16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

131 de Povesti frumoase- ALEGE SI TU!

1. De ce ţipăm? (Mahatma Ghandi)b nice

2. Ce contează pentru tine?

3. Cei trei copaci

4. Legenda dragostei

5. Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi

6. Defect sau calitate?

7. Cele 3 cărări

8. Imposibil să satisfaci o femeie?!

9. Lecţia de alchimie

10. Bătrânul şi nepotul

11. Doar Timpul…

12. Secretul fericirii

13. Primeşti ce dăruieşti

14. Legenda celor opt minute

15. Broscuţa campion

16. 15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

17. Cei doi tăietori de lemne

18. Căruţa goală

19. Fereastra sufletului

20. Lupta cu sine

21. Dilema regelui

22. Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima

23. Inima perfectă

24. Viaţa ca un joc

25. Ce e cu adevărat important pentru tine?

26. Alege să evoluezi!

27. Creionul (Paulo Coelho)

28. Patul de lângă fereastră

29. Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

30. Capcana (Richard Quek)

31. Tot ceea ce spui vorbeşte despre tine (Bruno Ferrero)

32. Cutia cu piersici

33. Aşteptări şi binecuvântări

34. Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

35. Socrate şi zvonurile

36. Mărturia unei lumânări

37. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie

38. În timp înveţi (Jorge Luis Borges)

39. Un pahar cu lapte

40. Povestea supei din piatră

41. Şoimul

42. Cât valorează o oră?

43. Lustragiul şi criza financiară

44. Mentorul chinez

45. Pescarul fericit

46. Bătrânul tâmplar şi casa sufletului

47. Căţeluşul şchiop

48. Menirea unui câine

49. Călugării şi fata

50. Negustorul şi hoţul

51. Poveste din Rai

52. Ultimul biscuit

53. Defectul de fabricaţie al femeii

54. Furnicuţa

55. Preţuieşte prezentul!

56. Raiul şi Iadul

57. Califul evlavios

58. Percepţie

59. Puterea unei încurajări

60. Nisip şi piatră

61.  Permisul auto (Dan Puric)

62. Darul

63. Norul şi duna de nisip (Paulo Coelho)

64. Păţania măgarului bătrân

65. Statistică

66. Frânghia ataşamentului

67. Este foarte bine!

68. Poveste despre suflet

69. Dumnezeu versus ştiinţă

70. Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi

71. În ziua în care m-am iubit cu adevărat (Charlie Chaplin)

72. Ce înseamnă credinţa? (Arsenie Boca)

73. Păpuşa lui Susie

74. Noua Arcă

75. Şoarecele şi vaca

76. Hârtia aurie de împachetat

77. Ghinion sau noroc?

78. Cele unsprezece reguli ale lui Bill Gates

79. Bunăstare, iubire sau succes?

80. Şoricelul şi capcana

81. Viaţa ca un fluture albastru

82. Şopârla (George Pruteanu)

83. Adevărata educaţie

84. Ce înseamnă a dărui

85. Cine ridică primul piatra?

86. Wear sunscreen

87. Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa (Emma Bombeck)

88. Băiatul, fata şi cd-urile

89. Puterea propriului exemplu (Bruno Ferrero)

90. Paradoxul vremurilor noastre (Octavian Paler)

91. Cele şapte minuni ale lumii

92. Socrate şi Platon

93. Dragostea adevărată

94. Cutia de ţigări

95. Zece lucruri despre japonezi

96. Indiferenţa ucide!

97. Povestea bunicului căruia nu-i plăceau prăjiturile (Jacques Salome)

98. Nu uita niciodată să străluceşti!

99. Judecata lui Solomon

100. Biblia învingătorului

101. Pildă sufită (Idries Shah)

102. Principiul Narcisei Galbene

103. Femei mature – femei imature (Paulo Coelho)

104. Se poate

105. Pâinea şi hoţul (Henri Gougaud)

106. Decalogul lui Horaţiu Mălăele

107. Ce înseamnă să fii adoptat?

108. Un înger pe Pământ

109. Ţestoasa de pe stâlp

110. Povestea ceasului cu inimă(Vladimir Colin)

111. Ce este viaţa?

112. Prietenia, cea mai de preţ comoară

113. Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

114. Cele patru lumânări

115. Iepuraşul, pasărea şi pauza

116. Ultima scrisoare a lui Bob

117. Zece reguli pentru a trăi experienţa umană (Cherie Carter-Scott)

118. Povestea celor o mie de bile

119. Orbii şi elefanţii

120. Un geniu îşi ia rămas bun (Gabriel Garcia Marquez)

121. Avem timp (Octavian Paler)

122. O gustare cu Dumnezeu

123. Am învăţat (Kathy Kane Hansen)

124. Învaţă de la toate (Traian Dorz)

125. Vinovatul dovedit

126. Cei trei prieteni

127. Femeia puternică din spatele bărbatului de succes

128. Gâsca lui Stalin

129. Paharul cu apă şi stresul

130. Simţi că trăieşti în secolul 21…

131. Micul Suflet şi Soarele (Neale Donald Walsch)

Povesti cu talc preluate de la Margeluta 🙂

26b9a43332acc364c50da126c5da6482 - Kopie - Kopie

384816_440377942691625_1121718761_n5  DARURI by Insula ekklesia,pietregandul zilei,intelepciune

10 Povesti frumoase cu tălc (ilustratii crestine)

1.Facerea lumii

Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt 

– Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ?

Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: 

– Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? 

– Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! 

– E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? „Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

 Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

 Iubirea explica lucrul mainilor Sale.”

2.Cele 4 lumanari

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:

-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor… Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de-a doua:

-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard… Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.

-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse!

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau, pentru ca tu sa ai o viata plina de liniste, credinta si iubire!

3.Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

– Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

– Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

– Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

– Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

– Care este numele tău?

– Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

– Care este numele tău?

Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

– Numele meu este Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

– Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Morala:

La fel este şi în viaţa spirituală, păcatul este cel care ne adoarme, iar Domnul Isus este acela care  prin jertfa sa de pe cruce ne dă un nume nou, şi anume acela de crestin, dar singura datorie a noastra este să ne schimbăm viaţa  şi comportamentul. Dumnezeu să ne ajute, Amin.

4.Cel mai deștept adolescent din lume!

Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot și doi adolescenți, dintre care unul tocmai câștigase premiul la concursul Cel mai deștept adolescent din lume.

În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei și le-a spus:

– Am o veste rea și una și mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuși în scurtă vreme. Iar vestea și mai rea este că am numai trei parașute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbușindu-se cu avionul.

Pilotul a continuat:

– Eu am familie. Am soție și trei copii care mă așteaptă acasă. Am responsabilități. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre parașute.

Și cu asta, a apucat o parașută și a sărit. Imediat, Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume a fost următorul care a luat cuvântul:

– Eu sunt cel mai deștept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!

Astea fiind spuse, a apucat a doua parașută și a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:

– Fiule, ia tu ultima parașută. Eu sunt împăcat cu Domnul și sunt gata să mă prăbușesc cu avionul. Ia parașuta și sari.

– Liniștește-te părinte, a spus celălalt adolescent. Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

Morala:

De multe ori oamenii care sunt considerati destepti in scara ierarhica a lumii, in vreme de criza sunt cei mai fara pricepere, si pe deasupra si mandrii, orgoliosi, gandindu-se numai la ei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim mandri si sa ne punem increderea in El orice ni s-ar intampla, Amin.

6.Viata

Demult, a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat: 

– Ce este rau cu mine ? De ce nu imi gasesc linistea ? De ce nu sunt multumit de viata mea ? 

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat: 

– Cum e aceasta sticla ? 

– Este pe jumatate goala! – Vezi, i-a mai spus calugarul – eu o vad pe jumatate plina. 

In viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om, in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

 Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.

 „Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!”

 

ghiocei7.Prietenia, cea mai de preţ comoară

Într-o zi, Petru a găsit o ha
rtă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunseseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului.” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsitPRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala:

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” – prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor – de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii – şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. 

8.Cei doi vecini

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:

 

– Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?

 
A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:

 
– Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.

– Iti multumesc – i-a raspuns taranul – puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!

 
Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.

Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.

 

„Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna.”

9.Biblia

Un batranel avusese un vis.Era in beciul casei sale si dormea.Dintr-o data se starnise un vant asa de tare, incat toate paiele din saltea patului  fusesera luate de acel vant napraznic dar in dreapta batranelului era un copilas care in ciuda vantului ce sufla cu putere se duse si lua Biblia deschisa ce era pe masa si asa deschisa cum era o indrepta catre sfesnicul ce ardea si apoi spre batranel si iar indrepta Biblia deschisa catre sfesnic si iar spre batranel si dupa ce facu acest gest a treia oara vantul se oprise.

Morala:

Biblia este lumina si putere in fata furtunilor vietii.

10.Invins sau invingator

Când învingătorul comite o greşeală, spune: ”Am greşit!“ şi învaţă lecţia.
Când învinsul comite o greşeala spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii.

Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii.

Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existenţa ghinionului.

Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită şi nu îndrăzneşte să le înfrunte.

Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare.

Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”
Un învins spune: “Nu
sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”

Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească.

Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi încearcă să înveţe ceva de la ei.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi ţine seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face!“
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”

Un învingător este o parte din soluţie.
Un învins este o parte din problemă.

Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ţine seama de ”cărămida pe care trebuie să o pună”.

Jos pălăria pentru toţi învingătorii!

 

Nu uitati de cartea Ilustrații fierbinți de  Wayne Rice , pe  care o puteti citii gratis AICI .

Mai multe si mai frumoase ilustratii crestine veti gasii  AICI.

Domnul sa va binecuvanteze .Sa aveti o zi frumoasa si multa pace in familile voastre  🙂   🙂  🙂  

GOD BLESS YOU MY ONLINE FRIENDS  🙂  

ma multe vrabiicu sclipici

482262_440794909336316_1094454802_ncaprioaracine isi infraneazacitatenimic fara Dumnezeu

Persoanele care au ganduri de sinucidere pot fi langa tine,poate chiar in familia ta

  Dragii mei

ne place sa zambim, ne bucuram de viata dar in orice moment sa fim pregatiti sa intampinam viata cu pieptul nostru nu cu a altuia.Nu trebuie sa ne vedem slabi si neputinciosi , nu trebuie sa disperam nici sa ne ingrijoram de tragediile si problemele vietii. Sa ne aducem mereu aminte de Watchman Nee si de indemnul lui:

„DACA TRAIM IN DUHUL VOM TRAVERSA LUMEA NEATINSI SI NECLINTITI DE PRESIUNILE SI TENSIUNILE EI.”

      In calatoria pe net am intalnit oameni minunati , speciali de la care am invatat mult si inca mai invat chiar in problema cu acest caz de flirt intre cele doua persoane casatorite va anunt ca Dumnezeu a lucrat minunat chiar prin comentarile voastre care le-ati lasat la articol.Va multumesc mult 🙂

Relatia s-a rupt brusc si fara un cuvant in plus caci nimeni nu e dator sa de-a explicatii unui strain pentru

actiunile sale .Chiar un   buna dimineata cateodata trebuie avut grija cui si cum il spunem…Cu pacatul nu e de gluma caci un pacat mic te poate duce intr-un necaz mare si o vorba necugetata te poate duce pe caile lumii.

Acum sa revenim la tema noastra de azi 🙂

                  Chiar daca nu vorbim toata ziua de moarte si nici de sinucidere totusi sunt subiecte care nu trebuiesc evitate caci sunt lucruri reale despre care e bine sa stim si la randul nostru sa informam si pe altii.

Despre moarte si viata dupa moarte am postat aici o carte si aici un documentar iar despre subiectul sinucidere va recomand cu toata dragostea  pe Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)     scrisorica@gmail.com  -adresa  de email a lui Adrian caci asa ii place lui sa i se zica 🙂

Mai jos va prezint gandurile lui :

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun.

La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau  N. Steindhardt – Jurnalul fericirii(clic pt descarcare )  “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”,

asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna.

Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare…

Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis?

Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica…

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica.

Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti…

Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog.

Multumesc anticipat!  Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)  

                        http://suicid.wordpress.com/contact/

62170_599860926706618_927778051_n265169_572035449491683_881531846_n

O zi buna! -video meditativ-WONDERFUL!

imagini de cercetare

God bless you

Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?

Versiunea integrala a fost realizata pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.
Realizator: Ioan Ciobotă

********

M.O.
Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.
Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Iţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: “cel mai bine ar fi să mă sinucid”. Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe
Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.
Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe
Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:
Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie.

Dar sperăm ca o bună parte   dintre frământările  ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.
Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta:

“Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde” şi vede că l-a lăsat tot gol.

Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest “mâine” este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi “mâine”.

Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:
Am fost pregătită foarte mult pentru naştere – şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:
Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore – suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:
Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:
Intr-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Il voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.
Ceea ce ne informează Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.
Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu.

Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin –

“Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci

omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva – cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.
Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.

Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.

Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.

Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe:
Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam – era distracţie, era veselie?
Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire.

Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.

Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete.

Aşa suferim acum, pentru că nu Il avem pe El.

Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:
Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:
Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.
Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.
Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: “In tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti.”

M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele de realizat, aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în “weltanschaung”, în privirea de ansamblu care o avem fiecare.
Diferenţa este – dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.
La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.
La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă “Il grand finale”, pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:
In legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:
In lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.
Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie.

Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte.

 

Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:
Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:
Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.
Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:
Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: “Caută în tine însuţi”. Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Ideea aceasta – cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic.

Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu.

Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:
Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:
Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?
Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun “credincioşi reali” mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.
Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric:

“Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea.

Dar ce fac?

Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi.”

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Intr-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii.In următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:
Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Cum de-am ajuns la depresie?
Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:
Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie – familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:
Există şi durere sufletească?

S.M.:
Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească.

Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:
Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:
Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:
Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară?In Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:
Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.
De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:
E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Prof. Dr. Doina Cosman:
Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor.

Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană,

chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare.

Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:
Dragul nostru prieten,

poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie.

Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.

Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor.

Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile,

sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.

Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.
Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.

Caută scăpare la Dumnezeu,

caută alinare la Dumnezeu,

în Domnul Isus Christos,

prin puterea Duhului Sfânt.

Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt.

Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii.

Atunci Christos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău.

Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

SURSA

 


E toamna…

E toamna…
Ganduri coboara…
Deschid fereastra
Privesc tabloul naturii
Minunat,maret,uimitor
Culori,umbre,culori
Ganduri de pace coboara
E toamna…
E rece dar in suflet e cald
Pare un tablou trist ,
melancolic si prea linistit
Dar dincolo de el se iveste o lumina
O lumina calda din tara de dor
Patrunde prin fereastra intredeschisa
E soapta toamnei…
TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA…

Angela I.E. 08.10.2012

Domnul mi Se arată de departe:

Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!Ier.31:3

Sunt parte din problema sau din solutie?

Alegerea – Înţelepciunea unui Maestru

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:
– Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
– Acestea sunt suferintele tale.

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:

”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi cu ajutorul lui Dumnezeu”

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“Sunt parte din problema sau din solutie?”

Meditatia zilei (21.07.2012)Deschide-ti sufletul pentru frumos si adevar!

… Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.

Ioan 1.51

Da, noi care credem, vedem împlinirea acestor cuvinte chiar in zilele noastre.

Noi vedem cerul deschis, căci Domnul Isus l-a deschis pentru toţi credincioşii, şi privirile noastre pătrund până în tainele slavei Sale pe care ne-a descoperit-o. În curând vom intra chiar şi noi acolo, căci El este calea.

Avem aici explicaţia scării lui Iacov.

Între cer şi pământ s-a înfiinţat un schimb sfânt:

rugăciunea noastră urcă şi răspunsul coboară prin Isus Mijlocitorul.

Această scară apare când cugetăm adânc la Domnul Isus. El este calea luminoasă care ne duce până la tronul Celui Prea înalt. Să o folosim pentru a trimite acolo rugăciunile noastre care vor fi solii noştri. Vom trăi astfel şi noi viaţa îngerilor ridicându-ne la cer prin mijlocirea noastră, ca să primim de acolo binecuvântările, apoi coborând ca să răspândim printre fiii oamenilor darurile primite.

Ceea ce n-a fost pentru Iacov decât o vedenie minunată, ajunge pentru noi o realitate minunată.

Să urcăm şi să coborâm astăzi această scară în fiecare oră, urcând-o prin legătura cu Dumnezeu şi întorcându-ne pentru lucru spre mântuirea fraţilor noştri.

Aceasta este făgăduinţa Ta, Doamne; dă-ne deci bucuria să-i vedem împlinirea.

                              de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.1 Ioan 4:19

Gandul zilei

Cine isi va deschide sufletul pentru frumos si adevar va primii cel mai minunat dar PACEA SUFLETULUI ,linistea cu care va traversa toate obstacolele vietii.Angela I.E.

Cuväntul “ceartä”sä-l transformäm intotdeauna in “ce artä”!

Dragii mei

 am inceput ziua cu bucurie ….Soarele imi zámbea  si razele lui ma mangaiau …Aveam in fata mea o noua  zi in care trebuia sa aleg sa fiu omida sau fluture

Omida adica sa ma tarasc ,sa fiu legata de tot ce e pamantesc ,sa ma las afectata de tot ce e trecator sau fluture sa zbor plin de speranta si credinta spre zarile albastre la pieptul plin de dragoste al Tatalui meu ceresc…

Pe cand m-am decis sa fiu fluture deschid pagina mea de facebook.

Dupa cum bine stiti deschis dimineata si seara citesc  si raspund la mesaje ,postez si dau cateva runde  dar nu-mi permit sa stau prea mult

                     Cineva mi-a lasat un mesaj , i-am multumit si chiar i-am spus ca are dreptate apoi asa dintr-odata se cearta  cu  mine si imi spune ca nu e de acord cu unele din  principile mele….

Desi nu i-a cerut nimeni parerea  😉  continua cu cearta…

In momentul acela pregateam Meditatia zilei pe blog.

M-am gandit am doua variante sa ma ocup mai departe de munca mea sau sa-mi pierd timpul cu o femeie pe care nu o cunosc si nu stiu ce vrea, ce urmareste….

Binenteles ca decid sa-mi continui  munca si am  lasat-o sa vorbeasca singura desi nu e frumos 🙂 dar e sanatos  🙂

Ceea ce nu inteleg eu este de ce unii oameni  au chef de cearta 🙁

Exista atata libertate cat vezi cu ochii si unii se impun cu ideile lor de nu-ti vine sa crezi …

Oare de ce ?!

 De ce trebuie sa cred si eu ca tine ?Daca tu ai o oferta mai buna atunci invata cum sa o prezinti sa ma convingi ca ai dreptate dar niciodata nu te certa cu cineva ca nu crede ca tine

Cand am inceput sa descoper frumusetea Cuvantului am impartasit si impartasesc cu toti bucuria mea dar nu am cerut la nimeni sa creada sau sa faca ca mine  pentru ca ” Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. „Proverbe 15:3…iar Duhul va convinge pe fiecare de pacat si va lumina pe oricine care se lasa luminat ….

    Odata am ascultat o marturie a unui frate scump care mi-a  ramas bine in minte 🙂

Acesta zicea ca

  cä nu s-a certat niciodatä cu sotia lui si aveau ani buni de casnicie  dar eu ma gandeam e imposibil …

Fr.Nicolae Moldoveanu zicea   cä la o ceartä e nevoie de douä persoane si el nu a vrut sä fie niciodatä al doilea  iar  cand sotia lui zicea ceva el se lua si pleca …Adevarate si frumoase sunt cuvintele din Biblie unde scrie ca „Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. Proverbele 17:14   iar un alt proverb zice „Cearta este focul care cu cat mai mult se lungeste cu atat este mai greu sa-l stingi…”

 Cuväntul “ceartä”sä-l transformäm intotdeauna in “ce artä!”,arta de a traii frumos 🙂

Dacä vei sti sä faci aceastä impärtealä a cuväntului atunci vei putea sä umbli cäläuzit(a) de Duhul Päcii si ce minunat lucru e acesta!

Domnul Iesus Christos sä ne ajute pe fiecare care facem parte din familia Lui binecuväntatä…..

Timpul este un dar de aceea e important cum il folosim iar eu am decis

 sa accept pe oricine in cercul meu de pace iar cine nu are pace sa ma lase in pace 🙂

E important ca timpul nostru pe net sa fie unul cat mai util mai ales ca nu e asa lung iar cine sta cu orele are probleme serioase cu exceptia ca lucreaza sau face ceva ce are nevoie ….

Depinde de ce faci pe net dar e nevoie de atata calauzire cat nici nu ne gandim…. sau nu vedem pericolul ????

 Egal ca stam mai mult sau mai putin,fiecare sa se cerceteze ,important e sa fie un timp cu calitate…sa ne ajutam,sa ne indemnam,sa ne rugam unii pentru altii…sa fie locul unde sa ne relaxam,sa ne bucuram… nu sa ne facem dureri de cap….

iar dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei …1 Corinteni 11:16

                                                        SURSA ARTICOLULUI  : eu si inima mea ,eu si gandurile mele…Angela I.E.

Meditatia zilei (09.02.2012)Odihna in mijlocul furtunii

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>