O poveste cu multa invatatura…

porumbel,porumbelul paciiAm auzit mai demult o poveste care m-a pus pe ganduri si ori de cate ori ma gandesc la ea inca mai invat din ea :)
E o poveste adevarata dar nu imi aduc aminte unde s-a intamplat…
Se spune ca un pastor foarte credincios si devotat adunarii unde slujea se implica foarte mult in tot ce era de ajutat si de facut in comunitate.Cateodata era vazut cu femei, cateodata cu saracii iar deseori cu cei batrani dar cu toate acestea gura lumii era tot mai pornita impotriva lui.
El nu prea lua in seama toate vorbele si isi vedea de treaba si tot ce facea facea cu dragoste si frica de Dumnezeu…
Intr-una din zile o fata de la ei din adunare a ramas insarcinata si tatal ei suparat foc o lua la bataie sa spuna cu cine a ramas insarcinata.Fata de frica mintii si zise cu pastorul.Tatal ei cand auzii una ca asta infuriat foc merse direct la el.Acesta incercu sa il linisteasca dar nu avu pe cine…Cand s-a nascut copilul tatal fetei lua copilul si in plina adunare ii zise pe un ton acuzator : Tine-l si creste-l ca e al tau! Toti se uita mirati si nu stiau ce sa creada.
Pastorul credincios si om curat la suflet lua copilasul si il crescu cu toata dragostea afara din comunitate si departe de lumea rea care nu se mai oprea din barfit…
Dupa cativa ani fata nu mai putu sa tina secretul si merse la comunitate si la tatal ei sa spuna adevarul.Toata comunitatea era rusinata de gresala ce o facuse si il chema inapoi pe pastor sa le slujeasca caci asa om rar este dat sa vezi…

Viata e plina de surprize,  bune si rele dar din toate avem de invatat…caci nimic nu-i la voia intamplarii.

Cu respect Angela I.E.

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata. (Iacov 2:12-13)

Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea! Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii ci judecător! DAR TU CINE EŞTI (DE VORBEŞTI SAU) DE JUDECI PE APROAPELE TĂU?” (Iacov 4:11-12)

 

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. (Matei 7:12)

versete,mesaje

poză,versete,mesaje

Zambetul se cearta cu lacrima

-Eu sunt cineva! Eu sunt important! Dar tu…

La fel a gândit într-o zi și Zâmbetul care stătea agățat de un nor și privea spre Lacrima care tocmai stătea să cadă.
-Mereu ești nehotărâtă!

Ba te rostogolești ca un pârâu de munte, ba te ții cu dinții de pleoape! Nici tu nu știi ce să faci! Ești fără rost! Nu faci altceva decât să întuneci chipul oamenilor și să le înroșești ochii. Toată lumea visează la mine pe când tu, nu ești dorită de nimeni. Ești inutilă!
-Cine ești tu să mă judeci?

spuse Lacrima printre suspine.

Cine îți dă dreptul să te consideri mult mai bun decât mine?

Singurul care ar putea decide asta, este cel care ne-a creat. Să-L lăsăm pe El să decidă.
Împreună au urcat până la Dumnezeu, zâmbetul sărind vioi din nor în nor iar lacrima scurgându-se greoaie și sărată și întunecând cerul.

-Știu de ce ați venit!spuse Dumnezeu.

Pentru oameni, atât zâmbetul cât și lacrima sunt la fel de importante atâta timp cât păstrează un echilibru.

Altfel nu v-aș fi făcut!

Rostul vostru este să vă completați reciproc.

Ce s-ar face sufletul omului cuprins de dor și de tristețe dacă nu ar avea lacrimi să plângă? S-ar zbuciuma la nesfârșit! Și după ce și-a golit tristețea, tu, Zâmbete vii să dai chipului lumină. Dacă omul ar zâmbi tot timpul, nu ar ști să te mai aprecieze.

Mai multe si mai frumoase gasiti pe facebook la Naivul 🙂

lacrimi1420350_204754546289518_1150463844_n - Kopie (2)

Povestea pantofarului sarac.DE LUAT AMINTE!

untitledghjjuzuEra o iarna friguroasa si vantul batea fara mila.

Tot satul era acoperit de zapada si casutele parca erau de vis.
In aceasta mica comunitate de evrei locuia la capatul satului o familie saraca.

El era pantofar dar iarna nu prea avea de lucru, cateodata si din cauza anotimpului caci iernile la ei in sat erau foarte reci…

Aveau o casuta micuta cu geamuri vechi pe unde intra frigul nemilos.

Lemnele putine nu au ajuns decat pentru cateva zile.In camara mai aveau cativa biscuiti si doi cartofi pe care tocmai ii pusese  la fiert…

Copilul plangea de frig desi era invelit in cateva paturi …

Era tarziu in noapte cand tatal copilului isi lua haina si iesi pe usa.Nu spuse la nimeni nimic , pur si simplu inima lui de tata nu mai putea indura 🙁
Isi indrepta pasii grabiti spre casa rabinului . Rabinul era bine vazut in acest sat datorita simplitatii si dragostei sale.

Pe langa toate acestea era si un om intelept si oamenii mergeau la el sa se sfatuiasca cu el cand aveau ceva de rezolvat sau cand intampinau probleme…
Cand ajunse la usa , batu incet si primul lucru isi ceru scuze de ora tarzie la care il deranjase.

Rabinul, om cu suflet mare, iubitor de oameni il invita inauntru .

Barbatul isi deschise sufletul si ii marturisii caci lemnele erau terminate si lipsa focului in casa era de nesuportat. Rabinul il linistii asigurandu-l ca va face tot posibilul  sa il ajute. Tot satul stia ca rabinul era un om modest caci

orice conducator spiritual nu poate sa fie bogat caci mereu trebuie sa ajute si chiar Domnul Isus a zis „pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi…Matei 26:11

Domnul Isus a fost sarac desi avea posibilitatea sa fi cel mai bogat dar El mereu s-a dat ca exemplu si chiar si ucenicii erau oameni simpli,modesti …

Crestinii adevarati nu au umblat ca sa se imbogateasca ci ei au cautat Imparatia cerurilor  intr-o simplitate si dragoste autentica…

Cum poti sa fi bogat cand in comunitatea ta exista atatea nevoi , fie printre cei care te au ca lider spiritual fie printre semenii tai ,vecinii tai ….?

Rabinul nostru ii facu repede un ceai fierbinte si ii citii niste Psalmi asigurandu-l ca totul va fi bine….

„Du-te fiule in pace la familia ta ca Dumnezeu va purta de grija”

A doua zi dis de dimineata rabinul cu pasi grabiti pleca in sat .Era o dimineata rece si plapuma alba de zapada  era neatinsa.Ninsese toata noaptea  si fiecare era la casa lui cautand cat se poate sa fie cat mai bun prieten cu sobita calduroasa 🙂

Cu inima plina de speranta se opri  in poarta unui om bogat.

Acesta foarte amabil caci rabinul era foarte respectat de sateni,il invita inauntru.

Rabinul il lua de mana si il trase usor afara …

Bogatul era in camasa si incepu sa tremure putin in timp de rabinul isi incepu povestea pantofarului sarac.

Dorea sa il intrerupa ca sa dicute linistiti in casa la caldura dar rabinul il asigura ca e pe punct de plecare astfel bogatul aflase toata povestea familiei sarace din capatul satului …

Cand mainile bogatului erau inghetate rabinul le prinse in mana lui si ii spune cu o voce calda :

Trebuie sa plec…Acum vei sti ce ai de facut …
Bogatul intra in casa direct la soba si o striga pe sotia lui.

„Draga mea pregateste ceva de mancare asa cum ti-ar placea tu sa primesti daca ai fi saraca caci azi avem harul sa implinim Cuvantul din Matei 7:12 ” Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel …”
Dupa ce se imbraca bine incarca singur o caruta mare de lemne si pleca in sat.

Oamenii cand il vazura se mirau si nu stiau ce sa creada caci bogatul mereu platea pentru diverse servicii si niciodata nu era vazut prin sat singur sau lucrand ceva….
Prin viscol,prin frig ,  bogatul strabatea satul.

La capatul satului rugaciunile se indreptau in sus dar  din cand in cand erau intrerupte de  viscolul care ameninta puternic….
In timp ce mai puneau cateva paturi  la geam privirea aluneca pe fereastra.

In fata casei sosise o caruta straina.Barbatul alerga degraba afara si saluta politicos pe satean.

Acesta plin de bucurie desi nasul era rosu si mainile inghetate ,il imbratisa pe barbat spunandu-i :

V-am adus niste lemne si ceva de mancare ,hai repede sa le descarcam si sa facem focul sa povestim….

               Povesti,lectii de viata by Angela Insula Ekklesia

„Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească     „Prov.11:24

Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.Ecles.5:19

Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. Prov.19:1

Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.Matei 19:23

Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. Prov.18:11

Ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?Isaia 10:3

  • „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”

  • Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”

  • Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el,

  • şi nu se îmbogăţeşte faţă de

  • Dumnezeu.”

  • 22Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

  • Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

  • Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte.

  • Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!

  • Luca 12:19-24

  • 29613_447927611932674_2128028113_nby Insula Ekklesia

Vasul crăpat-lectii de viata

O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.

La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietul vas crăpat era ruşinat de imperfecţiunea sa.

După 2 ani, acesta i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
-Mă simt atât de prost, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!

Bătrâna a zâmbit şi a spus:

-Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, în să pe cealaltă nu? Asta pentru că ţi-am ştiut defectul şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, iar, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi împodobesc casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa.

Fiecare dintre noi avem defectul nostru.

Însă crăpăturile şi defectele ne fac viaţa mai interesantă.

Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să găsim până şi în defecte ceva pozitiv….

 

Ps.Asa cum spuneam altadada  suntem diferiti dar impreuna deosebiti precum culorile minunate care redau frumusetea naturii,a florilor si a tot ce e frumos 🙂

Timpul schimbarii-o poveste de la Angelica

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot 🙁

 Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut 🙁

 Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
– Da, părinte, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel?

Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar , cu timpul, el prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău.

Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar

fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet,

căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată.

Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou.”

                            AMEN  AMEN  AMEN

Frumoasa poveste!!!

Iti multumesc Angelica pentru tot ce imi trimiti 🙂   Multumesc cu aceasta ocazie si lui Adi (Bruxelles ) pentru toate recomandarile ,deasemenea va multumesc tuturor si chiar daca nu reusesc sa le public pe toate totusi ele sunt luate in considerare si salvate urmand asa pe rand sa le fac public…

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>