Muscă sau albină (poezie)-cuvinte intelepte

Muscă sau albină

În mica mea grădină-n miez de vară,
Când arşiţa-i mai blândă către seară,
Privea-am cu drag în razele de soare,
Albinele zburând din floare-n floare.

Lucrau de zor mereu neobosite,
Cu gingăşie culegând grăbite,
Polenul din petale, auriu,
Ce-l vor preface-n miere mai târziu.

Dar într-un colţ la groapa urâcioasă,
Unde se-aruncă ce-i stricat prin casă,
Cu-aceeaşi grabă muştele adună,
Gunoaie, după datina străbună…..

În drumul ei spre casă o albină,
Zburând prin a vecinului grădină,
Acesta o-ntrebă: albină dragă,
De unde vii, şi ce ai în desagă?

Albina îi răzpunse zâmbitoare:
De la vecinul tău, vai ce splendoare!
Are-n grădina lui flori minunate,
De-acolo noi vom deveni bogate…..

O muscă se opri şi ea să spună
Vecinului ce-i zise: ziua bună!
Şi eu am fost dincolo în grădină,
M-am desfătat din nou ca o regină.

A fost o zi plăcută şi frumoasă,
Azi mult gunoi voi duce iar acasă….
Când oare a putut s-adune,
Vecinul tău atâta stricăciune?

Privesc şi meditez adânc la toate….
Şi musca şi albina au dreptate!
Căci în grădina mea sunt flori frumoase,
Dar şi gunoaie hâde, urâcioase.

Numai, că fiecare se opreşte,
La lucrul care inima-l doreşte….
Albina caută flori înmiresmate,
Iar musca doar gunoaiele stricate.

Privind la ce se-ntâmplă în grădină
Eu mă întreb: Sunt muscă sau albină?
Caut eu la semeni partea lor cea bună?
Sau doar gunoaie precum musca-adună.

Din casa unui prieten bun sau frate,
Când plec adun gunoaiele stricate?
Sau duc cu mine numai lucruri bune,
Alese cu cerească-nţelepciune…

Ilie Belciu

cuvinte intelepte
prietenie,prietenii

imagini frumoase,nice photo
cuvinte,limab,sfaturi,versete

Am cautat iubirea de Costache Ioanid (versuri si video )

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.

Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
Costache Ioanid – Am cautat iubirea

insulaekklesia

insula ekklesia,binecuvantari

Cine-si da lui isi da, cine-si face lui isi face-text si videos

Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.

Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Locuia bietul mosneag.

Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.

Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.

Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.

Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”

An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.

Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.

Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.

El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
” Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face „.

Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,

Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.

Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.

Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,

Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
‘Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’.

Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.

Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.

Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.

Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
„Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? ”

„Cum sa nu” raspunse mosul,
„Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.

Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace”
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.

Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.

Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
” Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare”.

Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
„Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?”

„N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa”.

Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.

Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.

Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Amin.
Autor necunoscut



poruncile Domnului

versete,imagini versete,Psalmi

mesaje, darnicie,daruire,citate

Acceptare-poezie de Lucica Boltasu-text si video

Dacă viaţa ta e-amară şi urcuşu-ţi este greu,
Dacă lacrima îţi curge pe obrazul marmoreu,
Dacă nimeni nu-ţi vorbeşte şi răspuns aştepţi mereu,
Nu uita că sus în ceruri te ascultă Dumnezeu!

Dacă trupul se-ncovoaie sub poveri greu de purtat,
Dacă rana e adâncă şi te simţi ca un ratat,
Dacă tot ce te-nconjoară e suspin şi e oftat,
Nu uita nicicând că Domnul e prezent, nu te-a uitat!

Dacă sufletul tresare, doborât şi-n agonie,
Dacă toţi din jur aşteaptă pentru fapte, o simbrie,
Dacă dăruieşti iubire şi primeşti doar silnicie,
Nu uita, Isus te vede, de acol´din veşnicie!

Dacă prietenii te lasă, tălmăcind mereu cuvinte,
Dacă vorba ta e-adesea un motiv de luare-aminte,
Dacă nu cunosc iertarea şi te-nlătură cuminte,
Nu uita, Domnul ţi-e frate şi prin El, ai un Părinte!

Daca fiul tău iţi este împotrivitor şi plângi,
Dacă pocăinţa este pentru mulţi, fapt de nătângi,
Dacă tu te lupţi zadarnic şi durere-n suflet strângi,
Nu uita, doar prin credinţă, poţi acestea să le-nvingi!

Dacă viaţa ta e tristă şi mereu împovărată,
Dacă lupta ta pe cale e vazută demodată,
Dacă veşnicia este pentru lume-un “altă dată”,
Nu uita, alege viaţa şi trăieşte fără pată!

Dacă pana îţi aşterne chiar şi-aşa, cuvinte sfinte
Dacă tot ce ai în suflet e o dragoste fierbinte,
Dacă acceptarea este o opţiune-n a ta minte,
Nu uita că mântuirea e răsplata, ia aminte!

Dacă sufletul tresare la a Duhului şoptire,
Dacă ţinta ta e cerul şi finalul, izbăvire,
Dacă-ndrumator îţi este Domnul şi a Lui sfinţire,
Nu uita că truda-ţi fi-va, răsplătită-n nemurire.

29/06/11, Barcelona Lucica Boltasu
„Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.”
(Romani 15:5-6)

din suferinta

fericire imagini

imagini  mesaje

Mama de Nicolae Labis si Primele iubiri (videos)

Mama
de Nicolae Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi în zi mereu intineresti.

382209_543478182349200_344227619_n

539813_588655667814819_1950789000_n - Kopie

IMG_1778

14

18

529626_431255846951480_1647956324_n