În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Meditatia zilei (08.09.2012) Sunt in lumina sau in intuneric?!

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.

2 Samuel 22.29

Sunt eu în lumină?

Atunci Tu Doamne eşti lumina mea.

Dacă Tu dispari, bucuria mea se duce; dar atât timp cât Tu eşti cu mine,

pot sa mă lipsesc de luminile ştiinţei şi de flăcările civilizaţiei.

Ce lumină aruncă prezenţa lui Dumnezeu peste toate lucrurile!

S-ar zice că un far îşi întinde razele sale până la douăsprezece mile, dar Dumnezeul nostru nu este numai un Dumnezeu de aproape, ci şi un Dumnezeu care este zărit la mari distanţe,

chiar din ţara vrăjmaşului.

O, Doamne, când dragostea Ta umple inima mea sunt fericit ca un înger. 🙂

Tu eşti toată desfătarea mea.

Sunt eu în întuneric?

Atunci Tu, Doamne, luminezi întunericul meu.

În scurt timp, lucrurile se schimbă. Treburile mele pot să fie din ce în ce mai întunecate şi un nor se poate îngrămădi peste alt nor;

dar când se va întuneca aşa de mult încât să nu-mi pot vedea nici mâna, voi vedea totuşi mâna Domnului.

Când eu nu văd nici o lumină în mine şi n-o găsesc nici la prietenii mei, nici în lumea întreagă,

Dumnezeu care a zis: „Să fie lumină” şi a fost lumină,

poate să facă din nou această lucrare şi să mă lumineze.

El va vorbi şi soarele va răsări din nou pentru mine.

Eu nu voi muri, ci voi trăi. Iată că ziua se apropie. Acest verset luminos, scris la început, străluceşte ca luceafărul de dimineaţă şi după câteva ore voi bate din palme de bucurie.

                          de C.H.Spurgeon





Versetul zilei

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 4:17

Gandul zilei

Cateodata  e bine sa nu dai  explicatii la nimeni ,cine vrea sa te accepte asa cum esti cu  bune si rele ,cu ciudatenii uneori,cu bucurii sau tristeti …te  va accepta si daca va dorii sa stie cu adevarat mai multe despre tine atunci va trebuii sa aiba rabdare si dragoste sa afle 🙂   (Angela I.E.)

Tu iti ti principile ? Oare am gresit cu ceva ?

Dragii mei

 am avut ieri o zi ciudata si parca a venit totul  asa deodata pe negandite….

Nu a fost o tragedie dar tensiunea era maxima si credeam ca acum se sparge pachetul de nervi si pierd un prieten dar Domnul Dumnezeu mi-a aratat inca o data ca ma iubeste si e cu mine….

Totul a inceput dis de dimineata….Ne urcam in autobuz si prietenul meu ( a nu se intelege gresit 🙂 e vorba de un prieten bun,o cunostinta ) cumpara doua bilete de autobuz apoi calatorim urmand ca imediat cand ne dam jos din autobuz sa-i restitui banii la care el vrea sa imi dea rest adica sa retina doar biletul meu la care eu ii spun cu un zambet special 🙂  lasa acum asa ca nu ai servici si cand ai tu bani mi dai tu inapoi …

la care el zambeste si a inteles ca nu trebuie sa mi dea inapoi….

Vedeti cum functioneaza o prietenie ?

El a inteles clar ca nu mai trebuie niciodata sa mi dea ,mi-a inteles ideea  si nu mai era  nevoie de multe explicatii…

Sper sa nu sune a lauda dar e important acest aspect pentru relatariile urmatoare caci mergem impreuna sa rezolvam niste acte atat pentru mine cat si pentru el  urmand sa mancam ceva la care eu vreau sa platesc dar el zice las ca mai am niste marunti si platesc eu caci pana imi intra banii nu am nevoie de bani …

Insist sa platesc eu pana devin pisaloaga 😉 apoi el imi da o privire si ma face sa inteleg  sa termin cu astea ca  asa a hotarat el 🙂  no comment 🙂

Trec ziua cu bine urmand ca seara sa merg la o prezentare a produselor Vemma.

„Intamplarea”   face ca acelas prieten asteapta cu mine autobuzul spre  aceasi  destinatie…

Merg spre un bankomat sa scot niste bani caci mai eram 8 minute pana la aparita autobuzului.

Intre timp prietenul meu imi cere niste bani sa-si cumpere tigari la care eu il refuz automat lasandu-l perplex ….

Incepe sa fie nervos,sa se agite si parca nu-i vine sa creada…Inainte cu cateva ore si-a cheltuit  toti banii din buzunar pentru mine si acum eu il refuz categoric…

Cu tot calmul posibil desi simteam o tensiune si o stare ciudata il refuz inca o data explicandu-i frumos de ce….

Nu pot sa-ti dau bani pentru tigari pentru ca acesta e principiul meu de viata si eu

 nu imi incalc principile…Ti-e foame ? vrei sa-ti cumpar ceva de mancare ? Nu poti sa-ti platesti chiria,curentul ? Te pot ajuta in privinta aceasta cand e nevoie si  daca am bani in momentul respecti v  dar sa-ti cumperi tigari nu pot sa te ajut ….

Ai nevoie de ele ,

tin de foame,cald sau poti sa renunti ca asa te-ai laudat intr-o zi ca nu esti legat de ele  si ca poti sa renunti deci uite acum dovedeste-mi ca eu nu am uitat ce mi-ai zis 🙂

Ajung  la automat scot banii ii bag in portmoneu si el se uita la mine nervos si agitat apoi zice : ok!  da-mi sa-mi cumpar un ziar …

Hei! ai chef de glume ii raspund ti-am zis ca am principile mele si nu ma schimb si  te rog frumos sa nu te superi pe mine dar eu imi tin principile si nu fac exceptii….

Tu nu ai principii ? Fiecare om are principile lui de viata ….

Ti le schimbi ? Nu ai coloana vertebrala,te sucesti ? Ce fel de om esti ……Pe om il cunosti  daca isi tine cuvantul asa cum scrie in Proverbe 24:21

să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!

Mi-a fost foarte greu sa il refuz si vazandu-l in starea aceea parca aveam  putina teama 🙁 …Nu poti sti cum reactioneaza un om in diverse situatii si mai ales in cele neforabile lui….

Am inceput sa ma rog in gand si sa-l rog pe Domnul sa imi dea intelepciune ce sa fac …ma intrebam oare am gresit cu ceva ,oare ce o sa creada despre mine ca sunt fanatica …ganduri peste ganduri,rugaciuni peste rugaciuni mi-a cuprins  mintea in acele 8 minute….

dupa care

 am simtiti o pace si o liniste deplina

cu toate ca am calatorit 30 minute timp in care eram relaxata si fericita ca am putut  sa-mi tin principele indiferent de ce cred altii despre mine….

A fost o seara binecuvantanta  🙂

Un campion la ciclism ne-a marturist ce sanatoasse si naturale sunt produsele  Vemma si apoi am cumparat niste brosuri si cateva energizate naturale de la compania Vemma  .

I-am intins un energizant apoi am stat la masa de afaceri cu un reprezentant Vemma  peste o  ora desi ma gandeam ca imi va cere din nou bani pentru tigari caci prezentarea produselor a fost la un hotel,loc unde se putea cumpara lejer orice…

Nu va pot descrie exact prin ce am trecut dar atat va pot spune ca

am simtit biruinta si dragostea Domnului,prezenta Lui in viata mea si puterea Lui care m-a ajutat sa-mi tin principiile ….

Ai si tu principii ? Le ti sau te duce vantul dintr-o directie in alta ???

Crezi cum va ca am gresit refuzandu-l sa-i dau bani pentru tigari pentru un lucru care nu satura,pentru un lucru care nu avea nevoie ,pentru un lucru irelevant,nefolositor  ?????

(Isaia 55:2 De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. )

Vedeti dragii mei

asa vin unele situatii in viata noastra pe neasteptate de aceea sa fim gata sa raman tari in ceea ce credem ,in ceea ce gandim…

principile noastre bune sa ramana in picioare indiferent de furtuni si vanturi ,ploi si viscole,oricat de puternice ar fi ele …

Am uitat sa va zic ca i-am zis ca daca ii dau bani pentru tigari fac un pacat caci atunci e ca si cum eu fumez ….el a ras CE PACAT !!!

dar eu i-am explicat frumos ce cred si de ce cred cu toate ca pana acum nu am reusit sa vorbesc cu el prea multe de DOMNUL

caci nu-l intereaza subiectul si cred ca Domnul va pregatii s
i inima lui

 sa inteleaga planul minunat de mantuire prin Domnul Isus Christos si va intelege de ce am procedat asa si va putea sa se bucure din plin de cuvintele din Deut 11:1 si Deut.8:6

Să iubeşti, dar, pe Domnul Dumnezeul tău

 şi să păzeşti întotdeauna învăţăturile Lui,

legile Lui,

 rânduielile Lui şi poruncile Lui.

  Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău,

 ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.  AMEN    AMEN   AMEN 


Meditatia zilei (18.12.2011)Doresti eliberare,iertare,mangaiere si rezolvare?