Calea Adevarul si Viata – Emisiunea de la Alfa Omega TV despre mantuire


biblia,calea adevarul si viata
flori,pahar
imagini biblia

Experienta mea cu Dumnezeu -MARTURIA Cameliei Ionescu

Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica  🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂   Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.

I-am inteles dorinta  si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:

Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN

Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.

intareste.te

rama tabla

kj
Ps 118

rama tabla - Kopie

A ramas singur si fara familie…

                   Era un barbat frumos, inalt cu trup de atlet.

Toate femeile isi intorceau capul cand trecea el si multe din ele si-l doreau ca sot nu doar pentru frumusetea lui ci mai mult pentru faptul  ca  avea un suflet mare si un caracter deosebit.

Stia sa respecte pe oricine chiar si pe un copil . Desi era bogat  nu facea diferente intre oameni si ii placea sa ajute saracii intr-un mod discret , fara sa se laude si niciodata nu o facea de ochii lumii.

                   Mii de Euro trimitea lunar la diferite organizatii si intotdeauna trimitea ca si anonim.Cand dorea sa ajute un sarac nu il ajuta direct ci intotdeauana avea intelepciune sa o faca prin altcineva ca sa ramana el in umbra si asta ii aducea multa pace si bucurie in suflet .

Azi era trist, sufletu-i era sfasiat si nu isi mai gasea rostul.Ganduri negre il macinau cumplit si dorea chiar sa se sinucida

Maria nu putea sa inteleaga nimic : cum un barbat frumos, plin de viata, bogat , care avea aproape orice isi dorea a ajuns aici…

Era prea greu pentru ea ca sa inteleaga dar era fratele ei si il iubea.

Camelia a intrat in camera Mariei si o surprinse citind din Biblie  dar Maria speriata ascunse Biblia si se fastacii…

Maria fugii repede la bucatarie si venii cu doua pahare si un suc.Zambii si o trase pe Camelia de mana si  o duse in alta camera…

Ma cearta mama daca nu te servesc cu nimic caci oricine vine la noi acasa trebuie sa fie omenit,  servit cu ce e mai bun si pus la masa iar cand pleaca trebuie neaparat sa primeasca o plasuta cu ceva, fie niste fructe, fie ceva dulce 🙂

Camelia zambii si ea si lua un pahar .Stai jos Maria caci stiu obiceiul familiei voastre si nu schimba subiectul….

Am venit la tine caci vreau sa il ajutam pe fratele tau sau vrei sa il lasi sa se sinucida ? De ce ai ascuns Biblia ? Ti-e rusine ca o citesti caci daca ar fi citit-o si Robert nu ar fi ajuns aici…

Maria pleca capul si tacu…Erau  cateva momente de o tacere adanca si acum peretii care se zice ca au „ochi” vorbeau ….Da, peretii  au „gura ” dar si  „ochi” .

Ei stiau toata istoria lui Robert si fiecare obiect din camera avea o istorie, istorie care avea sa fie descoperita abia mai tarziu…

Acum erau in camera lui Robert, o camera spatioasa dar cam intunecoasa si plina de mister.

Maria deschise larg geamurile si se intoarse spre Camelia.Asa mi-a spus mama ca se face aerisirea corecta .Lasam jumatate de ora apoi inchidem repede sa nu vina fratele meu sa ne gaseasca aici…

Camelia arunca cateva priviri in jurul ei si ramase putin pe ganduri.

De ce m-a adus oare Maria aici se intreba in sinea ei in timp ce privea in jur …

Deodata Maria scoase o scrisoare din sertar si se grabii sa o deschida.

Haide sa iti citesc repede ceva pana nu vine Robert ca ne bate pe amandoua  🙂  , sti sunt lucrurile lui intime unde normal eu nu am ce cauta dar de cateva zile ma tot gandesc la aceasta scrisoare care a fost scrisa in urma cu 5 ani :

                Draga Robert,

te rog frumos sa nu mai mai iubesti. Stiu ca a fost gresala mea ca te-am acceptat ca si amant dar mi-am dat seama ca am gresit enorm si doresc sa ne zicem ADIO acum cand inca sentimentele nu sunt stapane asa de puternic pe noi si cand inca exista salvare pentru amandoi.

Desi din prima clipa niste sentimente ne-au legat totusi pana cand nu suntem infasurati complet de ele putem face ceva , ceva frumos pentru care nu vom regreta fiecare.

Gandeste-te  ca acum suntem legati cu niste sfori subtiri care se  pot rupe usor dar mai tarziu vor fi fasii groase care ne vor lega tot corpul pana sus si nu ne vom mai  putea misca …

Intelegi ? Mai bine sa suferim acum putin decat mai tarziu mai mult  cand totul va fi complicat si poate prea dureros…

Eu am familie la care nu voi renunta niciodata  si ti-am spus asta de la inceput .Am copii  si sot pe care ii iubesc si nu as putea traii fara ei nici o clipa.

Sunt darurile mele de la Dumnezeu.

Stiu ca am gresit fata de Dumnezeu care ma iubeste asa demult dar vreau sa imi cer iertare si sa repar totul pana nu e prea tarziu pana nu afla sotul meu  si nici altcineva.Nu vreau sa imi dezamagesc familia,  prietenii si nici macar pe tine.

Te rog frumos sa intelegi ca trebuie totul sa se incheie, acum si pentru totdeauna.

M-am rugat si Domnul mi-a spus in inima mea ca daca imi voi cere iertare El ma iarta si chiar sotul meu nu va afla nimic caci nu vreau sa il ranesc chiar daca el poate m-ar ierta.Vreau sa ingrop tot acum si pentru totdeauna. De ce nu vrei sa intelegi ca a fost o gresala pe care o regret enorm dar gandeste-te caci daca vom continua vom regreta amandoi amarnic.

Poate ma crezi nebuna dar vreau sa incep o viata noua ,  frumoasa ,  cu Dumnezeu , cu familia mea , cu oamenii care iubesc frumosul.

Sa nu ma crezi o fanatica, o religioasa , o bisericoasa. Nu , ci doar vreau sa citesc zinic Biblia care  mi-a schimat viata  in urma cu cativa ani si vreau sa ma intorc pe caile frumosului, armoniei, blandetii, pacii , iubirii, sinceritatii, sperantei si credintei…

As vrea sa citesti Biblia pe care ti-am dat-o si sa il cunosti si tu pe Domnul Isus Christos ca  Mantuitor personal si El iti va schimba viata si iti va da putere sa treci peste .

Uite ce mi-a scris ieri o prietena:

 „Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină.

Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău.

Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.”

Asa-i ca e minunat…

Suneria suna jos si bagase repede scrisoarea in sertar si iesira repede din camera….

              VA URMA …

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

547338_382659568438375_193775447326789_1005900_503905165_n-kopie - Kopie

8115_294227720675533_1155769906_n

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85