Povestea inimii perfecte -text si video

Love Comments PicturesSe povesteşte că într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inima din lume. Nu după mult timp, în jurul lui s-au strâns o mulţime de oameni care îi admirau inima: era într- adevăr perfecta! Toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inima pe care au văzut-o vreodată…

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele!

Oamenii au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, şi erau locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi, lăsând să se vadă răni larg deschise, încă sângerânde.

-Cum poate spune că are o inima mai frumoasă? îşi şopteau uimiţi oamenii.

– Cred că glumeşti, spuse tânărul după ce a examinat atent inima bătrânelului. Priveşte la inima mea, este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.

– Da, a spus blând bătrânul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu a ta.

Love Comments Pictures

Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea: rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea.

Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine.

Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor…

Acestea sunt rănile deschise din inima mea, pentru că a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc.

Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni. Cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor. Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.

Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrân, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi i-a întins-o tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima bătrânului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept…

O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe. ♥ Inima ta cum este? O poţi împărţi cu alţii? 🙂

Autor Anonim (De la Maria Daria )

 
http://www.youtube.com/watch?v=tx9lWPrNnEw

imagesCAXKZPF76.

SIGURANŢĂ DEPLINĂ-de C.H.Spurgeon-Meditatia zilei

„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.

Evrei 13.5

Această făgăduinţă este repetată de mai multe ori în Scriptură. Acest lucru s-a făcut pentru ca siguranţa noastră să fie şi mai întărită.

Să n-avem deci niciodată vreo îndoială în această privinţă. Această făgăduinţă este spusă cu o putere deosebită; ea este scrisă în limba greacă, cu cinci negaţii şi fiecare suspendă orice posibilitate ca Domnul să părăsească poporul Său, chiar atunci când poporul Său s-ar simţi părăsit de El, pe bună dreptate.

Acest verset de preţ nu făgăduieşte că vom fi scăpaţi de necazuri, dar el ne asigură că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată.

Putem să fim chemaţi să mergem pe drumuri care să ne facă să ne mirăm, dar vom avea oriunde prezenţa, ajutorul şi îngrijirea Domnului. De aceea n-avem să dorim nici bani, nici vreun bun pământesc; Dumnezeul cel veşnic face mai mult decât aurul, şi binefacerile Lui mai mult decât o avere.

Să ne mulţumim cu ce avem, căci cel ce are pe Dumnezeu, are mai mult decât lumea întreagă. Ce putem noi să avem mai mult decât ceva fără sfârşit, adică veşnic? Ce putem să ne dorim noi mai mult decât bunătatea Sa atotputernică?

Şi tu, inima mea, dacă Dumnezeu îţi spune că nu te va lăsa şi nu te va părăsi niciodată, roagă-te mereu şi cere harul de a nu-L părăsi nici tu vreodată pe Mântuitorul tău şi de a nu te depărta vreodată de căile Sale.

                              de C.H.Spurgeon

Proverbul zilei

Mai bine putin, cu frica de Domnul, decat o mare bogatie, cu tulburare! Prov.15:16

Gandul zilei

Fiul risipitor, în rătăcirea lui, a înțeles un singur și cel mai important lucru, căci numai recunoscîndu-ți rătăcirea, ascultînd si înfăptuind Cuvîntul Tatălui, poți deveni un om liber cu  adevărat  (Berbec Ioan.)

Versetul zilei

Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Iov 11:18

262995_302182666569234_161372511_n

312411_395248893898635_537542380_n - Kopie

În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Am zidit un altar in inima mea (videoclip minunat:eng.-rom.)

Am fost căzut fără speranţă de salvare
Afundat în marea groapă şi-n păcat
Am fost căzut şi-nconjurat de fărdelege
/:Dar Dumnezeu:/ El m-a salvat!

COR: Am zidit un altar în inima mea
Fiindcă Domnul mi-a dat mântuirea
Şi acestui altar i-am pus nume eu
/: Dumnezeu:/(x3) e steagul meu!

Am fost căzut fără speranţă de salvare
De-a mai putea fi ridicat şi mângăiat
Însă ISUS cu Mâna Lui biruitoare
/:M-a ridicat:/ şi m-a salvat!

Acum mă-ncred în Domnul ISUS totdeauna
Căci a murit pe cruce-n locul tuturor
Eu voi cânta şi voi striga de-acum într-una
/:Căci Dumnezeu:/ e steagul meu!

Încrede-te şi tu în Domnul ca şi mine
Nu sta pierdut şi părăsit pe calea rea
El te aşteaptă azi cu Braţele deschise
/:Să spui şi tu:/ că te-a salvat!

– AMEN –

Fratii Sfara   Nu pleca din viata mea

http://www.youtube.com/watch?v=2nDiV07c-qY

Istoria altora sau istoria mea ???

Dragii mei

stiu ca am ramas in urma putin cu meditatiile dar cum stiti deja prind viteza si recuperez eu 🙂

nu raman nici datoare si nici nu ma joc cu ceea ce am inceput 🙂 doar ca timpul nu tine cu mine asa cum as  vrea eu 🙁
Of,nu as vrea neaparat sa ma scuz ci mai mult sa ma intelegeti ca raman in urma cu postarile si din cauza voastra 🙂 ca ma tineti de vorba pe facebook,pe Mess ,pe email ,pe Skype (harulebogat)

fiecare cum v-ati organizat adresele de contact online…si asta denota ca

voi sunteti prioritatea mea, nu Like-urile  si aprecierile blog-ului …

Imi face placere sa stau de vorba cu voi despre viata,despre credinta,despre sanatate ,despre orice cu conditia sa fie un timp util caci stiti ca am „alergie” la dicutii de genul „sa vorbim cuvinte si sa discutam vorbe”

in loc sa ne zidim ,sa ne ajutam ,

sa ne contruim o istorie frumoasa,sa ne scriem povestea vietii cu litere de aur ….

Cred ca de multe ori se intampla sa citim vietii altora ,sa ne uitam prea mult la vietii lor uitand ca intre timp se scrie istoria noastra…

Am vorbit de curand cu cineva care nu crede in istoria lui si se ascunde mereu urmarind istoria altora si astfel trece viata pe langa el si nu vreau sa imi imaginez regretul vietii pierdute,timpul irosit pentru gunoaiele lumii,nebagarea in seama a mustrarile si cercetarilor primite,

respingerea dragostea Mantuitorului si necredinta care ii taie zilnic aripile sperantei…

Nici nu ma mir de nefericirea unora cand resping FERICIREA care e insusi Dumnezeu,

asa neinteles cateodata cum e El…

Nu trebuie sa ne fie rusine ca desi suntem copiii Lui totusi cateodata pare ascuns,rece la suferintele noastre …si totusi cand am fost provocata am spus ceva care m-a facut sa inteleg cine este Dumnezeu….

Eram intr-o discutie simpla si desi mi-am propus sa nu mai deschid subiectul despre Dumnezeu cu acea persoana avand in vedere ca starea lui e ciudata dintr-un crestin plin de speranta si iubire a ajuns o epava 🙁 care nu mai accepta nici ideea de Dumnezeu 🙁 si oridecate ori am incercat sa aflu motivul alunecarii in panta pacatului de fiecare data ne despartea enorm nesinceritatea lui de aceea am hotarat sa pun „armele” jos si sa il las in mana Domnului pana in  acea seara cand „m-am scapat” si l-am intrebat

„Ce zici de versetul acesta pe care eu il iubesc mult 🙂

Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei

Ps. 25:3

A dat niste raspunsuri generale urmand ca mai apoi sa inceapa iarasi cu idei care m-au provocat sa ii raspund :

Chiar daca Dumnezeu ar fi asa cum zici totusi eu prefer sa fiu cu El ,asa rau si nedrept cum il vezi tu ,decat sa fiu in tabara  cu satan si sa merg in iad ,nu neaparat de frica iadului ci

de dragul
Celui care m-a mantuit si mi-a dat viata vesnica ,nu ca o voi avea ci o am deja ,prin credinta daca raman in HARUL SI DRAGOSTEA LUI

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică” 1 Ioan 5:13

Istoria mea se scrie fie ca vreau, fie ca nu …si cred din tot sufletul ca exista o carte unde e scrisa fiecare clipa din viata mea cu bune si rele,cu bucurii si tristeti ,cu toate faptele mele ,cu toate regretele mele si visele mele spulberate ….

Dar pana la urma ce mai conteaza viata asta asa mult daca cealalta e perfecta si mirifica,de vis asa cum ne-o dorim cu totii 🙂

Nu ??? …caci mi-a duc aminte de basmul ” Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” de Petre Ispirescu

care in copilarie ne-a dat mult de gandit si acum la maturitate constat ca ispiratia e chiar divina si adevarata 🙂 intr-un sens ….

Exista posibilitatea sa traiesti vesnic  cu (prin)  Domnul Isus Christos care e

CALEA ADEVARUL SI VIATA si nu prin nimeni altcineva asa cum ne aminteste si cartea

1 Timotei 2:5

” Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Christos”

Pentru mai multe amanunte si lucruri folositoate pentru sufletul vostru va recomand sa cititi ZILNIC BIBLIA cartea vietii,cartea unde ADEVARUL nu e colorat ,nu are religie si nu e amestecat cu traditii si obiceiuri….

Va multumesc pentru incurajari,recomandari,mesaje,ganduri,comentarii si dragostea voastra

care razbate sute de kilometrii chiar  mii de kilometri caci dincole de cuvinte e inima voastra sincera care se intalneste cu inima  mea care apreciaza si e cu voi zi de zi 🙂

Sincerly Angela Insula Ekklesia

Ce este incurajarea si cine are nevoie de ea?!

   

                            Dragii mei                                 

  avem nevoie de incurajare ca si pestele de apa 🙂

   


  Incurajarea este balsamul pentre sufletul nostru.Cuvintele de mangaiere si incurajare sunt adevarate cuvinte de viata.In spatele cuvintele se ascunde o putere….Despre incurajare putem vorbii zilnic deoarece zi de zi avem nevoie de ea ,ea este un mod de viata…Ea incepe de la copilul care il iei in brate si il mangai pana la batranelul care iti multumeste ca l-ai ajutat sa duca o plasa…

Incurajarea este indispensabila ca si apa pentru peste  🙂 …Asa este creat omul indiferent cine ar fi el,fie ca e director,presedinte,Prim-ministru…fie ca e un simplu om ca mine 🙂 ….

Cateodata credem ca numai anumiti oameni au nevoie de incurajare ,cei care trec prin perioade  mai dificile dar se pare ca nu este chiar asa caci toti avem nevoie de incurajare

Ganditi-va ca lucrati la un proiect si cineva va spune „te apreciez“ si poate acel cineva e un strain de la care nu te asteptai sa auzi asa ceva ci mai degraba de la un prieten apropiat…

Uneori se intampla ca cel de langa tine nici sa nu observe activitatea ta sau chiar daca o observa este indiferent si singurul lucru care il face bine 🙂  e ca nu strica ceva caci din nefericire exista si  a treia categorie care te va descuraja sau chiar va fi impotriva ta fie din invidie, fie din orice alt motiv…sau chiar fara motiv….Omul e cea mai ciudata fiinta 🙁

 Aceasta ultima categorie e foarte periculoasa caci chiar atunci poate cand ai mai mare nevoie de incurajare te trezesti cu piedici si bariere greu de suportat ….

De observat si de retinut e  ca cel mai mare rau din lume e LIMBA dar si cel mai mare bine e tot LIMBA …

Iacov 3:5  „Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!”

 Toti oamenii avem nevoie de incurajare indiferent daca ne merge bine sau rau,indiferent daca traversam muntii descurajarii sau urcam dealurile bucuriei…

 Cand cineva te incurajeaza primesti noi puteri si simti ca iei muntii necredintei din fata ta si ii arunci in mare,simti cum prin aripile sperantei te inalti tot mai sus si toate obstacolele din cale pier…

  Poate ca nu vei auzii decat  un cuvant de mangaiere sau de incurajare dar  pentru tine acel cuvant e tot ce ai  nevoie caci un cuvant potrivit la timpul potrivit e ca o cana de apa in mijlocul desertului…

 ( Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. Prov.25:11 )

 Cert este  ca cei care trec prin diferite incercari vor avea nevoie de mai multa atentie,mila si incurajare…Fie ca le vei spune mai multe sau mai putine cuvinte important e ,sa o faci din inima si sa te gandesti ca puteai sa fi poate tu intr-o astfel de situatie…

 O alta problema care se pune este cine sa ofere incurajare :toti oamenii sau doar cei inzestrati cu astfel de daruri ?…

 Fiecare la randul nostru suntem datori sa ne incurajam unii pe altii desi exista totusi oamneni care o fac intr-un mod special ,care au o chemare aparte pentru asta….” Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.”Evrei 3:13

 Dar ei nu se scot in evidenta si nu fac caz de darurile lor si nici nu-si deschid centre de consiliere decat daca e vreun plan al Celui PreaInalt 🙂

Ei sunt aproape neobservati dar cand o inima sangereaza nu stau nepasatori,se roaga si sunt calauziti de Tatal din cer fiind umpluti de cuvinte vindecatoare…Cand isi deschid gura vorbesc sub inspiratia Duhului Sfant si sunt plini de putere pentru ca traiesc cu Domnul clipa de clipa iar

cand stai la Izvorul Intelepciunii nu poti sa vorbesti decat cuvintele Intelepciunii…

 Deci sa recapitulam pe scurt :

 -toti oamenii avem nevoie de incurajare ca si un peste de apa 🙂

 -toti suntem chemati sa rostim binecuvantarea si sa ne incurajam unii pe altii (Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.1 Petru 3:9 )

 -incurajarea o poti face fie printr-un gest de apreciere fie prin discutii de la inima la inima,de la suflet la suflet….

 -toti avem darul incurajarii dar sunt unii pe care Domnul i-a ales sa dezvolte mai mult acest dar minunat si acestia sunt ca si niste ingeri (mesageri ) pe pamant  🙂

 Domnul Dumnezeu ne incurajeaza zilnic atat prin rugaciune cat si prin citirea Cuvantului …si binenteles prin oameni, asa cum am amintit….

„Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”Iosua 1:8

Biblia,cartea mangaierii sa nu lipseasca din casele noastre si mai ales sa nu lipseasca din programul nostru atat cand incepem ziua cat si atunci cand o incheiem iar peste zi sa umblam cu Domnul

in fapte si-n cuvinte,in bucurie si-ntristare,in bine si in rau,in frica si curaj….

caci El a si pregatit faptele bune iar noi trebuie sa doar sa umblam in ele…(Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Christos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.Efeseni 2:10)

 Este minunat sa avem pe cineva aproape si mereu sa ne incurajeze dar ce ne facem cand nu mai vine nici un cuvant nici macar de la un strain….?

 Atunci un singur lucru ne mai ramane sa ne luam inima in brate si sa ne ajezam linistiti si sa –i spunem asa :

 Inima mea ,

cand viata iti va aduce tristete
Tu sa o intampini cu bucurie 🙂

 Cand viata te va trage de mana spre alte cai

tu sa ti calea dreapta,calea credintei,calea sfinteniei,calea sperantei…

Cand ploaia iti va bate puternic in geam tu sa nu-i deschizi…

sa-i spui ca astepti soarele 🙂

Cand altii te vor ademenii sa mergi pe caile lor

tu sa nu-i urmezi caci caile lor duc la moarte…

Cand simti ca puterile te lasa ,cand simti ca nu mai poti atunci cu ultima picatura de putere alearga-n graba la Christos….

                                 (Angela I.E. ) 

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>