Documentar-Adevarata fata a mormonilor-important de stiut

https://www.youtube.com/watch?v=PfDXStFF8Es&list=PL01I-eaOymcnnv8nYFWyJ8yJFaFxMm_9X&index=3

Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului! de Raul Enyedi (un mare semnal de alarma)

porumbel,floare,paceScriu acest articol deoarece construcţia atâtor lăcaşe de cult, cu ajutorul banilor publici, mi se pare mai mult decât îngrijorătoare, atât în calitate de cetăţean român care vede că se închid şcoli şi spitale pentru că Statul nu are fonduri pentru a le întreţine, cât şi în calitate de creştin şi păstor, care cunoaşte învăţăturile lui Iisus şi ale apostolilor şi aversiunea lor faţă de clădirile de cult.

Unicul spital din oraşul meu a trebuit să se închidă din lipsă de fonduri, şcolile nu au bani pentru reparaţii, oraşul are datorii pe mulţi, mulţi ani de acum încolo, şi, cu toate acestea, s-au găsit fonduri suficiente pentru ca fiecare cult să primească sume destul de frumoase.

Nu m-a indignat doar faptul că edilii locali au folosit aceşti bani pentru a câştiga capital politic, ci şi faptul că reprezentanţii bisericilor au fost mai mult decât bucuroşi să întindă mâna şi primească aceşti bani.

Pare că în Scripturile lor, Mântuitorul spune: „Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului”!
Situaţia din oraşul meu nu este însă o excepţie.

De la Revoluţie încoace s-au construit mii de clădiri bisericeşti cu sprijin financiar de la stat sau de la autorităţile locale, şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, Catedrala Mântuirii Neamului este în plină construcţie.

De ce e nevoie de atâtea clădiri?

Care le este rostul ?  (dar sincer…)

Care e argumentaţia logică pentru investiţia în aceste clădiri şi validă este ea? Acestea sunt câteva întrebări la care fiecare român, credincios sau nu, ar trebui să caute răspunsuri.
Este evident că scopul acestor noi lăcaşe de cult nu este unul utilitar, căci, dacă ar fi aşa, atunci nu s-ar construi clădiri noi decât dacă prezenţa regulată a credincioşilor la slujbă le face pe cele vechi neîncăpătoare.

Cu siguranţă că Catedrala Mântuirii Neamului nu se construieşte deoarece toate bisericile din Bucureşti sunt pline ochi de enoriaşi, aşa încât e nevoie de mai mult spaţiu pentru desfăşurarea slujbelor!
Atunci de ce se investeşte atât de mult în clădiri bisericeşti?

Pentru că Biserica pretinde că o astfel de clădire este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu.

Lui Dumnezeu nu I te poţi ruga sau închina în mod adecvat decât la biserică.

Rugăciunile spuse în natură, la birou, la volan sau acasă trebuie că sunt mai puţin eficiente, pentru că nu au fost rostite în spaţiul sacru. Dar pe ce se bazează Biserica atunci când emite astfel de pretenţii? Pe Sfânta Scriptură? Pe învăţăturile Mântuitorului? Nici vorbă!
Unde i-a întâlnit Iisus pe oameni?

Afară, în aer liber, pe malul mării, în case particulare, etc.

Nu locul contează, ci întâlnirea propriu zisă cu Dumnezeu.

Iisus nu a zidit nicio clădire de cult unde să se întâlnească cu oamenii şi nu a avut nimic bun de spus despre marele Templu de la Ierusalim.

El a învăţat că nu este nevoie să mergi la Templu (într-o clădire sacră) pentru a te închina lui Dumnezeu, ci Îl poţi întâlni în orice loc.

Apostolul Pavel învaţă că „Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele sunt în ea… nu locuieşte în temple făcute de mâini”, că Dumnezeu este interesat de oameni, nu de ziduri.

Preocuparea pentru clădiri, investirea în construcţii bisericeşti şi nu în oameni înseamnă o încălcare gravă a învăţăturilor şi practicii lui Iisus Hristos.
Din moment ce Biserica nu a preluat de la Iisus şi de la apostoli înclinaţia spre şantiere, care să fie motivul pentru care se crede că tocmai aceste construcţii bisericeşti ar fi răspunsul la nevoile societăţii noastre?

Iată care este motivul: Clasa preoţească pretinde că intermediază relaţiile omului şi ale societăţii cu Dumnezeu.

Ne-o putem imagina ca pe un fel de firmă de intermedieri. Ca orice firmă, are nevoie de un sediu, de un spaţiu în care să se desfăşoare aceste intermedieri. Cu cât există mai multe astfel de spaţii, cu atât omul va ajunge mai uşor la locul de întâlnire cu Dumnezeu. De aceea se insistă atât de mult pe clădirile bisericeşti.
Ideea Bisericii Ortodoxe că omul obişnuit nu poate avea acces la Dumnezeu, nu I se poate ruga sau închina decât prin intermedierea Bisericii, reprezentată de anumiţi oameni care se îmbracă şi vorbesc ciudat, este una total greşită.

mercedesul-patriarhului,preoti,ortodoxie,

Această idee este cea mai eficientă sursă de manipulare religioasă.

Credinciosul trebuie să asculte orbeşte de ceea ce îi spune preotul, altfel îşi va pierde accesul la Dumnezeu (ne amintim cu toţii de dictonul preoţesc, „crede şi nu cerceta.”).

Iisus Hristos şi apostolii Săi au condamnat o astfel de idee şi au susţinut că fiecare credincios poate avea acces liber la Dumnezeu, fără intermedierea vreunui om sau vreunei instituţii.

Faptul că omul nu depinde de preoţi sau de spaţii sacre pentru a se putea închina lui Dumnezeu este o trăsătură esenţială a creştinismului autentic.
Acum, chiar dacă concepţia Bisericii despre necesitatea atâtor lăcaşe de cult este greşită, nu ar fi o problemă pentru societate dacă costurile de construcţie şi de întreţinere a acestor clădiri ar fi suportate strict de Biserică (adică dacă ar fi cu profil privat).

Greşeşti, dar pe banii tăi. Problema este că Biserica pretinde bani publici pentru astfel de clădiri. Iar aici nu mai este în regulă. În opinia ei, Biserica face o slujbă publică, intermediind între Dumnezeu şi neamul românesc, prin urmare, preoţii ei ar trebui să fie plătiţi din bugetul public, iar marea Catedrală a Mântuirii Neamului (un fel de sediu central al acestei firme de intermedieri) ar trebui să fie construită, măcar parţial, din banii publici.
Dacă foloseşte bani publici, atunci Biserica trebuie trasă la răspundere, trebuie făcută responsabilă pentru partea ei de contract. Trebuie să garanteze că prin construirea Catedralei Mântuirii Neamului tot neamul românesc va fi mântuit de Dumnezeu odată cu punerea în funcţiune a catedralei. Trebuie să garanteze, prin contract, că prin intermedierea sau slujba preoţilor în această catedrală, Dumnezeu, într-o anume perioadă de timp, va vindeca poporul nostru, dacă nu de altceva, măcar de corupţie, de „tupeul jegos” şi de lipsa de asumare demnă a responsabilităţii! Şi trebuie să justifice de ce astfel de medieri ale preoţilor nu pot avea loc în mânăstiri sau biserici deja existente sau chiar în aer liber! Dacă nu pot oferi garanţii verificabile ale calităţii intermedierii lor, atunci totul ar trebui privit ca o fraudă!
Societatea noastră este compozită, este variată din punct de vedere economic, intelectual, etnic şi religios. Aceasta este o realitate evidentă. Datorită varietăţii religioase, a faptului că nu toţi împărtăşesc aceeaşi credinţă, Biserica nu poate face o slujbă publică, de care să beneficieze toţi membrii societăţii, fie ei creştini, evrei, musulmani, atei sau agnostici. De slujbele Bisericii Ortodoxe nu beneficiază decât proprii săi enoriaşi, iar acest principiu este valabil pentru toate celelalte instituţii şi culte religioase.

Prin urmare, este nefondată pretenţia că Biserica face o slujbă publică, spre beneficiul întregului popor, şi de aceea nu trebuie să fie susţinută din bani publici.
Şi nu este doar nefondată, ci şi imorală.

A pretinde bani de la bugetul public pentru acoperirea cheltuielilor necesare manifestării credinţei mele (bani pentru plătirea preoţilor sau a pastorilor, pentru construcţii de lăcaşe de cult, etc.) înseamnă a-mi impune credinţa celor ce nu mi-o împărtăşesc.

Şi chiar mai mult decât atât: înseamnă a-i forţa pe toţi cetăţenii să mă plătească pentru credinţa mea, căci bugetul public reprezintă contribuţia bănească a tuturor cetăţenilor, indiferent de convingerea lor religioasă.
Cheltuielile unei biserici nu sunt cheltuieli publice!

Ele sunt responsabilitatea enoriaşilor ei, nu a celor din afară. Aceste cheltuieli trebuie să fie acoperite de contribuţiile benevole ale membrilor ei.

Dacă sunt membru într-o biserică, într-un club, într-o asociaţie sau într-un partid politic, am responsabilitatea de a susţine financiar organizaţia respectivă.

Nu pot impune celor ce nu sunt membri sau celor care mi se opun să îmi plătească personalul calificat sau sediile.

Este lipsit de etică şi imoral să impui conştiinţei altei persoane propria-ţi credinţă.

La fel este şi să pretinzi bani publici, veniţi din contribuţiile tuturor cetăţenilor.
Acceptarea credinţei creştine, a botezului creştin, a unei Biserici creştine, trebuie să se facă în mod conştient, deliberat şi voluntar.

„Este împotriva religiei mele să impun religia mea altora” ar trebui să spună fiecare persoană ce pretinde a-L urma pe Iisus.

La fel cum credinţa trebuie să fie voluntară, tot aşa trebuie să fie şi contribuţia financiară la bugetul unei instituţii religioase.
Mulţi români consideră ca normală starea actuală în care cheltuielile private ale unor culte sunt acoperite din bani publici, adică din banii tuturor românilor.

Dar aceasta nu este normal nici din punctul de vedere al statului (prin stat nu trebuie să înţelegem clasa politică, pentru care orice e normal pentru a se menţine la putere), nici al Bisericii. Din punctul de vedere al statului, acesta ar trebui să finanţeze din banii publici proiecte de care beneficiază întreaga societate, nu doar o parte a ei. Din punctul de vedere al Bisericii, ea ar trebui să evite a pretinde sau a accepta bani publici, căci atunci îşi pierde mandatul spiritual şi încetează a-L mai reprezenta pe Iisus în societate.

O astfel de Biserică va reprezenta interesele propriilor conducători în faţa oamenilor, dar nu pe Iisus şi învăţătura Sa!
Preoţii şi pastorii ar trebui plătiţi de parohiile şi bisericile pe care le slujesc, iar nivelul lor de trai trebuie să reflecte nivelul de trai al enoriaşilor.

Dacă o biserică nu îşi poate susţine preotul sau pastorul, acesta ar trebui să aibă o slujbă seculară care să îi suplinească venitul.

Unii vor găsi acest lucru nedemn pentru statutul de preot/pastor. Dar ce poate fi mai demn decât să ne câştigăm cinstit banii? Oare nu aşa a făcut şi apostolul Pavel care muncea din greu pentru a nu crea greutăţi credincioşilor pe care îi slujea? Câţi preoţi şi pastori ar mai putea spune ca apostolul:

„Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni; Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine”?
Ce soluţii oferim noi, creştinii, bolilor sociale şi morale de care suferă societatea noastră?

Soluţia nu este nici aghiasma, nici tămâia, nici lumânările, nici catedralele şi clădirile costisitoare care nu dovedesc decât grandomania şi avariţia noastră, nu dragostea şi compasiunea pentru semenii noştri!

Astfel de soluţii superficiale şi ipocrite nu fac decât să crească numărul celor ce sunt atei ca reacţie faţă de Biserică şi să întărească convingerea multora că dumnezeul preoţilor este Banul!
Datorită acestei ahtieri după bani şi putere încrederea oamenilor în Biserică şi în religie este în continuă scădere. Ei nu văd în preoţi sau în pastori un tată sau un frate mai mare, ci un „părinte” vitreg, unul gata să profite de pe urma sa.
În loc să luăm Cezarului ce este al său, nu al nostru, am face mai bine să ne oferim pe noi ca model de integritate, compasiune şi dedicare, asemănându-ne cu Cel al cărui exemplu pretindem că Îl urmăm.

Căci „mai fericit este a da decât a lua” a spus Mântuitorul.

Dacă nu putem sponsoriza şcoli sau spitale, am putea măcar să renunţăm voluntar la ceea ce statul ne dă, luând din banii ce ar merge spre astfel de instituţii.

Să scoatem mâinile din buzunarul Cezarului şi atunci, dacă nu e prea târziu, vocea ne va fi din nou auzită!
Raul Enyedi, Pastor al Adunarii baptiste independente Harul Suveran Bocşa, Caraş-Severin, autor al lucrărilor/cărților AnaBaptiştii (Originea şi doctrinele Anabaptiştilor din secolul Reformei), Mişcarea Ecumenica (şi apicultor serios). mail: raule@xnet.ro

Articol preluat de aici  http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/

Meditatia zilei :  1 Timotei cap.2

1. Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,

2. pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

3. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,

4. care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

5. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,

6. care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,

7. si propovaduitorul si apostolul Lui am fost pus eu – spun adevarul in Hristos, nu mint – ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul.

8. Vreau, dar, ca barbatii sa se roage in orice loc si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli.

9. Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe,

10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.

11. Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea.

12. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.

13. Caci intai a fost intocmit Adam, si apoi Eva.

14. Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a facut vinovata de calcarea poruncii.

15. Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruie cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie.

 

Biblia,bucura-te
biblie,mesaj biblic

Another perfect stranger (2007)-Filmul de vineri seara

Continuare a The Perfect Stranger din 2005,

Another Perfect Stranger (inspirat din al doilea roman al lui David Gregory)

prezinta povestea familiei Cominsky cu zece ani mai tarziu de la terminarea primului film.

Fiica lui Nikki, Sarah, care acum are 19 ani, nu reuseste sa-si rezolve problemele spirituale si emotionale. Cand mama ei ii spune ca acum un deceniu Sarah a luat cina cu… insusi Dumnezeu, lucrurile se inrautatesc si scapa de sub control. Crezand ca mama ei este nebuna, Sarah leaga o prietenie ciudata cu un calator strain care, la fel ca ea, respinge si desconsidera religia.

weekend placut,great weekend

poruncile Tale, Psalmi,Versete

proverbe,cuvinte intelepte

Alin Loloș și Adi Martin – Stația de Metrou Bucuresti-videos

God bless you

by insulaekklesia.ro

Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎

Dragii mei prieteni ,

as vrea sa va prezit un prieten de nadejde , un om al adevarului, milei si compasiunii pentru oameni ,  un om de afaceri crestin care scrie din inima si daruire divina.

Nu as vrea sa il  laud dar acest prieten (frate )  a stiut sa fie prieten pentru multi care au fost in pragul disperarii, oameni care au vrut sa-si ieie viata, oameni care au dorit sa se lase de diferite vicii , oameni fara adapost , oameni care au ajuns la ultima picatura de putere ,etc.

Numele lui e Lica Nemes si mai jos am sa va prezint  cateva din articolele  sale de un real folos  .

Poate trebuia sa o fac demult dar credeti-ma ca am peste 600 de ciorne , articole care sunt pregatite pentru a fi postate , documentare , carti si articole care deja le-am savurat si le-am gasit utile si demne de a fi raspandite mai departe. Nu sunt genul de om sa ma aglomerez pe degeaba, sa-mi fac stres si prea multe ganduri.

Fac ce pot, cand pot si cum pot 🙂

 

Atatea curente in jurul nostru, atatea religii, atatea credinte incat linia adevarului abia de se mai observa.

Fiecare trage oala la focul lui, fiecare voteaza cu „echipa” lui si cateodata te trezesti singur cu adevarul .

Nu e usor sa fi contra curentelor cand cei multi merg in jos e greu sa urci si sa razbati printre ei…

„Intraţi pe poarta cea strâmtă.

Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. „

                                                                                             Matei 7:13-14

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Luca 13:24

 

Oare aceste versete nu sunt destul de clare ?

Sa ne gandim la pesti .Pestii morti sunt luati de curentul apei ,  pe cand pestii vii inoata împotriva curentului apei.

Asa este si cu cel care cauta si umbla in ADEVAR . El asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, crede ca are un Creator si de aceea el nu umbla ca lumea si pe caile ei stricate ci umbla potrivit cu adevarul, in curatie si dreptate .

Iata cateva articole ziditoare de pe blog-ul lui personal , blog care are ca si titlu

„Viaţa în mâinile tale 
Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎”

Eu as numii blog-ul lui : Cand esti trist , vino aici ! 🙂

1.

Puterea ascunsă în renunțare

Da da. Ai citit corect. Nu îți mai cer să nu renunți ci îți cer să renunți.
Este bine când citim pe Facebook atâtea citate motivaționale, spirituale, înțelepte care ne îndeamnă să nu renunțăm. Și eu le distribui, cred în ele și chiar eu scriu ceea ce mă inspiră viața și apreciez mult pe toți care fac asta. Cred în motivație, în inspirație și cred că asta e și vocația mea. Să îmbărbătez inimi, vieți, și să le dau un impuls. De câteva săptămâni însă, învăț ceva nou. Nu contradictoriu, ci de completare. De ajutor. Este vorba de puterea ascunsă în renunțare.

Am descoperit că dacă vrem să ne împlinim visul, nu trebuie doar să luptăm, ci trebuie să învățăm și să renunțăm. Desigur nu la destin, nu la vis, ci la tot ce ne ține pe loc sau ne încetinește. Bagaje inutile pe care le purtăm în minte, în suflet, în obiceiurile noastre de zi cu zi.

Acestea pot fi amintiri, momente de confuzie și teamă din trecut, eșecuri și durere. Pot fi obiceiuri proaste. Caracter îndoielnic. Lipsa stimei de sine. Lipsa unei bune organizări a vieții personale, de familie, la muncă. Pot fi relații, afaceri, proiecte personale în care nu am fost sinceri, dedicați, loiali. Sunt multe aspecte prin care trec oamenii, eu și tu.

Nu îți cer să le retrăiești, ci să vezi care din acestea sau altele au influență în prezent și te țin pe loc din progres, din propășire, din dezvoltarea ta spirituală, materială, financiară.

Puterea de mișcare, puterea de alergare…zborul tău trebuie să fie ușor, lin, să te împlinească. Nu trebuie să simți nimic apăsător sau ceva ce mereu te pălmuiește, te lovește dinlăuntrul tău.

Privește atleții. Ei nu sunt îmbrăcați gros, cu multe chestii pe ei. Nu au rucsaci în spate, nu au covoare și mobilă în brațe. Nu au cu 50 de kg în plus față de normal. Dacă ar fi așa, nu ar mai avea rost să se prezinte la concurs. Din start au pierdut.

Poți să privești deschis la tine însuți să vezi ce anume porți inutil. Poate fi un viciu care te îmbolnăvește și îți cheltuie banii. Poate fi irascibilitatea.
Citeste aici continuarea   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/02/puterea-ascunsa-in-renuntare.html

2.

Din mizeria Africii în topul Americii

Îmi plac poveștile de succes. Mă motivează, îmi dă entuziasm când văd cum alții nu au permis împrejurărilor și condițiilor grele în care erau cândva să le dicteze viitorul.

Aceștia nu au lăsat ca frica, ideile religioase înguste sau scepticismul să îi oprească în drumul lor spre succes. Când au luat decizia corectă de a-și urma visul a însemnat că viața era în deja mâinile lor. Și au știut ce să facă cu ea. Te invit să citești acest articol despre viața extraordinară a unui african care a ajuns mult mai departe decât el însuși a visat vreodată că poate ajunge.
S-a născut într-o perioadă dificilă din anii ’60 întruna dintre cele mai corupte, mizere și infracționale capitale din Africa. Kinsasha.

Dikembe Mutombo este al șaptelea copil din cei zece ai familiei Mutombo. La fel ca milioane de africani a cunoscut suferința care nu poate fi descrisă în cuvinte. Sărăcia, bolile, corupția, crima, violurile, răpirile, miliția Mai-Mai, războiul civil, au fost ingredientele de bază ale vieții din societatea în care el a crescut. Străzile murdare și fără canalizare, pe care dormeau zeci de mii de orfani goi și flămânzi, lipsa apei potabile și a unui loc unde cei bolnavi să fie tratați cu decență l-au făcut pe eroul acestei povestiri să își dorească cu disperare să schimbe ceva în acel loc.

Citeste aici continuarea http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/01/din-mizeria-africii-in-topul-americii.html

3.

Ai dreptul la fericire?

Cât de mult ai gândit și acționat în 2012 știind că ai dreptul la fericire?

În istorica Declarație de Independență a SUA găsim aceste remarcabile cuvinte ale lui Thomas Jefferson:

Noi susținem ca aceste adevăruri de la sine înțeles că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt ​​viata, libertatea, precum și căutarea fericirii.

Poate zici despre tine:Cine? Eu? Eu nu voi fi fericit niciodată„.

Ai dreptate. Nu vei fi fericit niciodată, dacă tu asta crezi despre tine. Nu te contrazic. Ești așa pentru că ai crezut așa. Ești așa pentru că ai acționat așa. Ești așa pentru că ai fost învățat să crezi în rău și nu în bine pentru viața ta.

Te rog nu căuta motive. Problema principală nu sunt motivele, ci modul în care tu le-ai interpretat și aplicat la viața ta. Despre asta este vorba.

Ai renunțat la căutarea fericirii după câteva dezamăgiri venite fie de la cei apropiați fie că tu te-ai dezamăgit pe tine însuți prin greșelile (complet lipsite de maturitate) pe care le-ai făcut.

http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2012/12/ai-dreptul-la-fericire.html

                   Alte articole interesante veti gasii  in  arhiva blog-ului   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/p/fiinta-umana.html

2012-059

Rascumpararea Sarei Cain -Saving S.C.(eng.-rom.)-UN FILM INTERESANT

[vimeo http://www.vimeo.com/23447978 w=500&h=270]

Saving S.C. from Cornelius on Vimeo.

 

Angela I Eproverbe 12. vs.28

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Cultul icoanelor – referinta biblica si istorica (documentare)








Nasterea din nou -de Alin Lolos (fostul Alin Blaine)

       Vreau sa afirm cat se poate de clar ca atunci cand oamenii folosesc expresia “nascut din nou” pentru a descrie pe altii

 care merg la biserica si

ale caror vieti nu se deosebesc de lume si

 care pacatuiesc la fel de mult ca lumea,

 care jertfesc pentru altii la fel de putin ca si lumea,

care accepta nedreptatea la fel de usor ca si lumea,

 care poftesc dupa bunuri ca aceeasi lacomie ca si lumea,

 care se bucura de distractii,

 care iL ignora pe Dumnezeu cu aceeasi placere ca si lumea

– atunci cand expresia “nascut din nou” este folosita pentru acesti “crestini” – atunci este GRESITA.

Un om nascut din nou, nu este patruns de catacterul lumii, ci este REGENERAT din pacat.

Exista milioane de oameni care inca nu iL urmeaza pe Christos Domnul, nu sunt nascuti din nou…

 Unii dintre ei merg la biserica si sunt membrii, chiar si conducatori, dar nu sunt nascuti din nou. Sunt crestini culturali, religia lor este ceva formal, de exterior.

 Nu a existat o adevarata trezire interioara din moartea spirituala la viata spirituala.

Nasterea din nou nu este lucrarea omului, nici un om nu poate produce nasterea din nou, nu poti sa produci lucrul acesta in viata ta.

 Dumnezeu este cel care o produce. Ea ni se intampla noua, nu o facem noi sa se intample. 1 Petru 1:23 fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.
Ioan 3: 7-8  Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”
Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”

Exista trei motive pentru care vreau ca voi, cei care sunteti crestini sa intelegeti

ce anume s-a intamplat cu voi cand ati fost nascuti din nou :

1. Atunci cand te nasti din nou si cresti in harul si in cunosterea a ceea ce a facut Domnul pentru tine, partasia ta cu Dumnezeu va fi dulce, iar siguranta ca EL este Tatal tau, va fi profunda. (Rom.8:14-17).

2. Daca stiti ce anume vi s-a intamplat in momentul nasterii din nou, veti pretui pe Dumnezeu, pe Duhul Sfant, pe Fiul Sau si Cuvantul Sau mai mult decat oricat pana acum. Astfel Christos Domnul va fi slavit.( 1 Cor.6:20)

3. In procesul de descoperire a aceea ce s-a imtamplat cu cei nascuti noi nou,

 crestinii vor descoperi natura solemna si supranaturala a convertirii, iar rugacinea mea este ca lucrul acesta sa produca o trezire generala autentica in biserica crestina, astfel ca ipocrizia religioasa sa scada, iar lumea sa vada adevarata dragoste, jertfire si curaj prin slujirea LUI HRISTOS DOMNUL.(Ioan 3:16).(Fapte apost 4:29-31)

JOHN PIPER
Toti care spun si sustin ca sunt ai lui Christos Isus si inca se compromit in pacat, in religii, in poftele lumii si distractile scarboase , sunt morti, chiar de doua ori morti si daca nu se pocaiesc vor ramane morti

fara CEL CE A FACUT SI ESTE VIATA. Au doar o forma de evlavie, de fatada, o spoiala de crestinism si nu o relatie personala sau viata de ascultare si iubire in Domnul Hristos Isus.

                de Alin Lolos  (fostul magician Alin Blaine )

Marturia  lui personala  o puteti citii si asculta AICI si AICI  iar interviul il puteti citii AICI

 

Interviu in exclusivitate cu FOSTUL MAGICIAN Alin Blaine

                                      Dragii mei

in primul rand sa-I dam slava Domnului Dumnezeu care lucreaza si azi in chip minunat

(A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amen 1 Timotei 1:17 )

Intr-o zi primesc un mesaj pe Mess unde sunt atentionata ca un iluzionist la un program de scamatorii ( danger escape (26 mai 2011) vorbeste despre Dumnezeu.

M-am uitat fara sa banuiesc nimic  iar  apoi dupa mai multe cercetari ajung pe site-ul lui…Acolo asa cum am obiceiul 🙂 dau clic la pagina „Despre” ,cercetez mai intai site-ul apoi citesc articolele site-ului respectiv…..

Spre surprinderea si mirarea mea citesc ca de un an de zile

 a renuntat la magie spre slava Domnului.

AICI    si   AICI    am postat deja marturiile lui minunate scrise si video

Fostul magician Aline Blaine doreste ca fiecare sa retinem caci Alin Blaine  a murit si el de acum se va chema cu numele lui original Alin Lolos

M-am bucurat sa am onoarea sa vorbesc cu el de mai multe ori si sa pastrez legatura cu astfel de oameni minunati…

Despre el ar fi multe de povestit dar el doreste sa nu il cautam pe el ,sa nu ne uitam la fata omului ci sa ne indreptam privirile spre CEL CE POATE TOTUL si sa ne dorim din toata inima ADEVARUL ( Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!  Psalmul 51:6)

caci

 Adevarul e minunat (veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:32 )  si se ne poate calauzii pe calea cea dreapata si astfel sa ne petrecem vesnicia alaturi de Cel care ne-a mantuit Domnul Isus  Christos  (  Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Christos ” 1T imotei 2:5

Adresa blog-ului  de Mess este parereataconteaza1  ID    (Numai cu El biruiesti )

 iar acest INTERVIU nu este unul oficial ci unul de prietenie si colaborare in dragoste 🙂

 

Numai cu El biruiesti: ce faci ?
Numai cu El biruiesti: buna dimineata 🙂
Alin L: neata
Numai cu El biruiesti: cum esti ?
Alin L: sunt in harul lui Dumnezeu
Numai cu El biruiesti: pot sa-ti pun cateva intrebari ?
Alin L: da
Numai cu El biruiesti: Cum ai inteles ca religile ,bisericile nu aduc mantuirea caci multi nici dupa zeci de ani de pocainta nu inteleg aceste adevaruri pe care tu le-ai inteles in asa scurt timp
Numai cu El biruiesti: ?????????????????

Alin L: am inteles
Alin L : Dumnezeu m-a facut sa inteleg
Alin L: sunt ce sunt numai prin harul lui Dumnezeu
Alin L: 1 cor 15:10
Numai cu El biruiesti: Unde te-ai botezat?
Alin L : in apa
Alin L: te referi in ce bis?
Alin L: sau
Numai cu El biruiesti: slava Domnului
Numai cu El biruiesti: da in ce bis
Numai cu El biruiesti: ?
Alin L: nu asta e important
Alin L: sti bine
Numai cu El biruiesti: ok
Alin L: nu un cult
Alin L: sau o religie a murit pt tine
Alin L: ci Christos
Alin L: Domnul
Numai cu El biruiesti: amen

Numai cu El biruiesti: Ce citesti pe langa Biblie ?
Alin L: Biblia e principala
Alin L: e clar
Alin L: dar sunt si carti bune
Alin L: nu cu tente religioase sau doctrine ale unor religi
Alin L: ci Biblia
Numai cu El biruiesti: Omul spiritual e o carte scrisa de Wachman Nee un martir din China…e cea mai grea carte adica e adanca ,e un studiu la Romani
Alin L: il am pe John stot
Alin L: sau Charlie liter
Numai cu El biruiesti: deci esti deschis si pentru alte carti crestine serioase fara tenta religioasa…frumos
Numai cu El biruiesti: ma bucur
Alin L: absolut
Numai cu El biruiesti: ce ganduri ai pentru viitor ?
Alin L: pai sa nu fiu cu inima impartita
Alin L: sa stau in harul lui dumnezeu asa cum vrea dumnezeu prin duhul sfant in numele lui isus hristos
Alin L: si sa il propovaduiesc oriunde
Numai cu El biruiesti: amen minunat
Alin L: ce rost are viata fara cel ce a facut viata?
Numai cu El biruiesti: adevarat
Numai cu El biruiesti: si pe alte planuri ???
Alin L: daca  Dumnezeu imi va da o fata
Alin L: o sa ma insor

Alin L: dar
Alin L: doar daca  Dumnezue vrea
Alin L: nu caut
Alin L: stau linistit
Numai cu El biruiesti: cred ca te cauta fetele 😉

Alin L: ma cauta degeaba
Alin L: ele nu inteleg ca  daca Dumnezeu nu face
Alin L: nu poate sa fie nimic
Numai cu El biruiesti: asa-i
Alin L: am inteles unele lucruri
Alin L: defapt
Alin L: Domnul m-a facut
Alin L: sa inteleg
Alin L: am trait prea mult in pacat
Alin L: si eu consider
Alin L:  ca  omul care face pacat
Alin L: se ridica mai sus de Dumnezeu
Alin L: pentru ca  nu se supune Lui
Alin L: ci vrea altceva
Alin L: de acia pacatul este urat de Dumnezeu
Alin L: dar slava Domnului ca  iubeste pacatosul
Numai cu El biruiesti: foarte  mult
Numai cu El biruiesti: poti sa descrii ce inseamna pocainta ?
Alin L: Pai
Alin L: pocainta este atunci cand raspunzi la cercetarea Duhului Sfant atunci cand te face sa vezi ca esti pacatos
Alin L: ca tot ce faci este numai pacat
Alin L: si ca ai nevoie de Isus Christos
Alin L: de jertfa unica
Alin L: data de insusi Dumnezeu
Alin L: nu de oamenii
Alin L: pocainta fata de Dumnezeu
Alin L: fata de dreptatea Lui
Alin L: si credinta in Christos Isus
Alin L: asta este nasterea din nou
Alin L: ioan 3
Alin L: atunci Dumnezeu da Duhul Lui
Alin L: cel sfant
Alin L: la convingerea de pacat si vointa sa lasi pacatul
Numai cu El biruiesti: De ce totusi unii care au experimentat aceasta si au trait o viata curata se intampla ca dupa un timp sa slabeasca in credinta si sa se intoarca in lume unde e moarte ???
Alin L: pentru ca
Alin L: asa cum spune Domnul Isus
Alin L: in matei 13
Alin L: samanta cade in 4 forme
Alin L: 4 tipuri de pamant
Alin     L: cei ce se lasa
Alin L: nu au avut pamantul bun
Alin L: citeste matei 13
Alin L: se vezi
Alin L: pilda semanatorului
Numai cu El biruiesti: oare nu s-au pocait cu adevar sau sunt incercari ale vietii???
Numai cu El biruiesti: eu cred ca Domnul ii va ridica si pe ei
Alin L: posibil dar
Numai cu El biruiesti: mie mila sincer de ei
Alin L: diavolul nu sta degeaba
Alin L: fura samanta buna
Alin L: si inabuse cu tot ce poate samanta
Alin L: dar ei uite
Numai cu El biruiesti: asa-i
Alin L: 1 ioan 2:19 Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.

Numai cu El biruiesti: ma bucur ca esti tare in credinta
Numai cu El biruiesti: amen
Numai cu El biruiesti: alte planuri mai ai ? vrei sa parasesti Romania ?

Numai cu El biruiesti: te cauta multi in Brasov …cum faci fata?
AlinL: Domnul le stie pe toate
Alin L: atunci cand il cunosti personal e diferit fata de cum ai trait pana acum
Alin L: sa sti
Numai cu El biruiesti: amen
Numai cu El biruiesti: te cauta multi in Brasov …cum faci fata?
Alin L: ma cauta multi din lume
Alin ´L: dar e trist ca  nu il cauta pe Christos
Alin L: dar
Alin L: ce pot eu sa fac pentru  ca  ei ma cauta
Alin L: decat asta :
Alin L:  Căci Dumnezeu, care a zis:

„Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Numai cu El biruiesti: Amen minunat
Numai cu El biruiesti: ai spus ca iti place sa citesti dar predici asculti ? ai un predicator preferat ?
Alin : pai si acum eu ascult predici
AlinL: nu poti trai doar citind
AlinL : ci treb sa si asculti
AlinL : si atunci cand citesti, asculti, inveti si memorezi Cuvantul lui Dumnezeu vei fi asa :
Alin L: Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Alin L: numai atunci vor curge rauri de apa vie
Alin L: adica din duhul lui cel Sfant
Numai cu El biruiesti: amen
Numai cu El biruiesti: e minunat ca esti la dragostea dantai si iti doresc sa ramai tot asa …nu caldicel nici rece CI IN CLOCOT  (Apoc 3:16 )
Numai cu El biruiesti: Cum iti petreci ziua ?
AlinL : azi?
AlinL : sau
AlinL: oricare zi
Alin L: ?
Numai cu El biruiesti: de cand te-ai pocait
Numai cu El biruiesti: ai alta viata 🙂

Alin L: pai zilnic Dumnezeu ma impresioneaza

Numai cu El biruiesti: alt program
Alin L: il laud pe Dumnezeu
Alin  L: e bun
Alin L: e fantastic de  bun

Numai cu El biruiesti: Crezi ca conteaza mult sa ai un mentor spiritual matur in crredinta ???
Alin L: clar
Alin L: orice om are
Alin L: e bine sa ai un model
Alin L: langa tine
Alin L: desi cel mai mare model este Domnu Isus Christos
Alin L: e bine sa ai si aici un om
Alin L: matur in credinta
Alin L: ca tu care esti tanar si cu indrazneala
Alin L: de multe ori lucrezi fara experienta
Alin L: Domnul stie
Alin L: dar de aceia
Alin L: Pavel ii zicea lui Timotei
Alin L: toate lucrurile
Alin L: intelegi?
Numai cu El biruiesti: da sigur
Numai cu El biruiesti: Cam cum decurge o zi din viata ta ?
Numai cu El biruiesti: sau cum ar trebuii sa fie ziua unui crestin ?
Alin L: pai dimineata
Alin L: sau cand se trezeste
Alin L: omul
Alin L: are o zi in fata
Alin L: nescrisa
Alin L: dar totusi Dumnezeu o stie
Alin L: de aceia trebuie ca prima foaie din zi
Alin L: sa fie scrisa cu Dumnezeu
Alin L: in partasie cu El
Alin L: prin rugaciune si citirea Bibliei
Alin L: si dupa restul
Alin L: unii mergi la
Alin L: servici
Alin L: alti
Alin L: etc
Alin L: dar incepi ziua cu Domnul
Alin L: si a sfarsesti cu Dumnezeu
Numai cu El biruiesti: amen
Numai cu El biruiesti: Cum vezi tu postul ?

Numai cu El biruiesti: Tii  post ?
Alin L: da
Alin L: atat timp cat Mirele
Alin L: nu este cu mine
Alin L: da
Alin L: si sunt demoni si draci
Alin L: care ies asa cum Domnul a zis
Alin L: prin post si rugaciune
Alin L: asa ca da
Alin L: atunci cand Duhul sfant iti zice
Alin L: si te calauzeste
Alin L: atunci postesti
Alin ´L: fara mancare si apa
Alin L: in fata Lui
Alin L: Dumnezeu
Alin L: si El vede
Alin L: vede
Alin L: cum te smeresti
Alin L: si cu dragoste te cercetezi
Alin L: Isus le-a răspuns:

 „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.

Alin L:  Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.

Numai cu El biruiesti: si cei bolnavi sau care iau medicamente cum sa tina post ?
Alin L:  Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Numai cu El biruiesti: amen
Alin L: pai unii pot sa tine o masa
Alin L: doar
Alin L: sau daca nu se poate
Alin L: Dumnezeu stie
Alin L: sti ei tin post
Alin L: in
Alin L: curatie si meditatie la Cuvantul  Domnului
Alin L: dar astia sunt cazuri
Alin L: speciale
Numai cu El biruiesti: da asa-i
Numai cu El biruiesti: e minunata marturia ta de  pe site
Numai cu El biruiesti: am pus-o si la mine pe blog  si am trecut site-ul tau
Alin L: e ok
Alin L: Isus Christos este minunat
Alin L: nu eu
Numai cu El biruiesti: amen
Numai cu El biruiesti: El e Domnul Domnilor de aceea ii spun mereu Domnul Isus Christos( ch e in lb greaca originala )
Alin L: da
Numai cu El biruiesti: mai ai frati surori ? locuiesti cu familia ? sz
Alin L: mai am o sora
Numai cu El biruiesti: mai mica
Numai cu El biruiesti: ?
Alin L: 3 ani aproape mai mare
Numai cu El biruiesti: si ea cum a reactionat ?
Alin L: stia de mult
Alin L: a zis sa nu renunt la tot
Alin L: ce sa zica
Alin L: ,,,
Numai cu El biruiesti: Dar citeai Biblia si inainte sau acum recent de un an ai primit o Biblie ???
Alin L: o am de la 13 ani
Numai cu El biruiesti: dar o citeai regulat ? parintii tai te duceau la biserica ?
Alin L: nu
Alin L: mergeam singur
Alin L: ai mei nu sunt pocaiti
Numai cu El biruiesti: tu mergeai la pocaiti ?
Alin L: da
Numai cu El biruiesti: aha
Numai cu El biruiesti: Dar acum un an te-ai pocait nu ?
Alin L: da
Alin L: Domnul mi-a dat har
Alin L: si cercetare
Numai cu El biruiesti: frumos

Alin L: fii  tare!
Alin L: in Domnul
Alin L: Isus Hristos
Numai cu El biruiesti: am nevoie
Alin L:
Numai cu El biruiesti: ca oxigenul

Alin L: iti dau ceva de citit?
Numai cu El biruiesti: da
Alin L: Psalmii 27 si 37
Alin L: si 2 Tim. 2.3.4
Numai cu El biruiesti: super ms mult

Numai cu El biruiesti: multumesc mult  si ii special pentru timpul acordat
Numai cu El biruiesti: chiar ca mi-a facut placere

Alin L: si mie 🙂
Alin L: o zi frumoasa

Numai cu El biruiesti: ms la fel

…..

Daca aveti intrebari

puteti sa i le lasati aici si in limita timpului disponibl va va raspunde.

Acum are o perioada mai aglomerata dar oricat de aglomerat e isi face timp pentru fiecare dar e important si noi sa avem rabdare si sa-l purtam in rugaciunile noastre

 

„”Exista milioane de oameni care inca nu iL urmeaza pe Hristos Domnul, nu sunt nascuti din nou.

Unii dintre ei merg la biserica si sunt membrii, chiar si conducatori, dar nu sunt nascuti din nou.

 Sunt crestini culturali, religia lor este ceva formal, de exterior.

Nu a existat o adevarata trezire interioara din moartea spirituala la viata spirituala.

Nasterea din nou nu este lucratea omului, nici un om nu poate produce nasterea din nou, nu poti sa produci lucrul acesta in viata ta. Dumnezeu este cel care o produce. Ea ni se intampla noua, nu o facem noi  sa se intample. 1 Petru 1:23 fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.

   Ioan 3: 7. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”

   8. Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.”

 

   Toti care spun si sustin ca sunt ai lui Hristos Isus si inca se compromit in pacat, in religii, in poftele lumii si distractile scarboase , sunt morti, chiar de doua ori morti si daca nu se pocaiesc vor ramane morti fara CEL CE A FACUT  SI ESTE VIATA.

 Au doar o forma de evlavie, de fatada, o spoiala de crestinism si nu o relatie personala  sau viata de ascultare si iubire in Domnul Hristos Isus.” Alin Lolos


Marturia minunata a unei foste preotese (videos )

http://www.youtube.com/watch?v=Gh2W1M4cCLQ

http://www.youtube.com/watch?v=uK-ubu6QnkI&feature=youtu.be

Romani rataciti in credinta :( -reportaje video

        Dragii mei

 am urmarit aceste reportaje si parca nu mi-a venit sa cred ce usor se pot manipula oamenii…

Intr-adevar este un mare HAR sa fi in Christos si sa cunosti ADEVARUL …

„Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El.1 Ioan 2:28

Vizionare placuta !!!…si daca nu va este prea greu   🙂  as dorii sa lasati gandurile voastre sincere caci vreau sa invat  ce fenomene sunt acestea …Oare chiar se vindeca oamenii sau sunt doar niste schimburi de duhuri ????Peste tot ID -ul meu e parereataconteaza1 deci acest „1”  nu e la voia intamplarii ci el inseamma ca pe primul loc e parerea voastra de unde eu vreau sa invat caci nu sunt doar

 sa  impartasesc cu voi lucrurile frumoase ale credintei,ale vietii …ci sunt si sa invat

si inca cat am de invatat …

V-as fi foarte recunoscatoare daca va luati din timpul dumneavoastra nu numai sa popositi aici ci si sa va exprimati caci PAREREA TA CONTEAZA!  🙂

http://www.youtube.com/watch?v=S2LGsx5xbQo&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zEb1WrsJyjQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=7X4SiFYwAd4&feature=related

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>