Aici gasesti tot ce doresti:poezii, articole diverse, filme, documentare, lectii de gramatica etc

welcomeoptimizedblack0dp  Bine v-am (re)gasit!

Am creat aceasta pagina special pentru voi.

In ultimul timp sunt tot mai multe dorinte si cereri diverse.

Pentru ca unii dintre voi nu va descurcati sa cautati in ARHIVA (care se gaseste pe partea dreapta a site-ului )  unde veti gasii sute de articole pe diferite gusturi am gasit o metoda simpla pentru a va ajuta direct.
Pe aceasta pagina veti putea lasa dorinta dvs. in legatura ce ceea ce doriti sa cititi sau sa va informati asupra unui subiect.

Nu detin toate raspunsurile dar voi incerca sa dau sau sa caut un raspuns adecvat la dorinta dvs.
Unii mi-ati scris ca doriti mai multe poezii crestine, altii va intereseaza sa cititi despre depresie, altii poate doriti sa va imbogatiti cunostintele de gramatica a limbii romane, altii aveti pasiune pentru documentare iar altii doriti filme crestine.
Jos in rubrica comentarii lasati cererea dvs si pana la o noua intalnire va doresc sanatate, pace, bucurii si binecuvantari.

Deasemenea daca aveti framantari, ganduri care nu va dau pace, probleme pentru care doriti sa ne rugam impreuna faceti click AICI pentru intrebari    

iar pentru rugaciuni speciale AICI

Va las niste Psalmi de citit si meditat :

Psalmii 1

1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!

2. Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!

3. El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.

4. Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vantul.

5. De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.

6. Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.

Psalmii 13

1. Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde fata de mine?

2. Pana cand voi avea sufletul plin de griji si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?

3. Priveste, raspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii,

4. ca sa nu zica vrajmasul meu: „L-am biruit!” Si sa nu se bucure potrivnicii mei, cand ma clatin.

5. Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina mantuirii Tale:

6. cant Domnului, caci mi-a facut bine!
Psalmii 14

1.  Nebunul zice in inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele.

2. Domnul Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere si care sa caute pe Dumnezeu.

3. Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.

4. Si-au pierdut mintea toti cei ce savarsesc faradelegea, de mananca pe poporul Meu cum mananca painea, si nu cheama pe Domnul?

5. Ei vor tremura de spaima, cand Se va arata Dumnezeu in mijlocul neamului neprihanit.

6. Radeti voi de nadejdea celui nenorocit…, dar scaparea lui este Domnul.

7. O! de ar porni din Sion izbavirea lui Israel!… Cand va intoarce Domnul inapoi pe prinsii de razboi ai poporului Sau, Iacov se va inveseli, si Israel se va bucura.
Psalmii 15

1. Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?

2. – Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima.

3. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.

4. El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi daca face un juramant in paguba lui.

5. El nu-si da banii cu dobanda si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.
Psalmii 63

1. Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa.

2. Asa Te privesc eu in Locasul cel Sfant, ca sa-Ti vad puterea si slava.

3. Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale.

4. Te voi binecuvanta, dar, toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile.

5. Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze,

6. cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu si cand ma gandesc la Tine in timpul privegherilor noptii.

7. Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

8. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma sprijina.

9. Dar cei ce cauta sa-mi ia viata se vor duce in adancimile pamantului;

10. vor fi dati prada sabiei, vor fi prada sacalilor.

11. Dar imparatul se va bucura in Dumnezeu; oricine jura pe El se va fali, caci va astupa gura mincinosilor.
Psalmii 142

1.  Cu glasul meu strig catre Domnul, cu glasul meu ma rog catre Domnul.

2. Imi vars necazul inaintea Lui si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.

3. Cand imi este mahnit duhul in mine,Tu imi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au intins o cursa.

4. Arunca-Ti ochii la dreapta si priveste! Nimeni nu ma mai cunoaste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu-i pasa de sufletul meu.

5. Doamne, catre Tine strig si zic: „Tu esti scaparea mea, Partea mea de mostenire pe pamantul celor vii.”

6. Ia aminte la strigatele mele, caci sunt nenorocit de tot. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, caci sunt mai tari decat mine.

7. Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihaniti vor veni sa ma inconjoare, cand imi vei face bine.

Asadar dragii mei prieteni

daca aveti intrebari indrazniti  sa intrebati , sa va deschideti si iesiti  va rog din pestera singuratatii , inferioritatii sau dezamagirilor.

La orice problema exista rezolvare!

fericire

 

Poezia „Fericire” de Costache Ioanid-text si video

O, drag cuvant cu chip fierbinte,
atat de des si cald rostit,
ce rar, intr-adevar, pe lume,
esti tu gustat si-mpartasit!
Ce urias tribut de lacrimi
si jertfe trebuie sa dea
sarmana inima-omeneasca
flamanda dupa fata ta!…

O, fericire-adanc ravnita
de-atatia oameni pe pamant,
ce multi asteapta cu ulciorul
vietii la izvoru-ti sfant!
Dar, vai, izvorul tau i-un picur
asa de-ncet si-atat de rar…
ca multi asteapta viata-ntreaga
un strop din tine, in zadar…

O, cati se-nghesuie spre tine,
calcand pe altii si lovind,
nadajduind sa te ajunga
furand, vanzand si-ademenind!
Dar pretul scump al mantuirii
si-al pacii constiintei lor
nu-ti poate cumpani comoara…
si vesnic fara tine mor…

Scump dar ceresc, O, fericire,
tu esti a celor blanzi si buni
ce de la Dumnezeu te-asteapta…
ca dar smeritei rugaciuni…
Dar si mai mult esti tu a celor
ce-au renuntat la tine-aici…
ca sa te poata da la altii
ce sunt mai parasiti si mici…

De cand deschis-am ochii catre soare
si-am invatat sa fac deosebire,
ma urmareste neinduratoare,
a tuturora trista intrebare:
-Ce este adevarata fericire?

Si ani in sir am cautat cu truda…
si am batut la portile-nchuiate…
caci imi spunea strigarea mea zaluda:
nu-i drept sa n-aiba cine s-o auda,
daca -s cu rost alcatuite toate…

Iar cea care zavoarele isi trase
a fost intaia tineretii poarta…
– In mine, zise, orisiscine poate
sa-si implineasca visurile toate…
Doar eu pot da o fericita soarta.

Dar un batran ce tocmai trecea drumul
imi spuse: _Tineretea e ca fumul!…

de alaturea c-un semn discret ma cheama
un calator ce stralucea-n vesminte…
– Doar aurul sa stii, de buna seama,
te face fericit si fara teama…
Numai bogatul e un om cu minte…

Dar gandu-atunci spre vorba sfanta zboara…
„Rugina roade orice comoara”…
Plecai incet catre academie
unde-nvatatii isi tineau conclavul,
Mi-au spus: – Doar in filozofie
deplin si fericit poate sa fie
aicea jos si slobodul si sclavul…

– dar si-ntre voi vad parca o tristete…
Si mai flamand plecai dupa povete.

Si rand pe rand m-au imbiat pe cale
mieroase glasuri, mintea sa-mi imbete.
Unii cantau virtutii osanale
altii placerii i-nchinau pocale…
Dar nu m-au vindecat de vechea-mi sete…

Cuprins de deznadejde si obida
m-am prabusit in praf ca o omida.
Cat oi fi stat acolo, nu stiu bine…
Stiu doar ca m-am simtit batut pe umar…
– Tu, omule cazut, ce e cu tine?
Trezeste-te! Nu vrei sa mergi cu mine?…
Cautarile s-au implinit la numar
si m-am trezit-si-am inceput sa murmur…
Chemarea Lui cand mi-a atins timpanul
am inteles ce aproape e limanul…

– dar cine esti, zisei eu din tarana,
si incercam sfios sa-I cat privirea.
M-a mangaiat usor strapunsa-I mana
si-abia soptit mi-a spus cu vocea-I buna:
– Te cautam demult… Eu sunt IUBIREA.
Si-am inteles, atunci, numai atunci cu adevarat ce este fericirea…AMIN

Autor:  Costache Ioanid      Album: Porumbite albe

frica,credinta

Muscă sau albină (poezie)-cuvinte intelepte

Muscă sau albină

În mica mea grădină-n miez de vară,
Când arşiţa-i mai blândă către seară,
Privea-am cu drag în razele de soare,
Albinele zburând din floare-n floare.

Lucrau de zor mereu neobosite,
Cu gingăşie culegând grăbite,
Polenul din petale, auriu,
Ce-l vor preface-n miere mai târziu.

Dar într-un colţ la groapa urâcioasă,
Unde se-aruncă ce-i stricat prin casă,
Cu-aceeaşi grabă muştele adună,
Gunoaie, după datina străbună…..

În drumul ei spre casă o albină,
Zburând prin a vecinului grădină,
Acesta o-ntrebă: albină dragă,
De unde vii, şi ce ai în desagă?

Albina îi răzpunse zâmbitoare:
De la vecinul tău, vai ce splendoare!
Are-n grădina lui flori minunate,
De-acolo noi vom deveni bogate…..

O muscă se opri şi ea să spună
Vecinului ce-i zise: ziua bună!
Şi eu am fost dincolo în grădină,
M-am desfătat din nou ca o regină.

A fost o zi plăcută şi frumoasă,
Azi mult gunoi voi duce iar acasă….
Când oare a putut s-adune,
Vecinul tău atâta stricăciune?

Privesc şi meditez adânc la toate….
Şi musca şi albina au dreptate!
Căci în grădina mea sunt flori frumoase,
Dar şi gunoaie hâde, urâcioase.

Numai, că fiecare se opreşte,
La lucrul care inima-l doreşte….
Albina caută flori înmiresmate,
Iar musca doar gunoaiele stricate.

Privind la ce se-ntâmplă în grădină
Eu mă întreb: Sunt muscă sau albină?
Caut eu la semeni partea lor cea bună?
Sau doar gunoaie precum musca-adună.

Din casa unui prieten bun sau frate,
Când plec adun gunoaiele stricate?
Sau duc cu mine numai lucruri bune,
Alese cu cerească-nţelepciune…

Ilie Belciu

cuvinte intelepte
prietenie,prietenii

imagini frumoase,nice photo
cuvinte,limab,sfaturi,versete

Am cautat iubirea de Costache Ioanid (versuri si video )

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.

Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
Costache Ioanid – Am cautat iubirea

insulaekklesia

insula ekklesia,binecuvantari

Cine-si da lui isi da, cine-si face lui isi face-text si videos

Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.

Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Locuia bietul mosneag.

Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.

Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.

Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.

Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”

An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.

Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.

Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.

El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
” Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face „.

Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,

Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.

Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.

Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,

Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
‘Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’.

Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.

Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.

Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.

Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
„Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? ”

„Cum sa nu” raspunse mosul,
„Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.

Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace”
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.

Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.

Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
” Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare”.

Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
„Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?”

„N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa”.

Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.

Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.

Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Amin.
Autor necunoscut



poruncile Domnului

versete,imagini versete,Psalmi

mesaje, darnicie,daruire,citate

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>