Asta-i Romania!-povestea unui barbat cu doua sotii-video

Blog partener al:(1)M-am uitat la acest video si am ramas fara cuvinte…

Fiecare e liber sa faca ce vrea dar nici chiar asa…

Mi-a placut din video partea cu tratamentele naturale. Acest om are copii frumosi si sanatosi si nu fuge la doctor pentru orice tusa sau durere.

Cred ca partea asta am putea-o sa invatam de la el, sa ne tratam atat noi cat si pe copiii nostrii cu tot ce e natural : ceaiuri, miere de albine, propolis, etc. Cu un singur search gasiti pe internet tratamente naturale pentru orice boala sau problema.
Va doresc o zi frumoasa, binecuvantata si multa multa sanatate ca e mai buna ca toate 🙂

imagini soare,viata la tara
soare,ceasca de cafea,rasarit

Filmul de vineri seara-Apostolul Petru si Cina cea de Taina (2012)

Aflat in inchisoarea Mamertine, Simon Petru din Galileea isi povesteste temnicerilor lui viata sa.

Roma, 67 după Hristos, Împăratul Nero a decretat ca urmașii lui Isus Hristos să fie vânați și persecutați pentru credința lor. Liderii acestei credințe noi au fost căutați la fel ca ceilalți rebeli pentru împotrivirea lor față de împărat.

Vă las pacea. Vă dau pacea Mea, nu cum o dă lumea. În lume veți avea multe necazuri. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea. Eu sunt Calea. Eu sunt Adevărul. Eu sunt Viața. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine. Oricine va cere, va primi. Cel care caută va găsi și celui care va bate, i se va deschide.
Să nu vi se tulbure inima. Nu vă fie teamă. Rămâneți în dragostea Mea.
Iarăși vă zic, rămâneți în dragostea Mea, și desigur, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.

Apostle Peter and the Last Supper – Apostolul Petru si Cina cea de Taina (2012)

Regia: Gabriel Sabloff
Scenariul:  Gabriel Sabloff, Timothy Ratajczak
Distributia: Robert Loggia (Petru), Bruce Marchiano (Jesus), Laurence Fuller (Martinian), Ryan Alosio, Sarah Prikryl (Novella), David Kallaway (Processus), Leon Melas (Andrew), David Collier (Iuda), Tom Konkle (Matei)

CLICK PE IMAGINE!

Apostle Peter .the Last Supper - Apostolul Petru si Cina cea de Taina (2012)[3]

 

 

versete,mesaje din Biblie

lumina,Cuvantul

Povestea trista a Amandei Todd-SHARE ca toti tinerii sa vada


Don__t_worry__be_happy_by_MyOneAndOnlyEvilTwin

Dumnezeu,dedica timp,un sfert de ora

Psamul 23

Dumnezeu vindeca – marturia lui Costel Pirnau-video

credinta
fericirea

16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

5 Articole interesante, 5 Teme diferite-ALEGE SI TU!

experiena_morii_i_schimb_viaa_i_credina_unui_neurochirurg_4001.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI

2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…

„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.

 Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară.
Foto: colourbox.comExistă şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.

Citeste continuarea AICI

3.Implinitori sau calcatori de promisiuni.

Autorul cartii  se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor.  Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…

Citeste continuarea AICI

4.Aduceti-va aminte… de  cei chinuiti

…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.

De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.

Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani. evadare

Citat:

”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord.  (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.

Park i-a explicat noțiunea de bani.

I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.

Citeste continuarea AICI

5. Azi e o zi speciala.Fa azi pe cineva fericit!

   NU e nevoie sa fie o zi speciala

  ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.

                       AZI E ZIUA SPECIALA 🙂

 pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…

Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!

Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie)    N-ai ajuns?  :)

Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….

Hai, fa-o cu toata dragostea!

Citeste continuarea AICI 🙂

biblia trpentru persoane specialeporumbel n

Chinezul crestin Yun, „omul ceresc ” vine in Romania (program complet)

Chinezul crestin Yun este cunoscut în China sub numele de „omul ceresc”. Această poreclă provine de la un incident din anul 1984, când a refuzat să-şi dea numele adevărat autorităţilor. Dacă şi-ar fi divulgat adevărata identitate, el ar fi pus în pericol viaţa creştinilor locali. Ca răspuns la bătăile şi ameninţările Biroului Public de Securitate de a-şi divulga numele şi adresa, Yun a strigat: „Eu sunt un om ceresc! Casa mea e în cer!” Credincioşii locali, care încă se mai adunau într-o casă învecinată, i-au auzit strigătul şi au ştiut că acesta reprezintă un semnal de alarmă faţă de pericolul iminent. Au fugit cu toţii şi au scăpat de arest.

În semn de respect pentru curajul său şi pentru dragostea manifestată faţă de Trupul lui Christos, credincioşii din China i-au spus, până în ziua de azi, Yun, „omul ceresc”.

Mărturia fratelui Yun demonstrează existenţa credincioşiei şi a bunătăţii lui Dumnezeu în viaţa sa. În povestea lui este vorba despre un tânăr flămând pe care Dumnezeu L-a scos dintr-un sat sărac din provincia Henan şi L-a folosit pentru zguduirea lumii. Acest om preferă să se concentreze asupra caracterului şi frumuseţii lui Isus Christos, decât asupra miracolelor şi suferinţelor prin care a trecut. El doreşte ca întreaga lume să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum Îl cunoaşte el – nu ca pe un personaj istoric şi distant, ci ca pe Dumnezeul omniprezent, atotputernic şi plin de dragoste.

În timpul cercetărilor mele pentru această carte am intervievat zeci de creştini din China, care au fost martori oculari şi care pot demonstra veridicitatea evenimentelor descrise în paginile următoare. Pe paginile cărţii vom găsi, de asemenea, câteva contribuţii scurte ale soţiei fratelui Yun, Deling, şi ale câtorva lideri chinezi ai bisericilor de casă. Aceste contribuţii îl vor ajuta pe cititor să obţină o perspectivă diferită – şi o imagine completă – a evenimentelor principale din viaţa lui Yun. Majoritatea reflecţiilor lui Deling au fost făcute în perioadele în care soţul său se afla în închisoare de dragul Evangheliei. (Paul Hattaway)

M-am născut în 1958, în timpul anului chinezesc bisect, fiind cel de-al patrulea copil din cei cinci ai familiei mele. Am venit pe lume într-un sat vechi de fermieri numit Liu Lao Zhuang din ţinutul Nanyang, situat în partea de sud a provinciei Henan din China.

În Henan locuiesc aproape o sută de milioane de oameni, fiind astfel cea mai populată provincie din China. […] Toţi cei şase sute de locuitori din satul meu erau şi sunt fermieri până în ziua de azi. Nu s-au schimbat foarte multe de pe vremea când eram mic. Noi cultivam în special cartofi, porumb şi grâu, dar şi varză şi legume rădăcinoase.

Casa noastră avea o structură foarte simplă; era construită din lut uscat cu acoperiş din paie. Ploaia reuşea întotdeauna să găsească găurile din acoperişul nostru, în timp ce iarna vânturile reci îşi făceau loc prin golurile din pereţi. Când temperaturile scădeau sub zero grade Celsius, obişnuiam să punem pe foc pănuşi rămase ca să ne încălzim. Nu ne puteam permite să cumpărăm cărbuni.

Uneori vara era atât de cald şi umed, încât nu suportam să dormim înăuntrul casei noastre slab aerisite. Paturile erau trase afară şi întreaga familie se alătura celorlalţi săteni, care dormeau în aerul răcoros, sub cerul liber.

Numele provinciei Henan înseamnă „partea de sud a râului”. Marele Râu Galben străbate partea de nord a provinciei. […] Tatăl meu spunea că tot
ceea ce contează este efortul nostru de a face rost de hrană. Era nevoie de toţi membrii familiei la muncă, aşa că de la o vârstă fragedă am mers şi eu la câmp să-mi ajut fraţii şi surorile. În consecinţă, nu am avut oportunitatea de a merge foarte mult la şcoală.

În alte părţi ale Chinei, băştinaşii din Henan au reputaţia de a fi încăpăţânaţi precum catârii. Probabil din cauza încăpăţânării nu au primit cei din provincia Henan credinţa creştină atunci când aceasta a fost adusă pentru prima dată în provincia noastră în anul 1884, de misionarii protestanţi. Mulţi misionari au lucrat în Henan fără prea mare succes. În anul 1922, după aproape patruzeci de ani de efort misionar, existau doar 12 400 de credincioşi protestanţi în întreaga provincie…

      Informatii preluate de la Editura Casa Cartii Oradea

 

UPDATE :

Dacă nu aveți cum să ajungeți să-l vedeți pe viu, așa cum probabil vă doriți, puteți urmări transmisia video la această adresă: http://www.ustream.tv/channel/casa-cartii

Fratele Yun, lider al bisericii subterane chineze, s-a aflat în această perioadă în centrul unei campanii mediatice susținute (la televiziune, la radio și pe bloguri). Ar fi însă o mare eroare să pierdem din vedere faptul că nu el este personajul cheie al evenimentelor la care participă, ci Dumnezeul care l-a ajutat să reziste în pușcărie și să devină o voce cu autoritate.

Împrejurările excepționale prin care a trecut îl recomandă, fără îndoială, ca pe un om de seamă, ca pe un credincios înflăcărat ce merită toată atenția tocmai grație faptului că aduce un mesaj aparte, din inima unei țări pe care suntem obișnuiți s-o considerăm comunistă și atee….

Notati-va programul si spuneti si prietenilor Dvs.

Puteti folosii si butoanele aferente de mai jos si nu uitati sa filmati si sa imi trimiteti si mie video-uri de la intrunire  🙂   Va multumesc.

imagini fratele  Yun  China

imagini mesaje
imagini citate
comorile vietii
fluture imagine
sperante imagini

FILM- Maini inzestrate- Giftet Hands-Ben Carson (eng.-rom.)

Gifted-hands-movie

„Maini inzestrate este mai mult decat o poveste inspiratoare despre depasirea obstacolelor pentru a reusi, a spus intr-o declaratie Vicepresedintele TNT Michael Wright. „Este acea poveste rar intalnita despre a gasi ceva mai profund si mai semnificativ in viata in timp ce te confrunti cu provocarile lumii cu credinta, speranta si curaj.”

Castigatorul Premiului Academiei, Cuba Gooding Jr il va reprezenta pe Ben Carson in „Maini Inzestrate: Povestea lui Ben Carson”

Kimberly Elise, de doua ori castigatoare a premiului NAACP Image, o va reprezenta pe Sonya Carson, mama lui Ben, iar Aunjaunue Ellis va fi sotia lui Carson, Cindy.

Filmul are la baza autobiografia lui Ben Carson si va urmari calatoria sa de la copilul considerat fara valoare la directorul departamentului de neurochirurgie pediatrica din cadrul Centrului pentru Copii al Johns Hopkins.

Dr. Ben Carson (Cuba Gooding, Jr.), merge în Germania pentru a vizita un cuplu pe nume Petru şi Augusta Rausch, care au gemeni uniti la cap. Ben ştie că şansele de a le salva viata la amandoi sunt reduse, pentru că un copil moare întotdeauna în situaţii de genul asta. Ben este de acord să facă operaţia, dar numai dupa 4 luni, astfel încât el poate veni cu un plan pentru a le salva pe amândouă.

În timp ce caută în unele din cărţile sale, filmul clipeşte înapoi la anul 1961, unde Ben Carson (Jaishon Fisher) un copil afro-american de 11 ani care traieste cu  Curtis fratele mai mare si mama lor.

Mama lor se implica in vietiile lor si ii indruma sa invete si sa citeasca cat mai mult, cititul fiind un deschizator de usi …

Este un film educativ, de familie inspirat dupa un caz real , un film din care avem de invatat multe si care ne motiveaza spre o treapta de traire superioara in care curajul, speranta si credinta sunt lucruri reale si vitale.

Cand traiesti superficial nu poti sa te bucuri deplin de binecuvantarile Domnului.

Dumnezeu trebuie sa ne fie suficient si sa fie intaietatea vietii noastre nu roata de rezerva. O viata bogata de credinta arata faptul ca avem un Dumnezeu viu care revarsa harul Sau bogat peste oricine care Il cauta cu toata inima.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6:33)

Ben Carson a aratat ca prin perseverenta si  credinta se poate realiza imposibilul si in iunie 2008 el a primit Medalia Libertatii din partea fostului Presedinte George W. Bush pentru rezultatele sale in tulburarile neurologice si al contributiei sale la avansarea medicinii.

 

 

maini inzestrate-film
cred - Kopie

Actiunea „Pian de sute de milioane sau bani la saraci ” a esuat :(

Dragii mei ieri discutam pe facebook cu niste prieteni o problema destul de sensibila si le-am promis ca voi scrie un email celor care vor sa prapadeasca sute de milioane pe un pian .

Mie personal mi se pare absurd, chiar foarte deplasata ideea… Cu atatia saraci in Biserica si oameni cu nevoi mari sa risipesti atatia bani pe un pian cand Domnul ti-a dat voce frumoasa ca sa canti. Nu e vorba ca sa nu canti cu pian caci e un instrument frumos si placut dar problema e ca nu cazul si momentul de investit intr-un instrument asa de scump cand in Biserica sunt alte nevoi mult mai importante …Ce sa mai zic, poate vorbesc singura dar macar mi-am spus si eu of-ul…Cred ca problema saraciei in Biserici e din lipsa noastra de intelepciune sau din cauza inimii noastre insensibile, nu ca nu ar fi bani suficienti pentru acoperirea nevoilor caci cum de pentru un pian scump si pentru betoane sunt bani si se gasesc sponsori dar pentru cei in nevoi si lipsiti nu sunt 🙁
Nu e numai dureros ci e TRAGIC caci macar in Biserici ar trebuii sa se ajute asa cum ne invata Scriptura si sa nu mai existe 2 clase : clasa bogatilor si clasa saracilor  🙁
Ar fi multe de spus dar nu stiu cate inimi si urechi sunt deschise pentru adevar si pentru intelepciune si fapte bune.

Modestia ne invata sa ne intindem cat ne este patura. Deci daca tot vrei un instrument in Biserica ceea ce nu e rau atunci limiteaza-te la un instrument mai ieftin cum ar fi orga .

Nu vreau sa ma cert cu nimeni si nici sa fac reguli la nimeni in Biserica dar ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este ca se pretind bani si asa zisa zeciuiala care e acum la moda, de la oameni care abia isi platesc facturile si traiesc greu de la o zi la alta 🙁

Stigator la cer si dureros caci acestia in loc sa fie ajutati de Biserica sunt „spalati la creier”  sa daruiasca ultimul banut Biserici ca si vaduva saraca. (Vezi Marcu 12:41-44 )

Trebuie sa tinem cont caci Biserica de azi nu e saraca ci poate mult mai bogata decat stim noi…

Frica a pus stapanire pe multi oameni prin diferite metode si pe mai multe planuri.

Frica ca vor fi dati afara din Biserica si ca cine ii va inmormanta este la moda in zilele noastre  uitand caci din Imparatia cerurilor nimeni nu ne poate  da afara 🙂

Ceea ce nu vor unii sa inteleaga este faptul ca cei care pretind bani de la nevoiasi nu sunt oamenii lui Dumnezeu si nici slujitorii Lui . Punct si no comment.

Sa revenim la actiunea noastra de salvare esuata 🙁

Am incercat sa primesc un email de la acea Biserica dar nu am primit pe motivul sa nu ma bag este decizia lor si daca intervin in ciuda bunavointei mele pot sa pun in pericol acest proiect .  Am fost rugata frumos sa inteleg caci sponsorii s-ar supara daca ar afla ca Angela  a intervenit cu ideea sa se dea banii saracilor 🙁

Pe motivul ca un pian il cumperi o data la 20 de ani si alte motive non sens nu am primit adresa de email al Bisericii , deci nu am putut sa trimit un email asa cum am promis ieri prietenilor.

Sunt la sute de kilometri distanta de Biserica in cauza si chiar daca i-as fi cautat personal sansele ar fi fost mici eventual sa ma aleg si cu o bataie caci totul e posibil in ziua de azi 🙁

Nu sunt deloc fricoasa dar fiti siguri caci daca as fi scris acest articol in urma cu cateva sute de ani as fi fost arsa de vie…

Unui  prieten de-al meu care se ocupa de o fundatie i  s-a spus direct in fata „Du-te de aici cu handicapatii tai ” Dureros sa auzi din partea Bisericii astfel de cuvinte  🙁

Pentru ca am fost rugata sa nu ma bag am respectat dorinta si respect oricand dorintele oamenilor dar nu fara a-mi spune punctul de vedere cu conditia de a nu jignii si supara pe nimeni.

Daca am suparat pe cineva imi cer iertare dar  cugetati in inimile voastre ce e mai bine : Un pian de sute de milioane sau bani pentru cei  in nevoi ?

Si acum ca sa va treaca supararea va spun o poveste frumoasa 🙂

Un batranel   se plimba într-o zi pe o plajă.

Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val.

Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă.

Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, batranelul  se apropie de băieţel şi îi spuse:

– M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?

Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:

– Pentru asta contează.  🙂   🙂   🙂  

Cu drag din drag Angela I.E.

smile

turn

 226006_310628329035472_1425578566_n

Gandul zilei 

Chiar daca ar fi sa te paraseasca toti si sa ramai singur(a) pentru cauzele in care crezi totusi nu renunta la ele caci daca ele vor fi dupa inima lui Dumnezeu nu vei ramane singur ci vei ramane cu Dumnezeu si aceasta iti va fi suficient. ( Angela I.E. )

Versetul zilei

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Matei 7:21

Raiul si Iadul-MARTURIE-Very important for your life-Testimony

http://www.youtube.com/watch?v=-NGyltKDbjQ&feature=player_embedded

58876_333471643417807_601659692_n
scara-spre-rai (2)
,lk
1KjzC-104-1 - Kopie
1-11

LECTII DE VIATA -O mama fara maini -mother without hands give us life lessons

 Am primit ieri de la Aurel acest video, o adevarata lectie de viata .

Oridecateori ma vor „vizita”  ganduri de nemultumire ma voi uita la acest video si le voi inchide usa 🙂  Nu e frumos sa fi nepoliticos 🙂 dar prefer sa fac casa cu multumirea 🙂

 

 
http://www.youtube.com/watch?v=FkaGNzldgQs&feature=youtu.be

616339_303418836423088_2115411471_o - Kopie

DOCUMENTAR -Cercetare asupra experientelor din apropierea mortii (Raymond A. Moody )

    Doctorul Raymond A. Moody jr declara

„De pildă, majoritatea studenților la medicină (inclusiv eu) descoperă că primele întâlniri cu moartea în cadrul laboratoarelor anatomice îi fac să se simtă stânjeniți și neliniștiți. În cazul meu personal, motivele acestei reacții mi-au devenit evidente: starea de neliniște pe care am simțit-o atunci nu s-a datorat în primul rând preocupării mele față de persoana ale cărei rămășițe fizice le vedeam, deși imaginea m-a impresionat cu siguranță.

Cadavrul pe care îl vedeam era însă un simbol al propriei mele mortalități. De aceea, cel puțin la nivel subconștient, este imposibil ca prin minte să nu-mi fi trecut gândul:

„Asta mi se va întâmpla și mie”.

În mod similar, discuțiile despre moarte pot fi privite la nivel psihologic ca o altă încercare de apropiere indirectă de aceasta.

Foarte mulți oameni trăiesc sentimentul că discuțiile despre moarte reprezintă o invitație adresată acesteia, și implicit o confruntare cu inevitabilitatea sfârșitului natural, de care se simt mai apropiați decât atunci când nu discutau despre ea.

De aceea, pentru a evita această traumă, cei mai mulți dintre oameni preferă să evite atât cât le stă în puteri discuțiile deschise despre acest subiect.

Al doilea motiv pentru care este atât de dificil să discutăm despre moarte este mai complicat, fiind înrădăcinat în însăși natura limbajului uman.

În cea mai mare parte, limbajul uman se referă la experiențele noastre din lumea simțurilor fizice. Moartea transcende experiența conștientă a celor mai mulți dintre oameni, pentru simplul motiv că ei nu au trecut niciodată prin ea.

De aceea, dacă dorim să discutăm despre moarte, este important să transcendem tabuurile sociale și dilemele lingvistice adânc înrădăcinate care derivă din faptul că nu am experimentat niciodată acest fenomen. Tot ce ne mai rămâne de cele mai multe ori de făcut este să discutăm în analogii eufemistice. Fără să vrem, noi comparăm moartea cu lucrurile mai plăcute din viața noastră, cu care suntem familiarizați.

Elisabeth Kübler-Ross, doctor în medicină,
autoarea cărții Despre moarte și a muri declara despre cartea doctorului Raymond A. Moody jr. „Viața după viață

„Publicată pentru prima oară în anul 1975, această explorare devenită clasică a vieții de după moarte a declanșat o veritabilă revoluție a atitudinii opiniei publice în raport cu acest subiect, făcând din dr. Moody cea mai proeminentă autoritate la nivel mondial în domeniul experiențelor în apropierea morții.

Viață după viață a schimbat pentru totdeauna felul în care este înțeles fenomenul morții, dar și viața însăși, fapt care explică vânzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici să înțeleagă mai bine acest fenomen atât de misterios.

Istoriile ieșite din comun prezentate în această carte aduc dovezi că moartea fizică este urmată de o altă viață, așa cum depun mărturie cei care au ajuns în această

„lume de dincolo”,

după care s-au întors înapoi. Poveștile lor prezintă similitudini izbitoare și au o natură absolut pozitivă. Relatările lor emoționante și inspirate ne prezintă un crâmpei din pacea și iubirea necondiționată care ne așteaptă pe toți la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic.

Studii precum cele pe care le prezintă dr. Moody în această carte aduc multe clarificări și confirmă ceea ce ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani: că viața continuă inclusiv după moartea corpului fizic.”

http://www.youtube.com/watch?v=H1cSQYwYD3w
by Insula Ekklesia (4)two-ways - Kopie

Marturii adevarate, oameni salvati de ingeri-VIDEOS



278 14 (2)
11 - Kopie
muguet-lily_of_the_valley

263063_227738883920496_151393908221661_907897_7615699_n - Copie

Mary Jones si biblia ei- o poveste adevarata -text si video


Un om bătrân stătea pe pat, imobilizat de boală, când a zis unui vizitator:

„Dă-mi Cartea!”

Privind în jur la o bibliotecă imensă, acesta a întrebat: „Care carte?”

Bolnavul, fiind credincios în Dumnezeu, a răspuns cu fermitate:

„Există o singură carte – Biblia, celelalte sunt încercări relative de exprimare”.

Întâmplările prezentate în continuare evidenţiază cum şi copii, pot ajunge să aibă înţelepciunea şi dorinţa unui om bătrân.

Există o carte, atestată istoric, despre o fetiţă de origine engleză, Mary Jones. Aceasta a depus eforturi uriaşe pentru a-şi procura o Biblie. Prin muncă grea, perseverenţă, rugăciune şi credinţă, Mary face tot ce-i stă în putinţă, chiar porneste pe jos într-o călătorie ca să-şi împlinească dorinţa.

Cartea prezintă un exemplu de urmat care demonstrează că Dumnezeu ascultă rugăciunile curate.

Mary a fost o tânără săracă care timp de şase ani a muncit, adunând bănuţ lângă bănuţ, a parcurs desculţă, cu picioarele însâgerate, un drum de aproape 60 de mile, în dorinta ei nestăvilită de a avea o BIBLIE. În vremea aceea, bibliile erau foarte scumpe şi foarte rare.

Marele vis de a avea o Biblie şi de a putea citi în ea, într-o astfel de vreme, scoate la iveală în această istorisire captivantă, curajul, perseverenţa şi remarcabila viziune misionară a eroinei.
Am aflat că povestea adevărată a acestei tinere, Mary Jones, a stat la baza înfiinţării în 1804 a unei Societăţii de răspândire a Scripturii în Ţara Galilor şi Anglia.

În primii trei ani de la înfiinţare, Societatea Biblică a distribuit 81.000 de Biblii, urmând ca în 1923 să ajungă la cifra de 8.540.000. Dacă l-a începutul înfiinţării societăţii, Biblia era tradusă doar în 50 de limbi, în 1923 datorită acestei instituţii a fost tradusă în peste 520 de limbi. Totul a pornit de la o dorinţă atât de pură a unei fetiţe neînsemnate în ochii lumii, care şi-a spus:

„Trebuie să am o Biblie care să fie a mea!”

Dacă Mary şi-a dorit o Biblie doar pentru ea şi prin povestea ei a revoluţionat lumea, William Cameron Townsend a simţit nevoia de a oferi Cartea Sfântă lumii întregi.

Astfel în 1942 a apărut organizaţia Wycliffe, ca răspuns la o întrebare adresată lui William, de către un indian din tribul Cakchiquel, Guatemala: „Dacă Dumnezeul tău este atât de măreţ, de ce nu vorbeşte în limba mea?”

Astăzi la 68 de ani de la înfiinţarea organizaţiei, Wycliffe a realizat peste 500 de traduceri şi alte peste o mie sunt încă în lucru. Dorinţa de a traduce Biblia este înca de nestăvilit, în ciuda nenumăratelor atacuri de denigrare şi distrugere a ei.

Am auzit şi despre povestea unui băiat, Karl, căruia îi plăcea să citească de mic copil. Odată, mama l-a trimis la măcelar. Soţia măcelarului puse pe cântar o bucată de salam şi întinse mâna, după o carte groasă, ca să rupă din ea o filă şi să împacheteze marfa. Karl încremeni de groază. Citind spaima din ochii băiatului, femeia îi promise cartea în schimbul unor gazete la fel de voluminoase, cu care să poată împacheta mezelurile. Karl se repezi într‑un suflet acasă şi strânse toate gazetele. În lipsa lui, mama a desfăcut hârtia în care femeia a învelit cârnaţii şi citi:

„Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament în traducerea lui Martin Luther, anul 1560”. „Ce nelegiuire! – exclamă ea. – Să pângăreşti Sfânta Scriptură, învelind cu ea nişte cârnaţi!”

Între timp, Karl adună o mulţime de gazete, pe care le duse la prăvălie. Vânzătoarea le-a pus pe cântar, dar Biblia se dovedi a fi mai grea. Femeia i-a spus că nu i-o poate da, până nu-i va aduce atâta hârtie cât cântăreşte Biblia.

Dar, văzând lacrimi în ochii băiatului, i se făcu milă de el şi-i spuse:

„Bine, ţi-o dau, pentru că te ştiu băiat cuminte, silitor şi îţi place să citeşti”.

Strălucind de bucurie, băiatul duse uriaşa Biblie acasă.

De atunci petrecea ore întregi aplecat asupra ei. Peste puţin timp, băiatul ajunse să cunoască o mulţime de istorii biblice, pe care le povestea mai apoi tovarăşilor lui de şcoală. Aceştia îi schimbară pe loc porecla de Karl bibliofilul în Karl biblicul.

Când se jucau de-a Şcoala duminicală, Karl îndeplinea întotdeauna rolul predicatorului.

Ce preţ dai tu Sfintei Scripturi?

Cartea sfântă este obiectul cel mai valoros de pe pământ. Tainele ei descoperă comori pentru orice domeniu al vieţii. Psalmistul declara: „Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.

Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale” (Psalmul 119:96-99).

Dar, cel mai important este că Biblia prezintă modalitatea unică şi sigură de obţinere a vieţii veşnice.

De aceea trebuie aflată şi urmată din copilărie, după cum scria Apostolul Pavel ucenicului său preaiubit: „din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15)

BIBLIA E OGLINDA ÎN CARE PUTEM VEDEA COMPORTAMENTUL TRĂIRII NOASTRE.

Se spune că Biblia e ca un palat de oglinzi:

oriunde te-ai întoarce îţi vezi faţa.

Orinde ai deschide Biblia găseşti un fapt, o idee, o emoţie sau un sentiment privitor la viaţa personală. Noi zicem că o citim dar defapt ea ne citeşte pe noi. Acela care zice că nu-i poate pătrunde înţelesurile adânci încă nu s-a lăsat pătruns de adevărurile ei. Există expresia: „oglinda nu minte” Ea arată adevărata faţă a omului. Dacă cineva are o pată de noroi pe faţa lui oglinda nu o poate ascunde.

La fel, Biblia dezvăluie adevărata stare din lăuntrul omului.

Ea dezvăluie atitudinile noastre şi gândurile noastre cele mai adânci. Ea doboară faţada religiozităţii false şi ne arată imitaţia ieftină de evlavie cu care suntem, uneori, încorsetaţi. Desigur, dacă cineva se priveşte în oglinda Cuvântului se vede pe sine exact aşa cum apare în ochii lui Dumnezeu.( Georege Cornici/10 Februarie, 2013 )

imagesCAE6ZMI3biblia-3untitled

23

d

George, chitaristul fara maini a uimit lumea iar dupa 18 ani o intalneste pe mama sa -VIDEOS

https://www.youtube.com/watch?v=fcf5lJWH5Bc

https://www.youtube.com/watch?v=inp55CQce5s

https://www.youtube.com/watch?v=EY6Tf-4_iLg

https://www.youtube.com/watch?v=a_dYzDAGrjk

https://www.youtube.com/watch?v=Xj0ZtfeNJ-0

https://www.youtube.com/watch?v=YeY0NtiKjpg

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=GrhwCExBwRc
https://www.youtube.com/watch?v=n2Ftb5jiy5o
250278_114599795304994_7129425_n

281297_353839701381001_1621062429_n

poza 1

Richard Wurmbrand – Nebunia Dragostei (Cuvinte intelepte ) -VIDEOS





IMAGINI CITESTE

imagini versete

Mama mea este grozava (compunerea unei fetite)

167738_106645609409630_100001925751015_56630_4587696_nCompunere: Mama mea este grozava
Scrisa de Rebeca Nicolaescu

Am crezut ca este usor sa fac o compunere despre mama mea, dar cand am luat foaia de hartie mi-am dat seama de dificultatea acestei teme.
Pe mine nu m-au crescut bunicii, tata mergea la munca, iar mama era acasa cu mine, si pentru mine zi de zi.

Da, mama este prezenta in fiecare pagina din cartea vietii mele de cand m-am nascut si pana-n prezent.

Cum poti numi pe cineva care lasa totul pentru tine?

Mama mea avea si ea vise, avea lucruri pe care vroie sa le faca, dar de cand am ajuns eu, ea a lasat totul deoparte. M-am uitat in oglinda si i-am intrebat si pe altii daca sunt din aur.

Nu, nu eram din aur, eram doar o fiinta neajutorata si mama mi-a dat importanta, mi-a dat fiecare zi din viata ei ca si cum eram un lucru pretios si nu un copil infasat in scutece.

M-a facut sa inteleg ca eram comoara ei.

Imediat ce am mai crescut, se gandea la lucrurile care mi-ar putea face placere si mi le cumpara.

Nu-mi venea sa cred, parca-mi citea gandurile!

Nici nu trebuia sa o rog ca ea deja imi cumpara lucrurile de care aveam nevoie.

Imi spune adeseori ca ma iubeste, dar imi si demonstra acest lucru.

Am vazut ca ea ii pune pe ceilalti mai presus de ea insasi.

De la ea am invatat sa am mila si sa-i ajut pe orfani, pe batrani si pe bolnavi. Mama mea nu numai ca are dragoste, dar o si transmite altora, iti arata ca esti special.

O floare frumoasa
Are multe petale
O carte citita
Are mai mult de o foaie
O zi insorita
Are mai mult de-o ora
O mama grozava
In toate ale ei zile
Se gandeste la tine!

Articol preluat de la un prieten bun, cititor fidel al acestui blog, Robert N.

Sper ca in curand sa va prezint povestea lui .Pregatiti-va inimile 🙂

http://acrilice-pointpen.blogspot.co.at/#!/p/rebeca-si-alexandru-comorile-noastre.html

PS.Rebeca, daca tu ai scris asa de frumos despre mama ta si ai spus ca tu pentru ea esti o comoara fii sigura ca si ea e o comoara pentru tine mai mult decat intelegi tu acum 🙂

bhjmhkjmn

images (2)

În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Povestea unei inimi distruse sau puterea lui Dumnezeu in situatii limita

Dragii mei

in fiecare zi avem lectii de invatat de la viata dar cel mai frumos e cand invatam si luam aminte la trairea noastra caci asa cum se zice viata e prea scurta sa le facem pe toate si cel mai intelept invata din experienta altora…

           Fie ca auzi ceva negativ si imediat te gandesti sa nu faci si tu  acel lucru fie ca e vorba de ceva pozitiv luand pozitie si hotarari noi….

Caci daca auzi ca cineva s-a botezat si nu s-a tinut asa cum trebuie automat tu ar trebuii sa gandesti „of,  nici eu nu sunt botezat(a) dar

tare as vrea sa inchei acest legamant cu Domnul si sa il pastrez frumos si sa fiu cu El in cer pentru totdeauna….

                 Era o zi de iarna rece cand C. se intoarce acasa .Plin de bucurie dupa o zi grea de munca paseste cu pasi grabiti spre casa .Cand deschide usa casa goala…nici tu sotie,nici tu mobila,masina de spalat,etc… 🙁
Se freaca  bine la ochi caci nu-i veni  sa creada 🙁

Primul gand care ii rasuna era

” IMPOSIBIL,ieri seara am stat cu sotia mea pana in noapte tarziu,am povestit,totul era asa de frumos ,parca de vis si azi dimineata cand am plecat la munca m-a sarutat si privirea dulce a ei m-a tinut puternic pana seara….

In urma cu cativa ani ne-am botezat impreuna si am hotarat sa mergem pe calea credintei si sa acceptam jerta Mantuitorului predandu-ne in mana Lui .Era frumos sa fim amandoi crestini impartasind aceleasi idei si idealuri….”

Cu timpul ea s-a schimbat mult desi era acasa, ii mergea bine si nu ii lipsea nimic.El ,un baiat harnic muncea si tinea toata casa .O iubea si chiar se comporta ca un adevarat  tatic  cu fiul ei pe care il crescuse de mic ….

Dragostea lui pentru ea crestea din zi in zi mai mult cu toate caci observa schimbarile ei ciudate….
Acum era in fata unui zid , in fata unui IMPOSIBIL si nu stia ce sa faca decat sa se increada in Dumnezeu.

Durerea inimii nu poate fi descrisa in cuvinte ….Acum isi facuse focul si ramase pe ganduri intre peretii goli 🙁   🙁  🙁

Tot ce avea era un telefon prin care intra pe net.Pe net lume multa care mai de care ocupata si totusi simtii nevoia sa vorbeasca cu cineva caci intre peretii goli te cuprinde o asa mare tristete si singuratate fara cuvinte…

Domnul il intarise intr-un mod deosebit caci in astfel de situatii poti usor sa iti pierzi mintile ….

De mai bine de 10 ani Domnul il eliberase de bautura si capitolul bautura era un capitol incheiat de mult …Acum stia bine ce crede si in cine crede si chiar daca ganduri negre veneau cu gramada acum prezenta lui Dumnezeu in viata lui era taria lui …

Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntru  meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.Ps.94.19

Cum nimic nu-i la voia intamplarii in viata credinciosului , incepu sa scrie unui suflet calauzit fiind de Dumnezeu…

Toate conversatile lor il aveau in centrul discutiei pe Domnul,  speranta inimilor frante….

Zilele treceau , iarna tot mai nemiloasa isi facu culcus peste satul lui si el continua sa munceasca si sa se tina de munca…

Cu toate ca durerea din sufletul  lui era de mare si abia ii trecea ziua nici macar  noaptea nu tinea cu el  si somnul fugea de la el….

Cand venea seara acasa de la munca si vedea casa goala i se rupea inima…

Citea ceva din Biblie, se ruga ,  isi facea focul si apoi imbratisa speranta cu toata puterea pe care o mai avea si pentru ca nu avea somn intra pe net….

Cu toate ca netul uneori e ca o jungla nu sti niciodata cine e si ce intentii are cel (cea) din spatele ecranului ,totusi el gasii un suflet care simtea ca il intelege si asta pentru el conta foarte mult….

Acum avea si el cu cine schimba cateva vorbe si asta il ajuta sa treaca mai usor peste toate si sa nu cada in vreo depresie….

Zi de zi se minuna de puterea pe care i-o dadea Dumnezeu sa meraga inainte….

Intr-una din zile cand i se spuse ca Domnul il va binecuvanta cu o familie caci Domnul nu uita pe nimeni  , nu putu sa accepte ideea si repeta mereu ca acest capitol dragoste din viata lui a luat sfarsit… Si totusi in singuratate inima lui striga VOIA TA DOAMNE SI NU VOIA MEA …

„Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia Domnului!” Fapt.Apos.22:14

Cu toate ca era tanar acesta incurajare nu putea inca sa o accepte desi  unii isi refacuse viata chiar si dupa 50 de ani ….:)

Ce mult facea pentru el ca cineva se roaga pentru el si il incurajeaza in momentele limita ale vietii….

Dragii mei

sa nu incetam sa incurajam,sa redem la oameni speranta,sa mangaiem si sa ridicam asa cum Domnul ne ridica si pe noi de multe ori ….

Am urmarit acest film incurajator si desi e multa filozofie in el totusi am luat din el partea frumoasa si mi-am indreptat inima spre o gandire pozitiva si spre o atitudine optimista .

Este adevarat ca sunt multe cai frumoase care par a fi ideale si totusi fara Christos Domnul totul e pustiu si gol ,o frumusete de suprafata,ganduri pozitive care nu au o temelie puternica …
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Prov.14:12

Sa ne alipim inima de Domnul taria noastra si sa nu uitam caci EL E CALEA ADEVARUL SI VIATA !!!! (Ioan 14:6 )

„Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!” Ieremia 30:5

        Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Ai grija pe cine primesti in casa :un inger sau un drac ?!(partea a doua)

Dragii mei ,

pentru ca timpul zboara  m-am gandit sa ma grabesc cu  partea a doua sa nu ziceti ca sunt rea si va tin asa in suspans  plus ca atunci cand promit  ceva sau am o  programare imi place sa o rezolv cat mai repede ca nu cumva sa uit sau sa nu mai pot face , onora promisiunea 🙂

                  Cine vrea sa invete invata in fiecare zi iar cine nu vrea poti sa rastorni carul cu intelepciune pe el ca tot nu se prinde nimic de el….Ferice de cine isi deschide inima si mintea la cuvintele intelepte 🙂  caci

„Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. „Prov.18:4

Pentru cei care nu ati citit partea intai o puteti citii AICI….Hai cititi-o repede si apoi reveniti caci va astept 🙂

                                          Deci fara sa mai stea mult pe ganduri crestina noastra  observa situatia fara revers din casa ei….Cand incepea sa analizeze fiecare discutie, fiecare  moment si fiecare intamplare din casa ei  i se parea ca viseaza…dar nu orice vis ci un vis urat ,un cosmar chiar….

Sa fi in casa ta, sa nu te simti bine,sa nu poti sa faci ce vrei , sa nu poti sa-ti desfasori activitatile caci o persoana straina e acolo cu influente negative,prin diverse metode si mai ales prin faptul ca se baga in discutile familiei si mai ales a sotilor….

Nimic nu poate fi mai dureros decat sa vezi ca cel de langa tine e atasat mai mult de un strain decat de tine ,mai mult de hobby lui decat de sotie …..

Dureros sa ti in tine totul , sa nu poti sa comunici cu cel de langa tine durerea  din suflet ….

Sa te deschizi la altcineva e foarte riscant caci prietenii adevarati sunt tot mai rar si sufletul nostru e ca o  floare care daca se deschide unde nu trebuie risca sa fie calcata in picioare

si apoi sa se inchida poate pe o perioada mai indelungata si apoi foarte greu sa se redeschida din nou….

Sufletul ei era ca o floare ofilita care nu mai avea nici o picatura de tarie ca sa strige dupa ajutor la

Dumnezeu IZVORUL MINUNAT care uda si reimprospateaza sufletele noaste….

Acum il avea inaintea mintii ei pe sotul ei care era putin schimbat ,chiar ciudat si care nu comunica cu ea asa cum o facea altadata….Pe alt plan era si acest tanar care  pe zi ce trecea era tot mai mult o povara pentru ea pe care nu stia cum sa o rezolve…..

Pe langa toate acestea era si munca fizica in familie:copii,spalat,gatit,etc lucruri care o slabeau si  o surmenau ca sa nu ii mai ramana  timp de relatia ei personala  cu Domnul si cand e putina rugaciunea,putin timp pentru meditatie din Cuvant atunci  omul din interior devine slab si neputincios si daca nu exista  suficienta veghere atunci el se imbolnaveste si cu timpul moare si moartea spirituala e cea mai groaznica moarte….

Daca urmarim cu atentie versetul din 1 Cor 11:30

” Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm”        vom observa  acest aspect mai ales in ultima parte unde  spune ca nu putin dorm .Sunt sigura ca nu se referea la somn ca la o  stare fiziologică  ci la un somn spiritual….

                    Problema era caci zi de zi se analiza si incerca sa intealeaga principiul dragostei ( 1 Cor. 13 )  care cred ca cel putin o data orice om la citit sau auzit dar nu stiu cati au incercat sa il aplice in vietiile lor….

                    Dragostea e frumoasa si suntem chemati sa traim zi de zi in ea

dar cand vezi ca cineva profita,te dispretuieste si nu vede nimic din dragostea ta ci te vede chiar invers atunci lucrurile se schimba….Teoria e frumoasa si sunt multe invaturi una mai interesanta ca alta dar trebuie tinut cont ca

in viata situatiile sunt unicate si necesita solutii unicate …..

               Pe crestina noastra o cerceta mereu cuvintele pe care le avea in inima in legatura cu suferinta Domnului Isus si a martirilor care au suferit si se gandea caci poate Domnul are un plan cu acest tanar si ca nu degeaba a ajuns in casa ei dar nici un raspuns nu primii inca la rugaciunile ei ….

      A trecut o perioada buna de timp si dupa unele discutii cu sotul lucrurile au inceput putin sa se indrepte ….Tanarul mai mult fortat decat de buna voie pleca zi de zi sa caute de lucru si o chirie caci deja lucrurile degenerase mult de tot si minciunile lui nu mai erau acceptate….

                       Sotul cu o inima mare il ajuta sa isi gaseasca un loc bun de munca si o perioada scurta era pace in familie pana cand tanarul devenii tot mai nemultumit cu oboseala care isi spunea cuvantul dupa o zi de munca ….

                            Sotia era tot mai pornita sa stea de vorba cu sotul ei care intre timp isi uitate indatoriile de sot , tata si CAP al familiei…..

Copiii nu sunt doar de decor intr-o familie si nici sotia nu e datoare sa se ocupe singura de educatia lor ci impreuna cu sotul iar sotul e dator sa isi faca timp pentru proprii copii chiar si cand  sunt  mici si sa nu astepte acel dureros 

PREA TARZIU 🙁

   Sotul deasemena sa isi indeplineasca datoriile de sot fata de sotie si sa stea cu ea, doar ei doi  cel putin de 2 ori pe saptamana   si sa nu neglijeze  nici un aspect din relatia lor caci orice minus se aduna si mai tarziu se simte si acel gol nimeni nu va mai putea sa il  umple 🙁

                In familia lor nu mai exista acel timp nici macar o data pe luna si asta pentru ea erau mari semnale de alarma urmand sa apeleze cu incredere la bunul Dumnezeu care are un ocean de solutii la cea mai mica problema a omului  doar ca omul uneori nu aude vocea Lui ,raspunsul Lui fie din cauza pacatului.

  (Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! Isaia 59 :1-2)

fie din cauza unei conexiuni slabe cu CERUL , rugaciunea fiind legatura intre el si Dumnezeu care doreste o

inchinare simpla dar sincera

( închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Ioan  4.23 )

                             Asadar lucrurile se indreptara dintr-un anumit punct de vedere dar inca existau aspecte ,unele dintre ele chiar foarte importante care inca nu erau rezolvate si necesitau o atentie aparte….

  Toata problema era ca sotul ei  nu vedea pericolul si prapastia din jurul lor ,nici nu observase schimbari majore in  familia lor,pe cand sufletui ei era asa de ofilit caci se gandea ori se ofilieste cu totul ori va fi improspatata de la IZVORUL NESECAT ( celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! Apoc 22.17 )

                                 Cateodata nu sti cum sa actionezi si doar te rogi si spui Domnului  :

Doamne eu nu am gasit nici o cale de iesire din aceasta situatie dar  Tu cu siguranta ai una deja pregatita  si te rog sa o aplici acum caci asteptarea  e prea grea pentru  sufletul ofilit care doreste sa laude pe Creator nu sa se framante toata ziua cu probleme si sa caute solutii….

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. Prov 12.13)

                   Domnul a fost bun cu sufletul ei si intr-o zi  tanarul a plecat asa inopinant dar ea inca  continua sa il poarte in rugaciune caci stie ca  si el are nevoie de Domnul Isus ,de mantuire si iertare ….

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

untitledhköofelicitare 67_by Insula Ekklesia

Ai grija pe cine primesti in casa :un inger sau un drac ?!(partea 1)

bxy Insula EkklesiaDragii mei

viata cateodata ia intorsaturi majore si ne surprinde fara sa ne intrebe daca suntem de acord sau nu ….

El,un tanar frumos,bland si cumsecade apare in familia lor, proaspati casatoriti …

Defapt erau casatoriti de cativa ani si cu cativa mititei pe langa dar  nu puteai sa ii numesti decat porumbei caci se intelegeau si se iubeau asa in felul lor nu bateau  toba si nici nu incercau sa  impresioneze  pe nimeni  cu prea multe sarutari publice….

Apare el in prima zi in casa lor …Bucuros ,politicos pune mana pe aspirator la care ea gazda il opreste si ii spune

„Baiete ,nu e nevoie ,e proaspat aspirat….

Ravna lui prea mare si „dragostea ” lui ii da de gandit si gandul ei merge in urma cu cativa ani cand un tanar zugrav apare la ei in casa si din vorba in vorba le spune ca e zugrav si aratand spre pereti , acolo si acolo ar fi de reparat ca nu arata bine peretii ,etc si ca el vine sa le zugraveasca pe gratis …

O spune si tot se repeta cu un entuziasm iesit din comun la care sotul dupa plecarea lui ii spune sotiei :

Sti  A . nu va venii la noi sa ne zugraveasca ,nu-mi plac oamenii care se lauda prea multe ci oamenii care mai mult fac decat vorbesc…

Ea se uita lung la el si ii spuse :Hei ,nu fi asa de rau  🙂 A. e crestin si sigur va venii .

Sotul ii raspunde scurt :  Poate ai vrut sa spui religios nu crestin ,sunt doua lucruri diferite .

In Biblie apare de 3 ori cuvantul „crestin” in Fapt Apost.26:28 ,11:26 si in 1 Petru 4.16 iar a fi crestin autentic e un lucru mare …

Daca ii intrebi  pe oameni  ce religie au aproape toti oamenii au religie dar putini vei  intalnii sa spuna simplu CRESTIN ,caci

 „Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Iacov 1:27

Binenteles ca A. nu mai zugravise pana in ziua de azi la ei chiar daca mai trecuse pe acolo uitase cu desavarsire ce promisese…

Oare chiar poti sa fi crestin daca nu esti prima data  om ???

Este imposibil caci daca nu esti om si nu ai o coloana vertebrala cum te poti incadra in Trupul lui Christos care il are ca si cap pe Christos Domnul  ,Regele minunat ,CEL FARA CUSUR ,desavarsit ….

„ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Christos.

Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Efeseni 4:15-16

 

Biblia ne invata sa fim primitori de oaspeti (Rom 12:13 ; 1 Petru 4:9)  dar exista oameni care nu il cunosc pe Dumnezeu sau nu vor sa il cunoasca sau mai grav se fac ca nu-l cunosc si astfel de oameni profita de bunatatea crestinilor si cred ca pocaitii trebuie sa fie buni, sa taca ,sa fie „prosti”,sa faca ei ce vor cu ei….

Astfel de oameni uita cel mai important  lucru caci crestinii au un Dumnezeu intelept care le da si lor intelepciune si le descopera gandurile si intentile  rele ale  oamenilor .

Asa s-a intamplat cu tanarul de care va povesteam la inceput ca pusese mana pe aspitor din prima zi ca sa faca impresie (sau cel putin asa s-a vazut )  dar crestina noastra primise deja semnale de alarma :Hopa ,nu miroase a bine …Prea amabil pare tanarul isi zise in sinea ei gandindu-se imediat la A. zugravul…..

Tanarul cu pricina parea un inger si chiar o ajuta pe gospodina noastra la treaba desi deja incepuse sa dea cativa lastari de vorbe goale si ciudate dar ea se gandea nu e baiatul crestin deci ce pretentii sa aibe  de la un tanar necrestin …

Intr-o zi observa ea ca in unele aspecte face pe sefu in casa ei dar nu ii zice nimic caci vedea ca se intelege bine cu sotul ei si nu dorea sa le strice prietenia…

Azi asa  , maine alti  lastari si timpul trecea si baiatul isi facuse un „culcus” frumos in aceasta casa a minunatei familii crestine   unde visa el sa ramana mult si bine si unde doar intindea mana si avea de toate caci familia era destul de instarita si nu le lipsea nimic …

Deja se visa tanarul ca va avea si camera lui desi nici copiii familiei nu aveau camere lor si erau si eu destul de inghesuiti caci casa nu era asa de mare …

Timpul trecea si lastarii erau tot mai multi si crestina noastra nu stia ce sa faca ,cum sa-i spuna sotului si cum sa reactioneze caci ca si crestin esti dator sa iubesti si sa oferi dragoste …Cum sa te raportezi la un vagabond (smecher,profitor )  ? caci pana la urma urmei acest tanar asa parea sa fie ….

Era cam greu pentru ea avand in vedere ca avea si copilasi de ingrijit si atatea de facut prin casa iar tanarul acesta pe zi ce trecea tot mai putin o ajuta si mereu evita munca atat in casa cat si undeva in societate .

Venise in familie cu cateva minciunele  care la inceput prinsese foarte bine dar apoi „lipiciul” se dezlipi si ramase lucrurile  tot mai clare in fata celor 2 soti care acum deja incepuse sa vorbeasca cu el niste lucruri importante care trebuiau clarificate la inceput …

Tanarul nostru cand vazu ca nu e de gluma se apuca de treaba caci asa culcus unde mai gaseste el :mancare calda,caldurica,internet ,computer ,bunatati si tot felul…

Putea sa manance ce dorea,nu avea un program,nimeni nu ii zicea nimic ca sta toata noaptea pe computer ,intr-un cuvant era „raiul” pentru el …

Si astea toate pana intr-o zi cand sotia ii zice sotului : uite asta ,asta si asta nu e bine ,acest tanar este un exemplu negativ pentru

copiii nostri pe care vrem sa ii crestem intr-un mediu crestin,sa le dam o educatie aleasa si sa ii ferim cat putem de lumea internetului care a pus stapanire pe multi tineri chiar si copiii…

Apoi a inceput lista cu problemele  care aparuse in familie de cand acest tanar locuia la ei si erau si multe semene de alarma care erau destul de grave….

                                                           by Angela Insula Ekklesia

VA URMA partea a doua 🙂

rasarit-de-soare-4796x500by Insula Ekklesia254343_294630857319180_284833496_n

Viata si intoarcerea apostolului Pavel(eng.-rom)FILM

http://www.youtube.com/watch?v=kVXIIwyO_w8&feature=channel&list=UL
http://www.youtube.com/watch?v=q7yx_9che2k&feature=relmfu

Marturia unui sportiv de extremsport (video eng.-rom.)

Marturie Adi Gliga la TVR Cluj (videos )

http://www.youtube.com/watch?v=E4p_U1T4cPk&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=Bz4gKgfC_Pc&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=5qb61GHMbto&feature=relmfu

http://www.youtube.com/watch?v=e6lzMMDGwbA&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=fl-9wCeMz_0&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=aXAbq-Wyhtw&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=457So8–mvk&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=nOsP5rF4lHY&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=3MQ_EAtCo2o&feature=relmfu

http://www.youtube.com/watch?v=w8ij_LRNst4&feature=channel&list=UL

Pericolul retelelor sociale (ganduri si video)

Dragii mei

 am ascultat aseara aceast mesaj(vezi mai jos!) si m-a pus serios pe ganduri….

Suntem de multe ori asa de naivi si credem cu usurinta pe oricine

 neluand in calcul caci exista  multi raufacatori si oameni mincinosi.

Atat in viata de zi cu zi cat si in lumea virtuala e important sa fim atenti si cu ochii in patru 🙂
Daca de exemplu iti faci un profil si acolo apari ca esti din America sa vezi cat de multi vor sa fie prietenii tai si dupa doua sau trei dicutii iti vor cere bani sau se vor plange de lipsurile lor mai mult sau mai putin reale….

In urma cu 3 luni un baiat din lista mea de prieteni de pe facebook imi tot dadea Like la postari

apoi dupa un scurt timp imi cere bani de lapte praf pentru bebelus.

Il intreb frumos de unde esti si imi spune ca din Arad .Vorbesc cu cineva sa ii fac rost de lapte si ii cer adresa din Arad cu gandul sa merg sa cunosc familia si sa vad despre ce e vorba

desi nu v-as recomanda la nimeni sa mergeti singuri la persoane straine.

Il intreb frumos sa-mi spuna cam pe unde vine strada si asteptand raspunsul ma trezesc cu niste cuvinte ciudate la mesaje.

La profil avea o poza cu un bebelus dragut si chiar ca m-a facut sa cred ca ar fi adevarat dar realitatea a dovedit alta,adica Domnul mi-a descoperit  adevarata lui fata si m-a pazit de un posibil pericol iar  lipsa lui de caracter s-a vazut in cuvintele jignitoate pe care mi le-a adresat….

(Ps.Pe mine nu m-au afectat dar imi pare rau de astfel de oameni ca traiesc si nu stiu pentru ce traiesc 🙁

V-as ruga frumos sa fiti foarte atenti pe Internet cu cine si ce vorbiti.

In spatele numelor,profilelor,pozelor

se ascund multe,multe  si

 minciuna e pe primul loc insotita de pacate si lucruri ascunse…

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MhGeoURJT-Q

O plimbare prin Elvetia-A ride through Switzerland (video)

Recomandarile zilei

Meditatia zilei

Interviu in exclusivitate cu fostul magian Alin Blaine

100 de plante si alimente sanatoase

Documentar istoric-Dacia

 

Iertare si reconciliere-Marturia unui palestinian crestin(eng.-rom)

http://www.youtube.com/watch?v=e0ACq9sZ1gU&feature=related

Tu iti ti principile ? Oare am gresit cu ceva ?

Dragii mei

 am avut ieri o zi ciudata si parca a venit totul  asa deodata pe negandite….

Nu a fost o tragedie dar tensiunea era maxima si credeam ca acum se sparge pachetul de nervi si pierd un prieten dar Domnul Dumnezeu mi-a aratat inca o data ca ma iubeste si e cu mine….

Totul a inceput dis de dimineata….Ne urcam in autobuz si prietenul meu ( a nu se intelege gresit 🙂 e vorba de un prieten bun,o cunostinta ) cumpara doua bilete de autobuz apoi calatorim urmand ca imediat cand ne dam jos din autobuz sa-i restitui banii la care el vrea sa imi dea rest adica sa retina doar biletul meu la care eu ii spun cu un zambet special 🙂  lasa acum asa ca nu ai servici si cand ai tu bani mi dai tu inapoi …

la care el zambeste si a inteles ca nu trebuie sa mi dea inapoi….

Vedeti cum functioneaza o prietenie ?

El a inteles clar ca nu mai trebuie niciodata sa mi dea ,mi-a inteles ideea  si nu mai era  nevoie de multe explicatii…

Sper sa nu sune a lauda dar e important acest aspect pentru relatariile urmatoare caci mergem impreuna sa rezolvam niste acte atat pentru mine cat si pentru el  urmand sa mancam ceva la care eu vreau sa platesc dar el zice las ca mai am niste marunti si platesc eu caci pana imi intra banii nu am nevoie de bani …

Insist sa platesc eu pana devin pisaloaga 😉 apoi el imi da o privire si ma face sa inteleg  sa termin cu astea ca  asa a hotarat el 🙂  no comment 🙂

Trec ziua cu bine urmand ca seara sa merg la o prezentare a produselor Vemma.

„Intamplarea”   face ca acelas prieten asteapta cu mine autobuzul spre  aceasi  destinatie…

Merg spre un bankomat sa scot niste bani caci mai eram 8 minute pana la aparita autobuzului.

Intre timp prietenul meu imi cere niste bani sa-si cumpere tigari la care eu il refuz automat lasandu-l perplex ….

Incepe sa fie nervos,sa se agite si parca nu-i vine sa creada…Inainte cu cateva ore si-a cheltuit  toti banii din buzunar pentru mine si acum eu il refuz categoric…

Cu tot calmul posibil desi simteam o tensiune si o stare ciudata il refuz inca o data explicandu-i frumos de ce….

Nu pot sa-ti dau bani pentru tigari pentru ca acesta e principiul meu de viata si eu

 nu imi incalc principile…Ti-e foame ? vrei sa-ti cumpar ceva de mancare ? Nu poti sa-ti platesti chiria,curentul ? Te pot ajuta in privinta aceasta cand e nevoie si  daca am bani in momentul respecti v  dar sa-ti cumperi tigari nu pot sa te ajut ….

Ai nevoie de ele ,

tin de foame,cald sau poti sa renunti ca asa te-ai laudat intr-o zi ca nu esti legat de ele  si ca poti sa renunti deci uite acum dovedeste-mi ca eu nu am uitat ce mi-ai zis 🙂

Ajung  la automat scot banii ii bag in portmoneu si el se uita la mine nervos si agitat apoi zice : ok!  da-mi sa-mi cumpar un ziar …

Hei! ai chef de glume ii raspund ti-am zis ca am principile mele si nu ma schimb si  te rog frumos sa nu te superi pe mine dar eu imi tin principile si nu fac exceptii….

Tu nu ai principii ? Fiecare om are principile lui de viata ….

Ti le schimbi ? Nu ai coloana vertebrala,te sucesti ? Ce fel de om esti ……Pe om il cunosti  daca isi tine cuvantul asa cum scrie in Proverbe 24:21

să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!

Mi-a fost foarte greu sa il refuz si vazandu-l in starea aceea parca aveam  putina teama 🙁 …Nu poti sti cum reactioneaza un om in diverse situatii si mai ales in cele neforabile lui….

Am inceput sa ma rog in gand si sa-l rog pe Domnul sa imi dea intelepciune ce sa fac …ma intrebam oare am gresit cu ceva ,oare ce o sa creada despre mine ca sunt fanatica …ganduri peste ganduri,rugaciuni peste rugaciuni mi-a cuprins  mintea in acele 8 minute….

dupa care

 am simtiti o pace si o liniste deplina

cu toate ca am calatorit 30 minute timp in care eram relaxata si fericita ca am putut  sa-mi tin principele indiferent de ce cred altii despre mine….

A fost o seara binecuvantanta  🙂

Un campion la ciclism ne-a marturist ce sanatoasse si naturale sunt produsele  Vemma si apoi am cumparat niste brosuri si cateva energizate naturale de la compania Vemma  .

I-am intins un energizant apoi am stat la masa de afaceri cu un reprezentant Vemma  peste o  ora desi ma gandeam ca imi va cere din nou bani pentru tigari caci prezentarea produselor a fost la un hotel,loc unde se putea cumpara lejer orice…

Nu va pot descrie exact prin ce am trecut dar atat va pot spune ca

am simtit biruinta si dragostea Domnului,prezenta Lui in viata mea si puterea Lui care m-a ajutat sa-mi tin principiile ….

Ai si tu principii ? Le ti sau te duce vantul dintr-o directie in alta ???

Crezi cum va ca am gresit refuzandu-l sa-i dau bani pentru tigari pentru un lucru care nu satura,pentru un lucru care nu avea nevoie ,pentru un lucru irelevant,nefolositor  ?????

(Isaia 55:2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. )

Vedeti dragii mei

asa vin unele situatii in viata noastra pe neasteptate de aceea sa fim gata sa raman tari in ceea ce credem ,in ceea ce gandim…

principile noastre bune sa ramana in picioare indiferent de furtuni si vanturi ,ploi si viscole,oricat de puternice ar fi ele …

Am uitat sa va zic ca i-am zis ca daca ii dau bani pentru tigari fac un pacat caci atunci e ca si cum eu fumez ….el a ras CE PACAT !!!

dar eu i-am explicat frumos ce cred si de ce cred cu toate ca pana acum nu am reusit sa vorbesc cu el prea multe de DOMNUL

caci nu-l intereaza subiectul si cred ca Domnul va pregatii s
i inima lui

 sa inteleaga planul minunat de mantuire prin Domnul Isus Christos si va intelege de ce am procedat asa si va putea sa se bucure din plin de cuvintele din Deut 11:1 si Deut.8:6

Să iubeşti, dar, pe Domnul Dumnezeul tău

 şi să păzeşti întotdeauna învăţăturile Lui,

legile Lui,

 rânduielile Lui şi poruncile Lui.

  Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău,

 ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.  AMEN    AMEN   AMEN