Persoanele care au ganduri de sinucidere pot fi langa tine,poate chiar in familia ta

  Dragii mei

ne place sa zambim, ne bucuram de viata dar in orice moment sa fim pregatiti sa intampinam viata cu pieptul nostru nu cu a altuia.Nu trebuie sa ne vedem slabi si neputinciosi , nu trebuie sa disperam nici sa ne ingrijoram de tragediile si problemele vietii. Sa ne aducem mereu aminte de Watchman Nee si de indemnul lui:

„DACA TRAIM IN DUHUL VOM TRAVERSA LUMEA NEATINSI SI NECLINTITI DE PRESIUNILE SI TENSIUNILE EI.”

      In calatoria pe net am intalnit oameni minunati , speciali de la care am invatat mult si inca mai invat chiar in problema cu acest caz de flirt intre cele doua persoane casatorite va anunt ca Dumnezeu a lucrat minunat chiar prin comentarile voastre care le-ati lasat la articol.Va multumesc mult 🙂

Relatia s-a rupt brusc si fara un cuvant in plus caci nimeni nu e dator sa de-a explicatii unui strain pentru

actiunile sale .Chiar un   buna dimineata cateodata trebuie avut grija cui si cum il spunem…Cu pacatul nu e de gluma caci un pacat mic te poate duce intr-un necaz mare si o vorba necugetata te poate duce pe caile lumii.

Acum sa revenim la tema noastra de azi 🙂

                  Chiar daca nu vorbim toata ziua de moarte si nici de sinucidere totusi sunt subiecte care nu trebuiesc evitate caci sunt lucruri reale despre care e bine sa stim si la randul nostru sa informam si pe altii.

Despre moarte si viata dupa moarte am postat aici o carte si aici un documentar iar despre subiectul sinucidere va recomand cu toata dragostea  pe Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)     scrisorica@gmail.com  -adresa  de email a lui Adrian caci asa ii place lui sa i se zica 🙂

Mai jos va prezint gandurile lui :

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun.

La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau  N. Steindhardt – Jurnalul fericirii(clic pt descarcare )  “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”,

asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna.

Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare…

Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis?

Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica…

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica.

Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti…

Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog.

Multumesc anticipat!  Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)  

                        http://suicid.wordpress.com/contact/

62170_599860926706618_927778051_n265169_572035449491683_881531846_n

DOCUMENTAR -Cercetare asupra experientelor din apropierea mortii (Raymond A. Moody )

    Doctorul Raymond A. Moody jr declara

„De pildă, majoritatea studenților la medicină (inclusiv eu) descoperă că primele întâlniri cu moartea în cadrul laboratoarelor anatomice îi fac să se simtă stânjeniți și neliniștiți. În cazul meu personal, motivele acestei reacții mi-au devenit evidente: starea de neliniște pe care am simțit-o atunci nu s-a datorat în primul rând preocupării mele față de persoana ale cărei rămășițe fizice le vedeam, deși imaginea m-a impresionat cu siguranță.

Cadavrul pe care îl vedeam era însă un simbol al propriei mele mortalități. De aceea, cel puțin la nivel subconștient, este imposibil ca prin minte să nu-mi fi trecut gândul:

„Asta mi se va întâmpla și mie”.

În mod similar, discuțiile despre moarte pot fi privite la nivel psihologic ca o altă încercare de apropiere indirectă de aceasta.

Foarte mulți oameni trăiesc sentimentul că discuțiile despre moarte reprezintă o invitație adresată acesteia, și implicit o confruntare cu inevitabilitatea sfârșitului natural, de care se simt mai apropiați decât atunci când nu discutau despre ea.

De aceea, pentru a evita această traumă, cei mai mulți dintre oameni preferă să evite atât cât le stă în puteri discuțiile deschise despre acest subiect.

Al doilea motiv pentru care este atât de dificil să discutăm despre moarte este mai complicat, fiind înrădăcinat în însăși natura limbajului uman.

În cea mai mare parte, limbajul uman se referă la experiențele noastre din lumea simțurilor fizice. Moartea transcende experiența conștientă a celor mai mulți dintre oameni, pentru simplul motiv că ei nu au trecut niciodată prin ea.

De aceea, dacă dorim să discutăm despre moarte, este important să transcendem tabuurile sociale și dilemele lingvistice adânc înrădăcinate care derivă din faptul că nu am experimentat niciodată acest fenomen. Tot ce ne mai rămâne de cele mai multe ori de făcut este să discutăm în analogii eufemistice. Fără să vrem, noi comparăm moartea cu lucrurile mai plăcute din viața noastră, cu care suntem familiarizați.

Elisabeth Kübler-Ross, doctor în medicină,
autoarea cărții Despre moarte și a muri declara despre cartea doctorului Raymond A. Moody jr. „Viața după viață

„Publicată pentru prima oară în anul 1975, această explorare devenită clasică a vieții de după moarte a declanșat o veritabilă revoluție a atitudinii opiniei publice în raport cu acest subiect, făcând din dr. Moody cea mai proeminentă autoritate la nivel mondial în domeniul experiențelor în apropierea morții.

Viață după viață a schimbat pentru totdeauna felul în care este înțeles fenomenul morții, dar și viața însăși, fapt care explică vânzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici să înțeleagă mai bine acest fenomen atât de misterios.

Istoriile ieșite din comun prezentate în această carte aduc dovezi că moartea fizică este urmată de o altă viață, așa cum depun mărturie cei care au ajuns în această

„lume de dincolo”,

după care s-au întors înapoi. Poveștile lor prezintă similitudini izbitoare și au o natură absolut pozitivă. Relatările lor emoționante și inspirate ne prezintă un crâmpei din pacea și iubirea necondiționată care ne așteaptă pe toți la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic.

Studii precum cele pe care le prezintă dr. Moody în această carte aduc multe clarificări și confirmă ceea ce ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani: că viața continuă inclusiv după moartea corpului fizic.”

http://www.youtube.com/watch?v=H1cSQYwYD3w
by Insula Ekklesia (4)two-ways - Kopie

Marturii adevarate, oameni salvati de ingeri-VIDEOS



278 14 (2)
11 - Kopie
muguet-lily_of_the_valley

263063_227738883920496_151393908221661_907897_7615699_n - Copie

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

Regizor, actor, scenarist şi producător de film Sergiu Nicolaescu s-a stins din viata

img_2399_97476300Sergiu Nicolaescu a decedat joi,03 Ianuarie 2013  ,  la ora 8.20, în urma complicaţiilor cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat, a anunţat Spitalul Elias,

unde regizorul era internat din 26 decembrie 2012 şi recent fusese operat de peritonită.

Cineastul Sergiu Nicolaescu, decedat la vârsta de 82 de ani,

a strâns, la capătul unei cariere de peste 40 de ani, o colecţie impresionantă de peste 60 de filme în care a îmbrăcat, pe rând sau, uneori, chiar în acelaşi timp, haina de regizor, scenarist şi actor, cu o abilitate neobişnuită.
Mai multe informatii despre el veti gasii pe

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sergiu_Nicolaescu de unde citez

„Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România[1]) a fost un regizor, actor și politician român după 1989. A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme de acțiune centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul.

Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război „

Ultima dorinţă a lui Sergiu Nicolaescu, mărturisită celor ce i-au stat aproape în ultima clipă, a fost aceea ca după moarte trupul său să fie incinerat.

Ceremonia de incinerare va avea loc sâmbătă 05.01.2013 , ora 12, la crematoriul Vitan-Bârzeşti din Capitală, daca nu se razgandeste familia ,avand in vedere insistentele Biserici Ortodoxe de a fi

inmormantat „crestineste „, aceasta chiar s-a oferit sa plateasca jumatate din cheltuieli….No Comment.

Văduva lui Sergiu Nicolaescu, 35 de ani  Dana Nicolaescu, cere  televiziunilor să trateze „cu decență și respectul cuvenit” dispariția  regizorului și interzice difuzarea de   materiale de presă scrisă, şi/ sau audiovizuală ori internet, respectiv fotografii sau filme audio/video de la înmormântare.

Sper sa i se respecte dorinta !!!!

Am dezbatut ieri pe net subiectul incinerarii.Parerile sunt impartite.Iata cateva dintre raspunsuri:

„Depinde de cultura fiecarei natiuni . Credinta in Cristos ne arata ca trupurile noastre vor invia indiferent de felul cum au fost  la moarte  sa nu uitam caci mii de crestini au fost arsi pe rug .Daca Biserica ortodoxa ar cinsti acesti martiri n-ar face caz pentru  optiunea unora
de a fi  incinerati dupa moarte.

Unii si-au imprastiat cenusa din avion . Hitler i-a incinerat   pe multi sau i-a facut sapun  … totusi toti ne vom infatisa in fata scaunului de judecata a Domnului Dumnezeu.”

” pana la urma totul depinde de cultura poporului si nu de Biblie cel putin imi e indiferent ,ce va hotari cei din familie …Asa cum s-a amintit important e unde merge sufletul 🙂

„Biblia nu dă nicio învățătură specifică despre incinerare. Vechiul Testament amintește despre oameni care au fost omorâți prin ardere (1 Împărați 16:18; 2 Împărați 21:6) și despre oase care au fost arse (2 Împărați 23:16-20), dar acestea nu sunt exemple de incinerare. Este interesant de observat că în 2 Împărați 23:16-20, arderea oaselor pe un altar a pângărit acel altar. În același timp, legea Vechiului Testament nu poruncește ca trupul unui om să nu fie ars, nici nu vorbește despre vreun blestem sau o judecată pentru cineva incinerat.

Incinerarea a fost practicată în timpurile biblice, dar nu a fost o practică comună între israeliți sau între credincioșii Noului Testament. În culturile din timpurile biblice, înmormântarea într-un cavou, într-o peșteră sau în pământ a fost o practică obișnuită pentru înlăturarea corpurilor (Geneza 23:19; 35:4; 2 Cronici 16:14; Matei 27:60-66). În vreme ce înmormântarea era o practică obișnuită, Biblia nu o poruncește nicăieri ca fiind singura metoda permisă de a scăpa de un cadavru.

Este incinerarea ceva ce un creștin poate lua în considerare?

Din nou, nu există nicio poruncă scripturală împotriva incinerării. Unii credincioși obiectează împotriva practicării incinerării pe baza faptului că într-o zi Dumnezeu ne va învia trupurile și le va reuni cu sufletul/duhul nostru. (1 Corinteni 15:35-58; 1 Tesaloniceni 4:16).

Totuși, faptul că un trup a fost ars nu face mai dificilă învierea lui pentru Dumnezeu. Trupurile creștinilor care au murit acum o mie de ani sunt acum doar un praf. Acest lucru nu-L va face pe Dumnezeu să nu fie capabil să ne învieze trupurile.

El este Cel care le-a creat și nu va avea nicio dificultate în a le recrea. Incinerarea nu face altceva decât să grăbească procesul transformării trupului în țărână. Dumnezeu este în aceeași măsură capabil să pună laolaltă rămășițele unui trup care a fost incinerat ca și al unuia îngropat.

Alegerea între îngropare și incinerare ține de libertatea creștină.

Persoana sau familia care ia în considerare această opțiune ar trebui să se roage pentru înțelepciune (Iacov 1:5) și să acționeze în funcție de convingerea dobândită 🙂

Parerea ta care e ?  Cred ca toti avem de invatat azi ceva 🙂

262995_302182666569234_161372511_n

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Povestea trista a unui porumbel !

Povestea mea incepe in urma cu cativa ani cand aripile mi s-au frant si am inceput sa zbor prin credinta…

Sunt un porumbel cu aripi frante si am sa va duc prin lumea-ntreaga ,prin toate colturile lumii si am sa va spun multe povesti ,mai vesele sau mai triste .

La unele veti plange dar v-as ruga sa nu plangeti ci sa intelegeti ca asa e viata ,cu bucurii si tristeti ,cu lacrimi si vise neimplinite,cu doruri si dezamagiri….

Zborul meu se va incheia intr-o zi mai curand sau mai tarziu asta nimeni nu stie caci venim pe rand si mergem pe sarite si oricum cu o moarte suntem cu totii datori iar

moartea e doar o virgula,nu e punct….

Si pentru ca timpul zboara si vom regreta fiecare clipa risipita ,fiecare gand nescris m-am oprit azi sa imi (va ) amintesc caci

VORBELE SE DUC DAR SCRISUL RAMANE! ( VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT! )

si poate aceste cuvinte vor folosii cuiva chiar daca numai unei singure persoane eu voi fi cel mai fericit ca am lasat o urma,un semn,un gand spre cer….

Viata mea a inceput in cer

cand Cineva a hotarat sa vin pe pamant printre muritori si de atunci zbor si zbor desi acum zbor mai greu caci  am aripile frante ,lovite de viata,incarcate de suferite ,de suferintele  altora caci pentru suferintele mele nu mai am lacrimi nici nu mai simt durerea …

M-am obisnuit cu ele si ma intreb daca am parcurs drumul pe care ar fi trebuit sau am deviat de la adevaratul  drum si de aceea soarta  nu mai tine cu mine….

Copilaria mi-a fost furata ,nu am putut sa ma bucur de ea si nici de familie asa cum se bucura alti copiii….

Trecutul cu trecutul ,prezentul cu prezentul si viitorul cu viitorul…

Ce folos sa ma plang de trecut ca nu-l mai pot schimba oricat as incerca de aceea incerc si ma lupt sa nu mai ma uit in urma caci e numai cenusa si prag,numai durere si tristete,numai inimi frante si suflete zdrobite…

Cand am crescut mare m-a inundat lumina si am primit o noua viata apoi am umblat in lumina si zburam atingand cerul

Intr-o zi zborul meu s-a intrerupt apoi am am zburat in alta directie …

Credeam ca zbor spre fericire dar nu era asa,ci  a fost un drum opus la tot ce am visat ,la tot ce am sperat…

Cand mi-am dat seama ca sunt pe un drum gresit era prea tarziu caci nu mai era cale de intoarcere…:(

Am incercat sa-mi fac prieteni dar pe toti i-a smuls vantul de langa mine iar pe altii i-a retinut problemele ,familia,egoismul si munca.

Pe unii prieteni mi i-a furat munca,i-a facu robi,pe altii i-a dus lumea pe caile ei si nu au mai gasit placere sa stam de vorba despre cele ceresti care nu mai erau acum pricina de bucurie si lauda ci devenisera o povara 🙁

Of…cata durere atunci  mi-a sfasiat inima…

Fara prieteni viata e goala ,fara soare si fara speranta.

Cand am incercat sa trec peste ,sa iert mai mult si sa iubesc mai mult m-am trezit aruncat in drum si de atunci „colind” strazile si ma opresc pe la casele oamenilor si le ascult durerile si apoi le iau si le duc mai departe in zarile albastre ….

Calatoresc si innoptez pe la vreo casa saraca unde primesc ceva de mancare caci bogatii nu au o bucatica de  paine pentru mine ,au inima de piatra uitand ca

exista CINEVA care are in evidenta Lui toate lucrurile si va rasplatii fiecare fapta si mai ales fiecare mana intinsa unui sarman….

Cand e cald si frumos  ma opresc pe campul verde si sarut florile si le spun cateva povesti adevarate caci de minciuni e plina lumea si adevarul e tot mai rar vazut….

Cateodata zbor asa de departe caci nu mai imi vine sa ma intorc dar toti ma cheama si spune ca mai trebuie sa stau cu ei iar cateodata nu am putere sa zbor nici un metru ci doar ma tarai pana vine o mana blanda ocrotitoare si ma ridica si imi aduce aminte de HAR …

E trista viata mea caci inima mi s-a umplut de intristare si o tin bine caci daca ii dau drumul as umple pamantul de suferinta  mea care tot o adun caci suferinta celor din jur ma ingreuneaza dublu …dar ce pot sa fac decat sa sarut pacea si bucuria,speranta si dragostea ….

                                                          Sfarsitul primei parti  🙂

                                                                                                     by Angela Insula Ekklesia 

NU UITA !

Te poti abona la postarile acestui blog 🙂

Tin sa te anunt caci postarile acestui blog cuprind

o diversitate

de mesaje,meditatii,marturii,muzica crestina,meditativa(relax ) si clasica,

documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize 🙂 curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Viata e un dar ,aveti grija de ea!!! Attention!!!

Dragii mei

acest tanar din videoclipul de mai jos i se pare ca e un erou …

Dar a fi la 215 M inaltime fara o siguranta nu este un act de curaj ci poate chiar o dovada de ….

Recent am aflat de 2 persoane cunoscute ca au decedat 🙁

Unul era un credincios pe care l-am cunoscut pe net .Chiar daca nu l-am cunoscut personal totusi faptul ca era in lista mea m-a afectat putin.

Era receptiv la mesajele mele desi stia ca multe sunt mass dar totusi cand era o maxima mai nepotrivita imi atragea atentia si ma bucuram ca cineva ma corecteaza 🙂

Mi-e greu sa il sterg din lista

dar in acelas timp ma bucur sa stiu ca e acasa la Domnul caci viata lui era predata in mana Mantuitorului .

Viata ta ,inima ta,umblarea ta,gandurile tale sunt predate in mana CELUI VIU ,DUMNEZEU ATOTPUTERNIC sau te crezi cumva stapan pe ceasul mortii ?!

A doua persoana care a decedat zilele acestea este sotul unei crestine deosebite.Nu era in randul celor credinciosi dar era un om bun si nimeni nu stie sau mai bine zis nimeni nu are dreptul sa se pronunte asupra unui suflet…

Sunt suflete care se predau Domnului in ascusul inimii lor si nu spun la nimeni sau nu mai ajung momentul sa spuna….Sunt cazuri si cazuri…de aceea e bine sa nu ne pronuntam…

Domnul stie inima si adancul fiecarui suflet.

Ceea ce e de folos in aceste momente e sa ne rugam pentru familile  indoliate si

sa ne cercetam fiecare personal daca suntem gata pentru momentul plecarii noastre de pe Pamant

caci clipa si ceasul mortii nu este in mana noastra dar faptul de a fi curati si placuti Domnului este in puterea noastra .

Asadar sa urmarim pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.( Evrei 12:14 )

Cu drag din drag Angela I.E.

http://www.youtube.com/watch?v=HmmZNTp0CQs&feature=related

Iubirea lui Dumnezeu fata de om -VIDEOS


Meditatia zilei (10.08.2012) Noi nu vom muri niciodată!!!

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată.Ioan 11.26

Crezi lucrul acesta?

Da, Doamne, credem; noi nu vom muri niciodată.

Sufletul nostru poate să fie despărţit de trupul nostru, ceea ce înseamnă un fel de moarte;

dar sufletul nostru nu va fi niciodată despărţit de Dumnezeu, ceea ce înseamnă adevărata moarte – moarte care este plata păcatului – şi această pedeapsă ar fi cel mai rău lucru care ar putea să ni se întâmple.

Noi suntem scăpaţi de acest lucru, căci cine va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, în Isus Christos, Domnul nostru?

Noi suntem mădulare ale trupului lui Christos; şi Christos va pierde El părţile trupului Său?

Noi suntem uniţi cu El prin căsătorie(2 Cor.11:2) va fi El lipsit de soţia Lui şi va deveni văduv?

Imposibil.

Este în noi o viaţă care nu poate fi despărţită de Dumnezeu, căci Duhul Sfânt locuieşte în noi; şi cu El, cum putem să murim?

Domnul Isus însuşi este viaţa noastră;

de aceea nu este posibil ca noi să murim, căci El nu poate muri din nou.

În El noi am murit o dată din pricina păcatului şi osânda de moarte nu poate să fie executată de două ori.

Acum noi trăim şi trăim pentru totdeauna.

Plata neprihănirii este viaţa veşnică şi noi avem neprihănirea chiar de Ia Dumnezeu; prin urmare, noi putem cere plata cea mai mare.

Trăind şi crezând astăzi, credem că noi vom trăi şi ne vom bucura 🙂

                                      de C.H.Spurgeon

Ps.

Şi mergem înainte cu încrederea fermă că viaţa noastră este asigurată prin viaţa Mântuitorului nostru viu care ne-a casatorit cu el,o casatorie spirituala inteleasa doar de cei care au expirimentat nasterea din nou (IOAN 3 )

Versetul zilei

Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 3:18

Gandul zilei

Credinta e un dar,Domnul Isus e un dar pentru noi dar si viata vesnica e un dar,un dar minunat care nu poate fi cumparat cu bani si nici cu nimic altceva…. Angela I.E.

M-ai regasit …(video si versuri)-voce Petrica Mihai

M-ai regasit cand eu pierdut in mine
Ma rastigneam pe altarele de lut
Cand prabusit gemeam in neputinta
Cand faptele farame m-au facut!

Refren :

Tu m-au cules din pulbere cu Harul
Ca sa ma -mbraci in Dragostea dintai
Si mi-ai soptit „tu esti margaritarul”,
In Dragostea Mea pururi sa ramai!

Astazi alerg tot mai grabit pe cale
Sa urc acolo Sus la Dreapta Ta
Sa trec prin moartea biruintei Tale
Prin poarta ce se cheama Golgota.

Refren……

Chiar daca-ar fi sa cad sub greul crucii
Si ma pandesc ispite in ascuns
Si-atunci am inteles preabun Isuse
Ca Harul Tau imi este indeajuns!

Refren….

O poveste trista despre gelozie si puterea iertarii

Dragii mei

in lumea internetului cat si in lumea reala se intampla tot felul de lucruri unele bune ,unele rele….

Nu as vrea sa va aduc vesti rele dar realitatea cateodata e de asa natura incat nu le poti evita  🙁 …

Sa va povestesc pe scurt cum gelozia e o boala grea

 si ii face pe oameni sa isi imagineze tot felul de lucruri neadevarate si

le rapeste ultima picatura de pace 🙁

M-am imprietenit cu un crestin,om serios,cu familie…si ne-am respectat reciproc …El a avut pe inima sa ma ajute putin la blog avand in vedere ca acest blog este al nostru nu al meu   🙂

Tin sa precizez ca pe net ma imprietenesc zilnic cu tot felul de persoane de diferite varste,religii,aspiratii dar intotdeauna exista o limita care o pastrez cu fiecare….

Binenteles caci cu unele persoane am un fel de relatii si cu altele in mod deosebit cu partea feminina o relatie mai apropiata si mai constanta….

Nu ma bag asa peste oameni, nu le pun intrebari caci nu e frumos sa intri in sufletul omului daca el se deschide atunci e cu totul altceva dar intotdeauna nu mi-au placut oamenii curiosi ,care vor sa stie tot ce faci ,cu cine vorbesti, ce mananci,cat platesti chiria etc….

Sa revenim la povestea noastra  🙂

Pe cand sa ma bucur ca cineva ma ajuta si pe mine la blog apare o problema destul de complicata

Sotia lui se cearta cu el ,ii scrie tot felul de mesaje ciudate si el intra putin in panica apoi ea imi scrie  si mie ciudatenii pe facebook  🙁   ….
La inceput nu prea am luat-o asa in serios, m-am gandit ca poate e o usoara criza de gelozie desi nu avea nici macar un motiv caci cu sotul ei nu vorbisem nimic din ce isi imaginase ea….

Ii scriu, incerc sa o linistesc si cu toata rabdarea sa ma apropii de ea ….

Ea se linisteste ,ii pare rau si imi scrie frumos inapoi ”  uitand  ” sa-si ceara iertare desi

va spun din ceea ce am vazut caci daca

NU ITI CERI IERTARE LEGATURILE STRAINE nu pleaca sau te paresc numai o vreme

caci asa s-a intamplat si in cazul ei adica daca gresesti si nu iti ceri iertare atunci e ca si cum ai turna mancare buna  intr-un  vas murdar si binenteles ca mancarea se va strica si nu va mai iesii nimic bun 🙁   …

Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.  1Petru 5 :6

De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”Iacov 4:6

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Ps.25:9

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.Evrei 12:1

In orice imprejurare

 indiferent de motivele si circumstantele  in care ati gresit SMERITI-VA  si cereti-va iertare caci Domnul vede si va elibereaza si va curateste pe deplin facandu-va un vas de cinste  ( Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară .

Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.  2 Tim 2:20-21 )  caci o inima curata va primii binecuvantarea Lui care este asa de importanta ….

Dupa un timp scurt respectiva femeie imi scrie din nou dar mult mai infocata si pornita pe mine si ma face in toate felurile …

Binenteles ca nu o bag in seama caci stiam ca nu vorbeste ea ci gelozia din ea neintemeiata si daca vreti sa va amuzati putin nici nu stiu cum arata sotul ei  😉

 deoarece pe facebook am foarte  multi prieteni si nu  reusesc sa

ma uit la profilele tuturor  plus ca chiar daca m-am uitat de cateva ori la profilul lui deoarece nu m-a interesat persoana adica ca si barbat ma refer… nu am retinut figura lui…

 deci va puteti da seama ce boala urata e gelozia ca iti da tot felul de imaginatii si te pune in situatii penibile cu semenii tai uitand complet de bunul simt si de orice  respect pentru aproapele tau

….Groaznic, caci impreuna cu mandria e o cale periculoasa ,alunecoasa, pacatoasa….

La un moment dat aplicand minunatul Proverb „Cainiii latra ,ursul isi vede de treaba ….imi scrie sotul ei sa vorbesc totusi  cu ea sa-i  explic ca nu  a fost nimic intre noi caci toata ziua il facea pe bietul barbat curvar si in toate felurile…Ce caracter josnic !!!

Oare chiar nu era constienta sau era la mijloc si invidia …Posibil ,caci pe pagina mea de facebook imi dadea Like la postari si pe la spate ma facea in toate felurile posibile si inventa povesti 🙁

Deci ,incep  sa-i scriu frumos sa o linistesc si ce credeti parca mai aprinsa „sare „ la mine adresandu-mi tot felul de cuvinte care nu sunt demne de a fi repetate 🙁  ….

Urmeaza cateva zile in care zilnic isi arunca paharul de venin asupra mea uitand ca totul se va intoarce impotriva ei  🙁   si ce greu ii va fi cand va trebuii sa-si bea propriul pahar de venin tinand cont si de proverbul

„Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte” Prov.26:27

Intre timp surorile mele iubite

 s-au rugat pentru mine ca sa fac fata situatiei  si o sora scumpa imi sugereaza sa o blochez caci asa  merg treburile  pe facebook  🙂

daca vrei sa nu mai fi deranjat blochezi persoana si cand doreste sa-ti scrie nu te mai gaseste 🙂  ….inteleapta miscare  🙂  Apoi totul s-a linistit (slava Domnului ) 

 desi povestea e destul de proaspata sper sa inteleaga si ea caci gelozia e buna dar numai intr-o proportie foarte mica adica e bine sa ai grija de sotul tau (sotia ta ) dar nu asa ca sa il ( o)  sufoci si sa nu-i acorzi nici un pic de libertate si sa vezi un pericol

in orice

 si chiar  sa-i interzici sa  vorbeasca cu cineva cum facuse cucoana noastra 😉  …

Stiu ca s-au intamplat multe cazuri de la prietenii nepotrivite dar asta nu inseamna ca acum sa intram in alta extrema…

Sarim din extreme in extreme in loc sa ne pastram echilibru si sa ramanem la mijloc si sa ne stim bine masura in relatii care le stabilim cu oamenii fie ele reale, fie virtuale…

Pe langa ca  nu am retinut cum arata sotul ei sunt si cel putin 1200 de km distanta intre noi si nici macar  nu aveam nici un telefon personal de-al lui dar cand  gelozia te orbeste nu mai vezi nimic  oricata lumina ar fi in fata ta…

Va spun sincer ca imi pare rau de ea ca singura se autodistruge si apoi chiar a pus in pericol familia amenanta-l pe sotul ei si a improscat cu noroi peste tot si fara o smerenie adevarata si

fara as cere iertare Domnului apoi  lui  sotului ei cat si mie nu stiu daca va putea sa –si revina si sa fie asa cum trebuie mai ales ca era „crestina“
Dureros …nu ?

 dar atata timp cat omul e in viata are toate sansele de iertare si propasire dar ziua de maine cine o cunoaste dar clipa urmatoare cine o are in control…???

 Nu e de gluma cu astfel de lucruri avand in vedere ca am auzit cazuri cand oamenii nu puteau sa moara ca nu isi ceruse iertare de la cei carora le gresise….

Nu vreau sa-mi ceara iertare ca sa se smereasca in fata mea ci o persoana care isi cere iertare va primii eliberare ,pace si propasire pe cale….

Toti gresim uneori dar important e

 sa ne vedem gresala

 sa o recunoastem si sa ne cerem iertare atat oamenilor cat si Domnului care e gata sa ierte in orice clipa….

 Retineti !!!

ca gelozia este o boala grea cu consecinte dureroase si chiar devastatoare …

Oridecate ori gresim sa nu lasam soarele  sa apuna peste mania noastra  ( Efeseni 4:26  „Să n-apună soarele peste mânia voastră”  )

sa ne rezolvam imediat orice problema  si sa nu amanan nici o secunda caci amanare e otrava celui rau …

Sa nu credeti ca am chef de povesti dar cu pacatul,mantuirea,familia si viata nu  e de gluma caci asa  cum exsta duhuri si ingeri buni  asa exista si duhuri si ingeri rai care ne  pot influnta spre iad sau spre rai,spe bine sau  spre rau,spre binecuvantare  sau spre blestem

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, Deut 30:19

 PS.

Daca cineva are timp  si doreste  sa colaboreze la blog prin scrierea unor versete ( mesaje ) pe imagini  sa ma contacteze pe email (parereataconteaza1@    yahoo.com sau facebook

 Va multumesc deasemenea tuturor

care deja colaborati intr-un fel sau altul,si voua vizitatorilor

 si tuturor prietenilor online  🙂

DE CE TREBUIE SA MA POCAIESC?

     Dragii  mei iata o intrebare frecventa si cat se poate de serioasa.

Am  citit un articol interesant si am selectat din el ideile care eu le-am considerat mai importante,mai esentiale…

 

1.Mantuit de pacat
“ Ea va naste un Fiu , si-I vei pune numele Isus , pentru ca EL VA MANTUI pe poporul Lui DE PACATELE SALE”(Matei 1:21)

Pacatele noastre sunt problema nu consecintele lor. Binenteles ca sunt consecinte ale pacatului , dar plata pacatului este MOARTEA , nu iadul etern. Evanghelia lui Christos nu sta in predicarea consecintelor pacatelor ci proclamarea adevarului ca Domnul Isus a venit sa ne mantuie de “ noi insine”

“ O nenorocitul de mine, cine ma va mantui de acest trup de moarte?”(Rom 7 :24)

Este foarte important pentru noi sa intelegem ca daca Christos a venit sa ne elibereze de pacat , atunci motivul pentru pocainta nu este ca ne temem de pedeapsa ci pentru ca vedem efectul distrugator al pacatului in viata noastra chiar acum.
Oamenii ar trebui sa raspunda la chemarea Evangheliei pentru ca au ajuns sa-si realizeze conditia pacatoasa nu de frica de ce le va face Dumnezeu. Pentru multi , acestea doua sunt unul si acelasi lucru , dar in functie de care din ele le accentuam , aceasta va afecta rezultatele pe care le vom vedea in vietile celor carora le predicam.

Daca noi vom predica oamenilor ca trebuie sa se teama de ce le va face Dumnezeu daca nu se vor pocai , noi nu predicam puterea evangheliei lui Christos care este mesajul dragostei aratat la Golgota dar in schimb noi predicam o evanghelie omeneasca , menita sa “ sperie oamenii catre rai”.

Acest mesaj are ca rezultat o evanghelie bazata pe frica care nu va aduce niciodata pace deplina , si in final mai mult va indeparta pe oameni in loc sa-I atraga la Dumnezeu. Acest tip de mesaj al fricii il prezinta pe Dumnezeu ca pe unul care tine o ura vesnica si nu ca pe unul care atat de mult a iubit lumea ca a murit pentru a-I elibera de robia pacatului.…………

Vrei sa stii ce spune Dumneze despre noi?

Pavel scria adunarii din Corint:” Ca adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine , netinandu-le in socoteala pacatele lor…”(2 Cor 5: 19)

Ai retinut? Dumnezeu nu tine in seama pacatele lumii , sau cum spune Pavel atenienilor :

 Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta. De ce? Pentru ca El a impacat lumea cu Sine. “ Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ….”

Dumnezeu iubeste oamenii , nu-I uraste.

 Adevarat , El uraste faptele firii pamantesti , dar iubeste omul. De aceea a trimis pe Fiul Sau , pentru ca ne-a iubit , nu pentru ca ne uraste.

Adevarul este ca Adam cand a pacatuit , Dumnezeu i-a spus exact care va fi consecinta :” Vei muri” Dumnezeu nu i-a spus niciodata lui Adam ca va arde intr-o groapa cu foc , despartit pentru totdeauna de El. A spus ca omul va muri , si omul a murit. Omul a murit spiritual in acea zi , si a inceput sa moara fizic tot in acea zi. Imediat omul a realizat ca se afla intr-un “ trup de moarte”care nu va produce decat moarte. Si daca omul continua in aceasta sfera de existenta , fara interventia lui Dumnezeu nu ar exista nici o speranta dincolo de mormant.
Adevarul simplu si clar este ca daca Christos nu ar fi venit si nu ar fi murit pentru noi si nu ar fi inviat , omenirea ar ramane pur si simplu moarta si s-ar transforma inapoi in tarana din care a fost facuta
.N-ar mai exista posibilitatea invierii , n-ar exista speranta unei vieti noi-numai moarte.

 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca Christos a venit si a murit pentru oameni , ca a fost inviat pentru a devenit “ Invierea si viata” pentru ca oricine crede in El sa nu ramana intr-o stare de moarte-nici acum si nici dupa plecarea fizica din lumea aceasta.

Dragii mei , aceasta este evanghelia glorioasa a lui Isus Christos.

 Christos este Calea , Adevarul si Viata.

El este singura speranta pentru a scapa de pacat care ne impiedica sa traim adevarata viata.

Trebuie sa spunem oamenilor ca Dumnezeu ii iubeste. Trebuie sa le spunem ca au fost impacati cu El in Christos si ca nu tine seama de vremurile de nestiinta.

 Da , trebuie sa le spunem si de consecinta ramanerii in pacat – care este moartea ( dar nu chinul etern) si sa-I avertizam ca Dumnezeu va judeca TOTI oamenii

 (inclusive crestinii religiosi).

 Sa tinem minte ca Christos a venit sa ne salveze de pacat- de robia unei minti stricate, de intunericul necunoasterii adevaratei vieti in Christos , si de frica mortii care ne-a tinut robi toata viata(Evrei 2:14).

Daca pastram aceste adevaruri ca subiect central , evanghelia noastra va fi una de putere pentru ca se bazeaza pe dragostea lui Dumnezeu in Christos demonstrate la Golgota.

Intelegerea corecta a acestor aspecte este foarte importanta in prezentarea Evangheliei , pentru ca accentul nu trebuie pus pe mesajul fricii ci pe Christos care este “ Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”

2. Mantuit de la moarte

Biblia nu ne invata ca noi suntem mantuiti de moarte. Cu siguranta suntem mantuiti de frica mortii(Evrei2:14) , de permanenta mortii(1 Cor 15:22, Rom 5:18), dar nu de moarte in sine. Poate ca nu ma intelegeti ce vreau sa spun pentru moment. Putina rabdare. Este adevarat ca daca Christos nu ar fi venit , atunci nu am avea
speranta dincolo de mormant , si moartea ar fi intr-adevar permanenta.

Dar slavit fie Domnul!

 El a venit si a biruit atat moartea cat si locuinata mortilor.Moartea nu mai are un efect permanent asupra omului si nici locuinta mortilor nu mai poate tine pe oameni pentru totdeauna.
“…pentru ca PRIN moarte sa nimiceasca pe cel care are puterea mortii adica pe diavolul”(Evrei2:14)

Trebuie sa intelegem ca daca Christos a “invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5: 8) si a fost facut desavarsit prin suferinta , si a biruit moartea prin moarte , atunci si noi trebuie sa trecem prin acelasi proces al acestui fel de moarte pentru a creste de la stadiul de bebelusi spirituali la cel de fii si fiice mature.

Nu a invatat Domnul Isus ca daca bobul de grau nu moare nu poate aduce roada?(Ioan 12:24)

Nu a urmat Pavel acelasi exemplu cand spune “ mor zilnic” si “ port in trupul meu omorarea lui Isus pentru ca si viata Lui sa se vada in viata mea”?

Intelegand acest principiu (tipizat in vechiul testament dar facut foarte clar in Noul Testament) este foarte important pentru ca in functie de

 modul cum prezentam Evanghelia vom vedea ce fel de rezultate vom avea.

 Daca prezentam lumii un mesaj de frica vom vedea bisericile pline de “ convertiti “ dar nu vom vedea nici o schimbare in viata acestora. Daca prezentam adevarata Evanghelie , vom vedea doar crestini autentici care slujesc lui Dumnezeu din dragoste si vor deveni adevarati ucenici ai lui Christos.

3.Evanghelia Harului

Aceasta intrebare :” De ce sa ma pocaiesc daca toti vor fi mantuiti in final?” suna foarte asemanator cu intrebarea pe care o puneau cei din vremea lui Pavel care respingeau Evanghelia harului pe motiv ca va duce la inmultirea pacatului.

 Incepand cu ultima parte a capitolului 3 din Romani pana la sfarsitul capitolului 5 , Pavel explica gloriosul mesaj al mantuirii prin credinta. Aceasta era o revelatie noua pentru iudei deoarece pentru ei , mantuirea era intotdeauna conditionata de tinerea legii. Argumentul iudaizatorilor la mesajul lui Pavel se gaseste in Romani 6:1 : “ Ce vom spune dar? Sa pacatuim mereu ca sa se inmulteasca harul?” Ei rationau ca daca Dumnezeu va mantui afara de lege , aceasta va duce la abuzuri morale , asa ca legea era necesara pentru a tine pe oameni in frau. Aceasta este exact ce aud de la opozantii mantuirii tuturor oamenilor. Ei spun :” doctrina chinului etern este necesara pentru altfel oamenii nu au nici un motiv sa se pocaiasca.”

“ Dumnezeu porunceste ACUM tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca” (Fapte 17:30). Nu poate fi nimic mai clar de atat.

Marturia lui Christos din viata noastra denunta intunericul in care se afla lumea si facem ca lumina si gloria lui Christos sa straluceasca mai tare
Este atunci cand traim in neprihanire in aceasta lume stricata , marturia noastra este cea mai puternica. Motivul pentru care majoritatea bisericilor recurg la tactici de intimidare prin frica tocmai pentru ca ele nu sunt credincioase si nu sunt martori adevarati ai lui Christos .

Vorbele nu costa nimic si ipocrizia bisricilor este prea evidenta pentru lume.

Asa ca in loc sa predice evanghelia dragostei , pentru ca nu sunt in stare sa traiasca dragostea , au inventat o evanghelie a focului si pucioasei care denigreaza caracterul lui Dumnezeu si il prezinta ca pe un monstru mai mare ca Hitler.

Si daca crezi ca oamenii n-au motiv sa se pocaiasca daca nu exista iad , spune asta betivului din sant ca nu are nevoie ca Christos sa-l scape de pacatul betiei acum ; spune asta femeii lasate de barbat ca nu are nevoie de Christos acum pentru ca viata ei sa nu se duca de rapa; spune asta celor care-si distrug viata cu droguri , celor care-si risipesc banii la jocuri de noroc , etc.

Oamenii au nevoie de Christos ACUM!

Oamenii au nevoie de iubirea Lui , de pacea Lui , de puterea de a-si innoi viata ACUM !

Ei au nevoie sa fie eliberati de pacat ACUM !

Slujire din frica sau din dragoste ?

Pe langa argumentele pe care le-am prezentat , am auzit credinciosi intreband :” Atunci de ce sa ma chinui sa traiesc o viata sfanta daca in final nu conteaza?” Sincer sa fiu , mi-e si jena sa raspund la o astfel de intrebare.Pentru majoritatea credinciosilor , viata crestina e un chin 🙁

 Pentru ei a-l sluji pe Domnul  Christos nu are nici o satisfactie in viata aceasta. Prin aceasta intrebare ei arata ca de fapt slujesc de sila si nu de drag. Ei sunt cei pe care Christos ii reprezinta in Pilda fiului risipitor prin fiul cel mare, care nu simtea nici o placere in casa tatalui ci mai degraba s-ar fi distrat cu prietenii(cu lumea).

Oare trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu de frica sau pentru ca-l iubim? Oare nu ii face placere lui Dumnezeu atunci cand traim in sfintenie inaintea Lui?

 Oare nu se bucura Dumnezeu cand il vede pe Christos luind chip in noi?

 Oare nu intelegem ce rasplatiri ne asteapta daca traim o viata de sfintenie acum? (Rom 8: 18)

Ca si credinciosi avem nevoie de Christos acum sau nu avem? Oare nu ne bucuram nespus cand umblam in ascultare de poruncile Lui? Oare nu induram incercarile mai rabdatori cand avem privirile atintite spre Isus? Oare nu este Christos pentru noi nimic mai mult decat Unul care ne da un bilet afara din iad?

Elwin Roach spunea: “ Multi considera ca invatatura cu privire la mantuirea tuturor oamenilor este periculoasa. De ce? Ce pericol este in a crede intr-un Dumnezeu care nu numai ca doreste sa mantuie toata creatia , dar o va si face prin atragerea tuturor la Christos si la cruce?

Auzirea acestei vesti bune va cauza multi credinciosi nesinceri sa alunece mai tare in pacat , spunand : daca tot o sa fiu mantuit de ce sa nu ma distrez in viata aceasta? Din pacate acesti oameni nu l-au slujit niciodata pe Christos oricum.Ei doar au primit cateva legi si reguli pe care incercau sa le tina ,

si odata cu frica iadului indepartata ei isi vor umple vietile cu ceea ce le era plina inima orisicum

Concluzie

Aceasta a fost un scurt articol care raspunde celui mai raspandit argument impotriva mantuirii tuturor oamenilor. Pentru mai bine de douazeci de ani am crezut si eu aceasta minciuna ca Dumnezeu va tortura oamenii pentru eternitate , si chiar am predicat despre aceasta , dar niciodata nu m-am simtit confortabil cu ea.Indraznesc sa cred ca majoritatea credinciosilor sunt la fel. Din spatele amvoanelor bisericii organizate se raspandesc asprele avertismente impotriva celor care-l resping pe Christos prin fraze extern de sugestive ca cele folosite de Edwards , prin spectacole de Halloween menite sa sperie copiii si sa faca de badjocora dragoste
a lui Dumnezeu , prin strigatele predicatorilor catre cei din sala de a se pocai sau vor arde in iad.

Dar de cate ori am vazut credinciosi simpli impartasind evanghelia cu cei care sufera in afara peretilor bisericilor , n-am prea auzit de acest mesaj al focului iadului.Cand am auzit credinciosi consoland persoane care au pierdut pe cineva drag si care nu a fost credincios , nu prea am auzit despre cum cel plecat e in iad déjà. Aceste lucruri spun multe. Acestea spun ca minciuna vine de la liderii nostri si nu de la credinciosul sincer care se straduie sa marturiseasca dragostea lui Dumnezeu.Este usor sa iesi dintr-un seminar teologic , sa stai in spatele unui amvon legat de o declaratie doctrinara , cu un salariu lunar , protejat de o denominatie si sprijinit de secole de traditii omenesti si sa strigi si sa te chinui sa convingi oamenii ca Dumnezeu ii va arde daca nu se pocaiesc. Pe de alta parte , atunci cant vii la acelasi nivel cu un sarman pacatos , cand incerci sa-I intelegi situatia , este cu totul alta situatie.

Nu , dragii mei , majoritatea credinciosilor carora le pasa intradevar de starea celor nemantuiti stiu ca oamenii nu raspund la amenintari si frica. Cei care doresc cu adevarat sa fie un exemplu al lui Isus Christos stiu ca

 “ Dumnezeu nu a trimis pe Fiul sa judece lumea ci ca lumea sa fie mantuita prin El”( Ioan 3 17).

O , da, ei stiu ca va veni o zi a judecatii dar nu se grabesc sa arunce cu pietre pentru ca stiu ca si ei vor fi judecati. Mi se pare foarte semnificativ ca singurii pe care Isus si Ioan botezatorul i-a mustrat au fost fariseii si carturarii- liderii spirituali ai vremii- echivalentul pastorilor si evanghelistilor de astazi. Ma intreb oare ce ar spune Isus despre tacticile folosite de la amvoanele noastre in numele dreptatii lui Dumnezeu? Apostolul Iacov spunea foarte bine : “ Fratii mei , sa nu fiti multi invatatori , caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra.” (Iacov 3:1)

Am scris aceste lucruri cu frica si cutremur ,stiind ca Dumnezeu imi va cere socoteala de orice cuvant pe care l-am spus.

Judecata sta sa inceapa de la casa Domnului , si ma tem ca atunci cand cuvintele spuse de la amvoanele noastre vor fi judecate in Marea Ziua Judecatii , focul lui Dumnezeu nu va lasa mult in picioare cand va descoperi ce a fost fals si ce a fost adevarat. Voi fi multumitor atunci cand aceasta doctrina a “ chinului etern” va fi descoperita drept ceea ce a fost : – lemn, fan si trestie ( 1Cor 3: 11-15)

“ Sufletul meu Te doreste noaptea si duhul meu Te cauta inauntrul meu . Caci cand se implinesc judecatile Tale pe pamant , locuitorii lumii invata dreptatea.” (Isaia 26:9)


„O poveste de dragoste” tulburatoare si o eliberare adevarata

   Iubisem o fata…..

 Era noaptea tarziu si eu inca nu dormeam…(de ce nu ma iubit?)gandurile ma framantau si umbrele negre dansau oribil in vidul sufletului meu…

Locuiam pe strada cu deznadejdea in valea umbrei mortilor ,lipsita de sens si fara viata…

Vizavi de mine locuia depresia si in fiecare seara ma vizita inainte de culcare…Eram asa de intimi…

 La inceput am ezitat ,insa nu dupa mult timp am zic ca oricum ”viata”nu m-a facut fericit ,si de ce nu as cunoaste si moartea…?

A intrat pe usa intr-o noapte tarzie de iarna cand cerul deasupra capului meu era de plumb,si pamantul de sub mine de arama…

S-a apropiat de mine intinzandu-mi mana…Avea ochi sticlosi si reci,lipsiti de orice sentiment ….

 Pasea atat de sigur incat tresaream la fiecare pas de-al sau…

-Inima mea striga…nu! nu vreau!..ceva din mine ,parca de undeva departe ma oprea…

Mintea spunea :fa-o!! ce mai astepti?

 Zilele insa treceau una cate una,saptamani si luni….

Moartea insa ma vizita tot des si mai insistent, plecand de la mine doar catre dimineata…

Imi cerea sa-i dau mana si sa merg cu ea…undeva departe…

Cand incercam sa intind mana catre ea efectiv simteam cum ingheata sufletul in mine doar la apropierea de acea mana lunga,malefica.

Intr-o zi insa m-a vizitat o fata cu numele Speranta.Ea ma placea, insa eu eram indiferent fata de ea…

Printre altele ea  mi-a spus ca Domnul Isus ma iubeste si vrea sa-mi de-a o viata noua,minunata.

Eu am ridicat din sprancene neincrezator,si am mers acasa,’in vale”…Acolo deznadejdea impreuna cu minciuna au venit repede la mine imbratisandu-ma si m-au convins in prima faza ca totul este zadarnic,deoarece sunt prea pacatos pentru  a mai putea fi acceptat de Domnul Isus si  ca nu merita(cica!)

 Deznadejdea ma ”imbratisat”din nou asigurandu-ma ca nu voi ramanea in starea aceasta deoarece moartea va veni la mine cu ”solutia”la problemele mele…

Moartea a fost asa de insistenta…a stat acolo pana dimineata in prag cu mana intinsa catre mine…

Profilul trupului sau cetos si murdar umplea efectiv tocul usii nelasand sa patrunda de loc din lumina lunii in camera mea rece…

Insa spre dimineata la rasaritul soarelui a fugit caci nu iubea lumina,ba inca  vazuse si pe speranta ca daduse coltul pe strada si se indrepta spre casa mea odata cu ivrea zorilor.

Plecand intoarse capul catre mine si cu un glas metalic si rece ma asigura ca la lasarea seri va veni din nou…

In mine sangele pulsa si fiori reci imi fulgerara sufletul….

Imediat dupa el, speranta intra pe usa pasind cu atata finete si eleganta…ma izbea diferenta dintre ea si moartea…

Inima mea spune:si daca speranta spune adevarul?Privind-o simteam ca pot avea incredere in ea..Ea nu putea minti desi vecina  de langa casa mea  minciuna si fratele ei inselaciunea, numai lucuri rele spuneau despre ea…

Cu toate astea am decis sa ascult Speranta.Ea mi-a spus ca daca il chem pe Domnul  Isus care ma iubeste nespus de mult ,in inima mea voi fi iertat de orice pacat.

El ma va muta din ”vale”sus pe culme in Imparatia dragostei Sale unde noaptea si moartea nu au acces…

Acolo voi intelege scopul vietii mele,si voi scapa de ”deznadejdea…”

Acolo voi apuca destinul pentru care am fost creat si voi lasa in urma toata lipsa de sens…

chiar si  acel sentiment de insuficienta…

Acolo Dragostea,Bucuria,Pacea vor fi prietenele mele vesnice si

Domnul Isus care este sursa si sensul vietii imi va arata vesnicia Lui…

In sinea mea mi-am spus:voi incerca asta,si daca se va intampla aceasta nu voi mai accepta sa merg din nou in ”vale”

 Trebuia doar sa-L chem cu credinta pe Domnul  Isus…si L-am chemat…

De atunci anii au trecut si acea „vale”  a ramas mult in urma … Privind inapoi imi dau seama cat de josnice erau

”prietenele mele ”deznadejdea,minciuna si inselatoria

Ele niciodata nu m-au iubit…ele de fapt lucrau mana in mana cu moartea…. Acum insa acestea au ramas undeva in urma si doar amintirea  mai imi  spune vag ca undeva candva am locuit in ”Vale”

 Sunt asa de fericit acum gasindu-l pe Domnul Isus, am gasit sensul vietii.

Cine se increde in sinele lui ori in altcineva decat Domnul Isus ramane in moarte spirituala in pacat si deznadejde

Apuca adevarata Viata!!!!!!!!!!

                        O poveste  scrisa de  Ben

Ps.Beni te rog frumos sa nu te superi dar  am moderat putin articolul  si l-am corectat gramatical 🙂

  Cred ca Domnul nostru  Isus nu e nici Gheorghe ,nici Ion si nici Vasile de aceea consider de cuvinta sa scriu Domnul Isus si niciodata Isus  caci EL  E REGELE REGILOR SI DOMNUL DOMNILOR ….

Eu cred ca trebuie sa-L dam respect,prin traire ,prin vorbire cat si prin orice lucru…

                   THANK YOU ! GOD BLESS  YOU  !!!

NU UITA !!!

Tu esti o persoana speciala si cauta sa ai o viata speciala:)

Multumesc pentru vizita!

Daca ti-a placut atunci te poti abona la postarile acestui blog 🙂

Tin sa te anunt caci postarile principale contin meditatii zilnice de C.H.Spurgeon (deocamdata) iar pe langa acestea vei gasi

o diversitate

de mesaje,marturii,muzica crestina,meditativa(relax ) si clasica,

documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize,curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Meditatia zilei (14.04.2012) Sa nu existe in viata ta NICIODATA un maine !!!

Sa nu existe in viata ta NICIODATA un maine !!!

Moartea este ceasul intalnirii tale cu Dumnezeu….

Multumeste-i azi pentru ca a inviat si este viu,

bucura-te azi de tot ce iti poate oferii jerta Mantuitorului ,

traieste azi cu El si fii si tu viu dar nu pentru lume si tot ce piere

ci fii viu ,liber,sfant si adevarat…

pregateste-te AZI  pentru eternitate

ca atunci cand te vei intalnii cu El pe tarmul celalalt

sa auzi si tu glasul Lui

” BINE AI VENIT ROB BUN SI CREDINCIOS!!!!”

Sper ca nu ai vrea sa auzi NU TE CUNOSC 🙁

Stim cu totii ca ceasul mortii fiecaruia

vine ca un hot

fara sa ne anunte de aceea azi cat aveam suflare sa fim constienti de jerfa Domnului si de chemarea cereasca

caci Domnul AZI , DIN NOU NE VORBESTE

„La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Cor 6: 2

Cu drag din drag   Angela Insula Ekklesia 🙂

NU UITA !!!

Tu esti o persoana speciala si cauta sa ai o viata speciala:)

Multumesc pentru vizita!

Daca ti-a placut atunci te poti abona la postarile acestui blog 🙂

Tin sa te anunt caci postarile principale contin meditatii zilnice de C.H.Spurgeon (deocamdata) iar pe langa acestea vei gasi

o diversitate

de mesaje,marturii,muzica crestina,meditativa(relax ) si clasica,

documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize,curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

  GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Cateva mesaje de cercetare-Trimite-le mai departe!(videos)

              Ioan 17

1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: „Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,

2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Christos pe care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.

6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau.

7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.

8. Caci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.

9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: –

10. tot ce este al Meu este al Tau, si ce este al Tau este al Meu – si Eu sunt proslavit in ei.

11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.

12. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu, in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.

13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.

14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.

16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.

17. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.

18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume.

19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.

20. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.

21. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una –

23. Eu in ei, si Tu in Mine – pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

24. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.

25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.

26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut,

pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei.”







Marturia zguduitoare a lui Gabor Ioan ,care a fost salvat din bazinul cu acid(videos)

      Psalmul  91

1. Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic,

2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!”

3. Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei.

4. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!

5. Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua,

6. nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare.

7. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

8. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.

9. Pentru ca zici: „Domnul este locul meu de adapost!” si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare,

10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau.

11. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale;

12. si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra.

13. Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi. –

14. „Fiindca Ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.

15. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi.

16. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea.”



http://www.youtube.com/watch?v=Tv69sXmE05M&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=FuOIX0PgdYs&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=Ij8mHEvECoU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=9F-KAfm5zNg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=6pOWsY9qZnM&feature=related

Meditatia zilei (29.01.2012)Esti tu un biruitor sau un invins?

Meditatia zilei (18.01.2012)Numai o data tu traiesti!!!

Citate despre moarte care ne dau de gandit!!!

„Omul poate sfida gravitaţia, dar nu şi groapa”

„Cele două mari certitudini ale vieţii sunt păcatul şi moartea”

„Chiar dacă trăiesc în grupuri, societăţi, mulţimi (împreună), oamenii mor
unul câte unul”

„Moartea nu acceptă, refuzuri” (Euripides)

„Moartea nu acceptă mită” (Benjamin Franklin)

„Chiar din clipa când venim pe lume, începem să o părăsim (să ieşim din ea)”
(D.Martyn Lloyd-Jones)

„Nici chiar Papa nu ne poate acorda o amânare de la moarte” (Moliere)

„A te gândi la moarte este cea mai mare dovadă de realism, căci moartea este
singura certitudine a vieţii” (J.I.Packer)

„A fi familiar cu groapa, înseamnă prudenţă” (C.H.Spurgeon)

„Am fost lut, suntem carne şi vom fi mâncare pentru viermi” (Henry Smith)

„Moartea aşteaptă păcatul, la fel cum munca îşi aşteaptă răsplata” (Thomas
Taylor)

„Moartea nimiceşte totul, în afară de adevăr” (Anon.)

„Toţi oamenii sunt egali în prezenţa morţii” (Publilius Syrus)

„Moartea este MARELE COMUNIST – ne face egali pe toţi!”

„Aşa cum moartea te găseşte, eternitatea te pecetluieşte” (Anon.)

„Moartea pecetluieşte caracterul şi faptele omului, pe veci. Aşa cum îi
găseşte în această lume, vor fi şi în următoarea” (Nathaniel Emmons)

„Dacă nu mori cum trebuie de prima oară, nu poţi întoarce să mori mai bine, a
doua oară” (Robert Murray M’Cheyne)

„Orice moarte este nefirească” (J.I.Packer)

„Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune” (J.Charles Stern)

„Întreaga viaţă, este o pregătire pentru moarte” – CÂT DE BINE NE-AM
PREGĂTIT?

„Filozofia care nu ne învaţă cum să stăpânim moartea, (mai bine zis, cum s-o
primim), nu merită doi bani” (J.I.Packer)

„Cel ce a trăit cum nu trebuie nu va ştii cum să moară”

„Doar cei ce l-au primit (cu credinţă) pe Christos sunt gata să primească şi
moartea (cu demnitate)” (Anon)

„Să nu fim oare mângâiaţi atunci când ne amintim că moartea nu este decât
rechemarea noastră acasă dintr-un exil, în patria noastră cerească?” (Jean
Calvin)

„Putem fără a greşi, să afirmăm că acela care nu priveşte cu bucurie la ziua
morţii lui şi la ziua învierii lui, nu a avansat deloc în credinţa Creştină (în
şcoala lui Hristos)” (Jean Calvin)

„Fie ca nădejdea pe care o ai a cerurilor, să stăpânească (şi să învingă)
frica ta de moarte. La urma urmei, de ce ţi-ar fi frică să mori, dacă speri să
trăieşti prin moarte?” (W.Gurnall)

„Moartea nu este neaşteptată pentru nici un sfânt; celui ce are tot timpul
masa pregătită, venirea unui oaspete nu este o surpriză” (George Swinnock)

„Toată viaţa este circumscrisă morţii, dar pentru credincios dincolo de acest
cerc se găseşte o nelimitată sferă a vieţii. Nu trebuie decât ca el să moară o
dată pentru a ieşi din acest cerc şi a nu mai avea de-a face cu moartea” (James
Hamilton)

„Moartea este (vestiarul) o sală de aşteptare, un vestibul, unde ne îmbrăcăm
cu nemurirea” (C.H.Spurgeon)

„Domnul Isus a transformat moartea dintr-o cavernă înspăimântătoare, într-o punte ce
duce la glorie” (C.H.Spurgeon)

Alege    viata ,  alege binecuvantarea!Alege adevarata viata!

Alege cerul destinul tau final!

O toamna trista -In memory of Steve Jobs -In memoria unui geniu creat,Steve Jobs(+video care a facut istorie)

    O toamna trista 2011 care ne va ramane in memorie mereu….

Din nou VIATA ne atentioneaza ca ea   pleaca cand trebuie sa plece si vine cand trebuie sa vina….

Un singur lucru este sigur ca Dumnezeu e deasupra evenimentelor intelese si neintelese de noi.In urma cu ceva timp am raspandit un mesaj,o dorinta  sa  ne rugam pentru Steve Jobs care era bolnav (cancer la pancreas ) dar se pare ca viata pentru el a pus punct si cateva semne de intrebare…

“Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţiiEfeseni 6:18
“Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,” 1Timotei 2:1

Desi nu l-am cunoscut personal l-am avut in inima mea si l-am admirat pentru ceea ce a facut (creeat ) .M-a impresionat faptul ca el nu a pus accentul pe cantitate desi nici aceasta nu a lipsit ,el a pus accentul pe calitate si in el am vazut si am putut sa inteleg mai bine principiu  scriptural

” Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…”Matei 7:12

Sa faci un produs si apoi sa il arunci la „prosti”numai sa faci niste bani aproape orice poate sa o faca  dar sa faci ceva cu ínima si daruire pentru munca si semeni este cu totul altceva …

As vrea  sa invatam azi acest aspect important si apoi sa meditam „CE ESTE VIATA ???!!!”

Ea nu e  mai mult decat o frunza festejita de toamna care ne vorbeste ca exista un CREATOR ,un Dumnezeu minunat care in planul Lui ne-a cuprins si pe noi…

El te are in planurile Lui dar tu Il ai in planuriile tale ?

El ne-a lasat cartea  LUI de dragoste BIBLIA .Vrei sa fi iubit   ?vrei sa stii sa iubesti ?Cine nu are nevoie de iubire ?! Dar mai presus de dragostea aceasta exista un izvor al dragostei nesecat si acesta e DOMNUL ISUS  care a lasat cerul,splendoriile minunate si a venit pe pamant pentru mine si pentru tine ,care a  fost

dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în seamă.Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.”( Isaia 53 ) ….apoi vedem  „Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit” deci ” Christos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!”(Rom.8:34 ) …

iar daca El  face asta pentru noi atunci noi sa nu uitam PROMISIUNEA LUI  MINUNATA :

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.(Ioan 14:3)

Asa-i ca e minunata promisiunea LUI !!!!!!!

Am citit mai demult o brosura si acolo scria asa „Crezi sau nu dar e adevarat ” Indemnul meu e sa cititi Biblia ,Cuvantul vietii ,cartea care te  transforma si te inspira si sa meditati la valoriile ei …

NU UITA CA VIATA E DOAR O CLIPA SI APOI NU MAI ESTE CALE DE INTOARCERE .Foloseste acesta clipa intr-un mod intelept si descopera adevaratul sens al vietii…. 

La varsta de 56 de ani(1955-2011)  ne-a parasit lasand in urma lui o realizare in care s-a implicat cu daruire si pasiune pentru creatia sa si in acelas timp pentru a iesi in intampinarea satisfacerii clientului. In toate realizariile lui a pus accentul pe calitatea hard & soft …. …un astfel de om poate se naste

 unul la 100 de ani …

A stiut sa incurajeze oamenii si sa zambeasca ,sa vorbeasca cu tinerii fara sa se considere superior…A avut niste calitati deosebite peste care nu putem sa trecem cu vederea…In aceasta privinta este un exemplu de urmat.

In memoria unui geniu creeat,Steve Jobs  vizionar si  revolutionar al  tehnologiei computerelor si al sistemului de operare fara egal     IOS   APPLE  (Macintosh )  si softurile de design  :

„Asta este mantra mea – concentrarea şi simplitatea. Simplul poate fi mai  greu decât complexul: trebuie să munceşti din greu ca să-ţi cureţi modul de  gândire, să-l faci simplu. Merită până la sfârşit pentru că atunci când ajungi  acolo, poţi muta munţii din loc”.

„Timpul tău este limitat, aşa că nu-l pierde trăind viaţa altcuiva. Nu rămâne  prins în dogmă – adică să trăieşti cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsa  zgomotul opiniilor celorlalţi să înece propria ta voce. Şi mai important, ai  curajul să-ţi urmezi inima şi intuiţia. Ele deja ştiu ceea ce vrei să devii cu  adevărat. Restul este în plan secund”.

„Aducându-mi aminte că oricum murim este cea mai bună metodă de a evita  capcana să mă gândesc că am ceva de pierdut”.

„Nimeni nu vrea să moară. Nici oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi totuşi moartea este destinaţia noastră, a tuturor.  Nimeni nu a scăpat vreodată.

Şi este aşa cum trebuie să fie, pentru că Moartea  este probabil singura şi cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimb  al Vieţii. Curăţă vechiul şi lasă loc pentru nou. În acest moment, noul eşti tu,  dar într-o bună zi, nu prea departe de acum, vei deveni tot mai bătrân şi la un  moment dat vei fi dat la o parte .

„Dacă nu ai găsit încă, mai continuă să cauţi. Nu te complace. Vei şti când  îl găseşti. Şi, ca orice relaţie grozavă, devine tot mai bun şi mai bun cu  trecerea anilor”.

„Când aveam 17 ani am găsit un citat care spunea:  Dacă trăieşti  fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o bună zi vei avea dreptate. M-a  impresionat şi de atunci, în ultimii 33 de ani, m-am uitat în oglindă în fiecare  dimineaţă şi m-am întrebat ‘Dacă astăzi este ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ce voi face azi?’. Şi de fiecare dată când răspunsul a fost ‘Nu’ prea multe  zile la rând, ştiu că trebuie să fac o schimbare”.

„Nu avem ocazia să facem multe lucruri şi fiecare din acestea ar trebui să fie excelent. Pentru că asta este viaţa noastră”.

„Designul nu este doar cum arată. Design înseamnă şi cum funcţionează”.

“Quality is
more important than quantity. One home run is much better than two doubles.”

“Sometimes
when you innovate, you make mistakes. It is best to admit them quickly, and get
on with improving your other innovations.”

“Being the
richest man in the cemetery doesn’t matter to me … Going to bed at night saying
we’ve done something wonderful… that’s what matters to me.”

My job is
to not be easy on people. My job is to make them better.”

    “We made
the buttons on the screen look so good you’ll want to lick them.”

“Click.
Boom. Amazing!”

Alte citate traduse de Maria Filip

„Vreau sa se auda
un sunet (ca al unui clopot) in univers”

„treaba mea  nu e sa trec pe langa oameni    ci
sa ii fac sa se simta mai bine”

(Iti multumesc Maria Filip pentru ajutor…trebuie sa ma pun la punct si eu  cu engleza 🙁  dar  activitatiile vietii cateodata sunt ca un sac fara fund,vrei sa faci multe dar nu le poti cuprinde pe toate….si pana la urma „toate isi au vremea lor (Ecl.3  )

Dacă  ai difuzoarele sau căştile cuplate la calculator, atunci când vrei să faci
„click” pe ceva interzis (care ar putea produce o eroare) apare
sunetul numit „ding”.

„Aş  vrea să pun în univers un sunet care să-mi atragă atenţia dacă cumva am făcut
ceva greşit (adică ceva care ar strica Universul). „

“We made
the buttons on the screen look so good you’ll want to lick them.”

„Am
făcut butoanele pe ecran să arate aşa de bine încât îţi vine să le lingi (să
dai cu limba pe ele ca pe bomboane)”

( traduse  de Stancu Constantin.Mii de multumiri…)

Toti prietenii mei de  pe net azi au fost foarte draguti si m-au ajutat cu traduceriile.VA MULTUMESC

” Calitatea este mai importanta decat cantitatea.”

„O activitate casnica este mult mai buna decat doua activitati combinate. (casnica si exterioara).Cateodata cand inovezi,faci greseli.Cel mai bine,este atunci cand le admiti imediat si continui cu imbunatatirea altor inovatii.”

Pentru mine nu-i important  sa fiu cel mai bogat om din cimitir ci atunci cand merg seara la culcare sa pot spune ca am facut ceva minunat – asta   conteaza pentru mine. ”
Am pus un ding ( semnal acustic – un clopotel de avertizare ) in Univers . Slujba mea este de a nu fi superficial cu oamenii.Misiunea mea este de a-i face mai buni.(traduse  de   Ady (Mocioi Vladimir)

PS. Pentru cei care vor sa trimita condoleante , Apple a pus la dispozitie o adresa de email:  rememberingsteve@apple.com

Si acum VIDEO care a facut ISTORIE (Primul PC portabil cu maus )

Monica ,fetita abandonata a murit (partea a doua)+video

       Despre Monica,fetita care a murit  poti citii AICI

Este greu sa auzi despre cineva ca a murit chiar daca nu ai avut tangente personale .

Moartea cand vine pur si simplu vine

Oare suntem noi pregatiti in fata mortii?! Oare nu ar trebuii sa ne dea de gandit fiecare caz care il auzim sau citim ?

Viata trebuie luata in serios si moartea la fel .Daca esti in viata e numai mila si bunatatea Domnului asupra ta si cum ii multumesti tu ?! Dumnezeu nu are nevoie sa-i canti ,are El in cer coruri perfecte,EL  ARE  NEVOIE   DE   ASCULTAREA TA

1 Sam 15:22

„Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului?

Ascultarea face mai mult decât jertfele,

 şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.

Deci vezi care  e partea ta de ascultare fata de Domnul Dumnezeu,vezi in ce puncte nu L-ai ascultat ,vezi ce trebuie indreptat …pazeste Cuvantul ,cugeta asupra lui ,la timp si nelatimp …ramai sub binecuvantariile LUI ….

Si acum iata STIRIILE RECENTE :

O fetiţă de 11 ani a murit la spitalul judeţean din Arad din cauza
unei depresii severe. Copila refuza să mai mănânce de un an de zile, de când
mama ei a plecat la muncă în Spania, aşa că era alimentată artificial.

Fetiţa a făcut o depresie gravă după ce mama a plecat la muncă în străinătate
şi a lăsat-o în grija bunicii. De un an de zile, Monica refuza să mănânce. Mai
trăia doar pentru că medicii au forţat-o. Iniţial, a fost internată timp de 5
luni la Timişoara, iar din luna februarie, a fost transferată la Arad. Vineri
dimineaţa a murit. Avea 11 ani şi doar 10 kilograme.

Mama fetiţei spune că a stat cu ea o vreme în spital, apoi a renunţat să o
mai vadă, însă nu crede că micuţa a murit de dorul ei…


[vodpod id=Video.15457257&w=425&h=350&fv=]

MOARTEA ARE ULTIMUL CUVANT?!(video 7 parti)

[vimeo http://www.vimeo.com/25289838 w=400&h=300]

Documentar-marturii-Se termina totul aici? 1/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25294727 w=400&h=300]

Documentar-marturii-Se termina totul aici? 2/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25295878 w=400&h=300]

Documentar-marturii-Se termina totul aici? 3/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25297068 w=400&h=300]

Documentar-marturii-Se termina totul aici? 4/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25298521 w=400&h=300]

Documentar-marturii-Se termina totul aici? 5/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25324582 w=400&h=300]

Documentare-marturii-Se termina totul aici? 6/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

[vimeo http://www.vimeo.com/25328609 w=400&h=300]

Documentare-marturii-Se termina totul aici?7/7 from Insula Ekklesia blog on Vimeo.

Demascarea Industriei Muzicale-documentar


Versetul zilei

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6

Gandul zilei

Fii viu ,liber,sfant si adevarat…pregateste-te pentru eternitate ca atunci cand te vei intalnii cu El pe tarmul celalalt

sa auzi si tu glasul Lui

” BINE AI VENIT ROB BUN SI CREDINCIOS!!!!” (Angela I.E. )

Nu uita

si de pagina blog-ului Insula Ekklesia pe facebook unde vei gasii de toate : pentru trup si pentru suflet Insula Ekklesia-un blog pentru tine(ri)

(Facebook poate fi un pericol ca si televizorul,internetul,telefonul…

ORI IL STAPANESTI TU ,ORI EL PE TINE…Timpul este un dar minunat…INVESTESTE-L ! NU-L RISIPI!

Te poti abona GRATIS 😉 la postarile acestui blog sau (si ) sa le recomanzi si altora

Tin sa te anunt caci postarile principale contin meditatii zilnice de C.H.Spurgeon (deocamdata) iar pe langa acestea vei gasi

o diversitate

de mesaje,marturii,muzica crestina,meditativa(relax ) si clasica,

documentare,filme crestine,carti gratis de citit,maxime si cugetari,articole de sanatate,surprize,curiozitati,diverse….
Click
Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Stiu ca traim in secolul vitezei si multi se plang ca nu au timp dar totusi m-as bucura sa -mi lasi un gand,un indemn sau o recomandare 🙂


" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>