Ce scump ne costa nevegherea!

384293_499704443539422_6877092673328932195_nLuca 21:36 Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă,
Ieri seara desi a fost un eveniment frumos totusi nu am putut sa am implinirea ce mi o doream si asta pentru ca am uitat de versetul din Luca unde suntem indemnati sa veghem tot timpul.
Dumenzeu mi a implinit un vis care il aveam pe inima de mai bine de 10 ani si nici macar nu am fost in stare sa ii multumesc Lui public.
Am amintit de vis in fata publicului dar pentru ca eu nu am zis nimic preotul catolic a zis ca Dumnezeu a facut sa ma cunoasca si sa ma ajute.

Am simtit cum din inima a vorbit de Dumnezeu si eu nu am fost in stare sa sa rostesc numele Lui, parca mi a fost rusine.
Si acum cand va scriu ma gandesc si regret ca am gresit ieri seara si imi dau seama ca trebuie sa veghez la tot pasul si sa am grija in viitor sa nu mai fac aceeas gafa…
Cred ca daca lasam tot deoparte inainte de eveniment si ma rugam eram mult mai plina de har si nici nu uitam sa ii multumesc lui Dumnezeu public.
Nevegherea vine de multe ori cand suntem obositi sau cand avem de facut ceva si nu ne ajunge timpul.
As fi vrut sa va aduc vesti bune azi dar totusi am scris experienta asta ca sa nu vi se intample si voua si sa va indemn impreuna cu mine sa veghem mai mult in toate si in fiecare clipa caci viata e asa de scurta si doar cand traiesti cu Dumnezeu simti implinire si bucurie in rest totul e dezamagire, durere si nefericire…

Va imbratisez Angela Peschir

Ai grija pe cine primesti in casa :un inger sau un drac ?!(partea a doua)

Dragii mei ,

pentru ca timpul zboara  m-am gandit sa ma grabesc cu  partea a doua sa nu ziceti ca sunt rea si va tin asa in suspans  plus ca atunci cand promit  ceva sau am o  programare imi place sa o rezolv cat mai repede ca nu cumva sa uit sau sa nu mai pot face , onora promisiunea 🙂

                  Cine vrea sa invete invata in fiecare zi iar cine nu vrea poti sa rastorni carul cu intelepciune pe el ca tot nu se prinde nimic de el….Ferice de cine isi deschide inima si mintea la cuvintele intelepte 🙂  caci

„Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. „Prov.18:4

Pentru cei care nu ati citit partea intai o puteti citii AICI….Hai cititi-o repede si apoi reveniti caci va astept 🙂

                                          Deci fara sa mai stea mult pe ganduri crestina noastra  observa situatia fara revers din casa ei….Cand incepea sa analizeze fiecare discutie, fiecare  moment si fiecare intamplare din casa ei  i se parea ca viseaza…dar nu orice vis ci un vis urat ,un cosmar chiar….

Sa fi in casa ta, sa nu te simti bine,sa nu poti sa faci ce vrei , sa nu poti sa-ti desfasori activitatile caci o persoana straina e acolo cu influente negative,prin diverse metode si mai ales prin faptul ca se baga in discutile familiei si mai ales a sotilor….

Nimic nu poate fi mai dureros decat sa vezi ca cel de langa tine e atasat mai mult de un strain decat de tine ,mai mult de hobby lui decat de sotie …..

Dureros sa ti in tine totul , sa nu poti sa comunici cu cel de langa tine durerea  din suflet ….

Sa te deschizi la altcineva e foarte riscant caci prietenii adevarati sunt tot mai rar si sufletul nostru e ca o  floare care daca se deschide unde nu trebuie risca sa fie calcata in picioare

si apoi sa se inchida poate pe o perioada mai indelungata si apoi foarte greu sa se redeschida din nou….

Sufletul ei era ca o floare ofilita care nu mai avea nici o picatura de tarie ca sa strige dupa ajutor la

Dumnezeu IZVORUL MINUNAT care uda si reimprospateaza sufletele noaste….

Acum il avea inaintea mintii ei pe sotul ei care era putin schimbat ,chiar ciudat si care nu comunica cu ea asa cum o facea altadata….Pe alt plan era si acest tanar care  pe zi ce trecea era tot mai mult o povara pentru ea pe care nu stia cum sa o rezolve…..

Pe langa toate acestea era si munca fizica in familie:copii,spalat,gatit,etc lucruri care o slabeau si  o surmenau ca sa nu ii mai ramana  timp de relatia ei personala  cu Domnul si cand e putina rugaciunea,putin timp pentru meditatie din Cuvant atunci  omul din interior devine slab si neputincios si daca nu exista  suficienta veghere atunci el se imbolnaveste si cu timpul moare si moartea spirituala e cea mai groaznica moarte….

Daca urmarim cu atentie versetul din 1 Cor 11:30

” Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm”        vom observa  acest aspect mai ales in ultima parte unde  spune ca nu putin dorm .Sunt sigura ca nu se referea la somn ca la o  stare fiziologică  ci la un somn spiritual….

                    Problema era caci zi de zi se analiza si incerca sa intealeaga principiul dragostei ( 1 Cor. 13 )  care cred ca cel putin o data orice om la citit sau auzit dar nu stiu cati au incercat sa il aplice in vietiile lor….

                    Dragostea e frumoasa si suntem chemati sa traim zi de zi in ea

dar cand vezi ca cineva profita,te dispretuieste si nu vede nimic din dragostea ta ci te vede chiar invers atunci lucrurile se schimba….Teoria e frumoasa si sunt multe invaturi una mai interesanta ca alta dar trebuie tinut cont ca

in viata situatiile sunt unicate si necesita solutii unicate …..

               Pe crestina noastra o cerceta mereu cuvintele pe care le avea in inima in legatura cu suferinta Domnului Isus si a martirilor care au suferit si se gandea caci poate Domnul are un plan cu acest tanar si ca nu degeaba a ajuns in casa ei dar nici un raspuns nu primii inca la rugaciunile ei ….

      A trecut o perioada buna de timp si dupa unele discutii cu sotul lucrurile au inceput putin sa se indrepte ….Tanarul mai mult fortat decat de buna voie pleca zi de zi sa caute de lucru si o chirie caci deja lucrurile degenerase mult de tot si minciunile lui nu mai erau acceptate….

                       Sotul cu o inima mare il ajuta sa isi gaseasca un loc bun de munca si o perioada scurta era pace in familie pana cand tanarul devenii tot mai nemultumit cu oboseala care isi spunea cuvantul dupa o zi de munca ….

                            Sotia era tot mai pornita sa stea de vorba cu sotul ei care intre timp isi uitate indatoriile de sot , tata si CAP al familiei…..

Copiii nu sunt doar de decor intr-o familie si nici sotia nu e datoare sa se ocupe singura de educatia lor ci impreuna cu sotul iar sotul e dator sa isi faca timp pentru proprii copii chiar si cand  sunt  mici si sa nu astepte acel dureros 

PREA TARZIU 🙁

   Sotul deasemena sa isi indeplineasca datoriile de sot fata de sotie si sa stea cu ea, doar ei doi  cel putin de 2 ori pe saptamana   si sa nu neglijeze  nici un aspect din relatia lor caci orice minus se aduna si mai tarziu se simte si acel gol nimeni nu va mai putea sa il  umple 🙁

                In familia lor nu mai exista acel timp nici macar o data pe luna si asta pentru ea erau mari semnale de alarma urmand sa apeleze cu incredere la bunul Dumnezeu care are un ocean de solutii la cea mai mica problema a omului  doar ca omul uneori nu aude vocea Lui ,raspunsul Lui fie din cauza pacatului.

  (Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! Isaia 59 :1-2)

fie din cauza unei conexiuni slabe cu CERUL , rugaciunea fiind legatura intre el si Dumnezeu care doreste o

inchinare simpla dar sincera

( închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Ioan  4.23 )

                             Asadar lucrurile se indreptara dintr-un anumit punct de vedere dar inca existau aspecte ,unele dintre ele chiar foarte importante care inca nu erau rezolvate si necesitau o atentie aparte….

  Toata problema era ca sotul ei  nu vedea pericolul si prapastia din jurul lor ,nici nu observase schimbari majore in  familia lor,pe cand sufletui ei era asa de ofilit caci se gandea ori se ofilieste cu totul ori va fi improspatata de la IZVORUL NESECAT ( celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! Apoc 22.17 )

                                 Cateodata nu sti cum sa actionezi si doar te rogi si spui Domnului  :

Doamne eu nu am gasit nici o cale de iesire din aceasta situatie dar  Tu cu siguranta ai una deja pregatita  si te rog sa o aplici acum caci asteptarea  e prea grea pentru  sufletul ofilit care doreste sa laude pe Creator nu sa se framante toata ziua cu probleme si sa caute solutii….

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. Prov 12.13)

                   Domnul a fost bun cu sufletul ei si intr-o zi  tanarul a plecat asa inopinant dar ea inca  continua sa il poarte in rugaciune caci stie ca  si el are nevoie de Domnul Isus ,de mantuire si iertare ….

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

untitledhköofelicitare 67_by Insula Ekklesia

Satan apare cu idei noi in momentele noastre de „plictiseala”

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu
umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :

– De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:

– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Domnul i-a raspuns intelegator:

– Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.

Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti.

Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vi la Mine obosit spunand ca ai esuat.

Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine… Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.

Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.

Adevarat, nu ai miscat stanca.

Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.

Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.

Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”