mii de suflete, iar in spatele povestii lor de succes in cariera se afla de cele mai multe ori emotia si motivatia unei istorii personale ce merita a fi cunoscuta.

Mehmet Ali Aydinlar e un om care a construit, din nimic, pornind de la o idee, un imperiu in domeniul medical ce a depasit demult granitele tarii sale: Acibadem.

Nu este medic, nu are pregatire medicala, asadar cum a fost posibila transformarea unei idei indraznete in realitate?

Ce se intampla atunci cand o motivatie adanc ascunsa in suflet, ascunzand emotia unei pierderi grele, iti da putere sa construiesti mai mult decat ti-ai fi putut inchipui cu ani in urma?

Aflati din interviul realizat la Istanbul, fata in fata cu omul a carui realizare a dus, in ultimii ani, la salvarea a multor romani.”

citate,imagini citate,maxime si cugetari

Interviu la Radio Vocea Evangheliei Suceava

cititul,citateBine v-am (re)gasit dragi prieteni.

Daca cel putin o data ai deschis aceasta pagina sa sti ca esti unul dintre cei mai binecuvantati oameni. In fiecare zi ma rog pentru cei care cauta Adevarul, pentru cei tristi sau bolnavi iar daca ai deschis aceasta pagina cu o durere in inima sau cu o speranta spulberata atunci sa sti ca esti exact la locul potrivit.
In cartea „Cuvinte de aur pentru suflete de aur”

 

despre care vei afla mai multe maine dimineata (22.08.2014 )  in cadrul emisiunii  Matinal intre orele 7.30-9.30  in direct la Radio Vocea Evangheliei Suceava (http://www.rvesv.ro ),

vei gasii citate motivationale si inspirationale care iti vor da noi puteri sa mergi inainte, sa nu renunti, sa speri, sa ierti, sa iubesti, sa te regasesti, sa te iubesti, sa te respecti, sa te uiti dincolo de ceea ce se vede, sa te uiti tinta la
Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Domnul Isus ( vezi si Evrei 12:2)
Dumnezeu ne-a creat cu suflete de aur, dar când devenim adulţi pierdem din valoarea iniţială, aurul sufletului nostru transformându-se într-un aliaj banal de fier carbon, cu o tentă de strălucire dată de o vremelnică poleială tinerească. Din acest motiv, trebuie să învăţăm să rămânem mereu copii, căci a avea suflet de copil înseamnă a rămâne gingaş, pur, sensibil, iubitor şi plin de o dragoste necondiţionată.
Ca şi valoare a creaţiei sunteţi cu toţii persoane speciale şi aceasta nu pentru că o spun eu ci pentru că Acela care v-a creat este special şi minunat iar ceva minunat nu poate să creeze decât ceva minunat.
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu” Geneza 1:27
Cel rău vrea mereu să ne vedem altfel, să ne vedem fără valoare, fără sens şi fără rost pe acest pământ.
Cred că în fiecare zi se luptă să îi acceptam gândurile
şi să îl credem pe el. Noi însă am ales să Îl credem pe CEL CE NU MINTE NICIODATA, pe CEL CE E CU NOI in fiecare zi ( vezi si Gen. 28:15) şi ne-a promis că din mâna Lui
NIMENI NU NE VA LUA NICIODATĂ.
„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:26).
Ştiu că mulţi îşi pun mereu diverse întrebări, dar nu găsesc întotdeauna răspunsurile. Iată una dintre ele: dacă Dumnezeu e aşa de minunat şi de măreţ, de ce îngăduie suferinţă şi boli, necazuri şi încercări, sărăcie şi diverse probleme….?
În primul rând să nu uităm că Dumnezeu ne-a promis că e cu noi şi acesta e cel mai important lucru.
„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:20).
El nu ne-a promis că ne va merge numai bine, că vom primi răspunsuri la toate întrebările noastre nici că vom fi scutiţi de necazuri şi încercări.
Aş vrea să vedem lucrurile în simplitatea lor. Oamenii complicaţi văd toate lucrurile complicate, iar oamenii simpli văd toate lucrurile simple.
A fi simplu şi original, cred că e cel mai frumos lucru.

Sper că sunteţi şi voi de acord cu mine!
Ştiu că uneori, în viaţă, vin peste noi atât de multe valuri mari şi puternice, încât nu mai vedem barca speranţei care e tot timpul lângă noi.
E greu, în noapte, să te gândeşti la soare; şi totuşi, oricât de lungă ar fi noaptea, soarele cu siguranţă va răsări în zori.
Aminteşte-ţi mereu că eşti o persoană specială, cu un destin special şi că eşti pe acest pământ doar pentru o vreme, fie ea mai lunga fie ea mai scurta.
Nu timpul pe care ţi l-a rânduit Dumnezeu pe pământ e esenţial în acest caz, ci
ceea ce contează cu adevărat este locul în care îţi vei petrece veşnicia.
„Orice lucru El îl face frumos, la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11).
Anii aceştia pe pământ nu se pot compara cu eternitatea, care nu se exprimă în ani şi nici în milioane de ani.
Aşa cum nu putem să înţelegem cu mintea noastră
limitată divinitatea, aşa nu putem înţelege nici eternitatea.
Aşa cum erau versurile unei cântări minunate: “Acestea parcă sunt dar nu-s, iar cele cereşti parcă nu-s dar sunt.”
„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Cor
4:18)
Cred că nu mai e cazul să îţi amintesc să citeşti zilnic din cartea mângâierii Biblia şi la fiecare răsărit să săruţi cerul, noua ta casă.
Începe ziua cu rugăciune şi binecuvântare, cu gânduri bune şi pline de pace.
Ceea ce te va ajuta enorm va fi poziţia ta în faţa problemelor vieţii. Le vei întâmpina de pe poziţia învingătorului sau le vei lăsa să te doboare?!
În astfel de momente, ţine minte că Dumnezeu e singurul din întreg Universul care nu te va abandona niciodată, nu te va dezamăgi şi nu va înceta să te iubească.
Iubirea Lui pentru tine e fără margini şi planurile Lui cu privire la viaţa ta sunt multe şi minunate, chiar dacă poate acum nu le vezi sau nu le înţelegi.
Îl vei lăsa să te ajute şi să-şi împlinească voia Lui în viaţa ta, sau nu vei avea timp de El, crezând că te descurci şi singur?
…………………….
1-ro-8da9c3540b01f779ec4ef42c93000990.jpgrtzCartea „Cuvinte de aur pentru suflete de aur” se extinde pe mai multe planuri, scopuri.
Unul dintre ele este de a vinde aceasta carte cu scopul de a ajuta

Centrul de ajutor social Iosua si Caleb care se ocupa cu
cu persoanele cu dizabilitati, copiii saraci, orfani si batranii abandonati.

Speranţa din mine îmi spune că exista suflete bogate dornice să ajute acolo unde se iveşte o oportunitate.

Eu cred că atât în România cât şi în lumea întreagă sunt oameni care îşi doresc să ajute dar nu ştiu pe cine sau unde să se adreseze şi mulţi ajung să abandoneze de aceea cred că e important răspândirea continuă a proiectelor sociale şi implicare celor din jurul nostru la o colaborare cât mai strânsă pentru a dezvolta aceste proiecte care implică nevoi materiale, financiare, spirituale etc.
Cred că fiecare familie şi persoana în cauză dacă ar face în fiecare lună un mic inventar la lucrurile pe care le

are în casa ar constata căci multe din ele sunt ţinute şi şterse de praf sau mutate dintr-un loc în altul.
Numai dacă aruncă o privire în dulap constata ca unele haine au rămas mici sau sunt prea mari sau nu le mai poartă.
Atunci se pune întrebarea se merită să facem din casele noaste depozite de haine şi lucruri când alţii au nevoie de ele şi le-ar folosi cu bucurie?
Sigur că nu se merită să ne încărcăm cu atâtea când putem să le dăruim căci „Este mai ferice să dai decât să primeşti”, se spune în Fapt. Apos.20:35.
Cred că este important să fim noi mai întâi motivaţi de aceasta şi apoi să încercăm să motivăm şi pe cei din jurul noi, prieteni, vecini, neamuri, căci văzându-ne pe noi se vor alătura şi ei cu siguranţă.

Acest proiect „10 Motive pentru care să îţi faci curat în dulap
şi în casă” pe care il vei gasii in carte este urmat de un alt proiect
„Cumpărând această carte un sărac va avea o pâine pe masă”
Banii achizitionati din vanzarea cartilor  vor fi folosiţi pentru copiii săraci, bătrânii abandonaţi şi pentru persoanele cu dizabilităţi din lucrarea amintita mai sus  „Iosua şi Caleb ” din Bonteşti   judeţul Arad.

Pentru cei care locuiesc in diaspora cartile pot fi comanda-te pe email:
cuvintedeaur@gmail.com

iar  pentru cei  din Romania la  telefon: 00 40 749025711
Preşedinte Asociaţia Iosua şi Caleb: Dl Ardelean Daniel

sau pe email iosua.caleb@gmail.com

 

Vă mulţumim din inimă.

Cu siguranta Dumnezeu va răsplăti ajutorul vostru.

 

Echipa Sufletelor de Aur

va asteapta maine dimineata (22.08.2014 )   alaturi de  Daniela Delibas

in cadrul emisiunii  Matinal intre orele 7.30-9.30  in direct la Radio Vocea Evangheliei Suceava (http://www.rvesv.ro ),

femeie,carti,citeste,comanda

De ce sa imi comand aceasta carte…

Cuvinte de aur pentru suflete de aurDragi prieteni si vizitatori ai site-ului Insula Ekklesia-un blog pentru tine(ri) asa cum unii dintre voi sunteti deja informati despre proiectele noastre, cartea Cuvinte de aur pentru suflete de aur face parte

din proiectul “Cumparand aceasta carte un sarac va avea o paine pe masa”.

Asa cum reiese si din numele proiectului banii obtinuti din vanzarea cartiilor sunt pentru saracii din cadrul centrului social Iosua si Caleb, fundatie care se ocupa cu persoanele cu dizabilitati, batrani abandonati, copii orfani si saracii care sunt la limita existentei.

Speram ca prin aceste proiecte sa aducem mai mult decat o paine sau lucruri materiale… Dorim sa aducem lumina acolo unde e intuneric, speranta in loc de disperare , bucurie in loc de tristete, iubire in loc de ura, pace in loc de neliniste, credinta in loc de necredinta, mantuire in loc de pierzare, bucurie in loc de durere, respect in loc de dispret si tot ce e frumos.

Cartea este acum la indemana voastra.Ea contine citate, maxime si cugetari, meditatii si multe versete valoroase din Biblie.

Credem ca aceste scopuri nobile va vor motiva si pe voi si impreuna vom putea cladii o lume mai frumoasa.
Ea poate fi comandata pentru cei care locuiesc in Romania pe E-mail: iosua.caleb@gmail.com in urma unei donatii AICI pentru Centrul de ajutor social Iosua si Caleb, fundatie care se ocupa cu persoanele cu dizabilitati, copiii saraci, orfani si batranii abandonati  asa cum am amintit  mai sus.

 

Puteti dona online prin paypal direct aici .Daca nu aveti cont puteti sa va deschideti unul citind instructiunile de aici.

insulaekklesiaIn urma donatiei puteti comanda cartea pe adresa cuvintedeaur@ gmail.com pentru cei care locuiti in Diaspora.

Exista deasemenea si posibilitatea comandarii cartii prin plata ramburs dar asta va trebuii sa specificati in email.

Nu uitati sa postati acest banner ( <a href=”http://www.insulaekklesia.ro/cuvinte-de-aur-pentru-suflete-de-aur-o-carte-noua/”><img alt=”1098374_200807310081924_591687205_n – Copie – Copie – Copie” src=”http://www.insulaekklesia.ro/wp-content/uploads/2014/07/1098374_200807310081924_591687205_n-Copie-Copie-Copie-300×189.jpg” width=”200″ height=”189″ /></a> )

pe site-urile  si blog-urile voastre astfel veti fi parte cu inima  din aceste proiecte.

Deasemenea puteti sa fiti alaturi de noi si prin raspandirea proiectului fie pe email, pe facebook sau pe retelele unde socializati.

Un SHARE nu costa nimic dar poate sa fie de o  mare insemnatate pentru cineva.

Faceti bucurii si veti primii bucurii, faceti bine si veti primii bunatate, faceti totul din dragoste si veti primii dragoste.

Va multumim din inima.

femeie,carti,citeste,comanda

Gândurile Danielei Delibas din cartea „Cuvinte de aur pentru suflete de aur”

Cuvinte de aur pentru suflete de aurDespre cartea „Cuvinte de aur pentru suflete de aur” am mai scris AICI, AICI si AICI .

Pentru ca aceasta carte sa vada tiparul este si meritul vostru dragi cititori care m-ati incurajat, sprijinit si sponsorizat.

Va multumesc din inima si va doresc sa aveti  mereu inimi de aur, inimi bune, curate (vezi Ps.51:10) care sa adune tot ce e frumos, curat si vrednic de iubit si mai ales Cuvantul vietii (vezi Psalmul 119:11) in ele traind  o viata frumoasa si rodnica.

Aceasta carte face parte din proiectul „Cumparand aceasta carte un sarac va avea o paine pe masa”.

Asa cum reiese si din numele proiectului banii obtinuti din vanzarea cartiilor sunt pentru saracii din cadrul centrului social Iosua si Caleb, fundatie care se ocupa cu persoanele cu dizabilitati, batrani abandonati, copii orfani si saracii care sunt la limita existentei.

Speram ca prin aceste proiecte sa aducem mai mult decat o paine sau lucruri materiale .Dorim sa aducem lumina acolo unde e intuneric, speranta in loc de disperare , bucurie in loc de tristete, iubire in loc de ura, pace in loc de neliniste, credinta in loc de necredinta…

Cartea este acum la indemana voastra.Ea contine citate, maxime si cugetari, meditatii si multe versete valoroase din Biblie.Scriitoarea crestina Daniela Delibas impreuna cu Ligia Seman, o alta scriitoare de valoare a Romaniei au fost cu sufletul parte din aceste proiecte.Impreuna cu alti scriitori si bloggeri,  cartea s-a bucurat de o apreciere si de o atentie deosebita.

Daniela DelibasChiar la inceput cartii Daniela Delibas declara :

„Cuvintele înţelepte inspirate din Biblie şi scrise de oamenii care caută voia lui Dumnezeu în viaţa lor, ne pot influenţa  viaţa  pentru  eternitate.  Angela  Peşchir  ne aduce,  în  cartea  de  faţă,  o  multitudine  de  astfel  de

„cuvinte  de  aur”  pe  care  trebuie  să  le  punem  într-o

„inimă de aur” şi să le lăsăm să rodească în viaţa noastră. Citeşte Cuvinte de aur pentru suflete de aur şi vei primi o nouă perspectivă asupra vieţii tale. Oamenii care se lasă inspiraţi  ajung  să trăiască  vieţi  valoroase!

Fii  un astfel de om!

Daniela Delibas,

autoarea cărţii Femeia care mută munţii

 

Cuvinte de aur pentru suflete de aurCartea nu are un pret fix deoarece ea se poate obtine in urma unei donatii fie ea cat de mica in functie de posibilitatile fiecaruia.

 

Ea poate fi comandata pentru cei care locuiesc in Romania pe E-mail: iosua.caleb@gmail.com in urma unei donatii AICI pentru Centrul de ajutor social Iosua si Caleb, fundatie care se ocupa cu persoanele cu dizabilitati, copiii saraci, orfani si batranii abandonati .

 

Puteti dona online prin paypal direct aici .Daca nu aveti cont puteti sa va deschideti unul citind instructiunile de aici.

insulaekklesiaIn urma donatiei puteti comanda cartea pe adresa cuvintedeaur@ gmail.com pentru cei care locuiti in Diaspora.

Exista deasemenea si posibilitatea comandarii cartii prin plata ramburs dar asta va trebuii sa specificati in email.

Nu uitati sa postati acest banner ( <a href=”http://www.insulaekklesia.ro/cuvinte-de-aur-pentru-suflete-de-aur-o-carte-noua/”><img alt=”1098374_200807310081924_591687205_n – Copie – Copie – Copie” src=”http://www.insulaekklesia.ro/wp-content/uploads/2014/07/1098374_200807310081924_591687205_n-Copie-Copie-Copie-300×189.jpg” width=”200″ height=”189″ /></a>  )

pe site-urile si blog-urile voastre.

Va multumim din inima.

Mesaj evanghelic despre iertare-video


infranarea vorbelor,barfa

prietenie,prieteni
pacat,buzele celui neprihanit

perfectiune,perfect

O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu-meditatia zilei

O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu scrisa de un necunoscut :

Omul – Tatăl nostru care eşti în ceruri…
Dumnezeu – Da! Spune-mi despre ce este vorba?
Omul – Sfinţească-se numele Tău…
Dumnezeu – Zici aceasta în mod serios?
Omul – Ce să spun în mod serios?
Dumnezeu – Că vrei să sfinţeşti numele Meu. Ştii tu ce înseamnă asta?
Omul – Înseamnă, înseamnă… of, Doamne, nu ştiu ce înseamnă. De unde să ştiu?
Dumnezeu – Înseamnă că vrei să Mă cinsteşti, că Eu sunt unicul lucru important pentru tine, că numele Meu este valoros în ochii tăi.
Omul – Aha!… Acum înţeleg. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Dumnezeu – Faci tu ceva pentru asta?
Omul – Ca să se facă voinţa Ta? Bineînţeles. Merg în fiecare duminică la biserică, plătesc anual simbria, donez pentru misiuni…
Dumnezeu – Însă eu vreau mai mult de la tine. Vreau ca viaţa ta să fie ordonată, ca obiceiurile rele cu care calci pe alţii pe nervi să dispară, ca să te înveţi să te gândeşti şi la alţii, nu numai la tine, ca toţi cei care intră în contact cu tine să fie ajutaţi. Vreau ca flămânzii, întristaţii, însetaţii, dezbrăcaţii pe care îi întâlneşti, să-i hrăneşti, să-i mângâi cu iubire, să-i adapi, să-i îmbraci, după putinţa ta…, căci tot ceea ce faci tu oamenilor, faci, de fapt, pentru Mine. Vreau să îţi vezi păcatele, să te căieşti pentru ele, sa-ti ceri iertare Tatalui in numele Fiului Sau Isus Christos care a murit pentru tine, să te lupţi cu tine însuţi ca să nu le mai faci şi să-ţi îndrepţi viaţa în bine.
Omul – De ce spui toate acestea tocmai mie, Doamne? Ştii Tu câţi făţarnici stau în biserică? Uită-Te la ei!
Dumnezeu – Scuză-mă! Mă gândeam că te rogi, într-adevăr, să se împlinească voinţa Mea. Dar aceasta începe, de fapt, de la acela care cere acest lucru. Abia atunci când vrei ceea ce vreau Eu, poţi deveni un vestitor al lucrărilor Mele.
Omul – Acum înţeleg. Dar pot să mă rog mai departe? Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…
Dumnezeu – Tu cântăreşti mai mult decât ar trebui să fie greutatea ta. Cererea ta conţine şi obligaţia de a face ca milioanele de săraci ai acestei lumi să aibă pâinea cea de toate zilele.
Omul – Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…
Dumnezeu – Şi Vasile!
Omul – Vasile? Acum iarăşi începi cu asta? Tu ştii prea bine că mă face de ruşine în public, că se poartă atât de arogant cu mine. Nu mă ia în serios ca şi coleg de muncă, într-una mă calcă în picioare. Şi el ştie că asta mă supără.
Dumnezeu – Ştiu, ştiu. Dar rugăciunea ta?
Omul – N-am vrut chiar aşa…
Dumnezeu – Cel puţin eşti sincer. Dar îţi face plăcere să umbli mereu cu atâta antipatie şi amărăciune în suflet?
Omul – Nu, asta mă îmbolnăveşte.
Dumnezeu – Eu vreau să te vindec. Iartă-l pe Vasile şi la fel te voi ierta şi Eu. Poate vei pierde ceva, sigur vei pierde. Însă această pierdere îţi va aduce bucurie în suflet.
Omul – Hm! Nu ştiu dacă mă voi putea birui pentru a putea ajunge la acest scop.
Dumnezeu – Eu te voi ajuta, trebuie doar să vrei şi să faci primul pas în acest sens!
Omul – Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Dumnezeu – Bagă de seamă la un singur lucru: trebuie să eviţi persoanele şi situaţiile prin care eşti ispitit.
Omul – Cum voi reuşi eu să fac acest lucru?
Dumnezeu – Îţi cunoşti slăbiciunile: nepoliteţea, agresivitatea, dispunerea de bani, educaţia… Nu-i da ispititorului nicio şansă!
Omul – Cred că această rugăciune a fost cea mai lungă şi cea mai grea din cele pe care le-am rostit vreodată. Dar asta a avut de a face pentru prima dată cu viaţa mea cotidiană.
Dumnezeu – Bine, acum hai să mergem mai departe. Roagă-te liniştit până la capăt.
Omul – Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu – Ştii ceva? Când oamenii încep să Mă ia în serios, să se roage cu credinţă, să Mă urmeze şi să facă voinţa Mea, când ei lucrează pentru venirea împărăţiei Mele şi observă că asta îi face fericiţi, atunci Eu simt o bucurie nesfârşită.

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”Apoc.3:11

„Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta (Biblia, cartea vietii ) !” Apoc.22:7

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui

Cine-si da lui isi da, cine-si face lui isi face-text si videos

Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.

Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Locuia bietul mosneag.

Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.

Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.

Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.

Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”

An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.

Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.

Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.

El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
” Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face „.

Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,

Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.

Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.

Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,

Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
‘Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’.

Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.

Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.

Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.

Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
„Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? ”

„Cum sa nu” raspunse mosul,
„Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.

Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace”
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.

Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.

Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
” Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare”.

Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
„Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?”

„N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa”.

Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.

Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.

Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Amin.
Autor necunoscut



poruncile Domnului

versete,imagini versete,Psalmi

mesaje, darnicie,daruire,citate

CLICK : “L-am iertat” pe Dumnezeu, „iarta-L” si tu!

Dragi prieteni,

poate vi se pare amuzant faptul ca „L-am iertat” pe Dumnezeu dar am pus in ghilimele ca sa intelegem ce mici suntem noi oamenii si ce mari cazuri facem din nimic, facem o telenovela din orice.
Uneori ne suparam pe Dumnezeu la orice pas, din orice nimic chiar si cand nu prindem tramvaiul .Este o absurditate desigur dar Dumnezeu nu tine cont de aceste “nebunii “ ale noastre si nu se supara pe noi caci de s-ar supara si El asa de repede ca si noi ar fi vai de noi …
Am intalnit oameni suparati pe Dumnezeu si cum sa le vorbesti de iubirea si iertarea aproapelui cand ei nu se iubesc si nu se iarta nici pe ei si mai tin si suparare pe Dumnezeu.Si la ce folos ?!
Cineva mi-a zis ca mai are nevoie de Dumnezeu ca sa ii dracuiasca pe oameni.
I-am zis dragul meu, te inseli amarnic , pentru asa ceva nu ai nevoie de Dumnezeu dar tine cont cat tu ai si vei avea nevoie de Dumnezeu tot timpul.
Nu poti respira fara Dumnezeu caci El detine tot oxigenul (Maleahi 2 :15 )  si s-a dovedit stiintific ca daca cu cel mai mic procent s-ar devia de la compozitia aerul atmosferic tot aerul s-ar infecta, plus ca bataile inimii noastre bat atata timp pana cand El spune STOP , aici se incheie viata acestui suflet pe pamant si de acum urmeaza roadele caci fiecare doarme cum isi asterne.

Ai facut bine vei fi avea parte bine, ai facu rau iti vei lua rasplata, caci Dumnezeu ne spune in Apoc 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Prov 22:4
„Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Psalmul 58:11

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Ioan6:47


Nu poti mirosii o floare fara Dumnezeu asta constient sau inconstient caci El ti-a dat mirosul de care te bucuri si El nu e suparat pe tine chiar si cand uiti sa Ii multumesti.
Nu poti pasii fara Dumnezeu caci EL ti-a dat viata si putere in madularele tale fie ca tu crezi asta sau nu.
“în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele Apos.17:28
Cred ca as putea sa fac o lista sa intelegi caci noi avem nevoie de Dumnezeu si nu El de noi.
Este adevarat caci in viata uneori lucrurile sunt asa de sumbre incat ne intrebam dar unde este Dumnezeu si de ce nu intervine.
Daca raportam totul la vesnicie vom vedea caci tot ce e aici pe pamant dureri, necazuri, tristeti, probleme, esecuri etc. sunt doar de o clipa si nu au importanta doar noi le vedem asa de importante si ne tinem de ele de parca viata s-ar oprii aici in loc sa mergem sa vedem mai departe ce avem de facut, de ce s-a intamplat asta si cum ne raportam intr-un mod intelep la situatie…
Cand dai de un bolovan mare ce faci ? te arunci in el ? dai cu capul de el ? il iei in brate, il saruti sau mergi mai departe ?

Defapt ai 2 mari sanse sa il ocolesti si sa iti continui linisitit calea sau sa te urci pe el si sa vezi zarea albastra sa privesti cu seninatate ce frumuseti ai inaintea ta, ce viitor frumos te asteapta alaturi de CEL CE TI-A DAT VIATA.
Este adevarat ca durerea e mare cand pierzi pe cineva drag sau ti se intampla o tragedie dar increzandu-te in Dumnezeu vei vedea caci El iti usureaza durerile si dupa ce vei trece peste toate necazurile iti vei da seama ca e o  nebunie sa te superi pe EL sursa binelui, sursa oricarei mangaieri, sursa fericirii, sursa bucuriei, sursa mantuirii, a vietii vesnice.
A te supara pe EL pentru niste clipe de durere (desi noua ni se par vesnice ) este ca si cum ne-am taia singuri craca de sub picioare . Este chiar absurd sa tot stai la o usa inchisa sa bati sa astepti sperante false cand in jurul nostru sunt asa de multe usi deschise pentru fericirea noastra.
In momentele intunecate vedem doar acea usa inchisa, ne blocam acolo, nu mai credem ca dupa nori mai exista soare, ca dupa noapte vine ziua, dupa greu zile usoare, dupa necaz, bucurie…
Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea simpla si sincera vindeca si transforma, de aceea imi place sa recomand tuturor oamenilor sa citeasca zilnic Biblia, cartea vietii.
Fiecare om are momente cand se supara pe Dumnezeu dar ce-i adevarat pe nedrept si in general asa facem cu totii ni se pare ca avem dreptate si motive sa ne suparam pe Dumnezeu si uitam sa vedem cine suntem noi si cine este EL : noi suntem in pumn de tarana si El e vesnicia, este de necuprins, este grandios si nu greseste niciodata si asta ar trebuii sa tinem minte.
Noi ne vedem buricul pamantului si credem ca Dumnezeu greseste si nu e in controlul tuturor situatilor.
Cand am citit in Cuvant
“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
In 2 Timotei 3:2-5 si „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.“ in Iuda 1:16
am zis cat adevar si lumina este aici caci asa suntem uneori noi oamenii nemultumiti cu una cu alta chiar nemultumiti cu soarta noastra.
Poate intrebarea mea pentru noi, oamenii ar fi sa o formulez in cateva cuvinte si vom intelege ce nu am inteles o viata-ntreaga :
Vrem cateva clipe de fericire sau vrem sa fim fericiti pentru totdeauna ?
Putem noi oare compara vesnicia care e fara sfarsit cu cateva clipe ce le avem de trait pe pamant ?
Nici vorba de comparitie dar fiind faptul ca suntem oameni, Dumnezeu nu se supara pe noi nici macar cand noi ne suparam pe El si ne intelege perfect. El ne iubeste si are rabdare cu noi mai mult decat ne imaginam noi si ne cheama la El sa ne fie un mangaietor in necazuri, o calauza in clipele intunecate ale vietii si o barca de salvare prin Domnul Isus Christos (Ioan 14:6 ) , care si-a dat viata pentru noi si ne-a iertat si ne iarta zi de zi pacatele ( 1 Ioan 2:1 ) oferindu-ne mantuire si pace sufetului nostru zdrobit de valurile vietii naprastice.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29


Vom fi intelepti si vom asculta acest glas a Lui  sau ne vom complace mai departe in pacat,  departe de slava Lui, departe de iubirea Lui neconditionata, departe de viitorul nostru frumos alaturi de El ?!

Crezi ca poti “sa-L ierti “ pe Dumnezeu si sa spui :
“Doamne nu Tu ai nevoie sa te iert caci Tu nu ti necaz pe om ci eu am nevoie de iertarea Ta si de imbratisarile Tale, eu am nevoie de pacea launtrica in zbuciumul vietii, eu am nevoie de prezenta Ta in clipele mele de singurate , eu am nevoie de Tine mai mult decat aerul, apa si oxigenul pe care il respir prin plamanii creati de Tine, Doamne iarta-ma ca nu mi-am inteles chemarea si scopul meu pe acest pamant si am dat mereu vina pe Tine pentru toate nereusitele mele si nu am vazut usile deschise de Tine in jurul meu si nici mana Ta intinsa spre mine.Iarta-ma ca cel rau m-a intunecat si m-a facut sa intorc spatele

UNICEI MELE SURSE DE FERICIRE…


Iti multumesc ca m-ai certat si m-am regasit in iubirea Ta infinita si dorec de azi sa fiu un copil ascultator, vindecat de orice nemultumire.
Din scrierile mele , cu drag si respect Angela Insula Ekklesia

PS.
„Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.Neemia 9:33
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 61:8
“căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.Prov 23:18
„Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.”
Isaia 49:4
„Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”
Matei 5:12
imagin iubire

imagini versete
imagini curaj

10 pilde crestine-10 Povesti cu talc

imagini natura1.
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.
Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:
– Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
– Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
– O, nu se poate așa ceva, domnule…
Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai, după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația, adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
– Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
– Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!…
– Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?…
Din sală, cineva a stigat iritat:
– Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!… Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!…
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!…
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
– Dau eu 10 pentru acest portret…
Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
– Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!…
Sala era în fierbere.
– Dați-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeștri!…La maeștri!…
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
– 10, odată!…10, de două ori!…
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
– Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din față, cineva a zbucnit:
– În sfârșit, putem trece la marea colecție!…
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
– Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
– Dar tablourile?!…Cum rămâne cu maeștrii?!…Colecția?!…
– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului! Cine Îl ia, moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă!
Omul care-l primește pe FIUL obține TOT!…
” Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”
1 Ioan 5:11-12

2.
La un crestin batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. Atins fiind de Cuvantul lui Dumnezeu acesta dorea sa traiasca de acum o viata frumoasa , curata si placuta Creatorului…
Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Crestine, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
– Da, crestine, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, crestinul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou”.
3.

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui curata si placuta. Într-o zi, aflându-se la rugaciune L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
– Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
– Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de ulei.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”.
Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de ulei.
Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
– La ce-mi trebuie Mie uleiul tău, omule?
Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei?
De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
Aşa era, omul se gândise numai la ulei.
– Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire.
Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat
4.
Rugăciunea neîncetată a unei femei simple

La un crestin venise o femeie să-si spuna necazurile. Ea l-a întrebat: „Frate, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”. Fratele a întrebat-o:

„Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog”. „Şi cum te rogi?”. „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: „Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: „Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: „Frate, o fi bună rugăciunea asta?”, iar fratele i-a spus asa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”.
5.

Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu. Profesorul i-a răspuns: „Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”. Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns: „Pentru că simţeam nevoia să respir”. Profesorul i-a răspuns:

„Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
6.
Harnicul, leneşul şi ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”
7.
Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

„Dragostea necondiţionată – rădăcina şi izvorul binelui”.
8.
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:

– Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?

– Sigur, boierule – a raspuns omul bucuros – ce trebuie sa fac ?

– Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? „E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!”

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.

Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

– Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.

In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

„Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi.”
9.
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!

Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: „Fie ce-o fi!” si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.

Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:

– E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari …

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:

– Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!

Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!

„In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.

In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul.”
10.
Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem unde sta peste noapte?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine”.

„Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine”.

 

    VA URMA 🙂 

 

iubirea by insulaekklesia

imagini versete

imagini spera

16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

5 Articole interesante, 5 Teme diferite-ALEGE SI TU!

experiena_morii_i_schimb_viaa_i_credina_unui_neurochirurg_4001.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI

2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…

„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.

 Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară.
Foto: colourbox.comExistă şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.

Citeste continuarea AICI

3.Implinitori sau calcatori de promisiuni.

Autorul cartii  se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor.  Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…

Citeste continuarea AICI

4.Aduceti-va aminte… de  cei chinuiti

…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.

De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.

Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani. evadare

Citat:

”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord.  (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.

Park i-a explicat noțiunea de bani.

I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.

Citeste continuarea AICI

5. Azi e o zi speciala.Fa azi pe cineva fericit!

   NU e nevoie sa fie o zi speciala

  ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.

                       AZI E ZIUA SPECIALA 🙂

 pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…

Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!

Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie)    N-ai ajuns?  :)

Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….

Hai, fa-o cu toata dragostea!

Citeste continuarea AICI 🙂

biblia trpentru persoane specialeporumbel n

Participa la concurs! Este gratis si simplu, cu multe premii surpriza:)

Dragi prieteni, pentru ca in ultimul timp acest blog se bucura de tot mai multi vizitatori m-am gandit sa organizez un concurs dar nu de genul trimiteti-va prietenii sa va voteze sau sa va plimbati peste tot dupa Like-uri. Nu as vrea sa va fac stres caci eu sunt 100%  antistres 🙂

Vreau sa fie ceva foarte simplu, original si practic 🙂

Pentru a participa la concurs va trebuii sa faceti doar cativa pasi 🙂

1.

Scrieti  in cateva cuvinte simple de ce va place acest blog. Daca sunteti nou(a)  pe aici atunci cititi cateva articole ca sa va familiarizati cu blog-ul. Arhiva o gasiti  pe partea dreapta a blog-ului. Spor la cotrobait 🙂

2.

Scrieti ce ati vrea sa cititi mai des pe acest blog adica ce ati vrea sa postez mai des :

De exemplu: filme, documentare,  articole de sanatate, articole pentru tineri, articole culturale, sfaturi utile, informatii generale, articole crestine,  poezii,  muzica, etc .

3.

Recomandati  acest blog la cel putin 5 persoane. Desigur, puteti sa  recomandati la toti prietenii vostrii dar eu am scris un minim de persoane ca sa va fie mai usor 🙂

Adica 5 sau mai multe persoane din cercul vostru  de prieteni sau cunoscuti va trebuii sa le trimiteti  aici si  sa scrie mai  jos un comentariu :

Buna ziua Camelia  sau Mihaela  (adica  numele vostru sau numele cu care participati la concurs  ) mi-a recomandat acest blog . Poate sa scrie mai mult chiar sa participe la concurs 🙂 De ce nu, concursul este pentru toti 🙂

P.S. Puteti sa participati cu ce nume doriti chiar si cu un Nickname adica cu un nume care va place voua  sau pe care il folositi pe net.

4.

Scrieti un email pe adresa blog-ul parereataconteaza1@yahoo(.)com

pentru ca  toti participantii vor primii un premiu surpriza 🙂 

Treceti in email adresa voastra  unde doriti  sa primiti premiul si specificati pentru concurs.

Puteti  sa aveti incredere caci adresele le voi pastra secrete iar voi, care sunteti mai curiosi sa nu incercati sa aflati vreo adresa ca nu aveti nici o sansa 🙂

5.

Daca aveti facebook atunci dati  un Like la pagina editurii Lampadarul de aur. Nu va voi verifica. Mergem pe incredere. O.K. ?

Cam asta aveti de facut . Cred ca e foarte simplu si practic.

Concursul tine o luna din data de 05.05.2013 pana pe data de 05.06.2013

imagini sanatate VemmaPrincipalul sponsor al concursului este Vemma Romania –Vitalitate naturală începând de la celule!

La Vemma ştim că sprijinirea sănătăţii dumneavoastră cu o alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos vă ajută să faceţi faţă provocărilor vieţii moderne având energie şi vigoare. Şi ştim că, cu cât sunteţi mai sănătosi, cu atât vă simţiţi şi arătaţi mai tineri!
În lumea de azi, care se mişcă repede, trebuie să ne ocupăm de mai multe sarcini într-un timp mai scurt decât înainte.

Din momentul în care ne trezim dimineaţa şi până ne aşezăm din nou capul pe pernă seara, viaţa e precum un film blocat pe „derulat înainte”.

Motto-ul nostru este:

ORICE LUCRU SE POATE AMANA DAR SANATATEA TA NICIODATA !
Daca tu nu ai grija de sanatatea ta cine sa o faca . Neglijind sfaturile mici poti ajunge la probleme mari.Nu te mai gandii la bani ci comandati azi acest produs care iti va schimba radical viata si sanatatea. Mai bine sa previi boala decat sa o tratezi.

Banii oricum ii vei cheltuii pe lucruri de nimic dar ceea ce vei investii in sanatatea ta va ramane si te va ajuta mult. Traieste sanatos! Este dreptul tau.

citeste cartiPremiile concursului nostru constau

in carti  si vor fi oferite de editura Lampadarul de aur .

De ce am ales carti ?

Simplu 🙂

Dacă vreti să fiti creativi si sa aveti spor, atunci e necesar să va exersati creierul. Cu cât va folositi  mintea mai des, cu atât ea se dezvoltă mai mult și cresc șansele de a performa și     de a avea succes(biruinta) pe toate planurile vieții.

Există numeroase informații despre cum ne putem menține sănătoși din punct de vedere fizic, dar este imperios de necesar să ne concentrăm atenția asupra sanatatii spirituale.(Citeste  in Biblie toata  Evanghelia dupa Ioan )

Iar apoi asupra bunăstării mentale.

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Christos.” 1 Tes. 5:23

Creierul nostru continuă să se extindă și să se adapteze stimulilor pe care îi primește pe parcursul vieții. Cu cât avem mai multă grijă de el, cu atât vom reuși să facem mai ușor față provocărilor, stresului, dezamagirilor, esecurilor, problemelor vietii…

Există diverse moduri prin care va puteti antrena creierul, iar una dintre ele este CITITUL.

Egal ca aveti sau nu pasiunea cititului aici este vorba de sanatatea voastra la care este bine sa luati seama. Daca nu aveti pasiunea cititului atunci ar fi bine sa vi-o dezvoltati dar asta vom discuta intr-un articol separat…

De ce sa citim?

Cartile sunt ferestre-n ziduri. Ele sunt cel mai bun izvor de idei noi si de intelepciune. Mai recomandate si cu mai multe avantaje decat blog-urile, jurnalele, cursurile video, etc. Multi oameni considera, ca azi, in secolul vitezei, nu mai este timp pentru carti. Este o confuzie majora. Raspunsul consta numai in autodisciplina si perseverenta. Stabiliti-va o norma, un program, un timp potrivit al zilei. Cel mai intelept este sa va treziti dimineata mai devreme.

Dupa ce v-ati trezit si v-ati facut rugaciunea de dimineata cu meditatie si citit (studiat) din Biblie in liniste, puteti sa  va apucati  de o carte buna pe care o puteti impartii pe zile adica stabiliti-va un numar de pagini sau capitole pe zi.

Puteti sa cititi o carte pe saptamana sau cel putin una pe luna dar asta binenteles ca depinde de mai multi factori…

Cititul îți pune mintea la contribuție, așa că poartă cu tine o carte și citește câteva pagini de fiecare dată când găsești puțin timp.

Francis Bacon spunea ” Cartile  sunt ganduri – nave care calatoresc prin valurile timpului si cu grija transporta marfa pretioasa din generatie in generatie.”

        🙂   PREMIILE CONCURSULUI  🙂

Premiul 1 consta in  4 carti la alegere de la editura Lampadarul de aur si o surpriza 🙂

Premiul 2 consta in 3 carti la alegere tot de la editura  Lampadarul de aur   si un premiu surpriza 🙂

Premiul 3 consta in  2 carti  la alegere de la editura Lampadarul de aur   si un premiu surpriza 🙂

Mentiune -o carte de la editura  Lampadarul de aur   si o surpriza 🙂

Spor la treaba 🙂

Vă mulțumesc tuturor pentru participare. Faptul că citiți acest blog este un câștig pentru fiecare și sunt onorata să vă am ca cititori dar si ca prieteni 🙂

V-a placut?

Atunci ajutatii si pe prietenii vostrii  sa afle de acest concurs 🙂 Click mai jos pe  Share, email, Google sau Tweet pentru a trimite si altora acest articol!

Daca aveti  blog si dati  REBLOG atunci primiti  2 premii speciale surpriza 🙂

Invitati-va si prietenii sa participe la acest concurs doar nu vreti sa va bucurati singuri sau nu stiti ca bucuria e mai mare cand se imparte 🙂

Nu veti (vor ) regreta mai ales ca la urmatorul concurs vor fi si cateva premii in bani si produse naturale

Pentru a pastra legatura abonati-va daca nu ati facut-o deja 🙂

iar daca considerati acest articol util si  doriti sa fiti informati cand apar articole noi pe acest blog atunci va  puteti abona chiar AICI si ACUM

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasati-mi un comentariu ca sa stiu ca ati trecut pe aici si sa va intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

imagini curcubeucartea vietiidecalogul fericiriiimagini mesaje

Videoclipuri minunate cu meditatii (poezii ) de Lucica Boltasu


Tot ce va trebuii sa faceti este sa dati un singur play ( Start ) si apoi vor urma peste 70 de video-uri unul dupa altul 🙂
Inainte de a da Play puteti sa mariti la dimensiunea ecranului. E nevoie doar de un clic in partea dreapta jos.
Sper sa va placa 🙂
Reclamatii ulterioare nu se primesc 😉
O zi binecuvantata, frumoasa si tot ce va doriti 🙂
biblie si trandafir

zambeste imagini

fericire vesnica

flori 4

Dependenta de jocurile de noroc si tratarea viciilor (text si video)

Dragi prieteni

daca oamenii mari cad in aceste capcane periculoase, distrugatoare a viciilor pe care le vedem la tot pasul ce sa mai zicem de tineri.
Copiii si adolescentii trebuie(trebuiesc) invatati cu seriozitate despre toate viciile si caile rele.
Orice persoana care are o viata de credinta echilibrata este pazita de aceste cai distrugatoare.
Imi place versetul
„din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” 2 Tim.3:15
Dragul meu prieten(a) daca ai cazut in aceasta groapa, a viciilor lumii, fie ca e vorba de jocurile de noroc, fie ca e vorba de oricare alt viciu si te vezi fara salvare atunci iti spun o veste buna caci ce este cu ” neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” ( Luca 18:27)

AICI poti citii despre prima mea cafea fara tigara…
Eliberarea incepe de la tine. Daca tu iti doresti cu adevarat atunci nu mai exista nici o piedica.
Roaga-te in sinceritate, pleacati genunchii inaintea Celui ca stie si vede tot, citeste zilnic Biblia, Cartea Vietii si vei primii pace si eliberare.
Daca vezi ca nu reuseti de unul singur nu uita ca
„unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste”
Deci cauta oameni sinceri a lui Dumnezeu si roaga-te impreuna cu ei pentru ceea ce te framanta si sa nu iti fie rusine sa marturisesti orice viciu care te stapaneste caci numai prin sinceritate se poate ajunge la o viata libera, frumoasa, curata alaturi de Mantuitorul Isus Christos.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Tim.3:16-17

http://www.youtube.com/watch?v=_5nrPvQPgZ0&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=T8hDfv1so6c

imagini versete
arata-mi

citate imagini
imagini salvare-viata noua

Manu Negrea – *Isus comoara mea* (video si text)

Sa am tot ce privirea mi-ar cere si-ar dori
Si toata stralucirea atator bogatii
Sa fiu `n-orice privinta in viata implinit
Si n-as avea credinta sunt un nenorocit

Isus, iubire curata
Isus, comoara mea
Eu nu te las, eu nu te las
Nici pentru lumea toata

De-as fi in lume sus pus, si-onoruri de-as avea
Si nu te-as avea Isus, pierduta-I viata mea
Ce-adun cu Tine creste, si-I binecuvantat
Altfel se risipeste in marea de pacat

Nimic nu-mi foloseste caci trec si-aicia pier
Iar tot ce dainuieste e ce fac pentru cer
Doar ce fac pentru Tine in veci va ramanea
Si-odata-n slavi divine la masa Ta voi sta

http://www.youtube.com/watch?v=ukeZC9fSqa8&feature=related

18
caci ce i-ar folosii unui om

131 de Povesti frumoase- ALEGE SI TU!

1. De ce ţipăm? (Mahatma Ghandi)b nice

2. Ce contează pentru tine?

3. Cei trei copaci

4. Legenda dragostei

5. Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi

6. Defect sau calitate?

7. Cele 3 cărări

8. Imposibil să satisfaci o femeie?!

9. Lecţia de alchimie

10. Bătrânul şi nepotul

11. Doar Timpul…

12. Secretul fericirii

13. Primeşti ce dăruieşti

14. Legenda celor opt minute

15. Broscuţa campion

16. 15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

17. Cei doi tăietori de lemne

18. Căruţa goală

19. Fereastra sufletului

20. Lupta cu sine

21. Dilema regelui

22. Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima

23. Inima perfectă

24. Viaţa ca un joc

25. Ce e cu adevărat important pentru tine?

26. Alege să evoluezi!

27. Creionul (Paulo Coelho)

28. Patul de lângă fereastră

29. Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

30. Capcana (Richard Quek)

31. Tot ceea ce spui vorbeşte despre tine (Bruno Ferrero)

32. Cutia cu piersici

33. Aşteptări şi binecuvântări

34. Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

35. Socrate şi zvonurile

36. Mărturia unei lumânări

37. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie

38. În timp înveţi (Jorge Luis Borges)

39. Un pahar cu lapte

40. Povestea supei din piatră

41. Şoimul

42. Cât valorează o oră?

43. Lustragiul şi criza financiară

44. Mentorul chinez

45. Pescarul fericit

46. Bătrânul tâmplar şi casa sufletului

47. Căţeluşul şchiop

48. Menirea unui câine

49. Călugării şi fata

50. Negustorul şi hoţul

51. Poveste din Rai

52. Ultimul biscuit

53. Defectul de fabricaţie al femeii

54. Furnicuţa

55. Preţuieşte prezentul!

56. Raiul şi Iadul

57. Califul evlavios

58. Percepţie

59. Puterea unei încurajări

60. Nisip şi piatră

61.  Permisul auto (Dan Puric)

62. Darul

63. Norul şi duna de nisip (Paulo Coelho)

64. Păţania măgarului bătrân

65. Statistică

66. Frânghia ataşamentului

67. Este foarte bine!

68. Poveste despre suflet

69. Dumnezeu versus ştiinţă

70. Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi

71. În ziua în care m-am iubit cu adevărat (Charlie Chaplin)

72. Ce înseamnă credinţa? (Arsenie Boca)

73. Păpuşa lui Susie

74. Noua Arcă

75. Şoarecele şi vaca

76. Hârtia aurie de împachetat

77. Ghinion sau noroc?

78. Cele unsprezece reguli ale lui Bill Gates

79. Bunăstare, iubire sau succes?

80. Şoricelul şi capcana

81. Viaţa ca un fluture albastru

82. Şopârla (George Pruteanu)

83. Adevărata educaţie

84. Ce înseamnă a dărui

85. Cine ridică primul piatra?

86. Wear sunscreen

87. Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa (Emma Bombeck)

88. Băiatul, fata şi cd-urile

89. Puterea propriului exemplu (Bruno Ferrero)

90. Paradoxul vremurilor noastre (Octavian Paler)

91. Cele şapte minuni ale lumii

92. Socrate şi Platon

93. Dragostea adevărată

94. Cutia de ţigări

95. Zece lucruri despre japonezi

96. Indiferenţa ucide!

97. Povestea bunicului căruia nu-i plăceau prăjiturile (Jacques Salome)

98. Nu uita niciodată să străluceşti!

99. Judecata lui Solomon

100. Biblia învingătorului

101. Pildă sufită (Idries Shah)

102. Principiul Narcisei Galbene

103. Femei mature – femei imature (Paulo Coelho)

104. Se poate

105. Pâinea şi hoţul (Henri Gougaud)

106. Decalogul lui Horaţiu Mălăele

107. Ce înseamnă să fii adoptat?

108. Un înger pe Pământ

109. Ţestoasa de pe stâlp

110. Povestea ceasului cu inimă(Vladimir Colin)

111. Ce este viaţa?

112. Prietenia, cea mai de preţ comoară

113. Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

114. Cele patru lumânări

115. Iepuraşul, pasărea şi pauza

116. Ultima scrisoare a lui Bob

117. Zece reguli pentru a trăi experienţa umană (Cherie Carter-Scott)

118. Povestea celor o mie de bile

119. Orbii şi elefanţii

120. Un geniu îşi ia rămas bun (Gabriel Garcia Marquez)

121. Avem timp (Octavian Paler)

122. O gustare cu Dumnezeu

123. Am învăţat (Kathy Kane Hansen)

124. Învaţă de la toate (Traian Dorz)

125. Vinovatul dovedit

126. Cei trei prieteni

127. Femeia puternică din spatele bărbatului de succes

128. Gâsca lui Stalin

129. Paharul cu apă şi stresul

130. Simţi că trăieşti în secolul 21…

131. Micul Suflet şi Soarele (Neale Donald Walsch)

Povesti cu talc preluate de la Margeluta 🙂

26b9a43332acc364c50da126c5da6482 - Kopie - Kopie

384816_440377942691625_1121718761_n5  DARURI by Insula ekklesia,pietregandul zilei,intelepciune

Izolarea, una din cele mai periculoase strategii a celui rau

      Dragii mei sunt unele lucruri in viata pe care trebuie sa le stim bine si apoi sa le spunem si altora ca sa putem fi scutiti de unele necazuri si probleme serioase.

Una din strategiile cele mai des folosite ale diavolului este de a izola (luandu-l deoparte ) omul facandu-l sa creada ca este victima si ca nimeni nu il intelege.
Aceasta strategie o gasim inca de la inceputul lumii in gradina Eden .
Oare cum a ajuns diavolul sa vorbeasca numai Evei ? Unde era Adam ?
Reusise sa o izoleze prin te miri ce tertipuri (Tertip= Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie ) astfel a putut sa ii vorbeasca si sa o influenteze.

Aceleasi metode cel rau le foloseste si azi de aceea e bine sa le cunoastem ca sa putem fi paziti de orice rau.
Martirul secolul xx, martirul viu al Cortinei de Fier Richard Wurmbrand amintea odata ca oamenii ar trebuii sa studieze demologia, sa cunoasca cine e satan si care sunt metodele lui de lucru ca sa poata fi scutiti de multele necazuri pricinuite de el.

” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.” Deut 30:15

Este o bucurie si o placere sa vorbesti despre lucrurile frumoase despre viata si despre bine dar este imperios de necesar ca sa cunoasteam  si partea negativa a lucrurile adica moartea si raul.

Despre succes ( izbanda,victorie)  iubire, frumos, bine si viata se vorbeste foarte mult, se scriu poezii peste poezii, carti, articole, eseuri , etc . dar putini amintesc de strategiile celui  lui rau care uneori sunt cai spre sinucidere.

Binenteles ca nu vom vorbii toata ziua numai de ele dar asa cum aminteam este important cunoasterea inamicului omului. Nu omul este dusmanul nostru ci diavolul , ingerii lui si duhurile rele. Asa cum se aminteste in unele scrieri, omul are 3 dusmani : pe el, lumea si satan cu metodele sale.

Una din strategiile satanei este  sa iti faca „spalarea la creier”  incet, subtil .

El iti sopteste ideea de izolare apoi o repeta mereu facandu-te sa crezi ca sunt gandurile tale iar acceptandu-le devii o unealta in mana lui.

Exact cum animalele de prada izoleaza victima de turma ca apoi sa o inhate asa si cel rau, cauta sa te izoleze de cei dragi , de sot(ie), mama, tata, de prieteni, de adunare, de toti oamenii care ar putea sa te ajute prin sfaturile lor bune si pozitive.

Izolarea este strategia celui rau sugerata prin indoiala, minciuna si inselatorie.

Oare a zis Dumnezeu ? Oare este omul drept ?  Oare cine este sfant sa ajunga in cer ?  Oare ce rost are viata ? Oare va fi ceva dupa moarte ? Oare ce rost are sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Oare ce rost are sa traiesc in curatie cand atatia tineri traiesc in pacat si parca nu vad nici o diferenta ? Oare, oare  ???

Metoda aceasta a lui o gasim scrisa si in Biblie si daca nu am cunoaste-o poate am lua-o ca si o gandire buna .

Iov 4:15-21
Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! „

Planul celui rau e sa te distruga ca sa nu ai parte de mantuire, de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu, Creatorul tau care ti-a pregatit un loc in cer . Domnul Iisus singurul mijlocitor intre oameni si Dumnezeu (1 Timotei 2:5 ) ne spune

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”- Ioan 14:2

Cel rau vrea sa iti deie o alta realitate distorsionand adevarul. Inoculandu-ti virusul indoielii si izolarii te face   sa vezi totul printr-o alta a prisma a realitatii.

Diavolul iti pune in asa fel ideea intr-o forma logica ca tu sa poti sa o accepti.El iti cunoaste felul de gandire stie cum sa iti puna problema.

Printr-o relatie adevarata cu Tata din cer atat prin citirea zilnica a Bibliei cat si prin rugaciune vei putea fi pazit de orice plan a celui rau.

Nu sunt lucruri de gluma si nici de joaca.Sunt cazuri reale caci satana te amageste sa te atraga in izolare si apoi sa te faca sa iti iei singur(a )  viata.

Este trist si dureros sa scriu despre sinucidere dar printr-o informare corecta vei putea sa iti schimbi modul de gandire si sa iei in serios relatia ta cu Creatorul, care te poate pazii de orice rau atat pe tine cat si pe cei dragi ai tai.

Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

1-11nimic fara Dumnezeuo mana din noriesti unic

CARTE GRATIS -Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Este o reuşită culegere de principii practice ale artei de a trăi, o carte care vă oferă răspunsuri simple la întrebări complicate.

Cuprinsul cărţii „Profetul“ de Kahlil Gibran

1. Almustafa (pseudonim ), cel ales şi mult iubit
2. Vorbeşte-ne despre Iubire
3. Dar despre Cãsãtorie, Stãpâne?
4. Vorbeşte-ne despre Copii
5. Vorbeşte-ne despre Daruri
6. Vorbeşte-ne despre Mâncare şi Bãuturã
7. Vorbeşte-ne despre Muncã
8. Vorbeşte-ne despre Bucurie şi despre Tristeţe
9. Vorbeşte-ne despre Case
10. Vorbeşte-ne despre Veşminte
11. Vorbeşte-ne despre a Cumpãra şi a Vinde
12. Vorbeşte-ne despre Crimã şi despre Pedeapsã
13. Dar în ceea ce priveşte Legile, Stãpâne?
14.Vorbeşte-ne despre Libertate
15. Vorbeşte-ne despre Raţiune şi despre Pasiuni
16. Vorbeşte-ne despre Durere
17. Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine
18. Vorbeşte-ne despre Învãţãturã
19.Vorbeşte-ne despre Prietenie
20. Vorbeşte-ne despre Cuvânt
21. Stãpâne, dar despre Timp?
22. Vorbeşte-ne despre Bine şi despre Rãu
23. Vorbeşte-ne despre Rugãciune
24. Vorbeşte-ne despre Plãcere
25. Vorbeşte-ne despre Frumuseţe
26. Vorbeşte-ne despre Religie
27. Acum am dori sã te întrebãm despre Moarte
28. Eu am vorbit, cu adevãrat?

[slideshare id=18200841&doc=7825277-kahlil-gibran-profetul-the-messiah-130404182527-phpapp02&type=d]

Pentru a citii cartea la dimensiunea ecranului nu uitati sa selectati FULLSCREEN 🙂

Gandul zilei :

Cel cu o minte deschisa invata din orice si de la oricine.Cel inchis intr-o doctrina nu va intelege ceea ce se intampla in jurul lui si nici ce e in sufletul oamenilor.
Dumnezeu doreste sa fim oameni deschisi , flexibili gata de a invata si a experimenta lucruri noi si folositoare.Angela I.E.

ancuta 3

10 - Kopie - Kopie
11314_471285239593931_34169090_n

Provocarea libertatii – Incepe Sa Traiesti! -VIDEO


5  DARURI
eu sunt sarac
rama

sunt momente in
biblia trandafir

10 Povesti frumoase cu tălc (ilustratii crestine)

1.Facerea lumii

Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt 

– Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ?

Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: 

– Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? 

– Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! 

– E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? „Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

 Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

 Iubirea explica lucrul mainilor Sale.”

2.Cele 4 lumanari

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:

-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor… Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de-a doua:

-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard… Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.

-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse!

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau, pentru ca tu sa ai o viata plina de liniste, credinta si iubire!

3.Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

– Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

– Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

– Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

– Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

– Care este numele tău?

– Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

– Care este numele tău?

Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

– Numele meu este Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

– Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Morala:

La fel este şi în viaţa spirituală, păcatul este cel care ne adoarme, iar Domnul Isus este acela care  prin jertfa sa de pe cruce ne dă un nume nou, şi anume acela de crestin, dar singura datorie a noastra este să ne schimbăm viaţa  şi comportamentul. Dumnezeu să ne ajute, Amin.

4.Cel mai deștept adolescent din lume!

Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot și doi adolescenți, dintre care unul tocmai câștigase premiul la concursul Cel mai deștept adolescent din lume.

În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei și le-a spus:

– Am o veste rea și una și mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuși în scurtă vreme. Iar vestea și mai rea este că am numai trei parașute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbușindu-se cu avionul.

Pilotul a continuat:

– Eu am familie. Am soție și trei copii care mă așteaptă acasă. Am responsabilități. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre parașute.

Și cu asta, a apucat o parașută și a sărit. Imediat, Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume a fost următorul care a luat cuvântul:

– Eu sunt cel mai deștept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!

Astea fiind spuse, a apucat a doua parașută și a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:

– Fiule, ia tu ultima parașută. Eu sunt împăcat cu Domnul și sunt gata să mă prăbușesc cu avionul. Ia parașuta și sari.

– Liniștește-te părinte, a spus celălalt adolescent. Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

Morala:

De multe ori oamenii care sunt considerati destepti in scara ierarhica a lumii, in vreme de criza sunt cei mai fara pricepere, si pe deasupra si mandrii, orgoliosi, gandindu-se numai la ei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim mandri si sa ne punem increderea in El orice ni s-ar intampla, Amin.

6.Viata

Demult, a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat: 

– Ce este rau cu mine ? De ce nu imi gasesc linistea ? De ce nu sunt multumit de viata mea ? 

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat: 

– Cum e aceasta sticla ? 

– Este pe jumatate goala! – Vezi, i-a mai spus calugarul – eu o vad pe jumatate plina. 

In viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om, in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

 Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.

 „Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!”

 

ghiocei7.Prietenia, cea mai de preţ comoară

Într-o zi, Petru a găsit o ha
rtă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunseseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului.” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsitPRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala:

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” – prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor – de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii – şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. 

8.Cei doi vecini

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:

 

– Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?

 
A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:

 
– Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.

– Iti multumesc – i-a raspuns taranul – puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!

 
Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.

Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.

 

„Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna.”

9.Biblia

Un batranel avusese un vis.Era in beciul casei sale si dormea.Dintr-o data se starnise un vant asa de tare, incat toate paiele din saltea patului  fusesera luate de acel vant napraznic dar in dreapta batranelului era un copilas care in ciuda vantului ce sufla cu putere se duse si lua Biblia deschisa ce era pe masa si asa deschisa cum era o indrepta catre sfesnicul ce ardea si apoi spre batranel si iar indrepta Biblia deschisa catre sfesnic si iar spre batranel si dupa ce facu acest gest a treia oara vantul se oprise.

Morala:

Biblia este lumina si putere in fata furtunilor vietii.

10.Invins sau invingator

Când învingătorul comite o greşeală, spune: ”Am greşit!“ şi învaţă lecţia.
Când învinsul comite o greşeala spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii.

Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii.

Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existenţa ghinionului.

Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită şi nu îndrăzneşte să le înfrunte.

Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare.

Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”
Un învins spune: “Nu
sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”

Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească.

Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi încearcă să înveţe ceva de la ei.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi ţine seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face!“
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”

Un învingător este o parte din soluţie.
Un învins este o parte din problemă.

Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ţine seama de ”cărămida pe care trebuie să o pună”.

Jos pălăria pentru toţi învingătorii!

 

Nu uitati de cartea Ilustrații fierbinți de  Wayne Rice , pe  care o puteti citii gratis AICI .

Mai multe si mai frumoase ilustratii crestine veti gasii  AICI.

Domnul sa va binecuvanteze .Sa aveti o zi frumoasa si multa pace in familile voastre  🙂   🙂  🙂  

GOD BLESS YOU MY ONLINE FRIENDS  🙂  

ma multe vrabiicu sclipici

482262_440794909336316_1094454802_ncaprioaracine isi infraneazacitatenimic fara Dumnezeu

CAND TOTUL SE PRABUSESTE PESTE NOI – Charles Stanley-video

by Insula Ekklesia

parereataconteaza1-net
biblia-practic-o-blog

Povestea frumoasa a lui Pancinello – Eşti special (a) !

wooden-man     Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înalţime se vedea întreg satul.

  Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, altii erau scunzi. Unii purtau pălarie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuti de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.

  De dimineata pană seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe strazile satului lipind steluţe sau buline unul pe celalalt.

  Omuleţii drăguti, din lemn lustruit şi frumos vopsiti întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cantece frumoase. Acestora toată lumea le dadeau steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe… Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încat îşi doreau să mai facă ceva ca să poata primi încă una.

  Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.

  Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.

  După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălaria sau o sa calce într-o baltă…şi imediat o să primească bulinuţe!!!

  Adevarul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.

  – Merită mulţimea asta de buline negre, îşi spuneau omuleţii unii altora.

  – Este clar ca nu e bun de nimic!

  Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creadă ce se spunea despre el: „Aşa este, nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.

  În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.

  Într-o zi, se întalni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.

  Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămaneau lipite ci cădeau. Fiindca nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii însă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.

  – Ca ea vreau sa fiu!, îi trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalţi!

  Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.

  – Nu este mare lucru, îi raspunse ea. În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.

  – Pe Eli?

  – Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place sa stau cu el în atelier.

  – Dar de ce?

  – Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.

  – Dar crezi că-i va face placere sa ma vadă?!?, strigă el dupa ea.

  Însă Lucia nu-l mai auzi. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aseză la fereastra şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celalalt.

  – Dar nu este drept!, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărâ să meargă la Eli.

  Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă pană ce ajunse în vârf. Când intrâ în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se afla pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi işi zise:

  – Eu aici nu rămân! şi se îndreptă spre iesire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:

  – Pancinello, tu eşti?, se auzi un glas pătrunzător. Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!

  Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.

  – Ştii cum mă cheamă? îl întrebă Pancinello.

  – Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat! Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă. Hmm… Se pare că ai adunat ceva etichete…

  – Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!

 – Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!

  – Chiar nu-ţi pasă?

  – Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!

  Pancinello începu să râdă:

  – Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?

  Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:

  – Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!

  Nimeni, niciodată nu-l mai privise astfel pe Pancinello  şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte.

  – În fiecare zi am sperat că vei veni la mine, continuă apoi Eli.

 – Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, răspunse Pancinello.

  – Ştiu, mi-a povestit despre tine.

  – De ea de ce nu se prind etichetele?

  – Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii.

  Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!

  – Cum adică?

  – Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Întelegi?

  – Păi, nu prea…

  – Vei întelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.

  Eli îl puse jos pe Pancinello. În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:

  – Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!

  Pancinello nu se opri din mers, dar gândi: “Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”

  Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulina.

                                                                                     de  Max Lucado

PS.

Dragii mei am vazut piesa aceasta de teatru jucata de niste copilasi .A fost minunata.Cred ca am si  inregistrat-o .Povestea e plina de intelepciune si te duce cu gandul la Creatorul nostru minunat.Asa-i ca te multe ori ne vedem neinsemnati uitand cata frumusete a pus Dumnezeu in noi, cat potential si ce comori minunate sunt ascunse in noi ?!   Angela I.E.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Christos.Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.  ( 2 Cor. 4:6-7 )

1024-768-117661 (1)313827_561803817176610_843846510_n

5 articole interesante -ALEGE SI TU !(sfaturi pentru fete,sotul ideal,casnicia,privirea patimasa,ispitele,)

1 .Sfaturi importante pentru fete :

O fată cumpătată îşi va demonstra cumpătarea prin vorbirea şi purtarea ei. Se va angaja cu vioiciune în jocurile de recreere, în proiectele de la şcoală şi va fi comunicativă şi prietenoasă cu băieţii antrenaţi în aceste acţiuni. Dar nu va căuta cu îndrăzneală atenţia unui băiat vorbind tare, chicotind în exces sau comportându-se prosteşte.
Mabel Hale spune în cartea sa, (Beautiful Girlhood) Tinereţea frumoasă a unei fete: „Atunci când fetele au ca prieteni băieţi şi bărbaţi, ele trebuie să fie mai atente cu aceştia decât cu fetele, când vine vorba să discute şi să interacţioneze cu ei. Graniţa dintre prietenie şi romantism este foarte îngustă şi relaţia care începe doar ca prietenie poate să devină ceva mult mai serios… Din nou, dacă o fată va deveni prea familiară într-o prietenie cu bărbaţii, este predispusă să le dea acestora o impresie greşită despre ea.
Aceasta se poate comporta ca „o bună prietenă”, iar ei să interpreteze că ea a renunţat la o parte din drepturile ei şi nu se aşteaptă să fie tratată cu stima şi respectul acordate de obicei femeilor cinstite. Orice fată care are această reputaţie se află pe un teren periculos.” CITESTE AICI CONTINUAREA

2.Cum îşi poate îmbunătăţi o soţie căsnicia?

„Căsătoria ta pare banală şi monotonă? Adu înapoi entuziasmul şi romantismul care îi lipsesc!”

  Asta sună interesant, se amuză Sara, analizând coperţile cărţii. Cred că o s-o cumpăr, se decise ea, adăugând-o la cele câteva mărunţişuri pe care le găsise de vânzare la mâna a doua.

  Ajunsă acasă, după-amiază, Sara îşi găsi timp pentru lectura noii sale cărţi. Cu cât citea mai mult, cu atât era mai puţin satisfăcută de căsnicia ei. Nu mai avea pic de romantism! A lua masa împreună, în oraş, era ceva ce soţul ei, Clayton, ar fi considerat complet inutil şi frivol. Şi niciodată nu i-ar fi trecut prin cap să-i cumpere flori – pur şi simplu nu era genul acela de bărbat. Conştiinţa Sarei tresări când îşi aduse aminte că dimineaţă Clayton fusese cel care pusese masa, în timp ce ea pregătea în viteză sandvişurile pentru şcoală. Iar la prânz îi apreciase bucuros mâncarea. Dar sunt atâtea alte lucruri pe care el nu le face, argumentă ea.

  În inima ei, Sara ştia că fusese mulţumită de căsnicia lor până a citit cartea ce-i căzuse în mâini. Îşi dorea să n-o fi cumpărat.

  Grace i se destăinui prietenei ei, Christine, în legătură cu problemele pe care le avea în căsnicie. Christine o ascultă cu atenţie, apoi îi spuse:

CITESTE AICI CONTINUAREA 

3.Capcana privirii pătimaşe

 Primul păcat consemnat de Biblie este reacţia Evei când a văzut un lucru pe care l-a dorit. Era „bun de mâncat … plăcut de privit, şi … de dorit ca să deschidă cuiva mintea” ~Genesa 3:6~. Dar totuşi, acel lucru era interzis! Tot aşa este şi pofta – o dorinţă intensă, de nestăvilit, îndeosebi pentru ceea ce este interzis. Pavel descrie dorinţa ca „pofta rea” ~Coloseni 3:5~. Nu poţi să te joci cu ea pentru că te va birui.
Mai întâi, pofta este o stimulare a minţii. „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi” ~Iacov 1:14-16~. Acest verset ne spune că pofta aparţine naturii adamice şi este progresivă. Când o privire devine un gând rău, atunci urmează păcatul şi moartea. Nu este de mirare că apostolul Iacov spune: „Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.”

     Privirea plină de poftă a ruinat multe vieţi. CITESTE AICI CONTINUAREA 

4.Ispitele

  Ispita este ademenirea de a comite un păcat sau chiar de a săvârşi păcatul în minte. Pentru că Dumnezeu ne-a creat cu libertatea de a alege, noi suntem confruntaţi în fiecare zi cu posibilitatea de a alege între bine şi rău. În Matei 26:41, suntem avertizaţi să veghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită.Ispita în sine nu este păcat. Când suntem ispitiţi, conştiinţa noastră este provocată să stabilească ce este bine şi ce este rău.

     Când ne dăm seama că gândul sau dorinţa pe care o avem este rea, atunci începem procesul de decizie. Răspunsul nostru la această avertizare ne conduce fie la biruinţă, fie la înfrângere şi păcat. Fiecare ispită pe care o întâmpinăm vine cu o încercare sau un test. Pe de o parte, este ademenirea – invitaţia sau, chiar mai mult, seducţia de a păcătui. De cealaltă parte, este vocea liniştită, blândă a Duhului, care ne încurajează să ţinem piept răului şi să alegem să facem binele. CITESTE AICI CONTINUAREA

5.Soţul ideal după modelul biblic în secolul XXI

    Era o dimineață aglomerată de octombrie, când la cabinet, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îi spune doamnei asistente că este foarte grăbit deoarece are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. Aceasta îl invită să se așeze știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observă cum cu atâta nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. Între timp se gândește că n-ar fi rău să-i desfacă bandajul și să vadă despre ce este vorba. Rana nu pare a fi așa de gravă…În așteptarea medicului, se decide să-i dezinfecteze rana și se lansează într-o mică conversație. Îl întreabă cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Acesta îi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția.

CITESTE AICI CONTINUAREA 

PS.

Daca aveti  amabilitatea lasati  mai jos va rog frumos un comentariu , in care sa ne impartartasiti  si noua care subiect v-a placut cel  mai mult si de ce 🙂 

560657_112062658950062_754876260_nsdfghjkl

A ramas singur si fara familie…

                   Era un barbat frumos, inalt cu trup de atlet.

Toate femeile isi intorceau capul cand trecea el si multe din ele si-l doreau ca sot nu doar pentru frumusetea lui ci mai mult pentru faptul  ca  avea un suflet mare si un caracter deosebit.

Stia sa respecte pe oricine chiar si pe un copil . Desi era bogat  nu facea diferente intre oameni si ii placea sa ajute saracii intr-un mod discret , fara sa se laude si niciodata nu o facea de ochii lumii.

                   Mii de Euro trimitea lunar la diferite organizatii si intotdeauna trimitea ca si anonim.Cand dorea sa ajute un sarac nu il ajuta direct ci intotdeauana avea intelepciune sa o faca prin altcineva ca sa ramana el in umbra si asta ii aducea multa pace si bucurie in suflet .

Azi era trist, sufletu-i era sfasiat si nu isi mai gasea rostul.Ganduri negre il macinau cumplit si dorea chiar sa se sinucida

Maria nu putea sa inteleaga nimic : cum un barbat frumos, plin de viata, bogat , care avea aproape orice isi dorea a ajuns aici…

Era prea greu pentru ea ca sa inteleaga dar era fratele ei si il iubea.

Camelia a intrat in camera Mariei si o surprinse citind din Biblie  dar Maria speriata ascunse Biblia si se fastacii…

Maria fugii repede la bucatarie si venii cu doua pahare si un suc.Zambii si o trase pe Camelia de mana si  o duse in alta camera…

Ma cearta mama daca nu te servesc cu nimic caci oricine vine la noi acasa trebuie sa fie omenit,  servit cu ce e mai bun si pus la masa iar cand pleaca trebuie neaparat sa primeasca o plasuta cu ceva, fie niste fructe, fie ceva dulce 🙂

Camelia zambii si ea si lua un pahar .Stai jos Maria caci stiu obiceiul familiei voastre si nu schimba subiectul….

Am venit la tine caci vreau sa il ajutam pe fratele tau sau vrei sa il lasi sa se sinucida ? De ce ai ascuns Biblia ? Ti-e rusine ca o citesti caci daca ar fi citit-o si Robert nu ar fi ajuns aici…

Maria pleca capul si tacu…Erau  cateva momente de o tacere adanca si acum peretii care se zice ca au „ochi” vorbeau ….Da, peretii  au „gura ” dar si  „ochi” .

Ei stiau toata istoria lui Robert si fiecare obiect din camera avea o istorie, istorie care avea sa fie descoperita abia mai tarziu…

Acum erau in camera lui Robert, o camera spatioasa dar cam intunecoasa si plina de mister.

Maria deschise larg geamurile si se intoarse spre Camelia.Asa mi-a spus mama ca se face aerisirea corecta .Lasam jumatate de ora apoi inchidem repede sa nu vina fratele meu sa ne gaseasca aici…

Camelia arunca cateva priviri in jurul ei si ramase putin pe ganduri.

De ce m-a adus oare Maria aici se intreba in sinea ei in timp ce privea in jur …

Deodata Maria scoase o scrisoare din sertar si se grabii sa o deschida.

Haide sa iti citesc repede ceva pana nu vine Robert ca ne bate pe amandoua  🙂  , sti sunt lucrurile lui intime unde normal eu nu am ce cauta dar de cateva zile ma tot gandesc la aceasta scrisoare care a fost scrisa in urma cu 5 ani :

                Draga Robert,

te rog frumos sa nu mai mai iubesti. Stiu ca a fost gresala mea ca te-am acceptat ca si amant dar mi-am dat seama ca am gresit enorm si doresc sa ne zicem ADIO acum cand inca sentimentele nu sunt stapane asa de puternic pe noi si cand inca exista salvare pentru amandoi.

Desi din prima clipa niste sentimente ne-au legat totusi pana cand nu suntem infasurati complet de ele putem face ceva , ceva frumos pentru care nu vom regreta fiecare.

Gandeste-te  ca acum suntem legati cu niste sfori subtiri care se  pot rupe usor dar mai tarziu vor fi fasii groase care ne vor lega tot corpul pana sus si nu ne vom mai  putea misca …

Intelegi ? Mai bine sa suferim acum putin decat mai tarziu mai mult  cand totul va fi complicat si poate prea dureros…

Eu am familie la care nu voi renunta niciodata  si ti-am spus asta de la inceput .Am copii  si sot pe care ii iubesc si nu as putea traii fara ei nici o clipa.

Sunt darurile mele de la Dumnezeu.

Stiu ca am gresit fata de Dumnezeu care ma iubeste asa demult dar vreau sa imi cer iertare si sa repar totul pana nu e prea tarziu pana nu afla sotul meu  si nici altcineva.Nu vreau sa imi dezamagesc familia,  prietenii si nici macar pe tine.

Te rog frumos sa intelegi ca trebuie totul sa se incheie, acum si pentru totdeauna.

M-am rugat si Domnul mi-a spus in inima mea ca daca imi voi cere iertare El ma iarta si chiar sotul meu nu va afla nimic caci nu vreau sa il ranesc chiar daca el poate m-ar ierta.Vreau sa ingrop tot acum si pentru totdeauna. De ce nu vrei sa intelegi ca a fost o gresala pe care o regret enorm dar gandeste-te caci daca vom continua vom regreta amandoi amarnic.

Poate ma crezi nebuna dar vreau sa incep o viata noua ,  frumoasa ,  cu Dumnezeu , cu familia mea , cu oamenii care iubesc frumosul.

Sa nu ma crezi o fanatica, o religioasa , o bisericoasa. Nu , ci doar vreau sa citesc zinic Biblia care  mi-a schimat viata  in urma cu cativa ani si vreau sa ma intorc pe caile frumosului, armoniei, blandetii, pacii , iubirii, sinceritatii, sperantei si credintei…

As vrea sa citesti Biblia pe care ti-am dat-o si sa il cunosti si tu pe Domnul Isus Christos ca  Mantuitor personal si El iti va schimba viata si iti va da putere sa treci peste .

Uite ce mi-a scris ieri o prietena:

 „Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină.

Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău.

Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.”

Asa-i ca e minunat…

Suneria suna jos si bagase repede scrisoarea in sertar si iesira repede din camera….

              VA URMA …

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

547338_382659568438375_193775447326789_1005900_503905165_n-kopie - Kopie

8115_294227720675533_1155769906_n

Povesti, lectii de viata-Ajutor dezinteresat

    Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa, dar din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan,  si cazand  s-a lovit destul de tare.

Suparat foc  a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ?

Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca mine ?

Chiar in acea clipa  tanarul s-a oprit si  cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat  ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el.

De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat poate  si pe altii de la o suferinta ca a lui.

Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti.

Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi.

Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.

Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.

Autor anonim

sakura11_110414_tokyo_06247662_444134762304677_1533622823_n

Mary Jones si biblia ei- o poveste adevarata -text si video


Un om bătrân stătea pe pat, imobilizat de boală, când a zis unui vizitator:

„Dă-mi Cartea!”

Privind în jur la o bibliotecă imensă, acesta a întrebat: „Care carte?”

Bolnavul, fiind credincios în Dumnezeu, a răspuns cu fermitate:

„Există o singură carte – Biblia, celelalte sunt încercări relative de exprimare”.

Întâmplările prezentate în continuare evidenţiază cum şi copii, pot ajunge să aibă înţelepciunea şi dorinţa unui om bătrân.

Există o carte, atestată istoric, despre o fetiţă de origine engleză, Mary Jones. Aceasta a depus eforturi uriaşe pentru a-şi procura o Biblie. Prin muncă grea, perseverenţă, rugăciune şi credinţă, Mary face tot ce-i stă în putinţă, chiar porneste pe jos într-o călătorie ca să-şi împlinească dorinţa.

Cartea prezintă un exemplu de urmat care demonstrează că Dumnezeu ascultă rugăciunile curate.

Mary a fost o tânără săracă care timp de şase ani a muncit, adunând bănuţ lângă bănuţ, a parcurs desculţă, cu picioarele însâgerate, un drum de aproape 60 de mile, în dorinta ei nestăvilită de a avea o BIBLIE. În vremea aceea, bibliile erau foarte scumpe şi foarte rare.

Marele vis de a avea o Biblie şi de a putea citi în ea, într-o astfel de vreme, scoate la iveală în această istorisire captivantă, curajul, perseverenţa şi remarcabila viziune misionară a eroinei.
Am aflat că povestea adevărată a acestei tinere, Mary Jones, a stat la baza înfiinţării în 1804 a unei Societăţii de răspândire a Scripturii în Ţara Galilor şi Anglia.

În primii trei ani de la înfiinţare, Societatea Biblică a distribuit 81.000 de Biblii, urmând ca în 1923 să ajungă la cifra de 8.540.000. Dacă l-a începutul înfiinţării societăţii, Biblia era tradusă doar în 50 de limbi, în 1923 datorită acestei instituţii a fost tradusă în peste 520 de limbi. Totul a pornit de la o dorinţă atât de pură a unei fetiţe neînsemnate în ochii lumii, care şi-a spus:

„Trebuie să am o Biblie care să fie a mea!”

Dacă Mary şi-a dorit o Biblie doar pentru ea şi prin povestea ei a revoluţionat lumea, William Cameron Townsend a simţit nevoia de a oferi Cartea Sfântă lumii întregi.

Astfel în 1942 a apărut organizaţia Wycliffe, ca răspuns la o întrebare adresată lui William, de către un indian din tribul Cakchiquel, Guatemala: „Dacă Dumnezeul tău este atât de măreţ, de ce nu vorbeşte în limba mea?”

Astăzi la 68 de ani de la înfiinţarea organizaţiei, Wycliffe a realizat peste 500 de traduceri şi alte peste o mie sunt încă în lucru. Dorinţa de a traduce Biblia este înca de nestăvilit, în ciuda nenumăratelor atacuri de denigrare şi distrugere a ei.

Am auzit şi despre povestea unui băiat, Karl, căruia îi plăcea să citească de mic copil. Odată, mama l-a trimis la măcelar. Soţia măcelarului puse pe cântar o bucată de salam şi întinse mâna, după o carte groasă, ca să rupă din ea o filă şi să împacheteze marfa. Karl încremeni de groază. Citind spaima din ochii băiatului, femeia îi promise cartea în schimbul unor gazete la fel de voluminoase, cu care să poată împacheta mezelurile. Karl se repezi într‑un suflet acasă şi strânse toate gazetele. În lipsa lui, mama a desfăcut hârtia în care femeia a învelit cârnaţii şi citi:

„Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament în traducerea lui Martin Luther, anul 1560”. „Ce nelegiuire! – exclamă ea. – Să pângăreşti Sfânta Scriptură, învelind cu ea nişte cârnaţi!”

Între timp, Karl adună o mulţime de gazete, pe care le duse la prăvălie. Vânzătoarea le-a pus pe cântar, dar Biblia se dovedi a fi mai grea. Femeia i-a spus că nu i-o poate da, până nu-i va aduce atâta hârtie cât cântăreşte Biblia.

Dar, văzând lacrimi în ochii băiatului, i se făcu milă de el şi-i spuse:

„Bine, ţi-o dau, pentru că te ştiu băiat cuminte, silitor şi îţi place să citeşti”.

Strălucind de bucurie, băiatul duse uriaşa Biblie acasă.

De atunci petrecea ore întregi aplecat asupra ei. Peste puţin timp, băiatul ajunse să cunoască o mulţime de istorii biblice, pe care le povestea mai apoi tovarăşilor lui de şcoală. Aceştia îi schimbară pe loc porecla de Karl bibliofilul în Karl biblicul.

Când se jucau de-a Şcoala duminicală, Karl îndeplinea întotdeauna rolul predicatorului.

Ce preţ dai tu Sfintei Scripturi?

Cartea sfântă este obiectul cel mai valoros de pe pământ. Tainele ei descoperă comori pentru orice domeniu al vieţii. Psalmistul declara: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.

Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale” (Psalmul 119:96-99).

Dar, cel mai important este că Biblia prezintă modalitatea unică şi sigură de obţinere a vieţii veşnice.

De aceea trebuie aflată şi urmată din copilărie, după cum scria Apostolul Pavel ucenicului său preaiubit: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15)

BIBLIA E OGLINDA ÎN CARE PUTEM VEDEA COMPORTAMENTUL TRĂIRII NOASTRE.

Se spune că Biblia e ca un palat de oglinzi:

oriunde te-ai întoarce îţi vezi faţa.

Orinde ai deschide Biblia găseşti un fapt, o idee, o emoţie sau un sentiment privitor la viaţa personală. Noi zicem că o citim dar defapt ea ne citeşte pe noi. Acela care zice că nu-i poate pătrunde înţelesurile adânci încă nu s-a lăsat pătruns de adevărurile ei. Există expresia: „oglinda nu minte” Ea arată adevărata faţă a omului. Dacă cineva are o pată de noroi pe faţa lui oglinda nu o poate ascunde.

La fel, Biblia dezvăluie adevărata stare din lăuntrul omului.

Ea dezvăluie atitudinile noastre şi gândurile noastre cele mai adânci. Ea doboară faţada religiozităţii false şi ne arată imitaţia ieftină de evlavie cu care suntem, uneori, încorsetaţi. Desigur, dacă cineva se priveşte în oglinda Cuvântului se vede pe sine exact aşa cum apare în ochii lui Dumnezeu.( Georege Cornici/10 Februarie, 2013 )

imagesCAE6ZMI3biblia-3untitled

23

d

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

Intrebari si raspunsuri despre viata, relatii, familie, sanatate si despre orice :)

    Dragii mei,

avand in vedere complexitatea vietii si schimbarile zilnice din viata noastra am creeat aceasta pagina speciala pentru a ne ajuta  unii pe altii.

Nu exista eu sunt mai presus de tine si tu pui intrebarea si eu stiu raspunsul.

Nu am toate raspunsurile dar ceea ce stiu imi place sa impart cu toti si nimic nu tin numai pentru mine si la fel si tu , adica te indemn ca si tu sa colaborezi  fie avand o intrebare cu care te framanti , fie oferind un raspuns la o intrebare.

Nu vreau sa facem polemica aici si nici sa discutam religie, politica sau eu stiu ce.

Daca ai intrebari din Biblie tot acolo vei gasii si raspusnul daca esti consecvent in citirea zilnica a  Bibliei , hrana vitala pentru suflet.

   Aici as vrea sa punem intrebari despre viata , despre o problema cu care te infrunti si nu ai gasit inca solutia , despre relatii si prietenie , despre familie , copiii, bebelusi , despre sanatate , despre tot ce te-ar interesa intr-un cuvant.

   Sa va spun sincer prin acest blog am invat multe caci primeam intrebari si repede mergem pe net si ma informam despre tema respectiva si apoi puteam sa dau un raspuns si bucuria imi era dubla , o data ca persoana era multumita si a doua oara ca eu invatam ceva nou  , util de multe ori .

Este minunat sa colaboram , sa invatam impreuna si chiar socializand te poti usura de multe probleme si abondona multe grijuri inutile.

Daca ai intrebari mai grele sau nu vrei sa le faci publice le poti trimite direct pe email  sau Mess

parereataconteaza1       @ yahoo.com  ( fara spatiu dupa 1 )

                                        Poate nu voi avea un raspuns pe masura asteptarilor tale dar doresc sa fiu o luminita care chiar daca nu lumineaza toata lumea ca si soarele dar macar poate lumina in jurul ei atat cat am primit intelepciune de la Domnul.

Chiar , te-ai gandit ca unii oameni au  inteligenta iar altii intepciune adica unele persoane sunt foarte inteligente in ceea ce priveste viata si afacerile dar in cele spirituale nu au intepciune si cand  e vorba de luat decizii importante in viata rateaza ?!

Intelepciunea  te face sa sti care iti sunt prioritatile in  viata , te ajuta sa iei decizii bune , corecte si te indruma mereu pe calea adevarului ca sa nu te poti ratacii.

Intelepciunea  vine de la Dumnezeu si

 printr-o relatie cu El te umpli de intelepcine  si prin  citirea Cuvantului Vietii te imbogatesti :

„Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea;

căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. ” Iosua 1:8

„Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteţi toţi vii astăzi.

Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.

Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”

Deut.4:4-6

„Toţi împăraţii pământului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. ” 2 Cron. 9:23

„Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima  lui .” 1 Impar.  10 :24

Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le cunoscut celor ce nu le cunosc „Ezra 7:25

    Asadar dragii mei prieteni

daca aveti intrebari indrazniti  sa intrebati 🙂    sa va deschideti si iesiti  va rog din pestera singuratatii , inferioritatii sau dezamagirilor.

Noi oamenii suntem ca si un puzzle , fiecare e piesa potrivita la locul potrivit:)

Cateodata ne vedem inferiori , zicem ca nu am realizat nimic , ne uitam de jos la o persoana care a scris  o carte, ne uitam la noi,  ne vedem slabi , neinsemnati uitand ca realitatea e frumoasa caci  fiecare are chemarea lui si nu putem fi toti la fel , altfel cum s-ar mai potrivii piesele de la puzzle 🙂

Oare cum ar fi lumea daca am fi la fel ? Cred ca nu vi-ar placea o lume unicolorata ,  monotona si fixa.

Noi oamenii  coloram  lumea , o facem frumoasa prin frumusetea noastra , o schimbam prin bunatatea noastra si ii daruim viata prin credinta si speranta .

                              Fiecare om e special chiar daca nu fiecare vede aceasta dar fiecare poate sa observe caci in viata intalnim 4 feluri de oameni :

1.oameni care te incurajeaza si iti ofera umarul lor pentru a merge inainte, oameni de  incredere, oameni minunati, prieteni adevarati.

2. oameni care sunt indiferenti , care nici eu nu stiu pentru ce traiesc 🙁   cate prune au in straita, ce este bine si ce esre rau …

3.oameni simpatici , draguti care nici nu sunt impotriva nici nu sunt alaturi de tine.Ei au viata lor, sunt prinsi in ale lor si nu pot sa isi faca prieteni noi …

3.si oameni care te vor „latra „,

care vor incerca ca sa te abata din drumul tau , oameni rai , invidiosi ,oameni cu multe masti si multe intentii rele

dar trebuie sa te faci surd(a) la latratul  lor si sa iti urmezi drumul

plin (a) de speranta si optimism ,

plin (a) de bucurie si pace ,

plin(a) de iubire si respect ,

plin (a) de puritate si simplitate,

plin(a)  de originalitate si sinceritate

…………………………………….

    Asadar va astept la o vorba  dulce, la o cafea  virtuala si la un ceai de discutii 🙂

          Cu drag din drag Angela I.E

Ai o problema si vrei sa ne rugam pentru tine atunci lasa un mesaj    AICI

Ai un anunt de facut, cauti loc de munca , doresti sa te implici intr-o lucrare , ai carti sau reviste  de donat  ?!   Atunci  deschide AICI

Vrei sa studiezi despre pacat, sa citesti carti crestine diverse atunci deschide AICI

Vrei sa ai biblioteca  ta online atunci copiaza de AICI tot ce doresti .

Vrei sa citesti mai multe articole  atiunci deschide  AICI

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

by-angela-insula-ekklesia-511 (5)7e40f2515f21596c5be23ee726fffacb - Copieuntitled2223 (2)16

Va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer-C.H.Spurgeon-meditatia zilei

„Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Faptele Apostolilor 1.11

Aceasta promisiune este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa.

Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească.

Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa.

Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă.

Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite.

Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său.

Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.

Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede.

Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 1Cor.1:8

Proverbul zilei

„Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri ” Prov.10:28

Gandul zilei

Nu-i o mangaiere si bucurie sa sti ca Domnul se intoarce ca sa ne duca Acasa ? Ce alta mangaiere mai mare poti avea pe acest Pamant unde totul e efemer ?

395577_2252047760936_1840547792_1417559_337459724_n (2)432213_383008861717843_189362444415820_1492250_143785549_n - Kopie