Puterea exemplului-Povestea profesorului…

Un om bătrân întâlneste un tânăr , care il întreabă: dumneavoastră vă amintiti de mine?
Si bătrânul zice NU! Apoi tânărul îi zice că a fost elevul său.
Si profesorul întreabă: ce faci acum, ce faci in viata de zi cu zi?
Ei bine, am devenit profesor ii zice tânărul.
O, ca mine răspunde profesorul.
Da…de fapt am devenit profesor că dumneavoastră m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.
Bătrânul curios întreabă in ce moment al vieții ai decis să fi profesor?
Atunci tânărul ii spune următoarea poveste:
intr-o zi, unul din prietenii mei, tot student, a venit cu un ceas nou, foarte frumos si eu m-am decis sa il fur si i l-am luat din buzunar.
Putin mai tarziu prietenul meu a remarcat si s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră . Ați venit in clasă imediat zicând : ceasul acestui student a fost furat in timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, sa il înapoieze imediat!
Eu nu l-am înapoiat pentru că nu am vrut.
Apoi ați inchis usa si ne-ati zis la toti sa ne ridicăm ca veti trece pe la fiecare, sa cautati in buzunar până când veti găsi ceasul. Dar ne-ați zis să închidem cu totii ochii.
Noi am inchis ochii si dumneavoastra ati căutat din buzunar in buzunar si când ați controlat in buzunarul meu ați găsit ceasul si l-ați luat. Ați continuat să controlați la toti colegii si când ati terminat ați zis: deschideti ochii! Avem ceasul!
Nu mi-ați zis nimic si n-ați mai mentionat vreodată acest episod.
De asemenea nu ați zis nici cine a furat ceasul.
In acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!
A fost cea mai rușinoasă zi din viata mea!!
Dar a fost si ziua in care am fost salvat să nu devin un hot, o persoana denigrata.
Dumneavoastra nu mi-ati zis nimic niciodată si chiar dacă nu mi-ați atras atenția ca v-am dezamagit ca să imi dati o lectie de morală, eu am inteles acest lucru foarte clar.
Si datorită dumneavoastra am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.
Va amintiti de acest episod?
Imi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu imi amintesc de tine pentru că si eu aveam ochii închisi in timp ce căutam….si adaugă mai departe: dacă pentru a corecta, trebuie să umilesti, înseamnă ca nu esti un bun profesor!Puterea exemplu

Maria Montessori -un film educativ de exceptie

Maria Montessori s-a născut în 1870 în Chiravalle, în provincia Ancona din Italia. După absolvirea Facultății de Medicină a Universității din Roma, în 1896 devine medic fiind prima femeie medic din lume. Preocupările ei din domeniul psihiatriei au condus-o spre studiul copiilor cu deficiențe pe care i-a observat iar  în tratarea lor  a folosit atât metodele medicale cât şi metodele pedagogice , care pot da rezultate bune în planul dezvoltării psihice…

     Acest film biografic prezintă viaţa unuia dintre cei mai mari pedagogi italieni, fondatoarea unei metode de învăţământ moderne, care îi poarta numele: Maria Montessori…

Pentru a urmarii filmul in intregime dati click AICI 

Vizionare placuta!

 

10 pilde crestine-10 Povesti cu talc

imagini natura1.
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.
Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:
– Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
– Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
– O, nu se poate așa ceva, domnule…
Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai, după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația, adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
– Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
– Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!…
– Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?…
Din sală, cineva a stigat iritat:
– Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!… Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!…
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!…
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
– Dau eu 10 pentru acest portret…
Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
– Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!…
Sala era în fierbere.
– Dați-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeștri!…La maeștri!…
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
– 10, odată!…10, de două ori!…
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
– Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din față, cineva a zbucnit:
– În sfârșit, putem trece la marea colecție!…
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
– Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
– Dar tablourile?!…Cum rămâne cu maeștrii?!…Colecția?!…
– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului! Cine Îl ia, moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă!
Omul care-l primește pe FIUL obține TOT!…
” Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”
1 Ioan 5:11-12

2.
La un crestin batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. Atins fiind de Cuvantul lui Dumnezeu acesta dorea sa traiasca de acum o viata frumoasa , curata si placuta Creatorului…
Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Crestine, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
– Da, crestine, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, crestinul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou”.
3.

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui curata si placuta. Într-o zi, aflându-se la rugaciune L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
– Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
– Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de ulei.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”.
Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de ulei.
Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
– La ce-mi trebuie Mie uleiul tău, omule?
Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei?
De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
Aşa era, omul se gândise numai la ulei.
– Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire.
Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat
4.
Rugăciunea neîncetată a unei femei simple

La un crestin venise o femeie să-si spuna necazurile. Ea l-a întrebat: „Frate, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”. Fratele a întrebat-o:

„Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog”. „Şi cum te rogi?”. „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: „Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: „Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: „Frate, o fi bună rugăciunea asta?”, iar fratele i-a spus asa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”.
5.

Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu. Profesorul i-a răspuns: „Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”. Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns: „Pentru că simţeam nevoia să respir”. Profesorul i-a răspuns:

„Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
6.
Harnicul, leneşul şi ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”
7.
Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

„Dragostea necondiţionată – rădăcina şi izvorul binelui”.
8.
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:

– Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?

– Sigur, boierule – a raspuns omul bucuros – ce trebuie sa fac ?

– Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? „E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!”

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.

Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

– Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.

In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

„Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi.”
9.
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!

Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: „Fie ce-o fi!” si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.

Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:

– E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari …

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:

– Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!

Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!

„In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.

In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul.”
10.
Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem unde sta peste noapte?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine”.

„Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine”.

 

    VA URMA 🙂 

 

iubirea by insulaekklesia

imagini versete

imagini spera

16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

131 de Povesti frumoase- ALEGE SI TU!

1. De ce ţipăm? (Mahatma Ghandi)b nice

2. Ce contează pentru tine?

3. Cei trei copaci

4. Legenda dragostei

5. Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi

6. Defect sau calitate?

7. Cele 3 cărări

8. Imposibil să satisfaci o femeie?!

9. Lecţia de alchimie

10. Bătrânul şi nepotul

11. Doar Timpul…

12. Secretul fericirii

13. Primeşti ce dăruieşti

14. Legenda celor opt minute

15. Broscuţa campion

16. 15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

17. Cei doi tăietori de lemne

18. Căruţa goală

19. Fereastra sufletului

20. Lupta cu sine

21. Dilema regelui

22. Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima

23. Inima perfectă

24. Viaţa ca un joc

25. Ce e cu adevărat important pentru tine?

26. Alege să evoluezi!

27. Creionul (Paulo Coelho)

28. Patul de lângă fereastră

29. Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

30. Capcana (Richard Quek)

31. Tot ceea ce spui vorbeşte despre tine (Bruno Ferrero)

32. Cutia cu piersici

33. Aşteptări şi binecuvântări

34. Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

35. Socrate şi zvonurile

36. Mărturia unei lumânări

37. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie

38. În timp înveţi (Jorge Luis Borges)

39. Un pahar cu lapte

40. Povestea supei din piatră

41. Şoimul

42. Cât valorează o oră?

43. Lustragiul şi criza financiară

44. Mentorul chinez

45. Pescarul fericit

46. Bătrânul tâmplar şi casa sufletului

47. Căţeluşul şchiop

48. Menirea unui câine

49. Călugării şi fata

50. Negustorul şi hoţul

51. Poveste din Rai

52. Ultimul biscuit

53. Defectul de fabricaţie al femeii

54. Furnicuţa

55. Preţuieşte prezentul!

56. Raiul şi Iadul

57. Califul evlavios

58. Percepţie

59. Puterea unei încurajări

60. Nisip şi piatră

61.  Permisul auto (Dan Puric)

62. Darul

63. Norul şi duna de nisip (Paulo Coelho)

64. Păţania măgarului bătrân

65. Statistică

66. Frânghia ataşamentului

67. Este foarte bine!

68. Poveste despre suflet

69. Dumnezeu versus ştiinţă

70. Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi

71. În ziua în care m-am iubit cu adevărat (Charlie Chaplin)

72. Ce înseamnă credinţa? (Arsenie Boca)

73. Păpuşa lui Susie

74. Noua Arcă

75. Şoarecele şi vaca

76. Hârtia aurie de împachetat

77. Ghinion sau noroc?

78. Cele unsprezece reguli ale lui Bill Gates

79. Bunăstare, iubire sau succes?

80. Şoricelul şi capcana

81. Viaţa ca un fluture albastru

82. Şopârla (George Pruteanu)

83. Adevărata educaţie

84. Ce înseamnă a dărui

85. Cine ridică primul piatra?

86. Wear sunscreen

87. Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa (Emma Bombeck)

88. Băiatul, fata şi cd-urile

89. Puterea propriului exemplu (Bruno Ferrero)

90. Paradoxul vremurilor noastre (Octavian Paler)

91. Cele şapte minuni ale lumii

92. Socrate şi Platon

93. Dragostea adevărată

94. Cutia de ţigări

95. Zece lucruri despre japonezi

96. Indiferenţa ucide!

97. Povestea bunicului căruia nu-i plăceau prăjiturile (Jacques Salome)

98. Nu uita niciodată să străluceşti!

99. Judecata lui Solomon

100. Biblia învingătorului

101. Pildă sufită (Idries Shah)

102. Principiul Narcisei Galbene

103. Femei mature – femei imature (Paulo Coelho)

104. Se poate

105. Pâinea şi hoţul (Henri Gougaud)

106. Decalogul lui Horaţiu Mălăele

107. Ce înseamnă să fii adoptat?

108. Un înger pe Pământ

109. Ţestoasa de pe stâlp

110. Povestea ceasului cu inimă(Vladimir Colin)

111. Ce este viaţa?

112. Prietenia, cea mai de preţ comoară

113. Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

114. Cele patru lumânări

115. Iepuraşul, pasărea şi pauza

116. Ultima scrisoare a lui Bob

117. Zece reguli pentru a trăi experienţa umană (Cherie Carter-Scott)

118. Povestea celor o mie de bile

119. Orbii şi elefanţii

120. Un geniu îşi ia rămas bun (Gabriel Garcia Marquez)

121. Avem timp (Octavian Paler)

122. O gustare cu Dumnezeu

123. Am învăţat (Kathy Kane Hansen)

124. Învaţă de la toate (Traian Dorz)

125. Vinovatul dovedit

126. Cei trei prieteni

127. Femeia puternică din spatele bărbatului de succes

128. Gâsca lui Stalin

129. Paharul cu apă şi stresul

130. Simţi că trăieşti în secolul 21…

131. Micul Suflet şi Soarele (Neale Donald Walsch)

Povesti cu talc preluate de la Margeluta 🙂

26b9a43332acc364c50da126c5da6482 - Kopie - Kopie

384816_440377942691625_1121718761_n5  DARURI by Insula ekklesia,pietregandul zilei,intelepciune

10 Povesti frumoase cu tălc (ilustratii crestine)

1.Facerea lumii

Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt 

– Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ?

Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: 

– Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? 

– Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! 

– E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? „Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

 Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

 Iubirea explica lucrul mainilor Sale.”

2.Cele 4 lumanari

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:

-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor… Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de-a doua:

-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard… Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.

-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse!

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau, pentru ca tu sa ai o viata plina de liniste, credinta si iubire!

3.Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

– Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

– Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

– Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

– Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

– Care este numele tău?

– Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

– Care este numele tău?

Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

– Numele meu este Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

– Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Morala:

La fel este şi în viaţa spirituală, păcatul este cel care ne adoarme, iar Domnul Isus este acela care  prin jertfa sa de pe cruce ne dă un nume nou, şi anume acela de crestin, dar singura datorie a noastra este să ne schimbăm viaţa  şi comportamentul. Dumnezeu să ne ajute, Amin.

4.Cel mai deștept adolescent din lume!

Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot și doi adolescenți, dintre care unul tocmai câștigase premiul la concursul Cel mai deștept adolescent din lume.

În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei și le-a spus:

– Am o veste rea și una și mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuși în scurtă vreme. Iar vestea și mai rea este că am numai trei parașute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbușindu-se cu avionul.

Pilotul a continuat:

– Eu am familie. Am soție și trei copii care mă așteaptă acasă. Am responsabilități. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre parașute.

Și cu asta, a apucat o parașută și a sărit. Imediat, Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume a fost următorul care a luat cuvântul:

– Eu sunt cel mai deștept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!

Astea fiind spuse, a apucat a doua parașută și a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:

– Fiule, ia tu ultima parașută. Eu sunt împăcat cu Domnul și sunt gata să mă prăbușesc cu avionul. Ia parașuta și sari.

– Liniștește-te părinte, a spus celălalt adolescent. Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

Morala:

De multe ori oamenii care sunt considerati destepti in scara ierarhica a lumii, in vreme de criza sunt cei mai fara pricepere, si pe deasupra si mandrii, orgoliosi, gandindu-se numai la ei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim mandri si sa ne punem increderea in El orice ni s-ar intampla, Amin.

6.Viata

Demult, a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat: 

– Ce este rau cu mine ? De ce nu imi gasesc linistea ? De ce nu sunt multumit de viata mea ? 

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat: 

– Cum e aceasta sticla ? 

– Este pe jumatate goala! – Vezi, i-a mai spus calugarul – eu o vad pe jumatate plina. 

In viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om, in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

 Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.

 „Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!”

 

ghiocei7.Prietenia, cea mai de preţ comoară

Într-o zi, Petru a găsit o ha
rtă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunseseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului.” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsitPRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala:

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” – prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor – de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii – şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. 

8.Cei doi vecini

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:

 

– Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?

 
A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:

 
– Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.

– Iti multumesc – i-a raspuns taranul – puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!

 
Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.

Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.

 

„Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna.”

9.Biblia

Un batranel avusese un vis.Era in beciul casei sale si dormea.Dintr-o data se starnise un vant asa de tare, incat toate paiele din saltea patului  fusesera luate de acel vant napraznic dar in dreapta batranelului era un copilas care in ciuda vantului ce sufla cu putere se duse si lua Biblia deschisa ce era pe masa si asa deschisa cum era o indrepta catre sfesnicul ce ardea si apoi spre batranel si iar indrepta Biblia deschisa catre sfesnic si iar spre batranel si dupa ce facu acest gest a treia oara vantul se oprise.

Morala:

Biblia este lumina si putere in fata furtunilor vietii.

10.Invins sau invingator

Când învingătorul comite o greşeală, spune: ”Am greşit!“ şi învaţă lecţia.
Când învinsul comite o greşeala spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii.

Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii.

Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existenţa ghinionului.

Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită şi nu îndrăzneşte să le înfrunte.

Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare.

Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”
Un învins spune: “Nu
sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”

Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească.

Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi încearcă să înveţe ceva de la ei.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi ţine seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face!“
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”

Un învingător este o parte din soluţie.
Un învins este o parte din problemă.

Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ţine seama de ”cărămida pe care trebuie să o pună”.

Jos pălăria pentru toţi învingătorii!

 

Nu uitati de cartea Ilustrații fierbinți de  Wayne Rice , pe  care o puteti citii gratis AICI .

Mai multe si mai frumoase ilustratii crestine veti gasii  AICI.

Domnul sa va binecuvanteze .Sa aveti o zi frumoasa si multa pace in familile voastre  🙂   🙂  🙂  

GOD BLESS YOU MY ONLINE FRIENDS  🙂  

ma multe vrabiicu sclipici

482262_440794909336316_1094454802_ncaprioaracine isi infraneazacitatenimic fara Dumnezeu

Experienta mea cu Dumnezeu -MARTURIA Cameliei Ionescu

Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica  🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂   Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.

I-am inteles dorinta  si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:

Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN

Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.

intareste.te

rama tabla

kj
Ps 118

rama tabla - Kopie

Povesti, lectii de viata-Ajutor dezinteresat

    Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa, dar din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan,  si cazand  s-a lovit destul de tare.

Suparat foc  a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ?

Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca mine ?

Chiar in acea clipa  tanarul s-a oprit si  cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat  ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el.

De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat poate  si pe altii de la o suferinta ca a lui.

Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti.

Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi.

Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.

Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.

Autor anonim

sakura11_110414_tokyo_06247662_444134762304677_1533622823_n

Casa celor 1000 de oglinzi-meditatia zilei

profile icons

    Primită pe E_Mail. Păstrată pentru cândva 🙂

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”.

Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.

Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Viata m-a invatat ca:

– lumea este amabila, daca eu sunt amabil;
– ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist;
– ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc;
– ca toti sunt rai, daca eu ii urasc;
– ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc;
– ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat;
– ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit;
– ca lumea se supara, daca eu ma supar si ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator.

Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

Unicul motiv ca sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit. Dumnezeu este electricitatea, dar becurile suntem noi! Bucura-te!

„Ziua de azi este o zi speciala deci, traieste-o ca atare!”  🙂

61620_176013825872918_1052591886_n

Povestea pantofarului sarac.DE LUAT AMINTE!

untitledghjjuzuEra o iarna friguroasa si vantul batea fara mila.

Tot satul era acoperit de zapada si casutele parca erau de vis.
In aceasta mica comunitate de evrei locuia la capatul satului o familie saraca.

El era pantofar dar iarna nu prea avea de lucru, cateodata si din cauza anotimpului caci iernile la ei in sat erau foarte reci…

Aveau o casuta micuta cu geamuri vechi pe unde intra frigul nemilos.

Lemnele putine nu au ajuns decat pentru cateva zile.In camara mai aveau cativa biscuiti si doi cartofi pe care tocmai ii pusese  la fiert…

Copilul plangea de frig desi era invelit in cateva paturi …

Era tarziu in noapte cand tatal copilului isi lua haina si iesi pe usa.Nu spuse la nimeni nimic , pur si simplu inima lui de tata nu mai putea indura 🙁
Isi indrepta pasii grabiti spre casa rabinului . Rabinul era bine vazut in acest sat datorita simplitatii si dragostei sale.

Pe langa toate acestea era si un om intelept si oamenii mergeau la el sa se sfatuiasca cu el cand aveau ceva de rezolvat sau cand intampinau probleme…
Cand ajunse la usa , batu incet si primul lucru isi ceru scuze de ora tarzie la care il deranjase.

Rabinul, om cu suflet mare, iubitor de oameni il invita inauntru .

Barbatul isi deschise sufletul si ii marturisii caci lemnele erau terminate si lipsa focului in casa era de nesuportat. Rabinul il linistii asigurandu-l ca va face tot posibilul  sa il ajute. Tot satul stia ca rabinul era un om modest caci

orice conducator spiritual nu poate sa fie bogat caci mereu trebuie sa ajute si chiar Domnul Isus a zis „pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi…Matei 26:11

Domnul Isus a fost sarac desi avea posibilitatea sa fi cel mai bogat dar El mereu s-a dat ca exemplu si chiar si ucenicii erau oameni simpli,modesti …

Crestinii adevarati nu au umblat ca sa se imbogateasca ci ei au cautat Imparatia cerurilor  intr-o simplitate si dragoste autentica…

Cum poti sa fi bogat cand in comunitatea ta exista atatea nevoi , fie printre cei care te au ca lider spiritual fie printre semenii tai ,vecinii tai ….?

Rabinul nostru ii facu repede un ceai fierbinte si ii citii niste Psalmi asigurandu-l ca totul va fi bine….

„Du-te fiule in pace la familia ta ca Dumnezeu va purta de grija”

A doua zi dis de dimineata rabinul cu pasi grabiti pleca in sat .Era o dimineata rece si plapuma alba de zapada  era neatinsa.Ninsese toata noaptea  si fiecare era la casa lui cautand cat se poate sa fie cat mai bun prieten cu sobita calduroasa 🙂

Cu inima plina de speranta se opri  in poarta unui om bogat.

Acesta foarte amabil caci rabinul era foarte respectat de sateni,il invita inauntru.

Rabinul il lua de mana si il trase usor afara …

Bogatul era in camasa si incepu sa tremure putin in timp de rabinul isi incepu povestea pantofarului sarac.

Dorea sa il intrerupa ca sa dicute linistiti in casa la caldura dar rabinul il asigura ca e pe punct de plecare astfel bogatul aflase toata povestea familiei sarace din capatul satului …

Cand mainile bogatului erau inghetate rabinul le prinse in mana lui si ii spune cu o voce calda :

Trebuie sa plec…Acum vei sti ce ai de facut …
Bogatul intra in casa direct la soba si o striga pe sotia lui.

„Draga mea pregateste ceva de mancare asa cum ti-ar placea tu sa primesti daca ai fi saraca caci azi avem harul sa implinim Cuvantul din Matei 7:12 ” Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel …”
Dupa ce se imbraca bine incarca singur o caruta mare de lemne si pleca in sat.

Oamenii cand il vazura se mirau si nu stiau ce sa creada caci bogatul mereu platea pentru diverse servicii si niciodata nu era vazut prin sat singur sau lucrand ceva….
Prin viscol,prin frig ,  bogatul strabatea satul.

La capatul satului rugaciunile se indreptau in sus dar  din cand in cand erau intrerupte de  viscolul care ameninta puternic….
In timp ce mai puneau cateva paturi  la geam privirea aluneca pe fereastra.

In fata casei sosise o caruta straina.Barbatul alerga degraba afara si saluta politicos pe satean.

Acesta plin de bucurie desi nasul era rosu si mainile inghetate ,il imbratisa pe barbat spunandu-i :

V-am adus niste lemne si ceva de mancare ,hai repede sa le descarcam si sa facem focul sa povestim….

               Povesti,lectii de viata by Angela Insula Ekklesia

„Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească     „Prov.11:24

Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.Ecles.5:19

Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. Prov.19:1

Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.Matei 19:23

Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. Prov.18:11

Ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?Isaia 10:3

  • „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”

  • Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

  • Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el,

  • şi nu se îmbogăţeşte faţă de

  • Dumnezeu.”

  • 22Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

  • Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

  • Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte.

  • Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

  • Luca 12:19-24

  • 29613_447927611932674_2128028113_nby Insula Ekklesia