Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului! de Raul Enyedi (un mare semnal de alarma)

porumbel,floare,paceScriu acest articol deoarece construcţia atâtor lăcaşe de cult, cu ajutorul banilor publici, mi se pare mai mult decât îngrijorătoare, atât în calitate de cetăţean român care vede că se închid şcoli şi spitale pentru că Statul nu are fonduri pentru a le întreţine, cât şi în calitate de creştin şi păstor, care cunoaşte învăţăturile lui Iisus şi ale apostolilor şi aversiunea lor faţă de clădirile de cult.

Unicul spital din oraşul meu a trebuit să se închidă din lipsă de fonduri, şcolile nu au bani pentru reparaţii, oraşul are datorii pe mulţi, mulţi ani de acum încolo, şi, cu toate acestea, s-au găsit fonduri suficiente pentru ca fiecare cult să primească sume destul de frumoase.

Nu m-a indignat doar faptul că edilii locali au folosit aceşti bani pentru a câştiga capital politic, ci şi faptul că reprezentanţii bisericilor au fost mai mult decât bucuroşi să întindă mâna şi primească aceşti bani.

Pare că în Scripturile lor, Mântuitorul spune: „Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului”!
Situaţia din oraşul meu nu este însă o excepţie.

De la Revoluţie încoace s-au construit mii de clădiri bisericeşti cu sprijin financiar de la stat sau de la autorităţile locale, şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, Catedrala Mântuirii Neamului este în plină construcţie.

De ce e nevoie de atâtea clădiri?

Care le este rostul ?  (dar sincer…)

Care e argumentaţia logică pentru investiţia în aceste clădiri şi validă este ea? Acestea sunt câteva întrebări la care fiecare român, credincios sau nu, ar trebui să caute răspunsuri.
Este evident că scopul acestor noi lăcaşe de cult nu este unul utilitar, căci, dacă ar fi aşa, atunci nu s-ar construi clădiri noi decât dacă prezenţa regulată a credincioşilor la slujbă le face pe cele vechi neîncăpătoare.

Cu siguranţă că Catedrala Mântuirii Neamului nu se construieşte deoarece toate bisericile din Bucureşti sunt pline ochi de enoriaşi, aşa încât e nevoie de mai mult spaţiu pentru desfăşurarea slujbelor!
Atunci de ce se investeşte atât de mult în clădiri bisericeşti?

Pentru că Biserica pretinde că o astfel de clădire este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu.

Lui Dumnezeu nu I te poţi ruga sau închina în mod adecvat decât la biserică.

Rugăciunile spuse în natură, la birou, la volan sau acasă trebuie că sunt mai puţin eficiente, pentru că nu au fost rostite în spaţiul sacru. Dar pe ce se bazează Biserica atunci când emite astfel de pretenţii? Pe Sfânta Scriptură? Pe învăţăturile Mântuitorului? Nici vorbă!
Unde i-a întâlnit Iisus pe oameni?

Afară, în aer liber, pe malul mării, în case particulare, etc.

Nu locul contează, ci întâlnirea propriu zisă cu Dumnezeu.

Iisus nu a zidit nicio clădire de cult unde să se întâlnească cu oamenii şi nu a avut nimic bun de spus despre marele Templu de la Ierusalim.

El a învăţat că nu este nevoie să mergi la Templu (într-o clădire sacră) pentru a te închina lui Dumnezeu, ci Îl poţi întâlni în orice loc.

Apostolul Pavel învaţă că „Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele sunt în ea… nu locuieşte în temple făcute de mâini”, că Dumnezeu este interesat de oameni, nu de ziduri.

Preocuparea pentru clădiri, investirea în construcţii bisericeşti şi nu în oameni înseamnă o încălcare gravă a învăţăturilor şi practicii lui Iisus Hristos.
Din moment ce Biserica nu a preluat de la Iisus şi de la apostoli înclinaţia spre şantiere, care să fie motivul pentru care se crede că tocmai aceste construcţii bisericeşti ar fi răspunsul la nevoile societăţii noastre?

Iată care este motivul: Clasa preoţească pretinde că intermediază relaţiile omului şi ale societăţii cu Dumnezeu.

Ne-o putem imagina ca pe un fel de firmă de intermedieri. Ca orice firmă, are nevoie de un sediu, de un spaţiu în care să se desfăşoare aceste intermedieri. Cu cât există mai multe astfel de spaţii, cu atât omul va ajunge mai uşor la locul de întâlnire cu Dumnezeu. De aceea se insistă atât de mult pe clădirile bisericeşti.
Ideea Bisericii Ortodoxe că omul obişnuit nu poate avea acces la Dumnezeu, nu I se poate ruga sau închina decât prin intermedierea Bisericii, reprezentată de anumiţi oameni care se îmbracă şi vorbesc ciudat, este una total greşită.

mercedesul-patriarhului,preoti,ortodoxie,

Această idee este cea mai eficientă sursă de manipulare religioasă.

Credinciosul trebuie să asculte orbeşte de ceea ce îi spune preotul, altfel îşi va pierde accesul la Dumnezeu (ne amintim cu toţii de dictonul preoţesc, „crede şi nu cerceta.”).

Iisus Hristos şi apostolii Săi au condamnat o astfel de idee şi au susţinut că fiecare credincios poate avea acces liber la Dumnezeu, fără intermedierea vreunui om sau vreunei instituţii.

Faptul că omul nu depinde de preoţi sau de spaţii sacre pentru a se putea închina lui Dumnezeu este o trăsătură esenţială a creştinismului autentic.
Acum, chiar dacă concepţia Bisericii despre necesitatea atâtor lăcaşe de cult este greşită, nu ar fi o problemă pentru societate dacă costurile de construcţie şi de întreţinere a acestor clădiri ar fi suportate strict de Biserică (adică dacă ar fi cu profil privat).

Greşeşti, dar pe banii tăi. Problema este că Biserica pretinde bani publici pentru astfel de clădiri. Iar aici nu mai este în regulă. În opinia ei, Biserica face o slujbă publică, intermediind între Dumnezeu şi neamul românesc, prin urmare, preoţii ei ar trebui să fie plătiţi din bugetul public, iar marea Catedrală a Mântuirii Neamului (un fel de sediu central al acestei firme de intermedieri) ar trebui să fie construită, măcar parţial, din banii publici.
Dacă foloseşte bani publici, atunci Biserica trebuie trasă la răspundere, trebuie făcută responsabilă pentru partea ei de contract. Trebuie să garanteze că prin construirea Catedralei Mântuirii Neamului tot neamul românesc va fi mântuit de Dumnezeu odată cu punerea în funcţiune a catedralei. Trebuie să garanteze, prin contract, că prin intermedierea sau slujba preoţilor în această catedrală, Dumnezeu, într-o anume perioadă de timp, va vindeca poporul nostru, dacă nu de altceva, măcar de corupţie, de „tupeul jegos” şi de lipsa de asumare demnă a responsabilităţii! Şi trebuie să justifice de ce astfel de medieri ale preoţilor nu pot avea loc în mânăstiri sau biserici deja existente sau chiar în aer liber! Dacă nu pot oferi garanţii verificabile ale calităţii intermedierii lor, atunci totul ar trebui privit ca o fraudă!
Societatea noastră este compozită, este variată din punct de vedere economic, intelectual, etnic şi religios. Aceasta este o realitate evidentă. Datorită varietăţii religioase, a faptului că nu toţi împărtăşesc aceeaşi credinţă, Biserica nu poate face o slujbă publică, de care să beneficieze toţi membrii societăţii, fie ei creştini, evrei, musulmani, atei sau agnostici. De slujbele Bisericii Ortodoxe nu beneficiază decât proprii săi enoriaşi, iar acest principiu este valabil pentru toate celelalte instituţii şi culte religioase.

Prin urmare, este nefondată pretenţia că Biserica face o slujbă publică, spre beneficiul întregului popor, şi de aceea nu trebuie să fie susţinută din bani publici.
Şi nu este doar nefondată, ci şi imorală.

A pretinde bani de la bugetul public pentru acoperirea cheltuielilor necesare manifestării credinţei mele (bani pentru plătirea preoţilor sau a pastorilor, pentru construcţii de lăcaşe de cult, etc.) înseamnă a-mi impune credinţa celor ce nu mi-o împărtăşesc.

Şi chiar mai mult decât atât: înseamnă a-i forţa pe toţi cetăţenii să mă plătească pentru credinţa mea, căci bugetul public reprezintă contribuţia bănească a tuturor cetăţenilor, indiferent de convingerea lor religioasă.
Cheltuielile unei biserici nu sunt cheltuieli publice!

Ele sunt responsabilitatea enoriaşilor ei, nu a celor din afară. Aceste cheltuieli trebuie să fie acoperite de contribuţiile benevole ale membrilor ei.

Dacă sunt membru într-o biserică, într-un club, într-o asociaţie sau într-un partid politic, am responsabilitatea de a susţine financiar organizaţia respectivă.

Nu pot impune celor ce nu sunt membri sau celor care mi se opun să îmi plătească personalul calificat sau sediile.

Este lipsit de etică şi imoral să impui conştiinţei altei persoane propria-ţi credinţă.

La fel este şi să pretinzi bani publici, veniţi din contribuţiile tuturor cetăţenilor.
Acceptarea credinţei creştine, a botezului creştin, a unei Biserici creştine, trebuie să se facă în mod conştient, deliberat şi voluntar.

„Este împotriva religiei mele să impun religia mea altora” ar trebui să spună fiecare persoană ce pretinde a-L urma pe Iisus.

La fel cum credinţa trebuie să fie voluntară, tot aşa trebuie să fie şi contribuţia financiară la bugetul unei instituţii religioase.
Mulţi români consideră ca normală starea actuală în care cheltuielile private ale unor culte sunt acoperite din bani publici, adică din banii tuturor românilor.

Dar aceasta nu este normal nici din punctul de vedere al statului (prin stat nu trebuie să înţelegem clasa politică, pentru care orice e normal pentru a se menţine la putere), nici al Bisericii. Din punctul de vedere al statului, acesta ar trebui să finanţeze din banii publici proiecte de care beneficiază întreaga societate, nu doar o parte a ei. Din punctul de vedere al Bisericii, ea ar trebui să evite a pretinde sau a accepta bani publici, căci atunci îşi pierde mandatul spiritual şi încetează a-L mai reprezenta pe Iisus în societate.

O astfel de Biserică va reprezenta interesele propriilor conducători în faţa oamenilor, dar nu pe Iisus şi învăţătura Sa!
Preoţii şi pastorii ar trebui plătiţi de parohiile şi bisericile pe care le slujesc, iar nivelul lor de trai trebuie să reflecte nivelul de trai al enoriaşilor.

Dacă o biserică nu îşi poate susţine preotul sau pastorul, acesta ar trebui să aibă o slujbă seculară care să îi suplinească venitul.

Unii vor găsi acest lucru nedemn pentru statutul de preot/pastor. Dar ce poate fi mai demn decât să ne câştigăm cinstit banii? Oare nu aşa a făcut şi apostolul Pavel care muncea din greu pentru a nu crea greutăţi credincioşilor pe care îi slujea? Câţi preoţi şi pastori ar mai putea spune ca apostolul:

„Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine”?
Ce soluţii oferim noi, creştinii, bolilor sociale şi morale de care suferă societatea noastră?

Soluţia nu este nici aghiasma, nici tămâia, nici lumânările, nici catedralele şi clădirile costisitoare care nu dovedesc decât grandomania şi avariţia noastră, nu dragostea şi compasiunea pentru semenii noştri!

Astfel de soluţii superficiale şi ipocrite nu fac decât să crească numărul celor ce sunt atei ca reacţie faţă de Biserică şi să întărească convingerea multora că dumnezeul preoţilor este Banul!
Datorită acestei ahtieri după bani şi putere încrederea oamenilor în Biserică şi în religie este în continuă scădere. Ei nu văd în preoţi sau în pastori un tată sau un frate mai mare, ci un „părinte” vitreg, unul gata să profite de pe urma sa.
În loc să luăm Cezarului ce este al său, nu al nostru, am face mai bine să ne oferim pe noi ca model de integritate, compasiune şi dedicare, asemănându-ne cu Cel al cărui exemplu pretindem că Îl urmăm.

Căci „mai fericit este a da decât a lua” a spus Mântuitorul.

Dacă nu putem sponsoriza şcoli sau spitale, am putea măcar să renunţăm voluntar la ceea ce statul ne dă, luând din banii ce ar merge spre astfel de instituţii.

Să scoatem mâinile din buzunarul Cezarului şi atunci, dacă nu e prea târziu, vocea ne va fi din nou auzită!
Raul Enyedi, Pastor al Adunarii baptiste independente Harul Suveran Bocşa, Caraş-Severin, autor al lucrărilor/cărților AnaBaptiştii (Originea şi doctrinele Anabaptiştilor din secolul Reformei), Mişcarea Ecumenica (şi apicultor serios). mail: raule@xnet.ro

Articol preluat de aici  http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/

Meditatia zilei :  1 Timotei cap.2

1. Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,

2. pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

3. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,

4. care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

5. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,

6. care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,

7. si propovaduitorul si apostolul Lui am fost pus eu – spun adevarul in Hristos, nu mint – ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul.

8. Vreau, dar, ca barbatii sa se roage in orice loc si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli.

9. Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe,

10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.

11. Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea.

12. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.

13. Caci intai a fost intocmit Adam, si apoi Eva.

14. Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii.

15. Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruie cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie.

 

Biblia,bucura-te
biblie,mesaj biblic

Fiindca va iubesc prietenii mei -o marturie minunata

FIINDCA VA IUBESC , PRIETENII MEI !

Au trecut aproape trei ani de cand Dumnezeu m-a oprit din goana mea nebuna prin aceasta lume ! M-a oprit intr-un mod la care nu m-am asteptat , dar este consecinta alegerilor facute de mine . Sunt in detentie si inca mai am de ispasit o pedeapsa de aproape sase ani.
Poate va intrebati ce s-a intamplat…
Ei bine, nu doar o alegere a dus la situatia in care ma aflu, ci un sir intreg de alegeri gresite . Am preferat aceste alegeri incurajat de prietenii, in mijlocul carora ma simteam “bine’ , dorind sa fiu ca ei . Imi iubesc prietenii si vreau sa le adresez direct cateva cuvinte :
Timpul nu ne apartine ! Viata e un dar ! Alegerile noastre distrug uneori timpul si , implicit, vietile noastre ! Alegeti viata care merita cu adevarat traita, pana nu va va lovi o tragedie , indiferent de natura ei !
Inainte de arest am dus o viata zbuciumata si nebuna . Multi dintre voi stiti acest lucru. Multi m-au criticat, altii m-au barfit, restul au profitat.
Dar nu judec pe nimeni . Alegerile eu le-am facut , nu m-a obligat nimeni .
Acum am ales iertarea .
In vara anului 2 010 am plecat din Romania increzator intr-o persoana pe care o consideram ca un frate mai mare , datorita diferentei de varsta si nu numai . Ii promisesem ca-l voi insoti in calatoria respectiva si voi lucra cu el. Am fost naiv, credul si m-am lasat influentat de un om, nu am ascultat de Dumnezeu .
Coplesit de mirajul aventurii care ma astepta, am acceptat sa aleg alt drum , fata de cel pe care am fost educat sa pasesc . Imi asum responsabilitatea faptului savarsit si iata ca acum platesc. As fi putut alege sa devin rau, sa-mi deformez caracterul , atitudinea si limbajul, dar nu asta vreau ! Vreau sa devin o persoana mai buna decat am fost inainte !
O buna parte din viata aceasta n-a fost condusa de Dumnezeu, nici macar de mine, ci de muzica pe care o ascultam : B.U.G Mafia, La Familia si alte trupe din strainatate, care, prin mesajele lor , te incita sa alergi dupa bani, indepartandu-te astfel de realitate, de normele morale. Dupa ce am terminat liceul am inceput sa cred ca si eu pot trai asa cum auzeam in cantecele ascultate : sa am bani , castigati legal sau ilegal , sa-mi fac de cap , creandu-mi astfel doar probleme. Ajunsesem sa nu-mi pese ca raneam pe cineva si faceam sa sufere, inclusiv familia, persoanele dragi.
A urmat intalnirea cu fratele mai mare…omul in care aveam incredere . Am fost naiv si am crezut tot ce imi spunea. Viata “cantata” de solistii pe care-i ascultam si “gogosile” persoanei in care am avut incredere mi-au distrus traiectoria in viata, asta bineinteles pentu ca eu am ales asa.
Pana sa fiu arestat am incercat absolut tot ce mi-a trecut prin minte , de la tatuaje la piercing-uri, pana la a cheltui bani cu gramada si a ma juca cu inimile fetelor si , sincer, nimic din tot ce am facut nu mi-a adus fericire.
Poate vi se pare ciudat, dar aici am regasit o alta cale ( pe care am neglijat-o ) , iar aceasta cale poate face lucrurile noi. Aici m-am intalnit cu adevarat cu Dumnezeu !
Poate ca vi se va parea plictisitor acest subiect, dar va rog sa continuati sa cititi !
Vreau sa va spun ca, in ciuda faptului ca sunt inchis , fizic vorbind, sunt fericit , ma simt implint si cred ca Dumnezeu imi va oferi un viitor in care sa ma bucur de libertate , slujindu-L pe EL !
Viata fara Dumnezeu este seaca, uscata si lipsita de sens .
Cat am fost in libertate eram detinut in inchisoarea viciilor , care-mi furau timpul, de fapt, imi furau viata .
Am inceput sa citesc, sa studiez Biblia si am aflat ca, daca nu renunt la stilul vechi de viata si nu ma intorc la Dumnezeu, finalul vietii mele va fi unul urat.
“Fiindca plata pacatului este moartea : dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Hristos Isus , Domnul nostru .” ( Romani 6 : 23 )
“Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul de foc .” ( Apocalipsa 20 :15 )
Poate imi veti spune ca toti vom muri intr-o zi . Da, asa este, dar depinde de alegerea noastra unde vom petrece vesnicia : in rai sau in iad .
Nu va inselati singuri, raiul si iadul sunt la fel de reale precum sunt parintii nostri, copacii si tot ceea ce ne inconjoara , chiar daca mintea noastra nu poate percepe lucrurile care sunt dincolo de imaginatia noastra.
Prietenii mei , dupa ce am citit Biblia de mai multe ori, am inteles ca viata NU SE TERMINA cand murim. Atunci INCEPE viata vesnica , pe care o petrecem in locul pe care l-am ales cat am trait pe pamant !
Poate va ganditi cum de imi permit eu, un detinut , sa va spun voua, care sunteti in libertate , cum sa traiti si cum sa nu traiti. Nu, nu asta vreau sa va spun, ci vreau sa va vorbesc despre lectia pe care am invatat-o : poti fi captiv in libertate si liber in inchisoare! Am experimentat ambele moduri de viata, stiu ce va spun !
Cand eram in libertate eram rob al pacatului si al viciilor , acum ma simt liber , chiar daca ma aflu in inchisoare :
”daca Fiul ( Isus Hristos ) va va face liberi, veti fi cu adevarat liberi “ ( Ioan 8 : 36 )
Eu am gasit libertatea veritabila . Ma gandesc ca nu va va atrage ideea de a trai o viata condusa dupa principiile biblice , insa eu ma voi ruga pentru voi toti! Ma voi ruga pentru prietenul in care am avut incredere , ca Domnul sa-l protejeze si sa aiba mila de sufletul lui, ma voi ruga pentru toti pe care-i cunosc si nu-i cunosc sa constientizati ca viata fara Dumnezeu este ca un trup fara oase.
Prietenii mei, n-as vrea sa ma intelegeti gresit , nu va chem la o religie, nu, va chem la Dumnezeu , va chem la o Persoana , care , dupa cum scrie in Biblie , este vie, vrea sa fie Prietenul nostru . Acea Persoana este Hristos Domnul !
“Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti vei fi mantuit . “ Romani 10 : 9 )
Asta inseamna pocainta , a-L recunoste pe Hristos ca Domn si Mantuitor , a-L avea pe EL model de viata . Prin EL poti sa-ti schimbi modul de viata, modul de a gandi , de a vorbi . Poate credeti ca nu este posibil. Este! Vad cum Dumnezeu lucreaza in vietile nostre , ale detinutilor care L-am primit cu adevarat in inima noastra .
“Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci . “ ( Evrei 13 : 8 )
Ma gandesc ca aceste cuvinte nu vor fi bine primite de multi dintre voi, insa imi doresc sa intelegeti ca exista un Dumnezeu care vede tot, stie tot, pana si cele mai tainice ganduri sau sentimente . Intr-o zi ne va trage la raspundere pentru viata pe care am trait-o pe acest pamant si nimeni nu ne va putea ajuta . Vom fi doar noi si Dumnezeu !
“Va spun ca-n ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit . Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit …Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese di gura, aceea spurca pe om…Nu intelegeti ca orice intra in gura merge in pantece si apoi este aruncat in hazna ? Dar, ce iese din gura , vine din inima si aceea spurca pe om . Caci din inima ies gandurile rele , uciderile , preacurviile , curviile , furtisagurile , marturiile mincinoase , hulele . Iata lucrurile care spurca pe om .” ( Matei 12 : 36-37 ; 15 : 11 ; 17 – 20a. )
Prietenii mei, nu va judec si nici nu-mi permit sa va tin morala.

Va scriu fiindca va iubesc si vreau sa va spun despre Vestea Buna , Isus Hristos , si imi doresc ca si voi sa intrati in rai , sa-L vedeti pe Dumnezeu .
“Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”(Ioan 15 :13)
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va schimbe vietile !
La EL totul e posibil !

Lumea de acum

Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare
dupa nume.
Priveste zilnic, cu drag si cu iertare
peste a noastra lume.
Cauta sa vada credinta
revarsata-n fapte bune,
dar oamenii aleg dorinta
de a pasi pe carari nebune.
Se uraste, se fura , se-njura,
oamenii lacomi traiesc in minciuna,
uneori chiar cu Biblia in mana.
Rautatea se-ntinde ca o ciuma,
Alearga – lunatic cu spume la gura .

Cum printre nori apare o raza de soare
Asa este si-a noastra Salvare.

Alex Trey – 2 . 02 . 2 013

sursa 

imagini mesaje

insulaekklesia

solutii,Dumnezeu