William Carey – omul care a smuls oamenii din somnolenta lor spirituala

Iul 14, 2012 by

William Carey – omul viziunii misionare

 

Bisericile protestante nu au desfasurat o activitate misionara intensa in timpul epocii Reformei, deoarece toata energia lor era absorbita de munca , organizarea si lupta pentru existenta. In timpul Contrareformei, marea lucrare misionara a fost facuta de iezuiti si alte ordine din cadrul bisericii romano-catolice. Dar o unire a fortelor, incepind cu activitatea lui William Carey in 1792, a dus la o intensa activitate misionara de o asemenea amploare in secolul al XVIII-lea, incat acesta a fost numit Marele Secol, in cadrul miscarii protestante.

Credinta martorului William Carey ramane pentru noi un exemplu demn de urmat pe calea care ne este si care ne ramane larg deschisa: evanghelizarea lumii.

William Carey si-a scris numele in istorie ca cel care a reusit sa smulga Biserica din somnolenta care o caracteriza in acel secol si din lenea ei spirituala.

William Carey s-a nascut in Paulersbury, in Anglia, comitatul Northamptonshire, in anul 1761.

Parintii lui erau saraci, iar biserica pe care acestia o frecventau era biserica anglicana. Pana la varsta de 6 ani, cea care s-a ingrijit de educatia lui William a fost bunica sa,

care l-a invatat sa citeasca, folosind ca manual de citire Biblia.

Apoi este dat la scoala, si pe masura ce a crescut, a inceput sa aiba o mare pasiune pentru literatura, imprumutand din satul lui orice carte care i se parea interesanta.

 La virsta de 14 ani devine ucenic timp de cateva luni, dar nu poate lucra in aer liber si in soare din cauza unei boli a epidermei (pielii). Asa ca se reprofileaza si devine cizmar.

In ceea ce priveste educatia sa religioasa, cunoscand despre Dumnezeu multe lucruri si pe deasupra cunoscand bine catehismul, avea impresia ca este un bun crestin.

Intr-o zi, cu ocazia unei zile de post national a intrat in biserica dissenterilor, unde a ascultat o predica care vorbea despre iesirea afara din tabara pentru o intilnire cu Christos si pentru purtareaocarii Lui (Evrei 13:13).

Din cauza acestui text, el hotaraste sa iasa din tabara, ca sa fie cu cei care poarta ocara lui Christos.

 Din acea zi el va participa la serviciile religioase ale dissenterilor. Cautarea sa va deveni mai intensa in cunoasterea Domnului Isus. Participa la predicile lui John Wesley si ale prietenilor sai, predici care actionau asupra mintilor oamenilor.

Incepe sa-si puna o multime de intrebari, care îi vor indrepta pasii tot mai mult spre autoinstruire si spre consolidarea cunostintelor biblice.

In 1781 se va casatori cu Dorothy Plackett. Ea era o tanara pioasa, dar nestiutoare de carte.

Printre intamplarile cele mai importante ale vietii sale putem consemna intalnirea cu cativa baptisti, adunati la o intrunire frateasca, in apropierea localitatii Olney.

Acesti pastori erau constituiti intr-o asociatie care privea perfectionarea lor pentru slujirea in bisericile locale. Ei aveau anual cate o intalnire. Participand la o astfel de intalnire, William Carey este atras de bunatatea si dragostea acestor oameni, care l-au invitat la o masa frateasca, cu toate ca nu avea bani la el pentru a participa la astfel de intalniri.

Este invitat sa predice intr-un sat si acest lucru il motiveaza pentru a incepe sa studieze tot mai mult, in vederea viitoarelor studii biblice sau predici.

 

In urma studiului personal asupra botezului in apa la varsta adulta

si in deplinatatea facultatilor spirituale si mintale, avand ca baza scripturale Noul Testament, el se boteaza.

 

In anul 1785

 este chemat ca invatator la scoala din localitatea Moulton, prilej cu care va participa la intalnirile bisericutei baptiste din aceasta localitate.

El va deveni membru al acestei comunitati si in curand va fi ales predicatorul lor. Incepe studiul individual al mai multor limbi straine, dintre care trei limbi moarte.

Are pasiune pentru geografie si botanica si o sete nestavilita de cunoastere. La Moulton a locuit patru ani, timp in care a crescut spiritual foarte mult, devenind un crestin profund si cu o gandire de mare calitate.

Sufletul sau este cuprins de febra calatoriilor si al explorarilor. El citeste sarguincios toate cartile care i-au cazut in mana, despre popoarele pagane, despre trecutul misionar al Bisericii si despre secolele intunecate ale ei. Incepe tot mai mult sa il atraga aceasta lume indepartata si neexplorata a “ campului de misiune”. E ordinat ca pastor baptist.

In micul cerc format din pastorii baptisti din imprejurimi se studiaza mult scrierile lui Jonathan Edwards, teologul baptist american. Carey trage concluzia:

“ Daca toata lumea poate si trebuie sa auda Evanghelia, este de datoria celor care o poseda sa i-o duca”. Presedintele acestei adunari îi trage un perdaf zdravan: “ Tinere, stai jos. Cand o sa-i placa lui Dumnezeu sa converteasca paganii, o s-o faca fara ajutorul tau sau al meu”.

 Toti sunt surprinsi de acest raspuns, Carey mai mult ca oricare altul. Ideea pune stapanire pe el, il poseda, il domina. Scrie o carte in 1792 -“ O cercetare a obligatiei crestinilor de a folosi mijloace pentru convertirea paganilor”. Nu este o lucrare sentimentala in care autorul incearca sa provoace mila pentru o lume pagana in pericol de moarte, ci o provocare la lucrarea misionara, a carui cuvant de ordine este” OBLIGATIE ”.

In 1792, in luna mai, la o adunare tinuta la Nottingham, William Carey predica din Isaia 54:2-3. Aceasta predica va intra in istorie. Este o predica in doua puncte si rezuma doua mari idei:

Asteptati lucruri mari de la Dumnezeu.

Intreprindeti lucruri mari pentru Dumnezeu.

Atunci a fost fondata Societatea Misionara Baptista la Kettering, cu un fond initial putin peste 13 lire, ca rezultat al viziunii lui William Carey. Apoi vor lua fiinta alte societati misionare in Scotia, Tarile de Jos, In Anglia, America, Societatile Misiunilor Evanghelice din Paris, etc.

Unde sa se duca la inceput ? India ?

 Inca nu este un imperiu britanic; era un conglomerat de popoare cu limbi diferite unde haosul politic era complet si paganismul era rege. Intr-o zi Carey primeste o scrisoare de la un oarecare John Thomas, medic, care se intoarce dintr-o sedere in Bengal si care declara ca vrea sa se intoarca acolo, dar de data asta ca misionar. Comitetul misionar ia deci hotarirea de a-i trimite pe cei doi in Bengal.

In data de 23 iunie 1794 ei pleaca in India.

Calatoria dureaza cinci luni; sosesc in Calcutta. Timp de mai multe saptamani pentru ei viata va fi foarte grea, nesigura, traind in saracie lucie. William Carey incepe sa predice chiar de la sosirea lui, indata ce a fost lasat printre oamenii de pe strada si in pietele satelor, in limba bengali.

John Thomas are o oferta printr-un prieten al lui, domnul Udley, care si-a construit doua manufacturi pentru tratarea indigoului si care cauta doi administratori. Carey s-a decis sa plece de la Daharta la Mudbatty, unde va conduce fabrica de indigo. Muncitorii pe care îi are in subordine, familiile lor, satul lor, in care este construita fabrica sunt oamenii pe care îi evanghelizeaza. Predica in bengali, dar dar studiaza limba hindusa pentru a se apropia de hindusi si pentru a se familiariza cu dialectele lor.

 El predica de mai multe ori pe saptamana, dar dupa 6 ani inca nu avea nici un convertit. Deschide o scoala, dar elevii fiind prea saraci sunt luati inapoi de parintii lor pentru a munci. Fabrica de indigo este inchisa definitiv.

O scrisoare de la Carey are ca rezultat fondarea Societatii Misionare Londoneze a Congregationalistilor, in 1795. In aceasta scrisoare el cere mai multe cupluri misionare. Patru misionari au pornit la drum, dupa noua luni. Printre ei, William Ward, tipograful Joshua Marshman, invatatorul Grant Brunsdon, o domnisoara Tiffy care trebuia sa se casatoreasca cu un misionar sosit de curind ca intarire, John Fountain. Dar cei patru misionari sunt prizonieri in micul teritoriu de la Serampore, unde guvernatorul danez i-a primit cu multa simpatie. Ei nu se pot intilni cu Carey. “ Nici o piedica, este de parere guvernatorul,spuneti-i domnului Carey sa vina sa se instaleze la Serampore !” in 1800 s-a mutat la comania daneza Serampore cu sotia si cei trei baieti.

Serampore nu era numai o colonie misionara, ci si o comunitate. Misionarii constituiau o singura familie, totul mergea in caseria comuna. Joshua Marshman va deschide o scoala. Scopul sau imediat este sa procure mijloace de trai pentru misiune. Cu sotia sa Hannah, prima femeie misionara in India, organizeaza clasele si internatul. Internatul se va dovedi o sursa serioasa de venituri pentru misiune. Scolile lui Marshman se extind, masinile de tiparit ale lui William Ward cresc in importanta si din ele ies exemplare dupa exemplare ale traducerilor Scripturii.

 Viata la Serampore este organizata ora cu ora si programul este respectat cu punctualitate. Desteptarea este in zori, la ora 6. La ora 7, munca la tipografie si la scoala. Carey lucreaza o ora in gradina in fiecare zi. La ora 8 serviciul divin in comun, apoi micul dejun, dupa care, fiecare se intoarce la munca sa; Carey la slujba sa permanenta de traducere. De la ora 12 la ora 15 masa de pranz, lectura, siesta. La ora 15 reluarea lucrului, studiul limbilor cu ajutoare dintre indigeni.

Seara, predicarea Cuvantului pe strazi, servicii religioase in interior, intrunire intima pentru lectura, conversatie, rugaciune. Carey predica de 5-6 ori pe saptamana.Intrunirile in aer sunt cele mai interesante, caci sunt insotite de conversatii, intrebari si raspunsuri. Incep sa treaca din mana in mana brosurile in bengali. Ele se ocupa mai ales de idolatrie si

 prezinta mesajul harului lui Dumnezeu in Christos cel crucificat.

Guvernatorul, surprins de nivelul foarte scazut al capacitatilor profesionale, fondeaza un colegiu la Calcutta. Carey va preda cursuri de bengali, incepand cu treisprezece studenti. In trimestul urmator i se va incredinta si predarea sanscritei. El compune o gramatica in bengali, o alta in sanscrita si se pune pe lucru pentru alcatuirea unui lexicon sau dictionar poliglot pentru toate limbile derivate din sanscrita. Carey este numit profesor titular.

Cantitatea de munca depusa de el in timpul unei zile depaseste imaginatia. Jurnalul sau ne arata cum isi folosea timpul. Intr-o anume zi, el noteaza: a citit dupa trezire un psalm in ebraica, a lucrat ziua la traducerile in curs, in patru limbi diferite si si-a terminat ziua citind un capitol din Noul Testament in limba greaca. In aceeasi zi a mai si predicat.

La Serampore deschide o institutie de invatamint superior. Planul lui Carey si a prietenilor lui este sa asigure tinerilor hindusi, mai ales celor convertiti, o pregatire superioara, in care, pe langa adevarurile crestine, sa fie expuse si sistemele de gandire necrestina pentru a inarma spiritele impotriva minciunii si ratacirii.

Cei trei fii ai lui Carey- Felix, William si Jabez devin cu timpul predicatori si misionari in posturi avansate. Carey moare in 9 iunie 1834.

India s-a deschis pentru activitatea misionara dupa 1813 cind Compania Indiilor de Est a fost obligata sa admita misionarii. Incet, cu mari eforturi de consacrare si de rabdare, solul a fost arat, iar samanta semanata. Secerisul s-a lasat asteptat, primele semne s-au aratat dupa multa vreme. In 1804 mica comunitate de 48 deindigeni din caste diferite, toti botezati, s-au constituit intr-o biserica. In 1809 biserica numara doua sute de membri indigeni. Incepind din anul urmator s-au deschis noi statiuni misionare in diferite locuri din Bengal si din Orissa, adunarea se descentralizeaza, dar centrul ramina mereu Serampore.

Astazi, misiunea baptista in India numara peste 1500 de pastori si misionari, lucrind in peste 3800 de biserici. Numarul membrilor botezati este de aproximativ 413.000.

William Carey a lucrat pentru viitor. Harul lui Dumnezeu care a ridicat din nimic un slujitor de o asemenea anvergura, cu nenumarate talente, printre care uimitorea lui usurinta de a invata o limba straina n-a fost deloc de neglijat.

 Cel care l-a botezat isi nota in jurnalul sau “ Am botezat azi un biet cizmar”. N-avea de unde sa stie ca “ acel biet cizmar ” avea sa supervizeze peste citeva zeci de ani 6 traduceri complete si 24 incomplete ale Bibliei.

William Carey a fost un om al Bibliei. El s-a hranit din ea. Ea este adevarul ! îi placea lui sa proclame, si pentru ca este adevarul el o duce si altora, pentru ca cat mai multi oameni sa aibe acces la ea.

El a fost un om al rugaciunii. Cate imprejurari in care n-a avut ce sa faca decat sa se agate de Dumnezeul sau, dar si ce experienta a rugaciunii eficiente !

A devenit si a ramas un om al viziunii.

 Viziune a multimilor care se pierd de-a lungul si de-a latul lumii. Viziune de asemenea a puterii lui Dumnezeu, de la care se poate astepta ceva si pentru care putem intreprinde lucruri mari.

Daca William Carey a avut influenta considerabila, lucrul acesta este in mod sigur datorita viziunii sale despre Biserica(adunare )

 El credea si predica ca Biserica (adunarea ) este comunitatea celor care au fost nascuti din nou la viata de sus si care isi dau mana impreuna pentru slujirea Domnului. William Carey n-a dorit sa fie un om singuratic, ca atitia altii inaintea lui; el a fost un om al bisericii in sensul ca puternica sa convingere era ca evanghelizarea- care este misiunea esentiala a Bisericii – nu poate fi lucrarea unui om, ci a Bisericii insasi.

William Carey a fost un autentic discipol al lui Isus Christos.

La aceasta il cheama Dumnezeu pe fiecare credincios !!! 

………………………………

Ps.Fiecare trebuie sa-si cunoasca chemarea si sa paseasca inainte condus de viziunea pe care o are…Poate ca ai o lucrare mica ,poate ca ai o lucrare mare de indeplinit ,important e sa lucrezi cu credinciosie,cu tarie si plin de speranta…

  Nu trebuie sa te uiti la primul vant care bate si nici sa iei aminte la toate soaptele care le aude urechile tale….Tu tineti drumul drept ,paseste prin credinta si nu uita cand vei obosii sa te odihnesti pe bratul Domnului  ( „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,

zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Ps.91:1-2 )…

Bea din Izvoare curate  (Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.Is.49:10)

Increde-te numai si numai in Domnul Dumnezeu Atotputernic!

„Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina”Ps.36:9

                                                                             Angela I.E.

 

Sunt si pe:

Angela Peschir

Motto-ul meu: Tot ce e frumos, bun si de folos trebuie raspandit
Sunt si pe:

Ultimele postari ale lui Angela Peschir (vezi toate)

7 Comments

  1. floriana

    Multumesc Angela…iar Bunul nostru pastor sa ne ajute sa avem cu totii viziune…

  2. Heya this is somewhat of off topic but I was wanting to know if blogs use
    WYSIWYG editors or if you have to manually code with HTML.

    I’m starting a blog soon but have no coding expertise so I wanted to get guidance from someone with experience. Any help would be greatly appreciated!

  3. Valuable info. Lucky me I found your site by accident,
    and I’m surprised why this accident did not took place in advance! I bookmarked it.

  4. Excellent post. I was checking constantly this blog and I
    am impressed! Extremely helpful info specially the last part :) I care for such information a lot.
    I was seeking this particular info for a long time. Thank you and good luck.

    • THANK YOU !GOD BLESS YOU !!!
      PSALMS 71:1-7 In thee, O LORD, do I take refuge; let me never be put to shame! In thy righteousness deliver me and rescue me; incline thy ear to me, and save me! Be thou to me a rock of refuge, a strong fortress, to save me, for thou art my rock and my fortress. Rescue me, O my God, from the hand of the wicked, from the grasp of the unjust and cruel man. For thou, O Lord, art my hope, my trust, O LORD, from my youth. Upon thee I have leaned from my birth; thou art he who took me from my mother’s womb. My praise is continually of thee. I have been as a portent to many; but thou art my strong refuge. My mouth is filled with thy praise, and with thy glory all the day. 9 Do not cast me off in the time of old age; forsake me not when my strength is spent. AMEN

  5. Today, I went to the beach with my children. I found a
    sea shell and gave it to my 4 year old daughter and said „You can hear the ocean if you put this to your ear.” She put the shell to her ear and screamed. There was a hermit crab inside and it pinched her ear. She never wants to go back! LoL I know this is entirely off topic but I had to tell someone!

  6. Very descriptive article, I loved that a lot.
    Will there be a part 2?

Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: