În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Pareri despre CRACIUN! Why I Don’t Celebrate Christmas

Dragii mei

in aceasta zi 24 DECEMBRIE diverse popoare cat si diversi oameni sarbatoresc  sau nu sarbatoresc CRACIUNUL .

De exemplu  in Egipt se  sarbatoreste Craciunul pe 7 ianuarie

 Egiptenii tin post 40 de zile; fara carne si produse lactate. Unii dintre ei tin post doar in ultima saptamana.
In Ajunul Craciunului, toata lumea merge la biserica purtand haine noi. Slujba de Craciun se termina la miezul noptii in sunetul clopotelor bisericii. Apoi oamenii pleaca acasa pentru cina de Craciun numita Fata ce consta in: paine, orez, usturoi si carne fiarta.
In dimineata de Craciun, egiptenii isi viziteaza prietenii si familia. Ei duc kaik  – o paine scurta si beau shortbat.

 In Noua Guinee

Pentru a crea pace intre triburi, sefii de trib schimba un copil mic – numit Copilul Pacii. Fiecare trib trebuie sa aiba grija de copilul adoptat, caci daca moare se va isca razboi.

In Australia totul e altfel

Pentru locuitorii Australiei nu este ceva neobisnuit sa isi petreaca Craciunul la peste 30 de grade Celsius. O masa traditionala de Craciun este compusa din: carne de curcan, carne de porc, sunca, placinte cu carne si budinca de prune. In desert se asunde o pepita sau un banut de aur. Cine il gaseste se spune ca va fi norocos in anul ce vine. De obicei se merge la plaja sau la picnic. Daca stau acasa, australienii se strang in jurul piscinei. De obicei Mos Craciun ajunge la ei pe facand surf. Carols by Candlelight  – Colinde la lumina lumanarii – sute de oameni se aduna in Melbourne pentru a canta colinde in aer liber cu lumanari in mana. Australienii se inconjoara de Christmas Bush – o planta locala cu frunze verzi si flori rosii.

Mai jos am pus diverse link-uri unde veti putea viziona si citii diverse pareri in legatura cu CRACIUNUL

Ii felicit pe cei care au  studiat mai mult si au avut curajul sa -si exprime opinia .

Si pentru ca si  parerea ta conteaza 🙂 te-as invita si pe tine sa te exprimi  sa lasi mai jos in rubrica destinata comentarilor gandurile tale .

A personal testimony

Raul Enyedi

I, too, as many others Christians,

have been saddened and upset by the increasing secularization of the winter holidays, which, by every year that’s passing by, become more superficial, losing more and more of their traditional values. The commercial seem to swallow up these values and use them only to increase profit.

I, too, as many others, once had a nostalgia and a longing for the old times when traditions were respected, when the Christmas day had such an emotional charge, more than any other day of the year. I was among the voices that cried out:

“Let’s bring Christ back into Christmas!”
http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2012/12/16/why-i-dont-celebrate-christmas-a-personal-testimony-raul-enyedi/

Craciunul

este denumirea sarbatorii Nasterii Domnului Iisus Hristos, celebrata in calendarul crestin pe data de 25 decembrie. Craciunul in forma sa actuala a trecut prin multe transformari si are o istorie complicata.

A fost stabilit pentru a stopa toate sarbatorile pagane , din timpul romanilor, dedicate zeilor si solstitiului de iarna.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos.

Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au “radacinile” departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou.

Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea – Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori – mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului,

alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

http://regenerarea.wordpress.com/2010/12/28/craciunul-sarbatoare-pagana/

De ce nu sarbatoresc Craciunul sau Sarbatoarea Nasterii Domnului.

–  Mărturie personală –

De Raul Enyedi

La fel ca mulţi alţi creştini am fost şi eu mâhnit şi indignat de secularizarea crescândă a sărbătorilor de iarnă, care devin cu fiecare an care trece tot mai superficiale, pierzând tot mai mult din valorile lor tradiţionale. Comercialul pare să înghită aceste valori şi să se folosească de ele doar pentru a-şi spori profiturile. Aveam şi eu, asemenea multora, o nostalgie şi o tânjire după vremurile de demult, când tradiţiile erau respectate, când Crăciunul era evenimentul cu cea mai mare încărcătură sufletească din toate zilele anului. Eram printre vocile care strigau: „Să îl aducem pe Cristos înapoi în Crăciun”. Voiam ca Cristos să fie re-adus în centrul sărbătorii, şi să primească închinare la fel cum a primit odată din partea păstorilor şi magilor. Ba eram chiar dintre cei ce insistau că nu sărbătoresc Crăciunul, care îl avea în centru pe Moşul, ci Naşterea Domnului Isus. Colindele pe care le cântam vorbeau întotdeauna de Cristos. Îmi doream din toată inima un Crăciun cu adevărat creştin.

Dar pentru aceasta ştiam că trebuie ca tot ceea ce fac să fie după Scriptură, şi să elimin orice nu se potrivea cu Scriptura.

http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2011/12/19/de-ce-nu-sarbatoresc-craciunul-sau-sarbatoarea-nasterii-d-lui-de-raul-enyedi/

Craciunul si paganismul

http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2012/04/25/craciunul-si-paganismul/

Eliberarea din traditii – Craciunul

http://aurelmunteanu.wordpress.com/2011/12/17/eliberarea-din-traditii-craciunul/

Craciunul

http://aurelmunteanu.wordpress.com/2012/03/09/craciunul-2/

63741_319798531469279_1427307726_n

Reprezinta Halloween”sfarsitul verii”sau este o sarbatoare pagana?(documentar)

[vodpod id=Groupvideo.10182381&w=450&h=325&fv=docId%3D1517715361457476820%26playerMode%3Dsimple%26hl%3Den]

biblia,imagini

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>