Când m-am născut eu…..

De ziua mea!
Când m-am născut eu Dumnezeu mi-ales cea mai frumoasa zi : ziua educatiei si a profesorilor.Mă educ pe mine in fiecare zi cum sa fiu mai bună, mai iubitoare , mai pregatita de Cer si ii educ si pe copiii mei zi de zi in diferite domenii pe diferite planuri…Educatia e la ea acasa, invat zilnic, sunt o autodidactă, cuprind ca o caracatita tot mai multe domenii si apoi impart cu altii si mai ales cu copiii mei.Imi place să invat si sa fiu invatata.M-am nascut de ziua educatiei si a profesorilor si traiesc in ea zi de zi, cu noi perspective si noi motivatii.
Copiii mei si familia mea sunt darurile lui Dumnezeu pentru mine unde investesc zi de zi cele mai frumoase valori astfel munca mea ramane peste ani si ani, deci nimic nu e in zadar…
Sunt un profesor din mai multe puncte de vedere chiar daca nu am diplomă, defapt am mai multe diplome, caci din tot ce invat imi place sa invat si pe altii si zi de zi cresc asa frumos si nu simt anii, cum se scurg pe langa mine, ma simt ca intineresc si ca ma apropii de vesnicie mai curata, mai usoara, mai matura in fiecare zi…
Cred ca toate mamele sunt niste profesoare iscusite, intelepte care se ocupa de copilasii lor si le dau tot ce e mai bun pe toate planurile si mai ales cand e vorba de educatie si crestere….Eu nu ma indrept spre moarte caci moartea am lăsat-o în urma mea ci am intrat in vesnicie asa scrie in Biblia mea pe care o citesc zillnic
”Adevărat, adevărat vă spun că cine* crede în Mine are viaţa veşnică.
Eu* sunt Pâinea vieţii.Ioan 6:47-48
Este minunat si maret caci acum drumul meu indiferent de varsta are un scop clar si o tinta precisa: CERUL, a doua mea casă si ultima casă.
Ceea ce muncesc acum se va vedea in copiii mei si in realizariile mele si ceea ce sunt se va vedea in vesnicie.
Marii invatati ai lumii printre care si Nichita Stanescu ziceau :Suntem ceea ce iubim…Angela Peschir 05.10.2020
#educatie,#ziuaeducatiei,#profesori,#mamici,#motivatie#gandulzilei,#mediatiazilei,#incurajari,#copiifamilie,#cer

 Dati LIKE & SHARE la pagina de Facebook Cuvinte de aur pentru suflete de aur

https://www.bontis.ro/?utm_source=dognet&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=5dce0b9dhttps://sportofino.com/ro/?utm_source=dognet&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=7fefbdb1https://www.breastextra.ro/?utm_source=dgt&utm_medium=aff&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=9f1bec36https://www.gamisport.ro/?utm_source=dognet&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=a28166f2
https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=c1d6499bhttps://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=49bfc728https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=6b6ce67a

https://www.hlfshoes.com/?utm_source=dgt&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=0253930e
https://www.shoexpress.ro/?utm_source=dgt&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=d3903f54
https://www.giftwow.ro/?utm_source=dgt&utm_medium=aff&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=1c225f85
https://www.e4home.ro/?utm_source=dgt&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=ec060d3d
https://www.coolvision.ro/?utm_source=dgt&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=5b3d9472
https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=3b4bce60https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=44843529
https://www.luminam.ro/?utm_source=dognet&utm_medium=affil&utm_campaign=link&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=63ae2b7c
https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=1e74258b

https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=8aa8a5a5
https://bijuterii-eshop.ro/?utm_source=aff&utm_medium=dgt&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=c96baa45

DOCUMENTAR -Cercetare asupra experientelor din apropierea mortii (Raymond A. Moody )

    Doctorul Raymond A. Moody jr declara

„De pildă, majoritatea studenților la medicină (inclusiv eu) descoperă că primele întâlniri cu moartea în cadrul laboratoarelor anatomice îi fac să se simtă stânjeniți și neliniștiți. În cazul meu personal, motivele acestei reacții mi-au devenit evidente: starea de neliniște pe care am simțit-o atunci nu s-a datorat în primul rând preocupării mele față de persoana ale cărei rămășițe fizice le vedeam, deși imaginea m-a impresionat cu siguranță.

Cadavrul pe care îl vedeam era însă un simbol al propriei mele mortalități. De aceea, cel puțin la nivel subconștient, este imposibil ca prin minte să nu-mi fi trecut gândul:

„Asta mi se va întâmpla și mie”.

În mod similar, discuțiile despre moarte pot fi privite la nivel psihologic ca o altă încercare de apropiere indirectă de aceasta.

Foarte mulți oameni trăiesc sentimentul că discuțiile despre moarte reprezintă o invitație adresată acesteia, și implicit o confruntare cu inevitabilitatea sfârșitului natural, de care se simt mai apropiați decât atunci când nu discutau despre ea.

De aceea, pentru a evita această traumă, cei mai mulți dintre oameni preferă să evite atât cât le stă în puteri discuțiile deschise despre acest subiect.

Al doilea motiv pentru care este atât de dificil să discutăm despre moarte este mai complicat, fiind înrădăcinat în însăși natura limbajului uman.

În cea mai mare parte, limbajul uman se referă la experiențele noastre din lumea simțurilor fizice. Moartea transcende experiența conștientă a celor mai mulți dintre oameni, pentru simplul motiv că ei nu au trecut niciodată prin ea.

De aceea, dacă dorim să discutăm despre moarte, este important să transcendem tabuurile sociale și dilemele lingvistice adânc înrădăcinate care derivă din faptul că nu am experimentat niciodată acest fenomen. Tot ce ne mai rămâne de cele mai multe ori de făcut este să discutăm în analogii eufemistice. Fără să vrem, noi comparăm moartea cu lucrurile mai plăcute din viața noastră, cu care suntem familiarizați.

Elisabeth Kübler-Ross, doctor în medicină,
autoarea cărții Despre moarte și a muri declara despre cartea doctorului Raymond A. Moody jr. „Viața după viață

„Publicată pentru prima oară în anul 1975, această explorare devenită clasică a vieții de după moarte a declanșat o veritabilă revoluție a atitudinii opiniei publice în raport cu acest subiect, făcând din dr. Moody cea mai proeminentă autoritate la nivel mondial în domeniul experiențelor în apropierea morții.

Viață după viață a schimbat pentru totdeauna felul în care este înțeles fenomenul morții, dar și viața însăși, fapt care explică vânzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici să înțeleagă mai bine acest fenomen atât de misterios.

Istoriile ieșite din comun prezentate în această carte aduc dovezi că moartea fizică este urmată de o altă viață, așa cum depun mărturie cei care au ajuns în această

„lume de dincolo”,

după care s-au întors înapoi. Poveștile lor prezintă similitudini izbitoare și au o natură absolut pozitivă. Relatările lor emoționante și inspirate ne prezintă un crâmpei din pacea și iubirea necondiționată care ne așteaptă pe toți la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic.

Studii precum cele pe care le prezintă dr. Moody în această carte aduc multe clarificări și confirmă ceea ce ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani: că viața continuă inclusiv după moartea corpului fizic.”

http://www.youtube.com/watch?v=H1cSQYwYD3w
by Insula Ekklesia (4)two-ways - Kopie

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

Dizabilitatea, o binecuvantare sau un blestem ?!(meditatia zilei )

602741_403811599701826_700566598_n

Ai prefera sa iti plangi de mila din cauza ca te-ai nascut pe pamant cu o dizabilitate in trup sau sa te gandesti ca tu poti fi fericit si asa ?

Ai prefera sa iti doresti sa mori  sau sa iei viata in piept si sa traiesti din plin  pentru a arata celor din jur ca se poate trai chiar daca ai o dizabilitate?

Ai prefera sa il blestemi pe Dumnezeu ca te-a lasat asa sau sa ii multumesti ca totusi  esti in viata?

Ai prefera sa te opresti pe loc  si sa nu mergi mai departe sau sa pornesti la drum stiind ca

Dumnezeu poate face viata mai buna si pentru tine ?

Ai prefera sa te simti exclus si dat la o parte sau sa arati tuturor ca tu defapt esti un om special?

Ai prefera sa crezi ca nu vei fi iubit vreodata sau preferi sa lasi ca iubirea Lui Dumnezeu sa se oglindeasca in inima ta?

Ai prefera sa crezi ca esti un om mort sau ti-ai dori sa fii un om viu pentru Dumnezeu?

Ce alegi, aceea vei primi!!!

Alege sa fii fericit si sa arati ca se poate sa fii fericit desi ai o dizabilitate.

Alege sa traiesti viata din plin pentru a arata ca se poate trai si cu defecte  pentru ca nimeni nu e perfect, dar totusi fiecare om are dreptul la viata, fie ca esti normal, fie ca ai o dizabilitate.

Alege sa ii multumesti Lui Dumnezeu pentru dizabilitatea ta, cu siguranta va fi fericit stiind ca nu Il condamn 🙂

Pana la urma doar El stie ce e mai bine pentru tine!

Alege sa mergi mai departe  in fiecare zi cu forte noi, si vei vedea ca exista un scop pentru care se merita sa mergi inainte.

Alege sa te consideri special pentru ca tu ai pret in ochii Lui, de aceea da neamuri si popoare pentru viata ta.

De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.  (Isaia 43:4 )

Alege sa te simti iubit pentru ca desi oamenii nu-ti ofera iubire indeajuns  Dumnezeu te iubeste necondintionat si pentru totdeauna!!!

Alege sa te consideri un om viu, capabil de orice prin puterea Lui Christos, nu un om mort  si incapabil.

Alege sa fii tu, pentru ca dizabilitatea din trupul tau e menita sa te faca unic, special. Acesta e scopul Lui Dumnezeu pentru a arata celor din jurul tau  ca dizabilitatea nu e o piedica in a trai, in a fi fericit, in a fi iubit, in a fi acceptat.

Mai degraba prin ea inveti adevaratele comori pentru ca dizabilitatea e o binecuvantare, nu un blestem demonic…

Articol scris de Ana Mateas, Picaturi din gandurile mele

PS.

Oamenii au impresia ca persoanele cu dezabilitati sunt oameni cu probleme dar in schimb ei sunt mult mai normali decat multi care se cred normali si mult mai sensibili si receptivi la nevoile aproapelui.

Ei au o sensibilitate aparte si pentru mine sunt cele mai speciale persoane, ingeri din cer trimisi pe pamant sa ne invete iubirea,iertarea,respectul si bunatatea.De la ei poti invata cea mai frumoasa lectie de speranta si rabdare.

Iubiti-i si faceti-va timp sa ii cunoasteti ,sa ii intelegeti si sa le raspundeti dragostei lor!

Angela I.E.

553645_440377652691654_122923307_nby Insula Ekklesia

Meditatia zilei (27.08.2012) O CHEMARE, O IZBĂVIRE

 

Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Psalmul 50.15

Iată într-adevăr o făgăduinţă.

Ea este pentru cazurile urgente: „în ziua necazului”. Într-o astfel de zi se face întuneric în mijlocul zilei şi fiecare oră care vine este mai întunecoasă decât aceea care a trecut.

Să ne amintim atunci de aceste cuvinte care ni s-au spus anume ca să ne sprijinească în zilele noastre înnorate.

Ce îndemn plăcut şi plin de înţelegere: „Cheamă-Mă”.

N-ar trebui să avem nevoie de această înştiinţare; a ne ruga ar trebui să fie o obişnuinţă permanentă şi de fiecare zi.

Ce îndurare că avem libertate să-L chemăm pe Dumnezeu!

Ce înţelepciune să folosim bine această îndurare!

Este o nebunie să alergăm la oameni când Domnul ne cheamă să-I aducem Lui însuşi necazurile noastre.

Să nu şovăim deci ca să facem acest lucru. Avem aici o făgăduinţă care ne dă curaj: „Te voi izbăvi”. Oricare ar fi greutatea sau nevoia, Domnul nu face nici o deosebire, dar făgăduieşte o izbăvire întreagă, sigură şi fericită. El va împlini, El însuşi, această izbăvire, cu mâna Sa. Să credem acest lucru; Dumnezeu preţuieşte credinţa.

Şi la sfârşit, iată rezultatul: „tu mă vei proslăvi”. Ah, să facem acest lucru cu prisosinţă. Când El ne va fi izbăvit, îl vom lăuda cu glas tare. Şi cum este sigur, că El ne va izbăvi, să-L lăudăm chiar de acum.

de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion! Psalmul 20:1-2

Gandul zilei

Moartea nu e sfarsitul cum cred unii ci ea e doar  pasul spre locul pe care noi ni l-am pregatit…Angela I.E.

 

O scrisoare de la un prieten din IAD (video-eng.-rom.)

Cateva mesaje de cercetare-Trimite-le mai departe!(videos)

              Ioan 17

1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: „Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,

2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Christos pe care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.

6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau.

7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.

8. Caci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.

9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: –

10. tot ce este al Meu este al Tau, si ce este al Tau este al Meu – si Eu sunt proslavit in ei.

11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei sa fie una, cum suntem si Noi.

12. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu, in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia pe care Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a pierit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.

13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentru ca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.

14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.

16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.

17. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.

18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume.

19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.

20. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.

21. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.

22. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una –

23. Eu in ei, si Tu in Mine – pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

24. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.

25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.

26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li-l voi mai face cunoscut,

pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei.”







" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>