Filmul de vineri seara -Noah (2014)-Noe

porumbel,floare,paceDomnul Dumnezeu vrea să pedepsească oamenii pentru viața păcătoasă pe care o duceau, în același timp cruțând familia lui Noe, care ducea o viață evlavioasă.

Noe, fiind înștiințat, de Dumnezeu construiește o corabie cunoscută sub numele de Arca lui Noe în care se urcă cu familia sa și din tot ce traieste, din orice vietuitoare, cate doua din fiecare soi, pentru a le salva din calea potopului trimis de Dumnezeu șpre nimicire.

După potop, Noe a trimis mai întâi un corb să vadă dacă apele au scăzut, apoi un porumbel.După ce el și familia sa au ieșit din arcă,  Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, semnul legamantului intre om si Dumnezeu care simbolizează pacea și liniștea…

Aceasta intamplare adevarata o gasiti in Biblie in cartea Geneza incepand de la capitolul 6.

E bine sa o cititi in amanunt ca sa intelegi mai bine evenimentele. Filmul e doar film , facut de oameni in care vrei nu vrei sunt strecurate si elemente care nu corespond cu realitatea.

Unii s-au incumetat sa spuna ca totul e un mit dar un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat recent ca au  descoperit Arca lui Noe, la altitudinea de 4.000 de metri, pe Muntele Ararat din Turcia.

Echipa sustine ca a colectat specimene din lemn dintr-o structura de pe Muntele Ararat, aflat in estul Turciei, carora datarea cu  radiocarbon le-a stabilit originile in urma cu 4.800 de ani, o perioada ce coincide cu cea in care se crede ca a avut loc Potopul lui Noe…

Sa nu uitam caci in Noul Testament suntem avertizati ca in vremurile de pe urma cand va venii Domnul Isus vor fi vremuri grele asa cum citim in Luca cap.17 , de aceea cauta AZI sa fi salvat, sa intri in „corabia mantuirii”…

26.Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omului:

27. mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti.

28. Ce s-a intamplat in zilele lui Lot se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau;

29. dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti.

30. Tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul omului.

31. In ziua aceea, cine va fi pe acoperisul casei si isi va avea vasele in casa sa nu se coboare sa le ia; si cine va fi pe camp, de asemenea, sa nu se mai intoarca.

32. Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot.

33. Oricine va cauta sa-si scape viata o va pierde; si oricine o va pierde o va gasi.

34. Va spun ca, in noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat;

35. doua femei vor macina impreuna: una va fi luata, si alta va fi lasata.

36. Doi barbati vor fi la camp: unul va fi luat, si altul va fi lasat.”

37. Ucenicii L-au intrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a raspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strange vulturii.”

 Fiecare sa mediteze in dreptul lui, sa invete ce e de invatat si sa nu uite ca tot ce scrie in Sfintele Scripturi sunt cuvinte adevarate, demne de crezut.Chiar Domnul Isus zice :

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24:35)

UPDATE :

Am ales sa sterg filmul deoarece nu se merita sa pierdeti timpul cu un film in care nu este onorat Dumnezeu si in care Noe apare ca un om rau.In prima parte filmul are parti care sunt  inspirate din Biblie iar in a doua parte se indepartea complet de biblie intr-un mod negativ…

Acum nu ramane decat sa citim Biblia, Cartea vietii, Cartea mangaierii unde relatarile ei sunt minunate, adevarate si demne de toata increderea.

cuvantul lui Dumnezeu

Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului
Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului
Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului. (Luca 17, 26-30).Sursa: Ca in zilele lui Noe, asa va fi si venirea Fiului Omului

Filmul de vineri seara-Scapat din iad (Escape from hell)

…Toata lumea greseste.
Iarta-te pe tine si pe ceilalti.
Ne aflam aici pentru a invata.
Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate.
Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta.

Fa loc doar pentru iubire.
(Erin Pavlina)

ascultare,credinta, speranta
god bless you

Cel mai bogat om din pestera-marturia minunata a lui Doug Batchelor

fa-ti timp,citate,maxime

binecuvantari

Amazing Grace with Il Divo-Maretul har (text si video )

bless the lordMARETUL HAR
Maretul har m-a mantuit pe mine din pacat.
Perdut eram,dar m-a gasit ,de moarte m-a scapat .

Maretul har m-a invatat s-o rup cu orice rau.
Ce scump m–e azi tot harul dat;traiesc prin el mereu.

Drureri batjocori ,prigoniri,adesea-am intanlit;
Prin harul marii Lui iubiri eu toate-am biruit .

Prin har ajunge-voi in cer ,cu slava imbracat
Si voi slavi in vesnicii pe Cel ce har mi-a dat.

John Newton

Amazing Grace

1. Amazing grace how sweet the sound that saved a wretch like me. I once was lost but now am found, was blind, but now I see.

2. ‘T was grace that taught my heart to fear, and grace my fears relieved; how precious did that grace appear the hour I first believed.

3. How sweet the name of Jesus sounds in a believer’s ear. It soothes his sorrows, heals the wounds, and drives away his fear.

4. Must Jesus bear the cross alone and all the world go free? No, there’s a cross for ev’ry one and there’s a cross for me.

5. Thro’s many dangers, toils and snares, I have already come; ‘tis grace that brought me safe thus far, and grace will lead me home.

6. When we’ve been there ten thousand years, bright shining as the sun, we’ve no less days to sing God’s praise than when we first begun.

7. Amazing grace! How warm the sound that gave new life to me, he will my shield and portion be, his word my hope secures.

Text: John Newton 1779 (1725-1807)

Melodie: aus den USA, Southern Folk Melody, 1831

Der Dichter des Liedes, John Newton, war Sklavenhändler. Als Kapitän eines Schiffes transportierte er Menschen aus Westafrika, um sie in Nordamerika wie Vieh zu verkaufen. Die Begegnung mit dem Evangelium von Jesus Christus veränderte sein Leben. Er sagte sich nicht nur vom Sklavenhandel los, sondern kämpfte den Rest seines Lebens dagegen und trat für die Rechte der Sklaven ein. Mit diesem Lied und seinem Leben bezeugte er: »Ist jemand in Christus, so ist er eine neue Kreatur; das AIte ist vergangen, siehe Neues ist geworden.« (2. Korinther 5, 17)

descurajare,mesaje,citate

Calea Adevarul si Viata – Emisiunea de la Alfa Omega TV despre mantuire


biblia,calea adevarul si viata
flori,pahar
imagini biblia

Când eram rătăcit Isus m-a aflat-video si versuri

Când eram rătăcit Isus m-a aflat,
Din păcat El m-a ridicat.
Viaţa El mi-a schimbat, El m-a luminat
Isus prietenul meu minunat.

Ce frumos şi plăcut e să fii creştin,
Să trăieşti prin credinţă mereu
Să te simţi un copil al lui Dumnezeu,
Ce plăcut e să fii creştin.

Zi, de zi ceas de ceas eu mă simt iubit,
Am în sufletul meu pe Isus,
El e mântuitorul meu drag şi Sfânt,
El veghează la viaţa mea.

perseverenta,realizari

imagini
zile fericite,nopti linistite

CLICK : “L-am iertat” pe Dumnezeu, „iarta-L” si tu!

Dragi prieteni,

poate vi se pare amuzant faptul ca „L-am iertat” pe Dumnezeu dar am pus in ghilimele ca sa intelegem ce mici suntem noi oamenii si ce mari cazuri facem din nimic, facem o telenovela din orice.
Uneori ne suparam pe Dumnezeu la orice pas, din orice nimic chiar si cand nu prindem tramvaiul .Este o absurditate desigur dar Dumnezeu nu tine cont de aceste “nebunii “ ale noastre si nu se supara pe noi caci de s-ar supara si El asa de repede ca si noi ar fi vai de noi …
Am intalnit oameni suparati pe Dumnezeu si cum sa le vorbesti de iubirea si iertarea aproapelui cand ei nu se iubesc si nu se iarta nici pe ei si mai tin si suparare pe Dumnezeu.Si la ce folos ?!
Cineva mi-a zis ca mai are nevoie de Dumnezeu ca sa ii dracuiasca pe oameni.
I-am zis dragul meu, te inseli amarnic , pentru asa ceva nu ai nevoie de Dumnezeu dar tine cont cat tu ai si vei avea nevoie de Dumnezeu tot timpul.
Nu poti respira fara Dumnezeu caci El detine tot oxigenul (Maleahi 2 :15 )  si s-a dovedit stiintific ca daca cu cel mai mic procent s-ar devia de la compozitia aerul atmosferic tot aerul s-ar infecta, plus ca bataile inimii noastre bat atata timp pana cand El spune STOP , aici se incheie viata acestui suflet pe pamant si de acum urmeaza roadele caci fiecare doarme cum isi asterne.

Ai facut bine vei fi avea parte bine, ai facu rau iti vei lua rasplata, caci Dumnezeu ne spune in Apoc 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Prov 22:4
„Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Psalmul 58:11

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Ioan6:47


Nu poti mirosii o floare fara Dumnezeu asta constient sau inconstient caci El ti-a dat mirosul de care te bucuri si El nu e suparat pe tine chiar si cand uiti sa Ii multumesti.
Nu poti pasii fara Dumnezeu caci EL ti-a dat viata si putere in madularele tale fie ca tu crezi asta sau nu.
“în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele Apos.17:28
Cred ca as putea sa fac o lista sa intelegi caci noi avem nevoie de Dumnezeu si nu El de noi.
Este adevarat caci in viata uneori lucrurile sunt asa de sumbre incat ne intrebam dar unde este Dumnezeu si de ce nu intervine.
Daca raportam totul la vesnicie vom vedea caci tot ce e aici pe pamant dureri, necazuri, tristeti, probleme, esecuri etc. sunt doar de o clipa si nu au importanta doar noi le vedem asa de importante si ne tinem de ele de parca viata s-ar oprii aici in loc sa mergem sa vedem mai departe ce avem de facut, de ce s-a intamplat asta si cum ne raportam intr-un mod intelep la situatie…
Cand dai de un bolovan mare ce faci ? te arunci in el ? dai cu capul de el ? il iei in brate, il saruti sau mergi mai departe ?

Defapt ai 2 mari sanse sa il ocolesti si sa iti continui linisitit calea sau sa te urci pe el si sa vezi zarea albastra sa privesti cu seninatate ce frumuseti ai inaintea ta, ce viitor frumos te asteapta alaturi de CEL CE TI-A DAT VIATA.
Este adevarat ca durerea e mare cand pierzi pe cineva drag sau ti se intampla o tragedie dar increzandu-te in Dumnezeu vei vedea caci El iti usureaza durerile si dupa ce vei trece peste toate necazurile iti vei da seama ca e o  nebunie sa te superi pe EL sursa binelui, sursa oricarei mangaieri, sursa fericirii, sursa bucuriei, sursa mantuirii, a vietii vesnice.
A te supara pe EL pentru niste clipe de durere (desi noua ni se par vesnice ) este ca si cum ne-am taia singuri craca de sub picioare . Este chiar absurd sa tot stai la o usa inchisa sa bati sa astepti sperante false cand in jurul nostru sunt asa de multe usi deschise pentru fericirea noastra.
In momentele intunecate vedem doar acea usa inchisa, ne blocam acolo, nu mai credem ca dupa nori mai exista soare, ca dupa noapte vine ziua, dupa greu zile usoare, dupa necaz, bucurie…
Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea simpla si sincera vindeca si transforma, de aceea imi place sa recomand tuturor oamenilor sa citeasca zilnic Biblia, cartea vietii.
Fiecare om are momente cand se supara pe Dumnezeu dar ce-i adevarat pe nedrept si in general asa facem cu totii ni se pare ca avem dreptate si motive sa ne suparam pe Dumnezeu si uitam sa vedem cine suntem noi si cine este EL : noi suntem in pumn de tarana si El e vesnicia, este de necuprins, este grandios si nu greseste niciodata si asta ar trebuii sa tinem minte.
Noi ne vedem buricul pamantului si credem ca Dumnezeu greseste si nu e in controlul tuturor situatilor.
Cand am citit in Cuvant
“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
In 2 Timotei 3:2-5 si „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.“ in Iuda 1:16
am zis cat adevar si lumina este aici caci asa suntem uneori noi oamenii nemultumiti cu una cu alta chiar nemultumiti cu soarta noastra.
Poate intrebarea mea pentru noi, oamenii ar fi sa o formulez in cateva cuvinte si vom intelege ce nu am inteles o viata-ntreaga :
Vrem cateva clipe de fericire sau vrem sa fim fericiti pentru totdeauna ?
Putem noi oare compara vesnicia care e fara sfarsit cu cateva clipe ce le avem de trait pe pamant ?
Nici vorba de comparitie dar fiind faptul ca suntem oameni, Dumnezeu nu se supara pe noi nici macar cand noi ne suparam pe El si ne intelege perfect. El ne iubeste si are rabdare cu noi mai mult decat ne imaginam noi si ne cheama la El sa ne fie un mangaietor in necazuri, o calauza in clipele intunecate ale vietii si o barca de salvare prin Domnul Isus Christos (Ioan 14:6 ) , care si-a dat viata pentru noi si ne-a iertat si ne iarta zi de zi pacatele ( 1 Ioan 2:1 ) oferindu-ne mantuire si pace sufetului nostru zdrobit de valurile vietii naprastice.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29


Vom fi intelepti si vom asculta acest glas a Lui  sau ne vom complace mai departe in pacat,  departe de slava Lui, departe de iubirea Lui neconditionata, departe de viitorul nostru frumos alaturi de El ?!

Crezi ca poti “sa-L ierti “ pe Dumnezeu si sa spui :
“Doamne nu Tu ai nevoie sa te iert caci Tu nu ti necaz pe om ci eu am nevoie de iertarea Ta si de imbratisarile Tale, eu am nevoie de pacea launtrica in zbuciumul vietii, eu am nevoie de prezenta Ta in clipele mele de singurate , eu am nevoie de Tine mai mult decat aerul, apa si oxigenul pe care il respir prin plamanii creati de Tine, Doamne iarta-ma ca nu mi-am inteles chemarea si scopul meu pe acest pamant si am dat mereu vina pe Tine pentru toate nereusitele mele si nu am vazut usile deschise de Tine in jurul meu si nici mana Ta intinsa spre mine.Iarta-ma ca cel rau m-a intunecat si m-a facut sa intorc spatele

UNICEI MELE SURSE DE FERICIRE…


Iti multumesc ca m-ai certat si m-am regasit in iubirea Ta infinita si dorec de azi sa fiu un copil ascultator, vindecat de orice nemultumire.
Din scrierile mele , cu drag si respect Angela Insula Ekklesia

PS.
„Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.Neemia 9:33
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 61:8
“căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.Prov 23:18
„Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.”
Isaia 49:4
„Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”
Matei 5:12
imagin iubire

imagini versete
imagini curaj

Povestea impresionanta a lui Iulian Siminiuc-video

Iulian Siminiuc, petrece 11 ani in inchisoare din cauza unei crime. Acolo, privat de libertate, Il cunoaste pe Dumnezeu si viata lui se schimba radical. Cu toate ca a mai ramas cativa ani inchis, sufletul lui era liber!

imagini versete

imagini rugaciune

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

TITUS CORLĂŢEAN – ASCULTAREA DE DUMNEZEU ESTE SOLUŢIA PENTRU ROMÂNIA

CLIC pe link  http://tomisthecat.ro/2013/05/07/titus-corlatean-ascultarea-de-dumnezeu-este-solutia-pentru-romania/

sa citesti mai departe 🙂

behold

FILM -Patimile Domnului Isus Christos si „Dulcele sarut al singuratatii”

Despre Filmul Patimile lui Hristos de Vladimir Pustan

A facut multa valva filmul lui Mel Gibson ( cel postat mai jos)
Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul „piratat”, inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.

Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.

Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Flavius Josephus, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovituri li se vedeau rinichii si organele interne 🙁
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar asa a fost?” m-a intrebat cineva. „Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau.”

Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?

Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de „crestini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia „nu te baga in viata mea”.

Hristos „S-a bagat” in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.

*preluat din „Dulcele sarut al singuratatii” de Vladimir Pustan*

BIBLIA cartea Isaia capitolul 53

1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?

2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.

3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.

5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.

10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

http://www.youtube.com/watch?v=i25D7Td26_Y

https://www.youtube.com/watch?v=flt-22AOJe4

ai fost junghiat imagine

bunatatile Domnului imagine
Domnul este viu

imagine cheia succesului

imagini biblie

Dependenta de jocurile de noroc si tratarea viciilor (text si video)

Dragi prieteni

daca oamenii mari cad in aceste capcane periculoase, distrugatoare a viciilor pe care le vedem la tot pasul ce sa mai zicem de tineri.
Copiii si adolescentii trebuie(trebuiesc) invatati cu seriozitate despre toate viciile si caile rele.
Orice persoana care are o viata de credinta echilibrata este pazita de aceste cai distrugatoare.
Imi place versetul
„din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” 2 Tim.3:15
Dragul meu prieten(a) daca ai cazut in aceasta groapa, a viciilor lumii, fie ca e vorba de jocurile de noroc, fie ca e vorba de oricare alt viciu si te vezi fara salvare atunci iti spun o veste buna caci ce este cu ” neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” ( Luca 18:27)

AICI poti citii despre prima mea cafea fara tigara…
Eliberarea incepe de la tine. Daca tu iti doresti cu adevarat atunci nu mai exista nici o piedica.
Roaga-te in sinceritate, pleacati genunchii inaintea Celui ca stie si vede tot, citeste zilnic Biblia, Cartea Vietii si vei primii pace si eliberare.
Daca vezi ca nu reuseti de unul singur nu uita ca
„unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste”
Deci cauta oameni sinceri a lui Dumnezeu si roaga-te impreuna cu ei pentru ceea ce te framanta si sa nu iti fie rusine sa marturisesti orice viciu care te stapaneste caci numai prin sinceritate se poate ajunge la o viata libera, frumoasa, curata alaturi de Mantuitorul Isus Christos.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Tim.3:16-17

http://www.youtube.com/watch?v=_5nrPvQPgZ0&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=T8hDfv1so6c

imagini versete
arata-mi

citate imagini
imagini salvare-viata noua

Izolarea, una din cele mai periculoase strategii a celui rau

      Dragii mei sunt unele lucruri in viata pe care trebuie sa le stim bine si apoi sa le spunem si altora ca sa putem fi scutiti de unele necazuri si probleme serioase.

Una din strategiile cele mai des folosite ale diavolului este de a izola (luandu-l deoparte ) omul facandu-l sa creada ca este victima si ca nimeni nu il intelege.
Aceasta strategie o gasim inca de la inceputul lumii in gradina Eden .
Oare cum a ajuns diavolul sa vorbeasca numai Evei ? Unde era Adam ?
Reusise sa o izoleze prin te miri ce tertipuri (Tertip= Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie ) astfel a putut sa ii vorbeasca si sa o influenteze.

Aceleasi metode cel rau le foloseste si azi de aceea e bine sa le cunoastem ca sa putem fi paziti de orice rau.
Martirul secolul xx, martirul viu al Cortinei de Fier Richard Wurmbrand amintea odata ca oamenii ar trebuii sa studieze demologia, sa cunoasca cine e satan si care sunt metodele lui de lucru ca sa poata fi scutiti de multele necazuri pricinuite de el.

” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.” Deut 30:15

Este o bucurie si o placere sa vorbesti despre lucrurile frumoase despre viata si despre bine dar este imperios de necesar ca sa cunoasteam  si partea negativa a lucrurile adica moartea si raul.

Despre succes ( izbanda,victorie)  iubire, frumos, bine si viata se vorbeste foarte mult, se scriu poezii peste poezii, carti, articole, eseuri , etc . dar putini amintesc de strategiile celui  lui rau care uneori sunt cai spre sinucidere.

Binenteles ca nu vom vorbii toata ziua numai de ele dar asa cum aminteam este important cunoasterea inamicului omului. Nu omul este dusmanul nostru ci diavolul , ingerii lui si duhurile rele. Asa cum se aminteste in unele scrieri, omul are 3 dusmani : pe el, lumea si satan cu metodele sale.

Una din strategiile satanei este  sa iti faca „spalarea la creier”  incet, subtil .

El iti sopteste ideea de izolare apoi o repeta mereu facandu-te sa crezi ca sunt gandurile tale iar acceptandu-le devii o unealta in mana lui.

Exact cum animalele de prada izoleaza victima de turma ca apoi sa o inhate asa si cel rau, cauta sa te izoleze de cei dragi , de sot(ie), mama, tata, de prieteni, de adunare, de toti oamenii care ar putea sa te ajute prin sfaturile lor bune si pozitive.

Izolarea este strategia celui rau sugerata prin indoiala, minciuna si inselatorie.

Oare a zis Dumnezeu ? Oare este omul drept ?  Oare cine este sfant sa ajunga in cer ?  Oare ce rost are viata ? Oare va fi ceva dupa moarte ? Oare ce rost are sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Oare ce rost are sa traiesc in curatie cand atatia tineri traiesc in pacat si parca nu vad nici o diferenta ? Oare, oare  ???

Metoda aceasta a lui o gasim scrisa si in Biblie si daca nu am cunoaste-o poate am lua-o ca si o gandire buna .

Iov 4:15-21
Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! „

Planul celui rau e sa te distruga ca sa nu ai parte de mantuire, de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu, Creatorul tau care ti-a pregatit un loc in cer . Domnul Iisus singurul mijlocitor intre oameni si Dumnezeu (1 Timotei 2:5 ) ne spune

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”- Ioan 14:2

Cel rau vrea sa iti deie o alta realitate distorsionand adevarul. Inoculandu-ti virusul indoielii si izolarii te face   sa vezi totul printr-o alta a prisma a realitatii.

Diavolul iti pune in asa fel ideea intr-o forma logica ca tu sa poti sa o accepti.El iti cunoaste felul de gandire stie cum sa iti puna problema.

Printr-o relatie adevarata cu Tata din cer atat prin citirea zilnica a Bibliei cat si prin rugaciune vei putea fi pazit de orice plan a celui rau.

Nu sunt lucruri de gluma si nici de joaca.Sunt cazuri reale caci satana te amageste sa te atraga in izolare si apoi sa te faca sa iti iei singur(a )  viata.

Este trist si dureros sa scriu despre sinucidere dar printr-o informare corecta vei putea sa iti schimbi modul de gandire si sa iei in serios relatia ta cu Creatorul, care te poate pazii de orice rau atat pe tine cat si pe cei dragi ai tai.

Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

1-11nimic fara Dumnezeuo mana din noriesti unic

Experienta mea cu Dumnezeu -MARTURIA Cameliei Ionescu

Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica  🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂   Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.

I-am inteles dorinta  si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:

Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN

Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.

intareste.te

rama tabla

kj
Ps 118

rama tabla - Kopie

Sapte usi de Costache Ioanid ( text si video )

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
– Cine bate? Cine bate?
– Eu sunt Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
– Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint,nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun…
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc…
şi la Paşti…şi la Crăciun…
Biblia…am…răsfoit-o…
hăt,de când eram un ţânc…
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
– Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
– Eu, Cuvântul ce dă Har.
– Cum? Aici? La mine-n casă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa
unui om la fel de rău.
– Cine-i?
Salvatorul tău.
– Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a… întredeschis
– Cine-i şi cu ce dorinţă?
Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
– Da, credinţa nu e rea…
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna…necesară…
de o glumă…de-o ţigară
şi…de tot ce se iveşte?…
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum… du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi… mai vino pe la mine…

şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult…
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă… n-aţinti prin casă…
ochii Tăi din alte sfere,
căci… e-atâta murdărie
prin unghere…

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
se auzi un geamăt:
„Ajutor!Ajutor!”

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zângăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

– Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea… era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu –
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L… face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuga,pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug… şi fug pe totdeauna.
Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aici, Isuse,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate,bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
„Deocamdată, demolare!…”

   de Costache Ioanid

Mai multe  si mai frumoase  gasiti AICI   (343 poezii de Costache Ioanid ) 

http://www.youtube.com/watch?v=Pd4h1pxV-A0
481226_546508728712812_282936789_n

villa-balbianello-alee

543487_492920620745350_90531116_n

untitledasdfghjk

Mantuirea unui descurcaret -mesaj VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=kyr7tv7WT0g

ai-pret-in-ochii-mei-miscat

318273_295932140532998_1264688050_n

563377_483236061737951_496827568_n - Kopie

Oameni care nu pot să creadă de Wilhelm Busch

Text preluat din cartea
Când omul nu mai poate să creadă de Wilhelm Busch

a. Din prima grupă fac parte oamenii care-mi explică:

— Nu pot să cred, pentru că pur şi simplu nu sunt religios. Dumneavoastră, domnule Busch, sunteţi religios, dar eu nu sunt!

La aceasta pot să răspund întotdeauna numai un singur lucru:

— Nici eu nu sunt religios.

Adică, pentru mine, clopotele, tămâia şi toate lucrurile acestea nu sunt deloc importante. Mă bucur că în ultimii ani am predicat în Essen tot mereu într-o sală în care se afla numai o fanfară bună. Nu exista nici o orgă şi nici un clopot – şi nu mi-au lipsit. Nu am nimic împotriva acestor lucruri, dar nu am nevoie de ele. Atât de puţin religios sunt eu!

Pe vremea când Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ, au existat foarte mulţi oameni religioşi. Erau cărturarii, preoţii, fariseii – toţi oameni foarte religioşi. De exemplu, nişte oameni religioşi ceva mai liberali erau saducheii. Aceştia sunt cei care în zilele noastre ar spune:

— Îl caut pe Dumnezeu în natură!

În timpul perioadei naziste, ei spuneau:

— În stindardele noastre flutură Dumnezeu, întotdeauna religioşi!

Şi aceşti oameni religioşi L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru că nu era de acord cu ei.

Şi apoi au mai existat oameni total nereligioşi: prostituate, afacerişti – Biblia îi numeşte vameşi -, meşteşugari înrobiţi de munca lor, pentru că trebuia să lupte pentru pâinea de toate zilele, un bărbat bogat, Zacheu, care a făcut bani cu carul.

Aceştia au fost toţi oameni total nereligioşi. Şi ei L-au găsit peDomnul  Isus! Cum se poate una ca asta? Ei au ştiut: „Suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. În viaţa noastră nimic nu este în regulă. Şi acum vine un Mântuitor, care face din noi copiii lui Dumnezeu!” Atunci au crezut în El.

Domnul Isus nu a venit ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi,

ci Domnul Isus a venit, ca să-i mântuiască pe păcătoşi de la moarte şi din iad şi ca să-i facă copiii lui Dumnezeu!

Şi dacă există oameni, care spun: „Nu pot să cred, pentru că nu sunt religios”, atunci pot să le spun: „Aveţi cele mai mari şanse să deveniţi copiii lui Dumnezeu!” Suntem păcătoşi, asta o ştim foarte bine, dar: „Domnul Isus a murit pentru mine!”

O spun încă o dată: Isus nu a venit, ca să-i facă pe oamenii religioşi şi mai religioşi, ci ca să facă din păcătoşii pierduţi copiii Dumnezeului celui viu!

b. …pentru că nu vor să creadă

Cel de-al doilea grup constă din oamenii care spun, ce-i drept:

„Nu pot să cred!”, dar care în realitate – dacă sunt foarte sinceri – trebuie să recunoască: „Nici nu vreau să cred!”

Căci dacă ar ajunge să creadă ar trebui să li se schimbe întreaga viaţă. Şi ei tocmai lucrul acesta nu-l vor. Ei ştiu că în viaţa lor nu este nimic în regulă.

Dar dacă ar deveni copiii lui Dumnezeu, ar trebui să iasă cu viaţa lor la lumină.

Nu, asta nu vor. Şi apoi s-ar putea ca colegii lor să-i ia de proşti! Şi ce ar spune rudele, dacă ar deveni aşa, deodată, creştini! Nu, mai bine nu! Şi dacă întâlniţi oameni, care vă spun: „Nu pot să cred!”, priviţi cu atenţie, dacă nu cumva ar trebui să spună: „Nici nu vreau să cred!”

În Biblie există o istorie cutremurătoare.

Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus, este sus, pe Muntele Măslinilor. La poala muntelui, în faţa Lui, se scaldă în razele minunate ale soarelui oraşul Ierusalim.

Şi dincolo se ridică muntele Templului, pe care se află Templul splendid, despre care chiar şi păgânii spuneau, că ar fi una din marile minuni ale lumii. Toate acestea sunt în faţa Lui. Dar ucenicii lui Isus constată deodată cu spaimă că pe faţa lui Isus se preling lacrimi. Se uită la El surprinşi şi nedumeriţi. Şi apoi, Domnul Isus exclamă cuvintele:

— Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie.

Aceasta este una din cele mai cutremurătoare afirmaţii ale Bibliei: „Şi n-aţi vrut!” Şi locuitorii Ierusalimului au spus: „Nu putem să credem!” – dar ei nu au vrut să creadă!

Vedeţi dumneavoastră: cine nu vrea să creadă nici nu trebuie să creadă!

Pot să vă spun ceva? În biserică încă mai există tot felul de constrângeri.

În împărăţia lui Dumnezeu există numai libertate totală.

Cine vrea să trăiască fără Dumnezeu poate să trăiască aşa! 🙁 

Dumnezeu ni se oferă nouă, oamenilor.

Dar noi putem să-L respingem.

Vreţi să trăiţi fără Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără pace cu Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără rugăciune? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să trăiţi fără Biblie? Puteţi s-o faceţi! Vreţi să încălcaţi poruncile lui Dumnezeu? Puteţi s-o faceţi!

Vreţi să profanaţi duminica, să curviţi, să vă îmbătaţi, să minţiţi, să furaţi? Puteţi s-o faceţi! Cine nu-L vrea pe acest Mântuitor, pe care L-a trimis Dumnezeu ca să-i mântuiască pe păcătoşi, acela poate să-L respingă.

Cine vrea să se ducă direct în iad, poate s-o facă! La Dumnezeu nu există constrângeri.

Numai vreau să ştiţi foarte clar, că în cazul acesta trebuie să suportaţi consecinţele.

Prin Domnul  Isus, Dumnezeu vă oferă iertarea păcatelor şi pacea Sa.

Puteţi să spuneţi: „Nu am nevoie de ele! Nu le vreau!” Atunci puteţi să trăiţi ca atare!

Dar să nu cumva să credeţi, că în ultimele cinci minute ale vieţii – când veţi fi pe moarte -,

veţi mai putea apuca ceea ce Dumnezeu v-a tot oferit o viaţă întreagă. Puteţi să refuzaţi oferta păcii pe care v-o face Dumnezeu în Isus, dar atunci va trebui să trăiţi pe veci fără pace cu Dumnezeu. Şi acesta este iadul!

Iadul este locul în care omul a scăpat cu adevărat definitiv de Dumnezeu. Acolo nu veţi mai fi invitat.

Acolo nu vă va mai chema nimeni. 🙁

Acolo poate veţi mai vrea să vă rugaţi, dar nu veţi mai putea. Poate acolo veţi dori să chemaţi Numele lui Isus, dar nu vi-L veţi mai aminti. 🙁

Nu trebuie să-mi acceptaţi mesajul. Puteţi să nu vă întoarceţi la  Domnul Isus. Dar să vă fie clar, că prin aceasta alegeţi iadul!

Aveţi libertate deplină!

„Şi n-aţi vrut!” le spune Isus locuitorilor Ierusalimului.Domnul  Isus nu i-a silit. Dar ce au ales ei a fost înfiorător!

c. pentru că au trecut prin atâtea în viaţă

 

Cel de-al treilea grup al celor care spun: „Nu pot să cred!” începe întotdeauna cu o afirmaţie ciudată. Nu am auzit-o niciodată de la femei. O spun numai bărbaţii. Afirmaţia sună aşa:

— Domnule pastor, am trecut prin atâtea în viaţă, încât nu mai pot să cred!

Îi întreb:

— Prin ce-aţi trecut? Nici eu nu am avut o viaţă plictisitoare!

— Da…, am trecut prin atâtea, încât nu mai pot să cred!

Aceasta este o afirmaţie, care bântuie ca o fantomă printre bărbaţi.

În acest caz obişnuiesc să râd de aceşti bărbaţi şi să le spun:

— Nu-i aşa: credeţi ce scrie pe o hartă? Credeţi orice indicaţie pe care v-o dă un poliţist?

— Da!

— Atunci să nu mai spuneţi niciodată: Nu mai cred nimic – în afară de ceea ce scrie pe hartă şi de ceea ce-mi spune un poliţist.

Şi s-ar putea continua tot aşa, mă înţelegeţi. Spun mai departe:

— Vedeţi dumneavoastră, în viaţa mea întunecată, plină de păcat şi de durere, de noapte şi de rătăcire a venit Domnul Isus.

Şi atunci am recunoscut: El este Fiul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu! Şi atunci mi-am dat viaţa Aceluia care a făcut atât de mult pentru mine: Domnului Isus .

 

Şi dacă într-adevăr nu mai puteţi crede pe nimeni şi nimic, puteţi să credeţi ce spune Cel care Şi-a dat viaţa pentru dumneavoastră, da, puteţi chiar să credeţi în El.

Credeţi atâtea lucruri, dar Îi spuneţi „Nu!”

Celui căruia ne putem încredinţa vieţile în întregime, lucru pe care nu l-a regretat încă nimeni niciodată – asta este ciudat. Şi mai spuneţi, că aţi trecut prin atâtea în viaţă, încă nu aţi trecut prin destule experienţe în viată!

d. …pentru că i-a revoltat ceva

Cel de-al patrulea grup al celor care nu pot să creadă este o categorie mai specială. Aparent, aceşti oameni nu pot să creadă pentru că i-a scandalizat ceva din biserică sau din practicile şi învăţăturile bisericii.

În faţa mea stătea o tânără studentă, care mi-a explicat:

— Studiez ştiinţele naturii, îi spun:

— Frumos, domnişoară! Dar ce vă frământă? Atunci îmi răspunde:

— Domnule pastor, am auzit una din prelegerile dumneavoastră. Simt că aveţi ceva ce mi-ar place să am şi eu, dar nu pot să cred. Ştiţi: nu pot să înghit toate dogmele şi tradiţiile bisericii. Este de parcă ar trebui să înghit o legătură de fân uscat!

Am râs şi i-am răspuns:

— Domnişoară, nu trebuie să înghiţi nici o legătură de fân uscat! Aţi auzit vreodată de Domnul Isus?

— Da! spune ea.

— Ce-aţi spune, dacă aş declara: Isus este un mincinos!?

— Nu, îmi răspunde ea, asta nu cred!

— Credeţi, că Domnul Isus a spus adevărul?

— Da, spune ea, asta cred. Merg mai departe.

— Domnişoară, există vreun om, căruia i-aţi spune: Cred că nu ai minţit niciodată!?

— Nu, spune ea, aşa ceva nu aş spune nimănui.

— Vedeţi, domnişoară, spun eu, dumneavoastră credeţi deja. Aţi afirmat că aveţi încredere în Domnul  Isus. Asta este nemaipomenit.

Cu asta începe tot. El spune adevărul.

Biblia spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu”.

Nu trebuie să vă certaţi cu unii şi cu alţii pe tema dogmelor şi a instituţiilor bisericii.

Dar din negura lumii vine spre dumneavoastră Cineva.

Şi-I vedeţi tot mai clar semnele cuielor şi ale cununii de spini, care mărturisesc faptul că El a luat asupra Lui vina dumneavoastră şi că v-a iubit, pe când nu vă iubea încă nimeni. Fie ca văzându-L pe Isus să vi se deschidă ochii şi să spuneţi: Mântuitorul meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Credinţa nu înseamnă să înghiţi dogmele ca pe nişte fân uscat, pentru că o spune pastorul, ci

credinţa înseamnă să-L cunoşti pe Domnul Isus Christos!

— Ha, va spune cineva, nu pot să cred, pentru că preoţii, preoţii…

Şi se revarsă sacul. Apoi mi se povestesc tot felul de istorii despre pastori şi preoţi. Unul a avut aventuri cu femei. Altul a fugit cu toţi banii bisericii. Peste tot s-a întâmplat câte ceva cu vreun pastor.

— Nu mai pot să cred!

Şi atunci mă roşesc tot, pentru că mă cunosc foarte bine. Ce-i drept, încă nu am fugit cu banii bisericii, dar dacă oamenii m-ar cunoaşte aşa cum mă cunosc eu, nu m-ar lua probabil nici pe mine în serios. Deci, ce se poate spune la toate aceste istorii? Acum fiţi foarte atenţi: nicăieri în Biblie nu este scris: „Crede în pastorul tău şi vei fi ferice”, ci în

Biblie este scris: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit”.

Un pastor este – da, ştiu: există şi de alt gen -, dar dacă este cât de cât pastor, atunci el este un indicator spre Isus! La unele indicatoare nu ne deranjează dacă este puţin strâmb sau îndoit sau dacă este decolorat de ploaie. Atâta timp cât pot să văd direcţia pe care mi-o indică.

Nici eu nu aş asculta un pastor care nu este un indicator spre Isus, Fiul răstignit şi înviat al lui Dumnezeu. Dar nu mă supăr pe indicatorul care-mi arată calea şi ţinta, ci mă duc pe cale, spre ţintă. Şi această ţintă este: „Isus a venit, Izvorul harului”. Vreţi să staţi la judecata de apoi în faţa lui Dumnezeu şi să-I spuneţi: „Doamne, nu am acceptat mântuirea Ta, nu am acceptat iertarea păcatelor, pentru că pastorul nu făcea doi bani!”?

Vreţi să staţi odată aşa în faţa lui Dumnezeu? Asta este ca povestea despre băiat care a afirmat:

— Aşa-i trebuie la tata, să-mi îngheţe mâinile. De ce nu-mi cumpără mănuşi?

Ei bine, prietene, nu este adevărat când cineva spune: „Nu pot să cred!”

Există o afirmaţie colosală a lui Isus, care spune:

„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.

Întrebarea este dacă vreau să încep să mă supun şi să fac ceea ce am ajuns să mărturisesc despre Dumnezeu în viaţa mea. Atunci voi putea merge mai departe.
 
Puteti citii in intregime cartea  aici   sau alte carti utile veti gasii  la acest link

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/index.html

Va multumesc tuturor care popositi pe aici si va hraniti sufletul cu lucruri curate si frumoase ,  astfel sufletul vostru arata tot mai frumos pe zi ce trece si inima voastra se face mai buna .

Deasemenea va multumesc tuturor pentru comentarii, ganduri , recomandari si vizite 🙂

Chiar daca situatia e cu un mare semn de intrebare in casa ta , Adi B . as vrea sa sti ca nu de asta depinde fericirea ta ci de relatia ta cu Domnul , de viata ce-o traiesti in umblarea crestina si de inima ta noua care bate pentru cer.

Nu e usor , dar cat depinde de tine ai facut si Dumnezeu vede ca suntem limitati si nu ne cere mai mult decat putem.Fruntea sus caci soarele rasare atunci cand nu te astepti  🙂                                     Cu drag din drag Angela I.E.

 

gjuzkfelicitare 83untitledasdfghuntitledsfdghj0blessedweekend2

EL NE VA DUCE ACASĂ-de C.H.Spurgeon-Meditatia zilei

Religious Comments Pictures

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.

Isaia 46.4

Anul acesta a trecut deja şi această făgăduinţă se îndreaptă către prietenii noştri în vârstă şi către noi toţi care înaintăm în viaţă. Dacă Dumnezeu ne prelungeşte anii, vom ajunge să avem peri albi; aşa că, prin credinţă, putem să luăm dinainte acest cuvânt pentru noi.

Noi îmbătrânim; dar Dumnezeu, care se numeşte EU SUNT, rămâne mereu acelaşi.

Perii albi ne arată că trupul nostru slăbeşte; dar El nu slăbeşte niciodată. Când noi nu mai putem să ridicăm nici o greutate şi simţim că ne este greu să ne mişcăm sau să ne purtăm pe noi înşine, atunci Dumnezeu este Cel ce ne poartă.

În anii tinereţii noastre, El ne purta în braţele Sale, ca pe mieluşeii Săi şi El va face la fel când vor veni slăbiciuni peste noi.

El ne-a creat şi El S-a angajat să ne poarte.

Când vom ajunge o povară pentru prietenii noştri şi o povară pentru noi înşine, Domnul nu Se va depărta de noi, ci va avea grijă de noi şi ne va face să vedem izbăvirea Lui.

Adesea El dă slujitorilor Săi o seară lungă şi liniştită.

Ei au lucrat şi s-au ostenit toată ziua în slujba Stăpânului lor şi El le zice:

„Odihneşte-te în aşteptarea odihnei veşnice pe care am pregătit-o pentru tine”.

Să nu ne temem de o vârstă înaintată ci să ne bucurăm că îmbătrânim, pentru că Domnul este El însuşi cu noi până la sfârşit, în plinătatea harului Său.

      de C.H.Spurgeon

 

asdfghjkfelicitare 86

Richard Wurmbrand – Nebunia Dragostei (Cuvinte intelepte ) -VIDEOS





IMAGINI CITESTE

imagini versete

Și ei L-au răstignit – Art Katz -And they crucified Him -VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=KsawoLngEh8&feature=youtu.be

1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8KJJ - Copie (2)

Insula Ekklesia

O zi de cercetare are fiecare!-meditatia zilei


Draga mea, dragul meu, cand ti-ai facut ultima „radiografie” personala a vietii tale de credinta ?

Esti pe drumul cel bun ?

Crezi ca esti pe drumul cel bun ?

Dragul meu oricine ai fi nu astepta ca ceva rau sa se intample.

Experimenteaza si fa binele in fiecare zi iar raul sa fie doar din auzite in viata ta.

Daca nu stii exact cum stai cu credinta ta, te sfatuiesc sa te cercetezi in lumina Cuvantului lui Dumnezeu si nu lasa nici o zi sa treaca fara sa spui precum psalmistul :

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!

Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!  Ps.139:23-24

Amin ! Domnul Isus sa te binecuvanteze scump cititor.

                                           Cu drag ,  un suflet calator spre tara fara nori …

by Insula Ekklesia
praying - Kopie

Un mesaj special pentru persoane speciale.

422149_383231121695617_189362444415820_1493647_1421826506_nDragii mei

in primul rand vreau sa va multumesc si sa va spun ca va apreciez.

Chiar daca nu va cunosc pe toti personal imi sunteti dragi si apropiati sufletului meu.

As dorii ca acest mesaj sa fie unul special pentru toti vizitatorii, prietenii si colaboratorii acestui blog. Imi cer iertare ca nu reusesc sa va raspund la toti si nici sa postez tot ce imi trimiteti , lucruri minunate si de folos .

Va multumesc pentru intelegere 🙂

  Sunteti cu totii persoane speciale si aceasta nu pentru ca o zic eu ci pentru ca

CEL CARE V-A CREAT ESTE SPECIAL si MINUNAT iar CEVA MINUNAT nu poate decat sa creeze ceva minunat 🙂

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu…” Geneza 1:27

Cel rau mereu vrea sa ne vedem altfel, sa ne vedem fara valoare, fara sens si fara rost pe acet pamant .

Cred ca in fiecare zi se lupta sa acceptam gandurile lui si sa il credem pe el dar noi am ales sa il credem pe

CEL CE NU MINTE NICIODATA ,

pe CEL care e cu noi in fiecare zi (Gen. 28:15 )  si ne-a promis caci din mana Lui NIMENI NU NE VA LUA .

„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Ioan 10:26

Stiu ca multi se intreaba si au mereu diverse  intrebari fara raspunsuri , una dintre ele ar fi :

daca Dumnezeu e asa minunat si maret de ce ingaduie suferinta si boli , necazuri si incercari, saracie si diverse probleme….

In primul rand sa nu uitam caci Dumnezeu ne-a primis ca e cu noi si acesta e cel mai important lucru .

„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:20

El nu ne-a promis ca ne va merge numai bine, ca vom primii raspunsuri la intrebarile noastre nici ca vom fi scutiti de necazuri si incercari…

„Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. „1 Ioan 4:19

As vrea sa vedem lucrurile in simplitatea lor.

Oamenii complicati vad toate lucrurile complicate iar oamenii simpli vad toate lucrurile simple 🙂

A fi simplu si original cred ca e cel mai frumos lucru 🙂

Sper ca sunteti si voi de acord cu mine ?! 🙂

Stiu ca uneori in viata vin peste noi asa multe valuri mari si puternice incat nu mai vedem nici barca sperantei care e tot timpul langa noi .

E greu in noapte sa te gandesti la soare si totusi oricat de lunga ar fi noaptea soarele cu siguranta va rasarii 🙂 caci dupa orice noapte tot zi vine 🙂

Amintesteti mereu ca esti o persoana speciala , cu un destin special si ca esti pe acest pamant pentru o vreme  , pentru un timp, fie bun ,fie rau caci pana la urma ceea ce conteaza  cu adevarat este unde iti petreci vesnicia …

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Eclesiatul 3:11

Anii acestia pe pamant nu se pot compara cu eternitatea , care nu se exprima in ani si nici in milioane de ani .

Asa cum nu putem sa intelegem cu mintea noastra limitata divinitatea asa nu putem intelege nici eternitatea.

Asa cum erau versurile unei cantari minunate :Acestea parca sunt dar nu-s iar cele ceresti parca nu-s dar sunt .

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd;

căci lucrurile care se văd sunt trecătoare,

pe când cele ce nu se văd sunt veşnice „

2 Cor 4:18

Cred ca nu mai e cazul sa iti amintesc sa citesti zilnic din CARTEA MANGAIERII BIBLIA

si la fiecare rasarit sa saruti cerul, noua ta casa.

Incepe ziua cu rugaciune si binecuvantare, cu ganduri bune si pline de pace.

Ceea ce te va ajuta enorm va fi pozitia ta in fata problemelor vietii.

Le vei intampina de pe pozitia invingatorului sau le vei lasa sa te doboare ?!

Dumnezeu e singurul din intreg Univers care nu te va abandona niciodata,

nu te va dezamagii si nu va inceta sa te iubeasca.

Iubirea Lui pentru tine e fara margini si planurile Lui cu privire la viata ta sunt multe si minunate, chiar daca poate acum nu le vezi sau nu le intelegi.

Il vei lasa sa te ajute si sa-si implineasca voia Lui in viata ta sau nu vei avea timp de El, crezand ca te descurci si singur…???

In primul rand trebuie sa sti cine este Dumnezeu,

trebuie sa te verifici daca crezi in El cu adevarat si apoi sa intelegi ca El nu doreste o relatie de duminica si nici de Pasti sau Craciun ci o relatie zilnica de Tatal si fiu . (Ioan 8:41 )

Dumnezeu nu e un bibelou frumos care il ti in vitrina si cand ai nevoie de El il iei si nici un brelog pe care il ti la chei sa iti aduca noroc….!!!!!!!!!

Dumnezeu e Creatorul tau , El stie gandurile tale si nimic nu se poate ascunde de El .

„Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Evrei 4:13

O inchinare adevarata cere in primul rand sinceritate .

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.Ioan 4:23

Trebuie sa te vezi cine esti si sa recunosti ca ai nevoie de El,  ca nu te poti singur mantuii.

Un crestin se intalneste odata cu un ateu si il intreaba politicos :

Tu ce faci cand intalnesti un sarac ?

Eu , am un Dumnezeu si ma rog Lui sa il ajute daca eu nu am posibilitatea dar cred ca tie ar trebui  sa iti fie foarte greu caci va trebuii sa ii ajuti singur pe toti ….

Deci , cine e Dumnezeul tau ? Cine te inspira si te-ncurajeaza ?

Cine te intelege mai bine cand sufletul iti plange ?

„DOAMNE, da-mi SENINATATEA sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,

CURAJUL  sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si

INTELEPCIUNEA de a discerne intre ele !

Si in toate, FACA-SE VOIA TA!”

         Hai spuneti cu mine un big AMEN

ca sa intram impreuna in 2013

plini de speranta si bucurie , iubind mai mult si iertand  mai mult …

„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale…” Efeseni 1:11

           Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

262944_423353504400172_1379500294_nIMG_4325 - Kopie545531_553147191381877_1764083130_n292440_290469174384721_954831266_n

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Viata e un dar ,aveti grija de ea!!! Attention!!!

Dragii mei

acest tanar din videoclipul de mai jos i se pare ca e un erou …

Dar a fi la 215 M inaltime fara o siguranta nu este un act de curaj ci poate chiar o dovada de ….

Recent am aflat de 2 persoane cunoscute ca au decedat 🙁

Unul era un credincios pe care l-am cunoscut pe net .Chiar daca nu l-am cunoscut personal totusi faptul ca era in lista mea m-a afectat putin.

Era receptiv la mesajele mele desi stia ca multe sunt mass dar totusi cand era o maxima mai nepotrivita imi atragea atentia si ma bucuram ca cineva ma corecteaza 🙂

Mi-e greu sa il sterg din lista

dar in acelas timp ma bucur sa stiu ca e acasa la Domnul caci viata lui era predata in mana Mantuitorului .

Viata ta ,inima ta,umblarea ta,gandurile tale sunt predate in mana CELUI VIU ,DUMNEZEU ATOTPUTERNIC sau te crezi cumva stapan pe ceasul mortii ?!

A doua persoana care a decedat zilele acestea este sotul unei crestine deosebite.Nu era in randul celor credinciosi dar era un om bun si nimeni nu stie sau mai bine zis nimeni nu are dreptul sa se pronunte asupra unui suflet…

Sunt suflete care se predau Domnului in ascusul inimii lor si nu spun la nimeni sau nu mai ajung momentul sa spuna….Sunt cazuri si cazuri…de aceea e bine sa nu ne pronuntam…

Domnul stie inima si adancul fiecarui suflet.

Ceea ce e de folos in aceste momente e sa ne rugam pentru familile  indoliate si

sa ne cercetam fiecare personal daca suntem gata pentru momentul plecarii noastre de pe Pamant

caci clipa si ceasul mortii nu este in mana noastra dar faptul de a fi curati si placuti Domnului este in puterea noastra .

Asadar sa urmarim pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.( Evrei 12:14 )

Cu drag din drag Angela I.E.

http://www.youtube.com/watch?v=HmmZNTp0CQs&feature=related

Ştiati că…

… pentru cei ce se tem de Domnul, legământul făcut cu El le dă învăţătură? – Psalmul 25:14

… pentru ca să pricepi, trebuie asculţi învăţătura şi să iei aminte? – Proverbele 4:1

… nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura? – Proverbele 1:7

… robul Domnului primeşte învăţătură de la judecăţile Domnului? – Psalmul 19:11

… învăţătura este viaţa ta? – Proverbele 4:13

învăţătura este o lumină? – Proverbele 6:23

… învăţătura trebuie ţinută şi păstrată? – Proverbele 4:13

… ca să te faci înţelepţ, trebuie să ascultaţi învăţătura? – Proverbele 8:33

… învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii? – Proverbele 13:14

trebuie să îţi deschizi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei? – Proverbele 23:12

… dacă vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, va ajunge să cunoască dacă o învăţătura este de la

Dumnezeu sau dacă e omenească? – Ioan 7:17

♦ despre fericire…

Ştiati că…

… fericirea atârnă de păzirea legilor şi poruncilor lui Dunezeu? – Deuteronomul 4:40

… ca să te bucuri de fericire trebuie să te împrieteneşti cu Dumnezeu? – Iov 22:21

… cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire? – Proverbele 13:21

… fericirea celui neprihănit este să se apropie de Dumnezeu? – Psalmul 73:28

… cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea? – Proverbele 16:20

… cine se încrede în Domnul este fericit? – Proverbele 16:20

… cel cu inima prefăcută nu găseşte fericirea? – Proverbele 17:20

… fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu şi au frică de El? – Eclesiastul 8:12

… fericirea atârnă şi cât de mult cauţi să împlineşti legile şi porunci lui Dumezeu? – Deuteronomul 6:3

… ca să fi fericit trebuie să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului? – Deuteronomul 6:18

… cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un

ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui? – Iacov 1:25

♦ despre nebunie…

Ştiati că…

… nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic? – Proverbele 9:13

… cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie? – Proverbele 14:24

… nebunia poate fi o pedeapsă, dată de Dumnezeu în urma neascultării? – Deuteronomul 28:28

… puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava? – Eclesiastul 10:1

… dacă îţi înveseleşti trupul cu vin stărui astfel în nebunie? – Eclesiastul 2:3

… mândria te poate împinge la fapte de nebunie? – Proverbele 30:32

… râsul celor fără minte este defapt o nebunie? – Eclesiastul 2:2; 7:6

… gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie? – Proverbele 15:14

… nebunia este o bucurie pentru cel fără minte? – Proverbele 15:21

… nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui? – Proverbele 19:3

… înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina

decât întunericul? – Eclesiastul 2:13

♦ despre sfinţire…

Ştiati că…

… Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire? – 1 Tesaloniceni 4:7

… trebuie să urmărim sfinţirea, dacă dorim să vedem pe Dumnezeu? – Evrei 12:14

voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră? – 1 Tesaloniceni 4:3

… sfinţirea trebuie dusă până la capăt, în frica de Dumnezeu? – 2 Corinteni 7:1

… daca te faci rob al lui Dumnezeu, ai ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică? – Romani 6:22

… a fi sfânt este o porunca a lui Dumnezeu? – Leviticul 11:45; 19:2

… Dumnezeu a zis: “Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul”? – Leviticul 20:26

… trebuie să sfinţeşti în inima ta pe Hristos ca Domn? – 1 Petru 3:15

… Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui? -Efeseni 1:4

… după cum Dumnezeu este sfânt, trebuie să fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră? – 1 Petru 1:15

… creştinul trebuie să îşi facă mădularele roabe ale neprihănirii, ca să ajungă la sfinţire? – Romani 6:19

despre ce urăşte Dumnezeu…

Ştiati că…

… Dumnezeu urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia? – Psalmul 11:5

… Dumnezeu urăşte două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun? – Proverbele 20:23

… buzele mincinoase sunt urâte Domnului? – Proverbele 12:22

… gândurile rele sunt urâte Domnului? – Proverbele 15:26

… Dumnezeu urăşte răutatea? – Psalmul 45:7

… Dumnezeu urăşte pe cei ce fac fărădelegea? – Psalmiul 5:5

… ochii trufaşi, limba mincinoasă şi mâinile care varsă sânge nevinovat sunt urâte Domnului? – Pilde 6:17

… inima care urzeşte planuri nelegiuite, este urâtă lui Dumnezeu? – Pildele 6:18

… Dumezeu urăşte picioarele care aleargă repede la rău? – Proverbele 6:16-18

… Dumnezeu urăşte martorul mincinos, care spune minciuni? – Pildele 6:19

… Dumnezeu urăşte pe cel ce stârneşte certuri între fraţi? – Proverbele 6:16-19

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16-17

~~~ ”La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.” Iov 12:13 ~~~

“Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţat.” Iov 28:1

“Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?” Iov 28:12

                — “Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.” Iov 28:13

“De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?” Iov 28:20

                “Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.” Iov 28:23

             — “A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia.” Iov 9:4

Obârşia înţelepciunii

— este cea dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Proverbele 8:22

— a fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Proverbele 8:23

— a fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape. Proverbele 8:24

— a fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile. Proverbele 8:25

— când a întocmit Domnul cerurile, înţelepciunea era de faţă. Proverbele 8:27

— înţelepciunea era meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui. Proverbele 8:30

♦Care este începutul înţepciunii?

— începutul înţelepciunii este frica de Domnul: Proverbele 9:10; Psalmul 111:10

— dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea. Proverbe 4:7

— cautarea intelepciunii pana ajungi sa intelegi dreptatea, judecata,

nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Proverbele 2:1-9

♦Ce este înţelepciunea?

— înţelepciunea este frica de Domnul. -Iov 28:28

— înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are. -Proverbele 16:22

— înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire. -Isaia 33:6

— păzirea şi împlinirea poruncilor, legilor si orânduirilor Domnului -Deuteronom 4:6 “Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”

— propovăduirea Evangheliei lui Hristos pentru cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia. – 1 Corinteni 2:6

— înţelepciunea este priceperea. – Proverbele 8:14

— înţelepciunea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă. – Proverbele 3:18

— înţelepciunea este viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău. – Proverbele 3:22

   “Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. –” Proverbele 12:8

Ce este priceperea?

— depărtarea de rău, este pricepere. Iov 28:28

— înţelepciune. Proverbele 8:14

— un izvor de mântuire. Isaia 33:6

— ştiinţa sfinţilor. Proverbele 9:10 >< începutul ştiinţei este: Frica Domnului – Proverbele 1:7

                                             ¤ prin dulceaţa buzelor se măreşte ştiinţa. – Proverbele 16:21

                                              ¤ prin ascultarea învăţăturii înţeleptul, îşi va mări ştiinţa. – Proverbele 1:5

                                                   ¤ inima celor pricepuţi caută ştiinţa. – Proverbele 15:14

                                                  ¤ urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. – Proverbele 18:15

                                             ¤ mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. – Proverbele 19:25

                                              ¤ când se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. –Proverbele 21:11

                                                   ¤ cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa. – Proverbele 17:27

                                                   ¤ pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. – Proverbele 14:6

                                              ¤ o inimă pricepută dobândeşte ştiinţa. – Proverbele 18:15

                                              ¤ Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa. – Proverbele 18:15

     “Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat. –” Proverbele 22:12

 

Cine dă înţelepciunea?

– “Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” Proverbele 2:6; Daniel 2:21

– “Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.” Iov 32:8

– “Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.” Iov 32:9

Prin ce primeşti înţelepciunea şi priceperea?

— prin mărturia Domnului care este adevarata. Psalmul 19:7

— prin poruncile lui Dumnezeu. Psalmul 119:98

— prin păzirea poruncile Domnului. Psalmul 119:100

— prin descoperirea cuvintelor Domnului Dumnezeu. Psalmul 119:130

— prin cunoşterea Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. 2 Timotei 3:15

— nuiaua şi certarea dau înţelepciunea. Proverbele 29:15; 21:11

— prin ascultarea învăţăturii. Proverbele 8:33

— prin umblarea cu  cei înţelepţii te faci înţelept. Proverbele 13:20

— dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – Proverbele 15:32

…înţelepciunea îşi găseşte plăcerea în fiii oamenilor, având ca locuinţă:

                     Proverbe 8:31                                      — Mintea: Proverbe 8:12

                                                                                — O inimă pricepută: Proverbe 14:33; 2:10

                                                                                — Gura celui neprihănit: Proverbe 10:31

                                                                                — Buzele omului priceput: Proverbe 10:13

Pe unde umblă înţelepciunea?

— pe calea nevinovăţiei. – Proverbele 8:20

— pe mijlocul cărărilor neprihănirii. – Proverbele 8:20

— în faţa omului priceput. – Proverbele 17:24

Cui dă Domnul înţelepciune şi pricepere?

– – – dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi. -Daniel 2:21

– – – dă pricepere celor fără răutate. -Psalmul 119:130

– – – dă înţelepciune celui neştiutor. -Psalmul 19:7

– – – celor ce o căuta ca argintul şi umbla după ea ca după o comoară. -Proverbe 2:4-9; 8:17

– – – celor ce  primesc cuvintele Domnului, şi le păstrează învăţăturile Lui. -Proverbe 2:1

– – – celor ce cer înţelepciune şi se vor ruga pentru pricepere. -Proverbe 2:3

– – – celor ce cer prin credinţă de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare. -Iacov 1:5

– – – omului plăcut Lui. -Eclesiastul 2:26

     ”Omul care se abate de la calea înţelepciunii se va odihni în adunarea celor morţi. –” Proverbele 21:16

Ce face înţelepciunea?

— te strigă: Proverbele 8:1-4; 1:20; 9:1-6

— te învaţă ce este drept. Proverbele 8:6

— vesteşte adevărul. Proverbele 8:7,8

— urăşte minciuna. Proverbele 8:7

— te îmbie sa primeşti învăţăturile ei. Proverbele 8:10

— iubeşte pe cei ce o iubesc. Proverbele 8:17

— râde, îşi bate joc, nu răspunde şi se acunde, dacă: nu o asculţi, te împotriveşti şi nu iei seama, dacă arunci sfaturile ei şi nu-ţi plac mustrările ei. Proverbele 1:22-28

— face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Eclesiastul 7:19

— da o adevărată moştenire celor ce o iubesc şi să le umple vistieriile. Proverbele 8:21

— te ajută să găseşti viaţa şi să primeşti bunăvoinţa Domnului. Proverbele 8:35

— te face să mergi cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Proverbele 3:23

— îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească. Proverbe 4:9

— te scapă de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase. Proverbele 2:12-17

— Înţelepciunea face pe om răbdător. Proverbele 19:11

— îţi va înmulţi zilele şi îţi va mări anii vieţii tale. Proverbele 9:11

— te depărtează de nebun. Proverbele 14:7

— te umple de putere. Proverbele 24:5

   “Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –” Proverbele 13:14

Ce îţi aduce înţelepciunea?

— îţi aduce câştig mai bun decât al câştigul argintului. Proverbele 3:14

— îţi aduce venit mai de preţ decât venitul aurul. Proverbele 3:14; 8:19

— îţi aduce sfat şi izbânda. Proverbele 8:14

— o viaţă lungă; bogăţie şi slavă. Proverbele 3:16

— cei ce o ascultă vor locui fără grijă, vor trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău. Proverbele 1:33

— nişte buze care să te păzească. Proverbele 14:3

       ”Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –”  

                                                            Proverbele 19:27

Cel ce e înţelept ce face?

— înţeleptul se teme şi se abate de la rău. – Proverbele 14:16

— înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde. – Proverbele 22:3

— omul chibzuit vede răul şi se ascunde. – Proverbele 27:12

– – înţeleptul ascunde ocara. – Proverbele 12:16

– – înţeleptul ascultă sfaturile. – Proverbele 12:15

– – înţeleptul primeşte învăţătura. – Proverbele 10:8

– – Înţeleptul păstrează ştiinţa. – Proverbele 10:14

– – înţeleptul  ascunde ştiinţa. – Proverbele 12:23

– – înţelepţii potolesc mânia. − Proverbele 29:8

— inima celor pricepuţi caută ştiinţa. – Proverbele 15:14

— inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă. – Proverbele 15:28

— cel priceput îşi oţeleşte vlaga. − Proverbele 24:5

— înţeleptul isi stăpâneşte patima. – Proverbele 29:11

— femeia înţeleaptă îşi zideşte casa. – Proverbele 14:1

– – buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa. – Proverbele 15:7

– – limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută. – Proverbele 15:2

– – limba înţelepţilor aduce vindecare. – Proverbele 12:18

– – învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă. – Proverbele 13:14

— omul priceput merge pe drumul cel drept. – Proverbele 15:21

— înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor şi doboară puterea în care se încredeau. – Proverbele 21:22

— înţeleptul lucrează cu cunoştinţă. – Proverbele 13:16

— înţeleptul lucreză cu pricepere din plăcere. – Proverbele 10:23

— înţeleptul câştigă suflete. – Proverbele 11:30

— înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă. – Proverbele 14:8

— înţeleaptul îşi arată înţelepciunea când vorbeşte

şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. – Prov. 16:23; 10:31

— nu se bizuie pe înţelepciunea sa. – Proverbele 3:5; Ieremia 9:23

— nu se socoteşte singur înţelept. – Proverbele 3:7

— cel ce are multă pricepere este încet la mânie. – Proverbele 14:29

omul cu pricepere primeşte şi tace. – Proverbele 11:12

— omul priceput are duhul potolit. – Proverbele 17:27

— un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său. – Proverbele 13:1

— înţeleptul nu se îmbată cu vin şi băuturi tari. – Proverbele 20:1

— înţeletul îndepartează răul de lângă el. – Proverbele 20:26,8

— înţeleptul îţi îndreaptă inima pe calea cea dreaptă.  – Proverbele 23:19

— înţeleptul nu are în vedere faţa oamenilor în judecăţi.  – Proverbele 23:23

— cel priceput păzeşte Legea. – Proverbele 28:7

          “Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. –”

                                                          Proverbele 28:26

Tipuri de înţelepciune:

                            1. de sus,

                            2. de jos: a)pământească, b)firească, c)drăcească. – Iacov 3:15

Înţelepciunea care vine de sus:

— este întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Iacov 3:17

— înţelepciunea care vine de sus, duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. 2 Timotei 3:15

— are căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Proverbele 3:17

Înţelepciunea trebuie             

— CAUTATĂ: − Proverbele 2:1-9; 3:13; 15:14; 22:17

— CUNOSCUTĂ: − Proverbele 1:1-2

— ASCULTATĂ: − Proverbele 2:2; 8:6,34; 5:1; 1:24-29

— ÎNŢELEASĂ: − Proverbele 2:6-9; 1:2

— DOBÂNDITĂ: − Proverbele 4:5; 23:23

— PRIMITĂ: − Proverbele 8:10

— IUBITĂ: − Proverbele 4:6; 29:3

— PĂSTRATĂ: − Proverbele 3:21; 4:6; 22:18; 19:8; 8:21

— PĂZITĂ: − Proverbele 8:32

Înţelepciunea este cu:

— cu cei smeriti: Proverbele 11:2

 — cu cel ce ascultă sfaturile: Proverbele 13:10

Pentru cel înţelept:

— este o plăcere să lucreze cu pricepere. – Proverbele 10:23

— cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. – Proverbele 15:24

— pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. – Proverbele 14:6

— înţelepciunea este sora lui, şi priceperea prietena lui.  – Proverbele 7:4

— pentru cel înţelept bogăţia este o cunună . – Proverbele 14:24

Cum este înţelepciunea?

—  înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi,

ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea. – Proverbele 24:14

— izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. – Proverbele 18:4

— înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia,

cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. – Eclesistul 2:13

— înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. – Proverbele 24:7

— înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război. – Eclesistul 9:18

— este mult mai scumpă decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. – Proverbele 8:11; 3:15

— înţelepciunea este mai bună decât tăria.– Eclesistul 9:16

Ferice de:

— de cei ce păzesc căile înţelepciunii. – Proverbele 8:32

— de omul care ascultă înţelepciunea, care veghează zilnic la porţile ei

şi păzeşte pragul uşii ei. – Proverbele 8:34

— de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere. – Proverbele 3:13

  ”Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –” Proverbele 19:8

despre FRICA DE DOMNUL

“Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău,” Deuteronom 10:12

        La întrebarea: “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?”, răspunsul din partea Domnului este: “Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.”  Apoi întrebându-ne care este voia lui Dumnezeu, Biblia arata clar spunând că: “voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră”(1 Tesaloniceni 4:3) iar porunca divină pentru sfinţii Lui este: ”Temeţi-vă de Domnul!”(Psalmul 34:9)

        Omul lui Dumnezeu David în psalmul 86 se ruga zicând: “Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.”  Astfel dar toţi cei ce doresc să fie placuţi Domnului trebuie obligatoriu să se teamă de El, să se silească în toate să umble în frica Domnului. Dacă cineva crede că poate fi plăcut Domnului fără să se teamă de Numele Său, se înşeala amarnic, căci ceea ce te îndeamnă în a trăi o viaţă fără frică de Dumnezeu este nelegiuirea, păcatul, iar oamenii răi mărturisesc aceasta. (Romani 3:9-18, Psalmul 36:1) În privinţa aceasta Pavel mai zicea astfel: “De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” Frica de Domnul diferă de groaza Domnului; astfel potrivit învăţăturii scripturii…

Frica de Domnul este:

— este un izvor de viaţă. Proverbele 14:27

— este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă. Proverbele 8:13

— este începutul înţelepciunii. Psalmul 111:10

— este înţelepciune şi pricepere. Iov 28:28

— este începutul ştiinţei. Proverbele 1:7; 9:10

— este comoara Sionului. Isaia 33:6

— este şcoala înţelepciunii. Proverbele 15:33

— este curată şi ţine pe vecie. Psalmul 19:9

        “Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.” 2 Corinteni 7:1 Astfel dar toţi cei sfinţi şi plăcuţi înaintea Domnului, au la bază în viaţa lor de credinţă, frica de Dumnezeu. Fără frica de Domnul, sfinţirea nu e sfinţire, neprihănirea nu e neprihănire. Să ne luptăm a avea o viaţă plăcută Domnului, totdeauna având frica Domnului înaintea ochilor noştrii.

        În Tit 2:11-13 citim: ”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” Trăind în lume, dar nu ca lumea, ci cu evlavie adică umblând în frica Domnului, poate ne întrebăm:

De ce trebuie să umblăm în frica Domnului?

– este porunca, cerinţă de la Dumnezeu pentru om: Deuteronom 6:13: 10:12; Lev. 25:36; Eclesiastul 3:14

– este datoria oricărui om: Eclesiastul 12:13

– ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă: Neemia 5:9

– ca să avem o minte sănătoasă: Psalmul 111:10

– ca să nu ne depărtăm de Dumnezeu: Ieremia 32:40

– pentru ca să nu păcătuim: Exodul 20:20

– ca sa ajungem la viaţă, şi să fim feriţi de nenorocire: Proverbele 19:23

– pentru a fi răsplătiţi: Proverbele 13:13

– pentru a fi iubiţi de Domnul: Psalmul 147:11

– pentru a fi lăudaţi de Domnul: Iov 1:8; 2:3

– pentru a fi fericiţi: Psalmul 112:1; 128:1; Eclesiastul 8:12; Deuteronomul 5:29

– pentru a fi prieteni cu Domnul: Psalmul 25:14

– pentru a fi ferice de noi: Proverbele 28:14

– pentru ca BUNĂTATEA Domnului să fie mare pentru noi: Psalmul 31:19; 103:11

– pentru ca ÎNDURAREA Domnului să fie mare pt noi: Psalmul 103:13

pentru ca BUNĂTATEA şi ÎNDURAREA să ţină în veci pentru noi: Psalmul 103:17

– pentru ca ochii Domnului să privească peste noi, ca să ne scape sufletul de la moarte şi să ne ţină cu viaţă în mijlocul foametei: Psalmul 33:18-19

– pentru ca Domnul să ne arate calea pe care trebuie s-o aleagem: Psalmul 25:12

– pentru o bună mărturie înaintea oamenilor: Proverbele 31:30

pentru a avea un sprijin tare în El, şi  un loc de adăpost la Domnul: Proverbele 14:26

– pentru a nu duce lipsă de nimic: Psalmul 34:9

– pentru a primi de la Domnul un steag, ca să-l înalţam spre biruinţa adevărului: Psalmul 60:4

– pentru ca îngerul Domnului să fie cu noi şi să ne scape din primejdie: Psalmul 34:7

– datorită faptului căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă: Psalmul 33:8-9

– datorită deşertăcinii în mulţimea vorbelor: Eclesiastul 5:7

findcă este folositoare în orice privinţă,

întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. 1 Timotei 4:8

– pentru că prin frica de Domnul ne abatem de la rău: Proverbe 16:6

– pentru că numai Dumnezeu este sfânt: Apocalipsa 15:4

– pentru că la Dumnezeu este iertare: Psalmul 130:4

– pentru că că este rău şi amar să părăseşti pe Domnul şi să n-ai nicio frică de Domnul: Ieremia 2:19

pentru că mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El: Psalmul 85:9

      ”Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.” Ieremia 10:7

          Iar dacă te întrebi: oare cum este Duhul Domnului, în Isaia cap 11 versetul 2 Biblia arată că Duhul Domnului este pe lângă duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, şi duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Nu trebuie să ne temem de Domnul ocazional ci totdeauna, căci în Proverbele 23:17 spune că inima noastră să aibă totdeauna frică de Domnul.

          Trebuie să ne temem de Domnul cu aceeaşi inimă toată viaţa, pentru a fi fericiţi.

(Deuteronomul 5:29) Toţi oamenii, tot pământul să se teamă de Domnul(Psalmul 33:8) Închinarea noastră trebuie să fie făcută şi cu bucurie (Psalmul 2:11), iar dacă închinarea nu e insoţită de bucurie ci doar de ‘frică’, înseamnă că în viaţa ta, în închinarea ta, în trăirea ta mai sunt lucruri care trebuiesc degrabă schimbate, astfel încât plăcerea ta să fie frica de Domnul, ca să fi asemenea lui ISUS Hristos şi să ai dreptul să te numeşti crestin; căci despre El Biblia zice: ”Plăcerea Lui va fi frica de Domnul”, astfel dar FRICA DE DOMNUL trebuie să fie PLĂCEREA noastră.

           În 1 Timotei 6:6  scrie: “Negreşit, evlavia(frica de Domnul) însoţită de mulţumire este un mare câştig.” deaceea să fim mulţumitori, căci trăirea în frica Domnului este spre fericirea noastră, chiar dacă ne întrebăm:

Ce face frica de Domnul?

– – – ea ne fereşte de cursele morţii. –Proverbele 14:27

– – – duce la viaţă. –Proverbele 19:23

– – – ne abate de la rău. –Proverbele 16:6

– – – lungeşte zilele. –Proverbele 10:27

– – – te ţine lângă Dumnezeu.  –Ieremia 32:40

          Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe,

ca prin ele să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti, după ce am fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. Tocmai de aceea FRICA DE DOMNUL e absolut de trebuinţă, ca să putem fugi de stricăciunea care este în lume. Frica de Domnul trebuie ca să avem totdeauna înaintea ochilor noştri. Exodul 20:20

FRICA DE DOMNUL trebuie:

învăţată: Deuteronomul 4:10; 2 Imparati 17:28

                                           – aleasă: Proverbe 1:20-29; Psalmul 119:173

                                            – păzită:Psalmul 111:10

Frica de Domnul se învaţă prin:

               – auzirea cuvintelor lui Dumnezeu: Deuteronomul 4:10

              – a nu uita legământul pe care la făcut cu noi Dumnezeu şi prin a nu ne teme de

                 alţi dumnezei. 2 Imparati 17:35-38-39

               – a da zeciuiala Domnului: Deuteronomul 14:22-23

Domnul Dumnezeu ne învaţă frica de El prin:

                   – ascultarea rugaciunile nostre îndreptate spre El: 1 Imparati 8:41-43; 2Ccronici 6:33

                   – bunatatea Lui faţă de noi că ne iartă greşelile: 1 Imparati 8:38-40

                   – îndurarea care o are El faţă de noi: Psalmul 102:13-15; 5:7

          Satana vrea ca omul sa nu aibe frică de Domnul, şi în învăţătura lui vicleană spune omului că Dumnezeu poate fi slujit si fără a avea frică de El. Tocmai de aceea, Satana când a văzut că Iov umbla în frica Domnului, a zis: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” (Iov 1:9) Dar Iov era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. (Iov 1:1) şi Obadia “se temea mult de Domnul” (1 Împăraţi 18:3)

                              Frica de Domnul înaintea slujirii si închinării: 2 Imparati 17:35-37

          De aceea taina umblării în frica de Domnul nu e mică, căci până la a ajunge sa cunoşti plinătatea unirii noastre cu Isus, trebuie să ne dăm toate silinţele ca să unim cu credinţa noastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia, adică frica de Domnul.(2 Petru 1:3-6) De asemenea în Proverbele cap 2 versetul 5 ni se arată că atunci când înţelegem frica de Domnul vom găsi şi cunoştinţa lui Dumnezeu.

Cine se teme de Domnul?

— cine umblă în neprihănire. –  Proverbele 14:2

— toţi cei ce stau în jurul Lui. – Psalmul 89:7

— cine ascultă glasul Robului Său, adică a lui ISUS Hristos. – Isaia 50:10

— omul înţelept se teme de Numele Tău. – Mica 6:9

    Trebuie sa ne umblam in frica de Domnul, păzind, în toate zilele vieţii noastre, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ni le-a dat El: Deuteronomul 6:2

Pentru a te teme de Domnul trebuie sa:

– să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău: Deuteronomul 8:6

– să învăţi să împlinesti legile şi rânduielile Domnului: Deuteronomul 6:1-2

          Patriarhul Avraam fiind socotit neprihănit prin credinţă şi trăind prin credinţă,(Romani 4:9;Galateni 3:6) în umblarea sa înaintea lui Dumnezeu, a trăit în frica de Domnul. Despre el, Îngerul Domnului zice: ”căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” (Geneza 22:12) Aşadar dacă dorim binecuvântarea Domnului făgăduită celor ce au credinţă(Galateni 3:9), trebuie sa umblăm şi noi în toate zilele vieţii noastre în frica Domnului. (Deut. 5:29)

           Porunca lui Dumnezeu este să umblăm totdeauna in frica de Domnul, şi cine iubeşte pe Domnul, păzeşte porunca Lui.(Ioan 14:15) Trebuie ca frica de Domnul să nu fie ceva de formă, ci din inimă, inima noastră trebuie să se teamă de Numele Lui (Psalmul 86:11)

Când vei ajunge să înţelegi frica de Domnul?

— dacă vei primi cuvintele Scripturii

— dacă vei păstra cu tine învăţăturile Bibliei

— dacă vei lua aminte la înţelepciune

— dacă-ţi vei pleca inima la pricepere

— dacă vei cere înţelepciune

— dacă te vei ruga pentru pricepere

— dacă o vei căuta ca argintul

— dacă vei umbla după ea ca după o comoară.   – Proverbe 2:1-5

           Ca să te temi de Domnul Dumnezeu, trebuie: să înveţi să împlineşti poruncile, legile şi rânduielie Domnului Dumnezeu: Deuteronomul 6:1-2

           Prin urmare e simplu de înţeles că cei ce zic că Domnul nu trebuie slujit cu frică, nu cunosc îndeajuns Cuvântul lui Dumnezeu, ori înadins se fac că nu ştiu că frica de Domnul trebuie ALEASĂ(Pilde 1:29). Să nu uităm că frica de Domnul trebuie PĂZITĂ, tocmai pentru a avea o minte sănătoasă.(Psalmul 111:10) În Eclesiastul 12:13 scrie: “Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”

            Faptul că prea puţini mai umblă astăzi în frica Domnului, se înţelege şi din întrebarea: “Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?” Psalmul 90:11

 

Ferice de:

— ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! -Psalmul 112:1

— ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! -Psalmul 128:1

“Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi  în rătăcire şi să vă pierdeţi tăria; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.” 2 Petru 3:17-18

SURSA   http://pauladita.wordpress.com/

Am zidit un altar in inima mea (videoclip minunat:eng.-rom.)

Am fost căzut fără speranţă de salvare
Afundat în marea groapă şi-n păcat
Am fost căzut şi-nconjurat de fărdelege
/:Dar Dumnezeu:/ El m-a salvat!

COR: Am zidit un altar în inima mea
Fiindcă Domnul mi-a dat mântuirea
Şi acestui altar i-am pus nume eu
/: Dumnezeu:/(x3) e steagul meu!

Am fost căzut fără speranţă de salvare
De-a mai putea fi ridicat şi mângăiat
Însă ISUS cu Mâna Lui biruitoare
/:M-a ridicat:/ şi m-a salvat!

Acum mă-ncred în Domnul ISUS totdeauna
Căci a murit pe cruce-n locul tuturor
Eu voi cânta şi voi striga de-acum într-una
/:Căci Dumnezeu:/ e steagul meu!

Încrede-te şi tu în Domnul ca şi mine
Nu sta pierdut şi părăsit pe calea rea
El te aşteaptă azi cu Braţele deschise
/:Să spui şi tu:/ că te-a salvat!

– AMEN –

Fratii Sfara   Nu pleca din viata mea

http://www.youtube.com/watch?v=2nDiV07c-qY

Iubirea lui Dumnezeu fata de om -VIDEOS


Istoria altora sau istoria mea ???

Dragii mei

stiu ca am ramas in urma putin cu meditatiile dar cum stiti deja prind viteza si recuperez eu 🙂

nu raman nici datoare si nici nu ma joc cu ceea ce am inceput 🙂 doar ca timpul nu tine cu mine asa cum as  vrea eu 🙁
Of,nu as vrea neaparat sa ma scuz ci mai mult sa ma intelegeti ca raman in urma cu postarile si din cauza voastra 🙂 ca ma tineti de vorba pe facebook,pe Mess ,pe email ,pe Skype (harulebogat)

fiecare cum v-ati organizat adresele de contact online…si asta denota ca

voi sunteti prioritatea mea, nu Like-urile  si aprecierile blog-ului …

Imi face placere sa stau de vorba cu voi despre viata,despre credinta,despre sanatate ,despre orice cu conditia sa fie un timp util caci stiti ca am „alergie” la dicutii de genul „sa vorbim cuvinte si sa discutam vorbe”

in loc sa ne zidim ,sa ne ajutam ,

sa ne contruim o istorie frumoasa,sa ne scriem povestea vietii cu litere de aur ….

Cred ca de multe ori se intampla sa citim vietii altora ,sa ne uitam prea mult la vietii lor uitand ca intre timp se scrie istoria noastra…

Am vorbit de curand cu cineva care nu crede in istoria lui si se ascunde mereu urmarind istoria altora si astfel trece viata pe langa el si nu vreau sa imi imaginez regretul vietii pierdute,timpul irosit pentru gunoaiele lumii,nebagarea in seama a mustrarile si cercetarilor primite,

respingerea dragostea Mantuitorului si necredinta care ii taie zilnic aripile sperantei…

Nici nu ma mir de nefericirea unora cand resping FERICIREA care e insusi Dumnezeu,

asa neinteles cateodata cum e El…

Nu trebuie sa ne fie rusine ca desi suntem copiii Lui totusi cateodata pare ascuns,rece la suferintele noastre …si totusi cand am fost provocata am spus ceva care m-a facut sa inteleg cine este Dumnezeu….

Eram intr-o discutie simpla si desi mi-am propus sa nu mai deschid subiectul despre Dumnezeu cu acea persoana avand in vedere ca starea lui e ciudata dintr-un crestin plin de speranta si iubire a ajuns o epava 🙁 care nu mai accepta nici ideea de Dumnezeu 🙁 si oridecate ori am incercat sa aflu motivul alunecarii in panta pacatului de fiecare data ne despartea enorm nesinceritatea lui de aceea am hotarat sa pun „armele” jos si sa il las in mana Domnului pana in  acea seara cand „m-am scapat” si l-am intrebat

„Ce zici de versetul acesta pe care eu il iubesc mult 🙂

Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei

Ps. 25:3

A dat niste raspunsuri generale urmand ca mai apoi sa inceapa iarasi cu idei care m-au provocat sa ii raspund :

Chiar daca Dumnezeu ar fi asa cum zici totusi eu prefer sa fiu cu El ,asa rau si nedrept cum il vezi tu ,decat sa fiu in tabara  cu satan si sa merg in iad ,nu neaparat de frica iadului ci

de dragul
Celui care m-a mantuit si mi-a dat viata vesnica ,nu ca o voi avea ci o am deja ,prin credinta daca raman in HARUL SI DRAGOSTEA LUI

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică” 1 Ioan 5:13

Istoria mea se scrie fie ca vreau, fie ca nu …si cred din tot sufletul ca exista o carte unde e scrisa fiecare clipa din viata mea cu bune si rele,cu bucurii si tristeti ,cu toate faptele mele ,cu toate regretele mele si visele mele spulberate ….

Dar pana la urma ce mai conteaza viata asta asa mult daca cealalta e perfecta si mirifica,de vis asa cum ne-o dorim cu totii 🙂

Nu ??? …caci mi-a duc aminte de basmul ” Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” de Petre Ispirescu

care in copilarie ne-a dat mult de gandit si acum la maturitate constat ca ispiratia e chiar divina si adevarata 🙂 intr-un sens ….

Exista posibilitatea sa traiesti vesnic  cu (prin)  Domnul Isus Christos care e

CALEA ADEVARUL SI VIATA si nu prin nimeni altcineva asa cum ne aminteste si cartea

1 Timotei 2:5

” Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Christos”

Pentru mai multe amanunte si lucruri folositoate pentru sufletul vostru va recomand sa cititi ZILNIC BIBLIA cartea vietii,cartea unde ADEVARUL nu e colorat ,nu are religie si nu e amestecat cu traditii si obiceiuri….

Va multumesc pentru incurajari,recomandari,mesaje,ganduri,comentarii si dragostea voastra

care razbate sute de kilometrii chiar  mii de kilometri caci dincole de cuvinte e inima voastra sincera care se intalneste cu inima  mea care apreciaza si e cu voi zi de zi 🙂

Sincerly Angela Insula Ekklesia

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>