ÎNTRISTĂRI, DAR NU OASE RUPTE de C.H.Spurgeon (meditatia zilei)

Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.

Psalmul 34.20

Acest verset se referă în întregime la credinciosul care se găseşte într-o mare mâhnire:

„Multe sunt necazurile celui neprihănit, dar Domnul îl scapă din toate”.

Se poate să i se zdrobească sau să i se rănească carnea, dar „nici un os nu i se va sfărâma”.

Mare îmbărbătare pentru copilul lui Dumnezeu în încercare, îmbărbătare menită, să-l sprijinească în toate momentele sale grele.

Până acum, ca şi de acum înainte, recunosc că n-am avut nici o pagubă adevărată din diferitele mele întristări.

Ele nu m-au făcut să-mi pierd nici credinţa, nici nădejdea, nici dragostea.

Dimpotrivă, departe de a se pierde, aceste oase ale caracterului au câştigat în tărie şi putere.

Eu am acum mai multă cunoştinţă, mai multă experienţă, mai multă răbdare, mai multă statornicie decât aveam înainte de a veni încercările.

Chiar bucuria mea, n-a fost distrusă.

Boala şi lipsurile, clevetirile sau împotrivirea mi-au pricinuit mai mult decât o zdrobire; dar acum ele s-au dus şi nici unul din oasele mele n-a fost zdrobit.

Nu te supăra deci, suflete al meu, dacă ai de suferit unele dureri; nu se va afla nimic în tine care să se spargă. Îndură toate mâhnirile, şi încrede-te în Domnul care te va izbăvi de toate urmările neplăcute ale acestei mâhniri.

                                 de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

„nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Geneza 15:1

Gandul zilei

Petrece-ți viața cu cei care te fac fericit, nu cu cei care vor să te impresioneze. (anonim )

Maxima zilei

Mi se pare fără folos să ai informații despre orice dacă nu ești capabil să dai înapoi în societate din ceea ce tu ai deja. (anonim)

Proverbul zilei

Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.  Prov 31: 30

481226_546508728712812_282936789_n487712_538746256155726_479548567_n550534_319512608127659_1712184677_n577919_409148905830695_743072755_n

 

Povestea frumoasa a lui Pancinello – Eşti special (a) !

wooden-man     Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înalţime se vedea întreg satul.

  Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, altii erau scunzi. Unii purtau pălarie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuti de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.

  De dimineata pană seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe strazile satului lipind steluţe sau buline unul pe celalalt.

  Omuleţii drăguti, din lemn lustruit şi frumos vopsiti întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cantece frumoase. Acestora toată lumea le dadeau steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe… Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încat îşi doreau să mai facă ceva ca să poata primi încă una.

  Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.

  Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.

  După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălaria sau o sa calce într-o baltă…şi imediat o să primească bulinuţe!!!

  Adevarul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.

  – Merită mulţimea asta de buline negre, îşi spuneau omuleţii unii altora.

  – Este clar ca nu e bun de nimic!

  Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creadă ce se spunea despre el: „Aşa este, nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.

  În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.

  Într-o zi, se întalni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.

  Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămaneau lipite ci cădeau. Fiindca nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii însă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.

  – Ca ea vreau sa fiu!, îi trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalţi!

  Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.

  – Nu este mare lucru, îi raspunse ea. În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.

  – Pe Eli?

  – Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place sa stau cu el în atelier.

  – Dar de ce?

  – Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal! Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.

  – Dar crezi că-i va face placere sa ma vadă?!?, strigă el dupa ea.

  Însă Lucia nu-l mai auzi. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aseză la fereastra şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celalalt.

  – Dar nu este drept!, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărâ să meargă la Eli.

  Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă pană ce ajunse în vârf. Când intrâ în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se afla pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi işi zise:

  – Eu aici nu rămân! şi se îndreptă spre iesire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:

  – Pancinello, tu eşti?, se auzi un glas pătrunzător. Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!

  Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.

  – Ştii cum mă cheamă? îl întrebă Pancinello.

  – Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat! Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă. Hmm… Se pare că ai adunat ceva etichete…

  – Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!

 – Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!

  – Chiar nu-ţi pasă?

  – Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!

  Pancinello începu să râdă:

  – Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?

  Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:

  – Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!

  Nimeni, niciodată nu-l mai privise astfel pe Pancinello  şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte.

  – În fiecare zi am sperat că vei veni la mine, continuă apoi Eli.

 – Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete, răspunse Pancinello.

  – Ştiu, mi-a povestit despre tine.

  – De ea de ce nu se prind etichetele?

  – Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii.

  Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!

  – Cum adică?

  – Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Întelegi?

  – Păi, nu prea…

  – Vei întelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.

  Eli îl puse jos pe Pancinello. În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:

  – Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!

  Pancinello nu se opri din mers, dar gândi: “Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”

  Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulina.

                                                                                     de  Max Lucado

PS.

Dragii mei am vazut piesa aceasta de teatru jucata de niste copilasi .A fost minunata.Cred ca am si  inregistrat-o .Povestea e plina de intelepciune si te duce cu gandul la Creatorul nostru minunat.Asa-i ca te multe ori ne vedem neinsemnati uitand cata frumusete a pus Dumnezeu in noi, cat potential si ce comori minunate sunt ascunse in noi ?!   Angela I.E.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Christos.Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.  ( 2 Cor. 4:6-7 )

1024-768-117661 (1)313827_561803817176610_843846510_n

Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎

Dragii mei prieteni ,

as vrea sa va prezit un prieten de nadejde , un om al adevarului, milei si compasiunii pentru oameni ,  un om de afaceri crestin care scrie din inima si daruire divina.

Nu as vrea sa il  laud dar acest prieten (frate )  a stiut sa fie prieten pentru multi care au fost in pragul disperarii, oameni care au vrut sa-si ieie viata, oameni care au dorit sa se lase de diferite vicii , oameni fara adapost , oameni care au ajuns la ultima picatura de putere ,etc.

Numele lui e Lica Nemes si mai jos am sa va prezint  cateva din articolele  sale de un real folos  .

Poate trebuia sa o fac demult dar credeti-ma ca am peste 600 de ciorne , articole care sunt pregatite pentru a fi postate , documentare , carti si articole care deja le-am savurat si le-am gasit utile si demne de a fi raspandite mai departe. Nu sunt genul de om sa ma aglomerez pe degeaba, sa-mi fac stres si prea multe ganduri.

Fac ce pot, cand pot si cum pot 🙂

 

Atatea curente in jurul nostru, atatea religii, atatea credinte incat linia adevarului abia de se mai observa.

Fiecare trage oala la focul lui, fiecare voteaza cu „echipa” lui si cateodata te trezesti singur cu adevarul .

Nu e usor sa fi contra curentelor cand cei multi merg in jos e greu sa urci si sa razbati printre ei…

„Intraţi pe poarta cea strâmtă.

Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. „

                                                                                             Matei 7:13-14

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Luca 13:24

 

Oare aceste versete nu sunt destul de clare ?

Sa ne gandim la pesti .Pestii morti sunt luati de curentul apei ,  pe cand pestii vii inoata împotriva curentului apei.

Asa este si cu cel care cauta si umbla in ADEVAR . El asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, crede ca are un Creator si de aceea el nu umbla ca lumea si pe caile ei stricate ci umbla potrivit cu adevarul, in curatie si dreptate .

Iata cateva articole ziditoare de pe blog-ul lui personal , blog care are ca si titlu

„Viaţa în mâinile tale 
Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎”

Eu as numii blog-ul lui : Cand esti trist , vino aici ! 🙂

1.

Puterea ascunsă în renunțare

Da da. Ai citit corect. Nu îți mai cer să nu renunți ci îți cer să renunți.
Este bine când citim pe Facebook atâtea citate motivaționale, spirituale, înțelepte care ne îndeamnă să nu renunțăm. Și eu le distribui, cred în ele și chiar eu scriu ceea ce mă inspiră viața și apreciez mult pe toți care fac asta. Cred în motivație, în inspirație și cred că asta e și vocația mea. Să îmbărbătez inimi, vieți, și să le dau un impuls. De câteva săptămâni însă, învăț ceva nou. Nu contradictoriu, ci de completare. De ajutor. Este vorba de puterea ascunsă în renunțare.

Am descoperit că dacă vrem să ne împlinim visul, nu trebuie doar să luptăm, ci trebuie să învățăm și să renunțăm. Desigur nu la destin, nu la vis, ci la tot ce ne ține pe loc sau ne încetinește. Bagaje inutile pe care le purtăm în minte, în suflet, în obiceiurile noastre de zi cu zi.

Acestea pot fi amintiri, momente de confuzie și teamă din trecut, eșecuri și durere. Pot fi obiceiuri proaste. Caracter îndoielnic. Lipsa stimei de sine. Lipsa unei bune organizări a vieții personale, de familie, la muncă. Pot fi relații, afaceri, proiecte personale în care nu am fost sinceri, dedicați, loiali. Sunt multe aspecte prin care trec oamenii, eu și tu.

Nu îți cer să le retrăiești, ci să vezi care din acestea sau altele au influență în prezent și te țin pe loc din progres, din propășire, din dezvoltarea ta spirituală, materială, financiară.

Puterea de mișcare, puterea de alergare…zborul tău trebuie să fie ușor, lin, să te împlinească. Nu trebuie să simți nimic apăsător sau ceva ce mereu te pălmuiește, te lovește dinlăuntrul tău.

Privește atleții. Ei nu sunt îmbrăcați gros, cu multe chestii pe ei. Nu au rucsaci în spate, nu au covoare și mobilă în brațe. Nu au cu 50 de kg în plus față de normal. Dacă ar fi așa, nu ar mai avea rost să se prezinte la concurs. Din start au pierdut.

Poți să privești deschis la tine însuți să vezi ce anume porți inutil. Poate fi un viciu care te îmbolnăvește și îți cheltuie banii. Poate fi irascibilitatea.
Citeste aici continuarea   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/02/puterea-ascunsa-in-renuntare.html

2.

Din mizeria Africii în topul Americii

Îmi plac poveștile de succes. Mă motivează, îmi dă entuziasm când văd cum alții nu au permis împrejurărilor și condițiilor grele în care erau cândva să le dicteze viitorul.

Aceștia nu au lăsat ca frica, ideile religioase înguste sau scepticismul să îi oprească în drumul lor spre succes. Când au luat decizia corectă de a-și urma visul a însemnat că viața era în deja mâinile lor. Și au știut ce să facă cu ea. Te invit să citești acest articol despre viața extraordinară a unui african care a ajuns mult mai departe decât el însuși a visat vreodată că poate ajunge.
S-a născut într-o perioadă dificilă din anii ’60 întruna dintre cele mai corupte, mizere și infracționale capitale din Africa. Kinsasha.

Dikembe Mutombo este al șaptelea copil din cei zece ai familiei Mutombo. La fel ca milioane de africani a cunoscut suferința care nu poate fi descrisă în cuvinte. Sărăcia, bolile, corupția, crima, violurile, răpirile, miliția Mai-Mai, războiul civil, au fost ingredientele de bază ale vieții din societatea în care el a crescut. Străzile murdare și fără canalizare, pe care dormeau zeci de mii de orfani goi și flămânzi, lipsa apei potabile și a unui loc unde cei bolnavi să fie tratați cu decență l-au făcut pe eroul acestei povestiri să își dorească cu disperare să schimbe ceva în acel loc.

Citeste aici continuarea http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/01/din-mizeria-africii-in-topul-americii.html

3.

Ai dreptul la fericire?

Cât de mult ai gândit și acționat în 2012 știind că ai dreptul la fericire?

În istorica Declarație de Independență a SUA găsim aceste remarcabile cuvinte ale lui Thomas Jefferson:

Noi susținem ca aceste adevăruri de la sine înțeles că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt ​​viata, libertatea, precum și căutarea fericirii.

Poate zici despre tine:Cine? Eu? Eu nu voi fi fericit niciodată„.

Ai dreptate. Nu vei fi fericit niciodată, dacă tu asta crezi despre tine. Nu te contrazic. Ești așa pentru că ai crezut așa. Ești așa pentru că ai acționat așa. Ești așa pentru că ai fost învățat să crezi în rău și nu în bine pentru viața ta.

Te rog nu căuta motive. Problema principală nu sunt motivele, ci modul în care tu le-ai interpretat și aplicat la viața ta. Despre asta este vorba.

Ai renunțat la căutarea fericirii după câteva dezamăgiri venite fie de la cei apropiați fie că tu te-ai dezamăgit pe tine însuți prin greșelile (complet lipsite de maturitate) pe care le-ai făcut.

http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2012/12/ai-dreptul-la-fericire.html

                   Alte articole interesante veti gasii  in  arhiva blog-ului   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/p/fiinta-umana.html

2012-059

Scrisoare de la Magda Adela

Draga mea/dragul meu,

Poate ca trec zilele si tu nu ai puterea sa fii fericit, sa fii cu un zambet pe buze!

Poate ca te consideri urat, poate ca simti ca tot ceilalti te privesc ciudat, nu vor sa aiba de-a face cu persoane ta,

te vorbesc pe la spate, sau poate ca a venit si acel pas in care nici nu vrei sa iti faci vreo poza, sa te mai uiti in oglinda…spunandu-ti: la ce sa ma uit???

La uratenia mea???

S-asa nimeni nu ma place, toti ma dispretuiesc pentru ca sunt urat(a ) !

Heyyyyy!!!!

In acesta zi eu vreau sa iti spun un lucru care ar putea sa iti schimbe perspectiva de a te privi!

Dumnezeu nu a creat oameni urati, tu esti cel mai special copil al Lui Dumnezeu, El te iubeste, El te-a facut asemenea Lui!

Stii, El a insamantat in tine ce deosebit: o inima, o inima….pe care nimeni nu ar putea sa ti-o fure pentru ca ea e un dar de la Dumnezeu!

Prin ea, tu reflecti frumutete, frumusete pe care nimeni nu o are!

Ea e aceea care face legatura cu Dumnezeu!

In tine, e ceva ce inca poate ceilalti nu vede, dar eu iti spun ca El vede!

Incearca sa devi orb la ceea ce cred altii despre tine, si incearca sa deschizi ochii la ceea ce crede Dumnezeu despre tine!

Nu mai fii trist, stii :iti spun un secret, cei care isi bat joc de tine, te ironizeaza, poate ca da sunt frumosi la fizic, dar ei au o inima „putreda”, pentru ca

un om cu o inima frumoasa, plina de cristale si comori date de la El, nu s-ar comporta asa cu tine!

As vrea sa te sfatuiesc, sa iubesti!

Iubeste tot ce a creat Dumnezeu! Lasa-L pe El sa te invete sa faci lucrul acesta, si atunci vei deveni o frumusete aparte!

In fiecare zi, de dimineata priveste-te in oglinda si spune-ti: sunt frumusetia lui Dumnezeu!

Pentru ca El m-a creat!

Si daca incerci sa faci lucrul acesta, ai sa vezi schimbarea!

Lui nu-i plac oamenii care in fiecare zi se plang,eu cred ca atunci cand tu iti spui ca esti urat, practic tu ii spui la Dumnezeu ca este urat, pentru ca Tu esti asemanat cu El!

NU-l dezamagi, nu-l fa sa sufere!

Cauta sa fii aceea frumusete, pe care multi dintre oameni nu o au,

multi pun pret pe frumusetia exterioara dar de fapt ei nu-si dau seama, ca

Dumnezeu pretuieste interiorul mai mult decat exteriorul!

E timpul sa incetezi a mai plange, e timpul sa incepi a vedea aceea frumusete pe care ti-o da El!

Incearca sa te maturizezi spiritual, incearca sa cauti sa faci lucruri prin care sa descoperi aceea frumutete , incearca sa fii tu insuti!

Nu uita, pentru El esti cel mai frumos om, pentru ca ochii Sai, reflecta frumusete, inima ta reflecta frumusete prin El! Fii mandru ca esti copilul LUi! Nu descuraja:

esti o frumusete aparte!asa iti spune El!

Cu mare drag , ti-am scris, fii inzestrat cu aceea lumina sa poti vedea frumusetia pe care ti-a dat-o El!

                                             Adela Magda

 

Meditatia zilei (14.01.2012) Astazi nu ai voie :…!

 

Meditatia zilei (03.12.2011)Sunt momente grele in viata!

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>