Tu sa ramai bun, nu numai de Craciun

despre fericire,fii fericit Frumusetea exterioara e trecatoare, pielea se imbatraneste in ciudata alifiilor cu care o tratam ca nu se zbarceasca si tineretea se duce vazand cu ochii.

Ne laudam noi ca suntem tari la 40, 50, 60 dar nimeni nu stie ce e in sufletul nostru, ce dureri mai simtim pe la incheieturi sau ce dureri sufletesti ne apasa.
Ne dam tari si cateodata ascundem multe si de dragul celor din jur pe care ii iubim si nu vrem sa vada suferinta noastra.

Cui sa-ti spui si tu oful cand cel de langa tine e cazut si iti intinde mana ca sa il ajuti, cand cel de langa tine are lacrimi in ochi, cand cel de langa tine tocmai poate a pierdut pe cineva drag, cand vezi atata suferinta, saracie si neputinta… cui sa iti strigi si tu durerea ?

Tu esti chemat sa fi umarul pe care sa planga oamenii, sa fi alinul celor necajiti si calauza celor orbi.Tu nu ai voie sa iti plangi durerea caci asta e soarta ta scrisa de sus sa induri si sa plangi cu cei care plang si sa te bucuri cu cei care se bucura…

Un om bun va ramane bun nu numai de Craciun ci in tot anul.

Este adevarat ca in aceasta perioada de iarna a sarbatorilor se fac mai multe cadouri, se viziteaza bolnavii, se ajuta saracii dar oare la ce ajuta daca doar doua zile in an faci fapte bune apoi iti vezi de ale tale si uiti ca in jurul tau sunt mereu oameni care au nevoie

de o vorba buna,

de un sarut pe frunte,

de o mana calda care sa ii mangaie,

de o mancare calda,

de o hainuta si o gecuta calduroasa,

de o ceasca de ceai cald

sau pur si simplu de prezenta ta, de umarul tau unde sa planga, de sfatul tau pretios…
E frumos sa fi bun de Craciun dar mult mai minunat si de valoare e cand tu ramai bun tot anul, in fiecare zi, in fiecare clipa…
Fii bun si cu cei care au fost rai cu tine, nu le intoarce spatele, ei oricum isi vor primii pedeapsa, nu le blestema zilele si nici nu purta pica pe ei caci la fiecare ii vine randul asa cum a facut asa i se va face…
Cu drag din drag Angela Peschir

Mantuirea unui descurcaret -mesaj VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=kyr7tv7WT0g

ai-pret-in-ochii-mei-miscat

318273_295932140532998_1264688050_n

563377_483236061737951_496827568_n - Kopie

În ochii Lui am fost ca una care a găsit pacea(marturie)

untitledioiplöäüM-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!

Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!

Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…

Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!

Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:

”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?

Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…

Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…

Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…

Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…

Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!

Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!

Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:

„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!

Căci nu mai văzusem aşa ceva!

Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…

Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:

“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…

Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…

Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!

Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!

Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:

“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…

Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…

Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!

Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…

Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…

Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…

El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…

Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…

Nimeni nu m-a putut schimba…

Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…

“În nimeni altul nu este mântuire,

căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”

(Faptele apostolilor 4:12)

Danita Daniela
SURSA http://www.resursecrestine.ro/eseuri/11617/in-ochii-lui-am-fost-ca-una-care-a-gasit-pacea

imagesCAUTG58S - Kopie28011_441921095862391_556479063_n - Kopie

Meditatia zilei (24.07.2012) Du-te cu puterea pe care o ai!!!

Domnul s-a uitat la el şi i-a zis; Du-te cu această putere pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimet Eu?

Judecători 6.14

Ce privire şi-a îndreptat Dumnezeu spre Ghedeon!

Această privire i-a schimbat descurajarea într-o vitejie sfântă.

Dacă privirea noastră la Domnul ne izbăveşte, ce trebuie să fie privirea Lui asupra noastră? Doamne, priveşte azi la mine şi întăreşte-mă pentru datoriile şi luptele de azi.

Şi ce vorbă a îndreptat Dumnezeu spre Ghedeon: „Du-te”! El n-a mai şovăit. El ar fi putut să răspundă:

„Cum, să mă duc cu slăbiciunea mea!”

Dar Dumnezeu opreşte scurt această întâmpinare a lui Ghedeon, căci adaugă:

„Du-te cu puterea pe care o ai”.

El văzuse o putere în Ghedeon şi Ghedeon n-avea decât să pună în lucrare această putere ca să izbăvească pe Israel din mâna madianiţilor.

Se prea poate ca Domnul să vrea să facă prin mine ceva ce n-aş fi visat niciodată.

Dacă El m-a privit, El m-a întărit. Prin credinţă eu voi încerca puterea pe care El mi-a dat-o. El nu mi-a zis: „Stai în nelucrare cu puterea pe care o ai”. Nicidecum! Dimpotrivă, El îmi zice: „Du-te”, pentru că El mă întăreşte.

Şi întrebarea pe care i-o pune Dumnezeu lui Ghedeon, mi-o pune şi mie: „Oare nu te trimit Eu?” Da, Doamne, Tu m-ai trimis şi eu merg cu puterea Ta. La porunca Ta, eu pornesc pe cale şi, mergând pe cale sunt sigur că

Tu vei birui prin mine.

                                                       de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

 Gura mea va vesti zi de zi dreptatea si mantuirea Ta, caci nu-i cunosc
marginile. Ps.71:15

Gandul zilei

„Roiul ingrijorarilor si deciziilor lipsite de importanta cu privire la desfasurarea orelor urmatoare a tulburat rugaciunile mele mai mult decat orice pasiune sau placere!” C.S.Lewis

„Este foarte important in viata ca tu sa mergi inainte spre telul tau indiferent ca altii sunt spectici sau renunta” Angela I.E.

Meditatia zilei(04.06.2012)PIERDERI ÎNFRÂNTE!

Vă voi răsplăti anii, pe care i-au mâncat lăcustele.

Ioel 2.25

Da, aceşti ani pierduţi, după care suspinăm, ne vor fi înlocuiţi prin harul Dumnezeului nostru, cu ani mult îmbelşugaţi pentru slujba Sa, cu cât cei pierduţi înainte de pocăinţa noastră, au fost o pagubă.

Lăcustele modei, reîntoarceri la firea noastră, starea de căldicei, toate aceste abateri le socotim ca o plagă grozavă, acum. Oh, dacă nu le-am fi lăsat să se abată peste noi! Dar Domnul, în bunătatea Lui, ne-a scăpat de ele şi acum suntem plini de râvnă în slujba Sa. Slăvit să fie Numele Său!

Recoltele noastre de haruri duhovniceşti sunt atât de bogate, încât suntem mai mult decât răsplătiţi pentru abaterile noastre din anii de neglijare a legăturii cu Mântuitorul.

 Experienţele noastre personale triste  sunt schimbate în roade binecuvântate

şi ne folosesc să-i înştiinţăm şi pe alţii să se ferească de astfel de abateri.

 Trebuie să ajungem tot mai înrădăcinaţi în smerenie şi atârnare copilărească de El; aşa putem să recâştigăm timpul pierdut.

 Astfel printr-o minune a dragostei, anii în care devastatorul mâncase totul, ne sunt înapoiaţi. Nu-i în asta o mare favoare? Să credem şi vom ajunge ca Petru, care, a devenit un om mai folositor, după ce şi-a recunoscut slăbiciunea şi greşeala.

 Doamne, Te rugăm să ne ajuţi Tu.

              de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.Iov 22:21

Gandul zilei

Nu da Diavolului nici macar 1 % caci el nu doreste nimic altceva decat sa mai adauge inca doua zerouri dupa acel unu. ( Stefy )

Vreau langa Dumnezeu (video si versuri)

1.Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu,
Oricât ar fi de greu necazul meu.
/:Oricât aş suferi, cântarea mea va fi :
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu !:/

2.Pe-ndepărtate căi de-aş înnopta
Şi-o piatră căpătâi dacă-aş avea
/:Tot fericit aş fi şi-n vis aş glăsui
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu !:/

3.Când calea-mi voi sfârşi pe-acest pământ,
Voios când voi păşi în cerul sfânt,
/:Atunci s-a împlini al meu dor nesfârşit :
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu !:/

4.De sunt împovarat de slăbiciuni
Şi mult am de luptat în rugăciuni
/:Mai mult mă oţelesc, în harul Lui ceresc
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu. :/

5.Viaţa mea o-nchin lui Dumnezeu
La El cu toate vin prin harul Său
/:Aproape vreau să fiu De Domnul meu cel viu
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu. :/

http://www.youtube.com/watch?v=Cn5v4qtaI-I&sns=fb

Meditatia zilei (04.05.2012)Crezi tu aceasta promisiune minunata?!

 

         Noi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos, care va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.

Filipeni 3.20-21

Când suntem frământaţi de dureri încât nu suntem în stare să ne gândim sau să ne rugăm,

 simţim starea de neputinţă a trupului nostru, iar când suntem ispitiţi prin poftele cărnii, ne dăm seama cât de vrednică de dispreţuit este această fire pământească.

Trupul nostru care ne smereşte şi, prin aceste porniri ale sale, ne face un mare serviciu.

 De ne-am smeri în adevăr, ştiind că trupurile noastre se înrudesc cu ale animalelor şi chiar ne leagă de ţarină.

Dar Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos va schimba această stare de lucruri. El ne va face asemenea trupului slavei Sale, pe toţi care credem în El.

 Sufletul nostru a fost deja transformat prin credinţă; aşa şi corpul nostru se va reînnoi şi se va potrivi sufletelor noastre transformate prin Duhul Sfânt.

 Când va avea loc această schimbare, nu putem şti, dar numai această nădejde ne poate susţine, şi întări în zilele de încercări şi dureri din trup. Încă puţin timp şi vom fi asemenea Domnului Isus;

atunci nu va mai fi nici un fel de suferinţă: dureri, mădulare umflate, inimi şovăitoare.

Bătrânul nu va mai fi o grămadă de infirmităţi, nici bolnavul un morman de carne în agonie. „Vom fi schimbaţi asemenea trupului Său slăvit!” înviere minunată, în aşteptarea căreia, chiar trupul nostru de carne se poate odihni în siguranţă. 

                                                                                            de C.H.Spurgeon 

Versetul zilei

Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.Evrei 10:37

Gandul zilei

Lumea noastra e un val ce se ridica din ocean si oricat de mult am suferi, toate se vor spulbera…ramai in credinta orice s-ar intampla…

 

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.2'>