Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?

Versiunea integrala a fost realizata pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.
Realizator: Ioan Ciobotă

********

M.O.
Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.
Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Iţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: “cel mai bine ar fi să mă sinucid”. Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe
Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.
Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe
Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:
Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie.

Dar sperăm ca o bună parte   dintre frământările  ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.
Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta:

“Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde” şi vede că l-a lăsat tot gol.

Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest “mâine” este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi “mâine”.

Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:
Am fost pregătită foarte mult pentru naştere – şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:
Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore – suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:
Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:
Intr-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Il voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.
Ceea ce ne informează Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.
Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu.

Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin –

“Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci

omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva – cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.
Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.

Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.

Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.

Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe:
Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam – era distracţie, era veselie?
Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire.

Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.

Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete.

Aşa suferim acum, pentru că nu Il avem pe El.

Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:
Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:
Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.
Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.
Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: “In tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti.”

M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele de realizat, aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în “weltanschaung”, în privirea de ansamblu care o avem fiecare.
Diferenţa este – dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.
La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.
La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă “Il grand finale”, pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:
In legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:
In lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.
Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie.

Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte.

 

Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:
Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:
Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.
Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:
Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: “Caută în tine însuţi”. Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Ideea aceasta – cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic.

Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu.

Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:
Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:
Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?
Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun “credincioşi reali” mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.
Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric:

“Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea.

Dar ce fac?

Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi.”

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Intr-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii.In următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:
Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Cum de-am ajuns la depresie?
Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:
Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie – familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:
Există şi durere sufletească?

S.M.:
Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească.

Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:
Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:
Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:
Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară?In Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:
Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.
De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:
E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Prof. Dr. Doina Cosman:
Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor.

Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană,

chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare.

Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:
Dragul nostru prieten,

poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie.

Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.

Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor.

Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile,

sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.

Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.
Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.

Caută scăpare la Dumnezeu,

caută alinare la Dumnezeu,

în Domnul Isus Christos,

prin puterea Duhului Sfânt.

Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt.

Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii.

Atunci Christos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău.

Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

SURSA

 


Televizorul este pastorul meu :(

Dragii mei ,

am un obicei si cred ca e un obicei bun:)

 sa mai recitesc comentarile si gandurile voastre…

Imi place sa fac curatenie prin „arhive”

si sa descoper lucruri noi si interesante

sau lucruri vechi

dar care recitandu-le le

simt prospetimea lor 🙂

Multumesc Dorin Augustin pentru acest comentariu 🙂

” Televizorul este pastorul meu,
Nu voi duce lipsa de nici un canal,
El ma face sa ma afund in fotoliu
Si ma duce departe de Scripturi,
Imi distruge sufletul
Si ma calauzeste pe cararile sexului si violentei din pricina sponsorilor lui,
Chear de-ar fi sa umblu prin valea responsabilitati mele de crestin , nu va fi nici o intrerupere, caci televizorul este cu mine.
Cablul si telecomanda lui ma mangaie,
El imi intinde o reclama inaintea ochilor mei, in prezenta carni mele pacatoase.
Imi unge capul cu umanism si consumerism,
“Si paharul meu este plin de da peste el”

Da, ignoranta si molesala ma vor insoti in toate zilele vieti mele.



Realitatea acestor versuri poate te socheza!
Dar, ele descriu starea ta in care ai ajunge cu siguranta daca vei lasa ca televizorul sa-ti conduca viata!!!

Sa mergi pe drumul vietii convins ca Domnul este cu tine si sa te trezesti la sfarsit ca nimic din El n-a ramas in tine, este ingrozitor!!!



Acum deschide Biblia la psalmul 23 si vei simti iubirea lui Dumnezeu inundandu-ti inima……:)

preluat de pe “misiune pentru penitenciare”…

Chiar asa Dorin ,oare cine se mai gandeste si la cei din inchisoare,la toti intristatii,la toti necajitii….Chiar azi mi-a zis cineva ca de multi ani are pe inima sa ajute saracii dar nu i s-a deschis nici o usa de binecuvantare si altii au bani si ii risipesc pe nimicuri sau ii aduna la „ciorapi” 🙁  ….

 M-a intrebat de ce Tatal bogat din cer nu il asculta in aceasta privinta si ca nu e corect sa ii lase pe altii sa sufere pe cand altii au peste masura de mult….Recunosc ca nu prea am stiut ce sa raspund si nu imi place sa dau un raspuns numai sa fie dat daca nu am raspunsul potrivit 🙂

             Ma voi ruga pentru el ca sa primeasca un raspuns si sa fie multumit si fericit 🙂

Un hot…poate il cunoasteti…Paziti-va de el!

Nici n-aş fi visat că el ar putea fi un hoţ! Ne împrietenisem de scurtă vreme. “Un comic a devenit comis voiajor”, au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat zâmbind. M-am interesat în legătură cu originea sa. A spus că avusese legături cu diferite distilerii de rachiu. De asemenea, era în relaţii cu o firmă producătoare de ţigări. “În prezent sunt reprezentantul unei reviste”, continuă el.

Astfel că l-am lăsat să intre în sufragerie.

“În viaţa mea alcoolul şi tutunul nu au nici un loc”, i-am spus în mod expres. “Deoarece sunt credincios, trupul meu este templul Duhului Sfânt.” Convingerile mele l-au lăsat absolut rece. El voia să-şi păstreze părerile lui, iar eu puteam să le ţin pe ale mele.

Vă imaginaţi că m-am îndoit de autenticitatea unora dintre povestirile sale. Şi totuşi, trebuie să admit că am găsit captivante multe dintre experienţele sale. L-am invitat să vină din nou seara următoare. “Poate că voi reuşi să am o bună influenţă asupra lui”, mă gândeam.

Soţia mi-a amintit că noua sa vizită se suprapune cu timpului de rugăciune cu familia“Da, ar fi trebuit să merg acolo”, am admis eu, “însă nu pot retrage invitaţia pe care am făcut-o acestui prieten.” Soţia nu a fost încântată de această vizită. Ea a zis: “Pur şi simplu nu am încredere în el.” Ea a devenit tot mai îngrijorată, pe măsură ce el consuma tot mai mult timpul nostru.

Ziua îmi părea plictisitoare în comparaţie cu serile în care ne vizita acest ins. El a avea o fantezie captivantă. Stăteam acolo şi râdeam când îşi povestea aventurile. Conflictele lui cu legea erau de-a dreptul palpitante.

Povestirile sale aveau un farmec deosebit. De obicei ele aveau şi scene murdare şi de aceea trebuia să-l reduc mereu la tăcere.

După aceea a început să-i influenţeze pe fiul meu care e adolescent şi fiica mea care are nouă ani. Abia aşteptau să audă ultimele sale glume şi poveştile sale incitante. Ar fi fost gata să-l asculte ore în şir, dacă le-aş fi permis.

Toate aceste diversiuni i-au împiedecat pe copii să înveţe şi i-au afectat şi din punct de vedere al sănătăţii. Până la urmă, am început să mă îngrijorez şi eu din cauza prezenţei acestui tip în căminul nostru.

Şi atunci s-a întâmplat ceva! A fost exact “picătura care a făcut să se reverse paharul”. Într-o zi am constatat că-mi lipseau mai multe cărţi. “Poate că tipul este un hoţ”, m-am gândit eu, “şi dacă este aşa, atunci cine ştie câte alte lucruri nu ne-a mai luat?”.

El arăta suspect. Eram atât de pornit, încât m-am hotărât să-i contactez şi pe vecinii mei. Am descoperit împreună că şi de acolo a sustras multe lucruri. M-am minunat de modul şiret în care a acţionat. În orice caz, s-a confirmat temerea pe care soţia mea a avut-o de la început.

Într-o altă familie s-a prezentat drept profesor de religie. Un alt vecin, om de afaceri, l-a considerat specialist în eficienţă. “El are ceea ce îi este necesar unui om de afaceri de succes.” Le-am propus acestor oameni să-şi controleze averea. Cei mai mulţi au descoperit că le lipsea ceva.

Am remarcat că dintr-o casă lipseau revistele creştine. În alta a dispărut Biblia. Am fost uimit să aud că ei au discutat acasă cu acest tip tocmai în timpul serviciului divin de duminică dimineaţa şi al orei de rugăciune de miercuri seara.

În cele din urmă, mi-am dat seama că vizitatorul meu era un hoţ împătimit.

El a furat cărţile, revistele şi timpul meu.

Însă cel mai mult mi-a părut rău de faptul că prietenia mea lăuntrică cu Domnul Isus Christos a fost afectată ca şi serile în care aveam părtăşie cu familia şi cu prietenii mei.

Unii oameni au pierdut lucruri de valoare, nu doar mărunţişuri. Experienţele spirituale şi părtăşia familială au fost înlocuite cu o distracţie scurtă, superficială.

Acest ins nu mai vine în casa noastră. El ar fi de fapt inofensiv, dacă aş putea să-l ţin în frâu. Oamenii care fură nu sunt întotdeauna răi. Chiar şi acesta ar putea, uneori, să aducă veşti folositoare. În tot cazul, ar trebui să ţinem ochii deschişi, pentru că altfel ne va fura mereu câte ceva.

Din când în când îl mai văd pe la vecinii mei. El îi ţine în tensiune oră de oră. Am încercat să-mi aduc aminte de numele lui, ca să vă atenţionez şi pe dumneavoastră. Din nefericire l-am uitat.

Însă iniţialele sale nu le voi uita niciodată. Ele sunt TV.

Aş fi curios să ştiu ce ţi-a furat ţie TV. Timp? Timpul de părtăşie cu Dumnezeu? O lectură bună? Discuţii folositoare?….Controlează-ţi încă o dată lista! Vei fi probabil uimit de ceea ce vei constata că-ţi lipseşte.

Acest tip şiret îmi aduce aminte de un cal sălbatic. Trebuie să stai foarte bine pe el şi să ţii strâns de hăţuri, altfel o ia razna.

Dacă nu-l stăpâneşti tu, atunci te stăpâneşte el pe tine.

Dacă vei învăţa să tratezi TV-ul – adică televizorul – aşa cum Pavel a tratat lumea, el va rămâne în limitele sale. Dar vei reuşi? Cu puterea ta, în mod sigur nu – însă întreabă-te dacă Domnul doreşte cu adevărat influenţa lui în casa ta! Ce faci dacă T.V-ul Îl pune pe Domnul  Isus Christos pe locul doi? Gândeşte-te la responsabilitatea pe care o ai faţă de familia ta!

D.H.

sursa

PS.

DACA II IUBESTI PE PRIETENII TAI ATUNCI LE VEI SPUNE SI LOR DESPRE  EL,

DESPRE INFLUENTELE  LUI NEGATIVE 

SI ACEASTA O POTI FACE CHIAR ACUM TRIMITANDU-LE UN EMAIL

SAU DIRECT PE FACEBOOK,TWITTER….

GBY  🙂


TELEVIZORUL – Virusul secolului al 21-lea


Statisticile ne arată că, în general, într-o casă în care există televizor, copiii petrec şase ore pe zi în faţa lui. Ajuns la vârsta de 16 ani, acel copil a stat în faţa televizorului mai multe ore decât un muncitor care, timp de 12 ani, a muncit câte 40 de ore pe săptămână, fără a pierde vreuna. După muncă şi somn, televizorul ocupă cel mai mult timp al celor care îl au în casă. Orice lucru care ne consumă timpul într-un asemenea grad ar trebui analizat foarte bine. Pentru că suntem creştini, analiza trebuie făcută în lumina Cuvântului lui Dumnezeu
şi apelând la responsabilitatea ce ne revine în ceea ce priveşte viaţa şi timpul nostru. Cu sinceritate şi transparenţă, vrem să vedem ce spun statisticile despre influenţa, conţinutul şi efectele televizorului asupra celor ce petrec timp în faţa lui. De asemenea, trebuie să comparăm aceste rezultate cu voia lui Dumnezeu pentru poporul Său.
Influenţa televiziunii.
Influenţa televizorului e foarte puternică. Paula Brooks, administrator al Departamentului Comunicare al Şcolilor Independente din Forth Worth, Texas, USA, spunea următorul lucru: „Comunicarea prin mass-media a devenit o forţă puternică ce îl influenţează pe om. Pătrunderealor în societatea noastră nu poate fi ignorată
de nicio instituţie care e preocupată de efectele pe care le au asupra minţii şi a personalităţii oamenilor.”Cineva l-a întrebat pe Alistar Cooke, multă vreme producător de programe de televiziune: „Între toate influenţele care afectează mintea unui copil, pe ce loc aţi plasa televiziunea?” El a răspuns: „Locul imediat următor după cel ocupat de părinţi, dar înainte de şcoală şi biserică.” Tot el spunea: „Deprinderile rele sunt învăţate mult mai repede de la televizor decât cu ajutorul oricăror altor metode.” Psihologul englez, William A.Belson, a făcut un studiu pe 1 565 de băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani. El a descoperit că în aceşti băieţi televiziunea nu forma neapărat atitudini violente, dar distrugea valorile morale pe care familia, biserica, şcoala încercau să le construiască. Stimula natura carnală, păcătoasă, anihilând orice învăţătură morală. Se spune că fiinţa umană reţine 10% din ceea ce aude, 50% din ceea ce aude şi vede şi 90% din ceea ce aude, vede şi face. Cel care se uită la televizor aude, vede şi are sentimentul participării la ceea ce vede, lucru care e foarte apropiat de-a face. Putem conchide: consumatorul de televiziune reţine mai mult de 50% din ceea cevede. Influenţa televizorului este o realitate şi e una foarte puternică. Datorită acestui fapt, e necesar ca întregul conţinut al programelor să fie analizat cu atenţie şi sinceritate. Dacă stăm în faţa televizorului, e imposibil să nu-i simţim efectul în vieţile noastre şi în vieţile copiilor noştri.
Conţinutul ei
Posturile de televiziune au ca principal scop promovarea anumitor produse prin reclame. De aceea, interesul lor este să atragă un număr cât mai mare de telespectatori. Pentru a realiza acest lucru, e nevoie de programe care să capteze atenţia majorităţii. Din acest motiv, mentalitatea şi dorinţele majorităţii sunt cele care determină conţinutul programelor.
Filosofia umanistă
Deoarece majoritatea consumatorilor de televiziune nu sunt creştini, e logic că nici majoritatea programelor nu sunt creştine. Tocmai în aceasta constă cel mai subtil şi mai distructiv pericol adus de televiziune. Filosofia
programelor televizate este umanistă. Ea nu face o distincţie clară între bine şi rău. Soluţiile pe care le oferă problemelor lumii nu sunt economice, sociale sau politice. Nu iau în calcul creştinismul. Promovează o concepţie străină conform căreia nu există Dumnezeu şi nu va fi o pedeapsă şi o răsplată. Cineva care se află
încontinuu sub influenţa ei, are o capacitate foarte redusă de a vedea lucrurile din punct de vedere creştin.
Anticreştinism
Atunci când televiziunea se focalizează în mod direct asupra creştinismului, de cele mai multe ori îi creează o imagine deformată. Într-un studiu despre efectele televiziunii, Kevin Perrota susţine că televiziunea se raportează la creştinism în trei moduri. E mai întâi ideea că a fi creştin e un lucru pentru cei simpli şi ignoranţi. În al doilea rând, că e o escrocherie. În al treilea rând, că e un lucru periculos, promovat de nişte secte oculte. El continuă spunând că, atunci când o persoană se lasă influenţată de televiziune, nu-şimai doreşte să fie creştină. Nu mai e nevoie să spunem că niciun creştin adevărat nu vrea ca vreunul din copiii lui să se afle sub o asemenea influenţă.
Violenţă
Violenţa e un alt aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când vorbim de programele televizate. Universitatea Pennsylvania, U.S.A, studiază violenţa promovată de televiziune de mai bine de 14 ani. Profesorii de aici susţin că, atunci când majoritatea oamenilor se uită la televizor, se comit şase acte de violenţă pe oră în patru din cinci programe. Statisticile arată, de asemenea, că un adolescent de 16 ani a văzut
150000 de acte de violenţă şi aproape 25000 de crime la televizor. Programele de desene animate sunt printre cele mai violente programe. Şi, de asemenea, sunt printre cele mai înşelătoare. Tot ce se întâmplă acolo e destinat să te facă să râzi, dar unele indică o rată de 25 de fapte violente pe oră. Aceste programe ajută la formarea mentalităţii copilului. Telespectatorul care este zilnic expus unor asemenea violenţe îşi pierde respectul pentru viaţa umană. Suferinţa şi violenţa devin ceva obişnuit, natural. Cu mai mult de zece ani în urmă, Jesse L. Steinfeld spunea: „Relaţia dintre violenţa de la televizor şi comportamentul antisocial al oamenilor impune intervenţie imediată pentru remedierea situaţiei.” Dar astăzi violenţa continuă să fie prezentă la televizor, iar oamenii continuă să o privească.
Imoralitate
Imoralitatea afişată de programele de televiziune este şi ea un subiect alarmant. Zilnic, televiziunea promovează dragostea erotică. De cele mai multe ori e vorba de infidelitate maritală şi amoruri nelegitime. Atitudinea implicită e că dragostea maritală este pentru cei simpli şi slabi. Mai mult, televiziunea expune un concept deformat despre dragoste. Potrivit televiziunii, dragostea este o experienţă erotică ce nu presupune angajarea sau vreun fel de responsabilitate. În realitate, îndeamnă la a-ţi urma liber pasiunile erotice şi la a nu te gândidecât la propria persoană. Aproape toate reclamele se folosesc de sex pentru a vinde un produs. Fiinţa umană, devenită obiect de plăcere, şi-a pierdut aproape complet demnitatea. În multe cazuri, oamenii se ridică din faţa televizorului „aprinşi” de dorinţe pentru care caută o satisfacţie imediată
şi nelegitimă.
Împotrivire faţă de vârstă
Mentalitatea televiziunii e: „Tinereţea e frumoasă – bătrâneţea înseamnă dizgraţie.” Vârsta trebuie mascată cu ajutorul cosmeticii. Când eşti tânăr trebuie să trăieşti pentru plăcere şi să experimentezi pasiunea şi plăerea. Maturitatea şi seriozitatea nu-şi au locul aici. Televiziunea îi face pe oameni să ignore realitatea morţii.
Efectele ei
Am văzut deja că televiziunea are o influenţă impresionantă. Am aflat despre conţinutul programelor. Acum trebuie să observăm şi efectele pe care le are asupra celor care trăiesc sub influenţa ei. Privind în jur, vedem o
societate care e din ce în ce mai departe şi mai ostilă spiritului creştin. E o societate în care trăieşti pentru plăcerea momentului. Nu mai e la modă să te gândeşti la consecinţele pe care le au faptele. Trăim într-o lume în care violenţa a atins niveluri greu de imaginat, imoralitatea e peste tot împreună cu căsnicii distruse de iluzia
iubirii erotice lipsite de responsabilitate. Ne punem întrebarea: „Există o relaţie între toate acestea şi televiziune?” Da, evident că este. Pe lângă asta, mai sunt şi alte efecte la care trebuie să privim.
Creează o falsă imagine a acestei lumi
Televiziunea arată doar oameni împliniţi profesional şi sănătoşi. Îi arată pe cei care trăiesc într-o societate opulentă. Acest lucru formează impresia că toată lumea trăieşte aşa. Din această cauză, mulţi oameni dezvoltă complexe de inferioritate şi insatisfacţie faţă de situaţia în care se găsesc ei înşişi. Televiziunea îi face să creadă că „viaţa e nedreaptă cu ei”. Distruge curajul şi produce gelozie.
Distruge creativitatea.
Înainte de apariţia televizorului, copiii şi adulţii se relaxau prin jocuri, conversaţii etc. Mintea îi ajuta să găsească modalităţi de a-şi ocupa timpul cu lucruri valoroase. Televiziunea duce la o pasivitate a minţii. Acum oamenii stau în faţa televizorului şi îşi golesc minţile permiţând televizorului să le umple. Televizorul le întreţine dorinţa de a primi ceva fără efort.
Distruge familia şi atmosfera socială
Televiziunea a furat locul comunicării. În loc de a vorbi şi de a se juca împreună, membrii familiei se adună în faţa televizorului şi îi permit să le umple minţile, făcându-i să se ignore reciproc. Atunci când apar musafiri, nu trebuie să-i întreţină, pentru că nu vor să piardă programul. Când între copii se ivesc probleme şi certuri, în loc să stea cu ei, să-i disciplineze şi să-i înveţe, mama preferă să-i împingă în faţa televizorului, sperând că acest lucru îi va face să-şi uite conflictele. Copiii aceştia cresc cu două mari dezavantaje: mai întâi, nu primesc învăţătura de care au nevoie şi, în al doilea rând, primesc învăţătura de la televizor. De asemenea, televizorul este vinovat şi de o slabă comunicare între soţ şi soţie. Devine dificil pentru ei să-şi găsească timp pentru a comunica eficient şi atât cât trebuie. Când se ivesc probleme în căsnicie, cea mai la îndemână scăpare este televizorul. Se întâmplă adesea ca soţia să vrea să aibă o conversaţie cu soţul ei, dar acesta să nu aibă timp pentru că la televizor e un meci de fotbal. Televiziunea e un instrument foarte util în mâinile diavolului care îl foloseşte în lupta de distrugere a familiilor.
Robeşte
Lâncezirea în faţa televizorului creează în curând dependenţă. Mulţi oameni se simt dominaţi de el. Când rulează programul lor preferat, lasă totul deoparte ca să-l poată urmări. Nu merg la biserică dacă serviciul religios se suprapune peste programul pe care vor să-l vadă. Când nu au televizorul pe aproape, se simt inutili şi plictisiţi.
Distruge sentimentul de admiraţie faţă de tot ce înseamnă realitate.
O doamnă şi-a dus copiii la un circ, unde un bărbat îşi băga capul în gura unui leu, în timp ce alţi 14 tigri îl ameninţau din toate părţile. Copiii nu au fost deloc impresionaţi. După ce l-au văzut la televizor pe omul bionic ridicând o stâncă de mărimea unui tractor şi aruncând-o ca şi cum ar fi fost o pietricică sau pe superman zburând liber de pe acoperiş sau mumia care înşfăca un camion şi-l ţinea în mână ca pe o jucărie, cum să-i mai impresioneze un om obişnuit ce îşi bagă capul în gura unui leu mic? După ce au văzut atâtea minciuni la televizor, sentimentul de admiraţie a realităţii este distrus. Ce trist când nu mai putem admira lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi impresionantele capodopere ale umanităţii!Poate că veţi spune: „Dar există şi programe bune.” E adevărat. Dar chiar şi acestea sunt întrerupte de reclame imorale şi prosteşti. Pentru creştini, problema e dacă se poate justifica puţin bine ce vine cu o tonă de gunoi şi otravă. O persoană care priveşte faptele în mod onest şi lucid şi care se luptă să fie un urmaş al lui Isus, va recunoaşte că televizorul este o unealtă folosită de Satan pentru a corupe umanitatea şi că nu caracterizează un cămin creştin. Biblia spune în Filipeni 1:9-11: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de rodul neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.”

din Sămânța Adevărului – de Felipe Yoder
Un articol preluat de pe blog-ul http://cuvintedezidire.blogspot.com/

" data-api-host="https://cdn.2performant.com" type='text/javascript' src='https://cdn.2performant.com/l2/link2.js?ver=5.4.4'>