Idei geniale, lucruri practice la îndemâna orișicui-video inspirational

S-ar putea sa îti placă si
1.Pentru tine, bunicuța mea frumoasă
2.Reduceri de toamnă
3.Filme interesante

https://www.bontis.ro/?utm_source=dognet&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=5dce0b9dhttps://www.breastextra.ro/?utm_source=dgt&utm_medium=aff&a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=9f1bec36
https://login.dognet.sk/scripts/fc27g82d?a_aid=5f2b3c562573b&a_bid=c1d6499b




Pentru tine bunicuța mea frumoasă…

Bunicuța mea frumoasa ai plecat ACASĂ.Ultima oară când ne-am văzut am povestit si am râs împreună, am făcut multe poze si video.Tu îmi ziceai mereu să nu te filmez că nu esti aranjată si eu îti spuneam că esti frumoasă asa cum esti.Uneori te filmam si te pozam când nu stiai căci vroiam sa am cât mai multe amintiri frumoase cu tine.

Stiam că într-o zi vei pleca dar nu credeam ca ziua e asa de aproape…Desi aveai 75 de ani totusi sufletul tău era asa de tânăr si atâtea glume aveai că mereu ne făceai să râdem si să ne bucurăm de viată.Tu stiai sa porti la toti de grijă, să ne spui să avem grijă, să ne luam vestă în spate să nu răcim, să avem grijă sa nu alunecăm pe zăpadă, să avem grijă de noi.

Mama mea te-a dus cu avionul la noi si ti-a îndeplinit multe dorinte cum poate putini copii stiu să facă.Anul acesta 2020 am fost la tine chiar înainte să înceapă ”pandemia” sau plandemia cum o numesc unii…

In iulie 2020 am avut bilet de avion sa vin din nou la tine dar situatia actuală m-a împiedicat.Dacă stiam ce va urma desigur că as fi luptat cu toate riscurile dar cine stie dinainte ce va venii, cine stie ziua de mâine, cine stie ceasul următor ?!Nimeni, numai Dumnezeu din cer care e în controlul tuturor lucrurilor si ceea ce mai conteaza acum e că chiar dacă nu am ajuns totusi ultima noastă întâlnire a fost frumoasă si vei rămane vesnic in sufletele noastre.Nu vreau să am regrete că nu mă ajută la nimic ci vreau să am sperantă si bucurie că ne vom vedea in cer…

Ultima oară când am fost la tine ti-am dat multe lucruri frumoase de citit si ti-am zis cum să te rogi si tu mi-ai zis că nu ti minte si atunci te-am luat de mână si ne-am rugat împreună, rugăciunea mântuirii cum o numesc unii…

Am fost asa de fericită că ne-am rugat împreună si am plecat plină de pace, cu sufletul împăcat că orice se va întâmpla tu esti în mâna Celui Atotputernic…Atâtea amintiri frumoase am cu tine, cum ai făcut mii de kilometrii ca să ajungi la mine să îti vezi strănepotii si cum mereu glumeai cu noi si ne făceai să întelegem să nu luăm toate lucrurile în mod personal ca să nu ne afecteze ci să găsim solutii de pace si bucurie la orice problemă care apare…

Nu pot sa uit cum mama mea din Italia suna și plătea taxi sa iti aducă flori și tort în fiecare an când era ziua ta.Mă impresiona gestul ei de iubire si atentie deosebită pentru tine.Ea mereu se ocupa de tine si te ducea cu taxi sute de kilometri peste tot unde aveai nevoie. Când mergeati la sute de kilometrii la spital la diverse controale iti rezerva hotel și iti oferea cele mai bune condiții, egal cât costa.Pentru ea era important că era cu tine si avea grijă de tine si tu erau fericită si multumită.

Mama mea este si va rămâne un exemplu pentru mulți care nu știu sa își prețuiască mamele, indiferent cum sunt ele ,caci in esenta toate mamele sunt bune, nu exista mămici rele…

Și tu bunica mea frumoasă ai fost deasemenea un exemplu pentru multi.Ai crescut singura 5 copii, ai îngrijit animale, ai mers pe camp la lucru și te-ai trezit de dimineața sa mulgi  văcuta să ne dai lapte când noi eram mici si veneam în vacante la tine…Atâtea amintiri frumoase am căci nu imi ajunge timpul să le scriu pe toate…

Până cand ai putut sta pe picioare ai tot muncit iar când au venit problemele de sanatate ai renuntat la unele activitati dar de muncit tot munceai, cat puteai si ce puteai.

Bunicuta mea frumoasă tu nu ai avut moșteniri sa ne lasi dar ne-a lăsat cele mai frumoase amintiri și modele de exemple de urmat….Nu te vom uita niciodată!Vei rămâne vesnic in sufletele noastre!

Atâta timp cât ii avem lângă noi atât copiii noștri cât și părinții, bunicii, soții noștri sa învățam sa ii iubim și sa ii prețuim, astea sunt lucrurile care rămân și cu care ne vom întâlnii in cer.Nu te gândii ca mama ta e tânăra nici ca cel mic e doar un copil căci nu știm zilele oamenilor pe pământ și ne trezim intr o zi ca pleacă de lângă noi și nu am știut sa ne bucurăm și sa ne prețuim unul pe altul.

Trebuie sa ne acceptam fiecare așa cum suntem, cu minusuri și plusuri, cu calități și defecte, căci numai așa vom putea sa avem relații frumoase și sa ne construim o viața frumoasa si un viitor fericit.Viața trece, oamenii vin și pleacă dar amintirile rămân …Cu drag Angela Insuka Ekklesia ❤️

#pretuițivăcopiii,#pretuițivăpărintii,#prețuițivăbunicii,#prețuițivăbunica,#iubițivăcopiii,#iubițivăpărinții,#iubițivăbunicii,#iubițtivăbunica,#fărăregrete,#casadincer,#fiiplindesperanță,#fiivegheator

Mai multe puteti  AICI 

S-ar putea să te intereseze si alte articole : 

  1. Când mai ai timp de tine femeie ? CLICK AICI 
  2. Magazine online cu cele mai bune oferte si reduceri : CLICK AICI 
  3. Câstigă bani din Hobby-ul tău! CLICK AICI 
  4. Campanii umanitare.Fă o faptă bună. CLICK AICI 
  5. Povestea impresionantă a lui Costel. CLICK AICI 

Când mai ai timp de tine femeie ? Episodul 2

Nu te bloca, nu sta pe loc, mergi înainte!

Reinventează-te de câte ori va fi nevoie dar nu te bloca, nu sta la pământ sa îți plângi de mila dacă ceva nu merge.

Mereu in viața ni se blochează drumurile, nu mai avem soluții, nu mai știm ce sa facem.

Crezi ca numai tie ți s-a întâmplat să îți lipsească copilul de acasa, crezi ca numai tu ți-ai pierdut job-ul?

Nu!Suntem sute poate chiar mii de femei care trecem prin aceeași situație, mai gravă sau mai puțin gravă, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă.

Avem perioade și perioade, faze ale vieții care ne dau peste cap, care ne îngenunchează si ne întrebam de ce Doamne, de ce copilul meu educat nu ascultă, de ce nu mai avem soluții când totul în jur se năruie, de ce trebuie sa trecem pe aici…

La toate întrebările există doar un singur răspuns “Dumnezeu e in control, din Mâna Lui nimeni nu ne poate smulge, nici un fir de păr nu cade fără Știrea Lui!”

E minunat și ar fi și mai minunat dacă ne-am aduce zi de zi aminte de acest lucru.De aceea femeie iti repet: fă-ti timp de tine, aduti aminte de promisiunile Celui ce nu poată să mintă, ridică-te și mergi înainte, egal câte valuri lovesc în tine, reinventează-te oridecâte ori va fi nevoie, nu lăsa armele jos, destinul tău e să învingi, ai o chemare specială, ești minunată…Angela Insula Ekklesia 05.08.2020,

Episodul 1 il puteti citii aici

Câștigă bani din Hobby-ul tău!Urcă la un alt nivel!

Cum ? simplu și rapid.Ideea mea nu a plecat de la dorința de a te învața sa faci bani ci ea a plecat de la faptul ca am întâlnit și văzut mulți oameni care pur și simplu pierd timpul inconștient sau constient.

Am văzut oameni maturi care stau ore întregi pe jocuri sau filme pe telefon sau computer și asta m-a determinat sa vin cu noi idei in sensul ca decât sa lași viața sa treacă grabita pe lângă tine mai bine fa ceva util, placut si simplu.Astfel vei vedea ca pe langa multumirea sufleteasca vei  obtine si un venit financiar satisfacător.

Dacă te incadrezi in una din categoriile de mai jos atunci trimitem un email pentru ca totul e personificat adica nu dau sfaturi la gramada.

Pentru fiecare fac un plan unic si special, adica vreau sa fie ceva personal si concret.

1.Prima categorie e pentru cei care au magazine online. Ajutând mărcile să lucreze de la distanță cu talente de marketing și vânzări online de peste 11 ani. O soluție încercată, verificată de sute de companii și zeci de mii de utilizatori.

2.Ai blog/site sau intentionezi sa iti faci ?

3.Ai facebook sau Instagram ?

4.Iti place sa comunici, sa lucrezi cu oamenii ?

Trimitem un email la viatainaustria@gmail.com Scrie-mi in email cât timp ai putea/dorrii  să lucrezi online, ce pasiuni ai si in care categorie te incadrezi.Daca nu iti scriu imediat sa nu te superi caci si eu am 24 de ore din 24 pe care trebuie sa mi le chivernisesc foarte bine.

Si pentru ca totul fac gratis si benevol o fac cand pot si cum pot.Prioritatea mea e familia, munca mea online si apoi email/urile la care raspund asa incet la fiecare .

Sper sa avem o colaborare frumoasa impreuna si sa fi multumit/ă de noile perspective care te vor urca mai sus si te vor duce la un alt nivel.Pretuieste-te, ca ai valoare si puteri pe care nu ti le cunosti. Cu pretuire Angela

STOP!Cazuri umanitare si campanii sociale in care ne putem implica cu totii!

As dorii să iti prezint câteva cazuri sociale si proiecte unde sunt implicată pentru că cunosc personal situatiile.

Am scris în titlul că ne putem implica cu totii pentru că asa este.Adică cine nu are doi, cinci, zece sau douazeci euro să facă o donatie poate să se roage pentru aceste cazuri si sa distribuie  mai departe.

Biblia ne învatăca fiecare să dăruiască cum a hotarăt în inima lui , fără părere de rău si cât îsi permite desigur.Dumnezeu Cel mare si minunat ne cunoaste pe fiecare in parte si stie ce posibilităti avem.

Iti prezint pe scurt câteva cazuri în speranta că mână de la mână vom putea face fapte mari.

  1. CAMBODGIA: Dezastru economic! 400.000 oameni în pragul foametei!

Restricțiile guvernului cambodgian relaționate cu pandemia COVID-19 au dus la închiderea fabricilor și școlilor care își vor relua activitatea în luna noiembrie. Peste 200.000 de angajați au rămas fără loc de muncă fiind nevoiți să supraviețuiască dintr-un ajutor de 25$/lună primit de la angajator. La acest număr se adaugă și cei peste 200.000 de locuitori ai mahalalelor din marile orașe. Peste noapte aproape jumătate de milion de oameni au fost condamnați foametei, sărăciei, mizeriei și imposibilității de a face ceva pentru situația lor. Fotografiile surprind și broaștele și șerpii care sunt pescuiți zilnic și puși la uscat pentru a le servi drept hrană. Misionarul Eduard Claudiu Moisă împreună cu organizația sa „Hope Mission in Cambodgia”, se ocupă de cei nevoiași și mai ales de copiii din această țară de aproximativ cinci ani de zile, de când este rezident acolo împreună cu familia lui. Nevoile urgente ar fi orezul, laptele și hrana în general, plus produsele de igienă personală. Singura sursă de hrană pentru ei rămâne distribuirea de alimente pe care o face Organizatia ”Hope Mission in Cambodgia”. Haideți din dragoste să punem fiecare cât putem să ajutăm aceste suflete nevinovate aflate în pragul foametei.
Vă rugăm să distribuiți acest link și să invitați și prietenii.
Prin orice share îți exprimi pasiunea pentru oameni și pentru sufletele lor, contribuind la efortul comun de a salva acești oameni. Vă mulțumim! CLICK AICI !

2 Povestea lui Costel, omul care nu s/a lăsat si a biruit!

Această poveste este încărcată cu multe emoții și lecții de viață…Avându-l ca oaspete în casa ei, fiica mea ar putea scrie o carte atâtea ar fi de povestit. Costel e o persoană cu dezabilități a inspirat-o în scrierea cărții ei „Cuvinte de aur pentru suflete de aur” Dacă urmăriți cu atenție aceste video-uri de mai jos veți remarca cu ușurință o personalitate puternică, plină de credință, pace, multumire și bucurie. A fost o experiență minunată, de neuitat și Costel mereu își aduce aminte cu drag de acel mic sejur din Austria, de unde a plecat cu mulțumire și recunoștință în inimă.Nu e cazul să amintesc faptele bune făcute de fiica mea pentru că subiectul de azi e un unul mult mai important : Costel Pârnău
Dânsul e cunoscut foarte bine și cazul lui a apărut la mai multe televizuni și ne pare sincer rău că mulți au văzut realitatea și puțini s-au implicat.Cornel Pârnău după cum puteți vedea în poze și mărturii video are o poveste de viață din care avem așa de multe lucruri de învățat căci și acum încă ne uimește prin puterea cu care merge înainte.Lui nu îi este rușine să recunoască că Dumnezeu și numai El îi da această putere.Dacă îl suni și îl întrebi cum ești ce faci ? El mereu e mulțumit și nu se plânge de nimic.Dar dacă stai și analizezi cu atenție situația lui descoperi multele lipsuri și nevoi care îi sun vitale, cum ar fi schimbarea protezei, tratamente medicale, costuri școlare, etc. După cum puteți vedea fără picioare și doar cu o mâna a lucrat zi și noapte până la epuizare fără să ceară nimic de la nimeni.Nu putem stă nepăsători pentru că știm că putem ajuta, fie ca din puținul nostru să donăm, fie doar să distribuim această Campanie, să empatizăm cu cei care suferă, să ne deschidem inima pentru cei în nevoi..Urmăriți mărturiile de mai jos, distribuiți Campania și invitați-vă prietenii să doneze.Mulțumim din inima ! CLICK AICI !

 

3.Asociatia Casa Painii/ Proiectul : construirea unui spatiu pentru activitati extrascolare.

Totul a inceput in anul 1999 cand familia Stoian, a inteles ca esti mai fericit daruind decat sa primesti, și a ales sa ajute oameni cu posibilități reduse din mediul rural.
De-a lungul anilor familia Stoian s-a implicat in vietiile a zeci de familii din localitatiile Slobozia si Draguseni din judetul Iasi.
Familii cu copii numerosi, care traiesc in conditii greu de imaginat, adesea fara mancare, fara caldura, fara un dus si alte lucruri elementare pentru o viata normala. Acestia au fost ajutati si sprijiniti de oameni care au simtit cu acest gand si au daruit cand a fost nevoie.
De asemenea sunt multe cazuri de batrani singuri, bolnavi, uitati de copii lor si parasiti, ale caror pensie nu ajunge pentru mancare.
Tinta asociatiei Casa Painii este nu doar de a ajuta oamenii in nevoie, ci si de a investi in copii. Copii al caror viitorul astazi pare fara speranta, dorim sa il influentam intr-un mod pozitiv.
Pentru aceasta, Casa Painii are ca proiect pentru anul 2020 construirea unui spatiu pentru activitati extrascolare. Aici 50 de copii din localitatea Draguseni vor primi saptamanal 3 mese, se vor face activitati educationale, spatiul are 2 bai cu dus, pentru cei cu conditii precare si o camera de consultatie, unde lunar, un medic va oferi consultatii satenilor.
Aici puteti urmari clipul de prezentare pentru acest proiect:

https://www.youtube.com/watch?v=FVoIvz05gY4&fbclid=IwAR3sXwBOso7hcBJWyIm42pEE6Jotb0oaglku8HYsJtE2e3TnS2FkB_25HwQ

Pentru a putea realiza acest proiect, Asociatia Casa painii are nevoie de ajutor. Costul proiectului se ridica la suma de 27.200 de Euro. Dintre care 12.000 Euro pentru cumpararea unui teren, 15.200 Euro pentru constructia centrului pentru copii.
Implica-te si tu! Orice ajutor conteaza. Indiferent cat poti darui, apreciem implicarea ta. Si tu poti fi parte in schimbarea de vieti. Si tu poti influenta viitorul celor fara speranta.

„Cine are mila de sarac il imprumuta pe Domnul,
iar El ii va rasplati binefacerea.”(Prov.19:17)

Pentru informatii cu privire la familiile in nevoie, informatii despre copii, despre starea proiectelor sau orice alta intrebare, nu ezitati sa luati legatura cu familia Stoian la numerele:
0740871096 – Gica Stoian 0751830461 – Crenguta Stoian sau e-mail:casa.painii@yahoo.com  CLICK AICI !

4. Mâini intinse către cei 6 copilasi, in curand 7!

Aceasta familie din jud.Iasi are nevoie de „mâini întinse” din partea noastra,a tuturor,pentru a avea o casa a lor si numai a lor.Momentan locuiesc intr-o fosta poiata pentru gaini,amenajata cat de cat ca sa se poata locui in ea.Familia s-a tot marit,copii cresc iar spatiul este insuficient pentru a putea vietui acolo 9 persoane….Haideti impreuna sa le facem aceasta bucurie copilasilor.Despre ei este vorba…Impreuna le putem face viata putin mai usoara.A avea un pat cald in noptile reci de iarna unde sa-ti asezi capul ,un loc in care sa stea impreuna sa ia masa,un loc in care sa-l numeasca”ACASA”, sunt lucruri elementare care nici unui copil nu ar trebui sa-i lipseasca.Stim ca impreuna,putem reusi sa le facem aceasta bucurie.Impreuna putem face o diferenta! CLICK AICI !

5.

DONEAZA SI TU,UN GHIOZDAN CU RECHIZITE UNUI COPIL DIN MEDIUL RURAL!

Începând de anul acesta Asociația „Casa Pâinii Iași”a început o colaborare frumoasă cu „Centrul Cultural Austro-Român Graz” cărora le mulțumim mult. Având o experiență frumoasă în spate în derularea diferitelor proiecte și în cel de susținere a copiilor școlari și nu numai,apreciem pasiunea și dedicarea în tot ceea ce fac. Felicitări, Dumnezeu să fie slăvit pentru asta! Vom colabora împreună și în proiectul „Ghiozdanul cu rechizite”, ediția IV-CASA PAINII IASI, proiect ce vine în ajutorul copiilor cu posibilități reduse din mediul rural din România, acolo unde asociația noastră își desfășoară activitatea.
Vă invităm să fiți parte cu noi în demararea acestui proiect,să fiți parte în a face un copil fericit și a investi pe termen lung în educația lui. Copiii au nevoie de mâini întinse și de susținerea noastră,a tuturor.
Împreună putem face o diferenta! Împreună răspândim dragostea lui Dumnezeu!

CLICK AICI !

IMPLICĂ-TE!  ROAGĂ-TE!    SI NU STA NEPĂSĂTOR!

Magazine online cu mari reduceri si oferte avantajoase.

Pentru că magazinele online au dat startul la reducerile de vară 2020 si au umplut internetul cu varietatea de oferte am ales căteva pentru tine, care au mari reduceri de până la 70%

Ideea e că acum e momentul să iti cumperi costumul de baie mult dorit sau rochita de vară care poate luna trecută era prea scumpă.

Se spune că oamenii inteligenti stiu să fac economii substantiale si la sfarsitul verii cumpără produse pentru vara viitoare si la sfârsitul toamnei cumpără haine si produse de toamnă pentru toamna viitoare si la sfârsitul iernii pentru iarna viitoare si tot asa.

Ce ar fi să fi si tu istet(ă) si să arunci o privire peste ofertele de mai jos să prinzi o reducere bună, să faci un cadou frumos celor dragi sau să iti cumperi un produs natural pe care nu ti l-ai permite la un pret normal.

Profită de aceste reduci si pe lângă asta vei câstiga si timp.E obositor să tot dai navighezi când pe un site când pe altul căutând ceva dar asa aici ai mai multe magazine de unde chiar poti să îti alegi ceva ieftin si bun.

M-as bucura să folosesti obtiunea de like si share, sa împarti cu prietenii tăi aceste oferte avantajoase căci mie mi-a luat câteva ore sa pun într-un articol asa de multe magazine ca tie să iti fie totul la îndemână.

As aprecia mult dacă distribui acest articol în semn că apreciezi munca mea plus că astfel îti ajuti prietenii să beneficieze si ei de aceste reduceri substantiale de vară.

Până la urmă nu e numai ideea să cumperi ceva mai e si o parte frumoasă să navighezi pe aceste site/uri să vezi noutatiile din lumea tehnologiei, alimentatiei, afacerilor, produselor pentru copii si femei, marketingului si a viitorului.

M-a impresionat acest site (click aici ) unde am găsit aceste oferte geniale :

Citez de pe site/ul lor : 

”Oferim consultanta gravidelor din tara care nu au posibilitatea sa probeze articolele la noi in showroom. – Transport gratuit la comenzile peste 390 lei. – Transport in maxim 3 ore in Bucuresti, pe bicicleta. – Colectii noi si varietate produse in functie de anotimp. – Stocurile sunt update in timp real. – Cosuri superbe pentru bebelusi – Colectie de rochii pentru mireasa pentru gravide – Colectie de rochii de seara pentru gravide – Protectii inteligente pentru bebelusi – unice pe piata romaneasca promovate de influenceri – Baby-nest-uri pentru bebelusi – Modelare dupa nastere – produse premium promovate de influenceri -Trusouri pentru botez, etc ”

Si asta e numai una din ofertele pe care le poti găsii la aceste magazine online pe care te invit să le vizitezi asa încet făra stres si grabă.

Dă click pe fiecare banner (imagine) de mai jos căci cu siguranță vei găsii lucruri interesante, oferte speciale si reduceri substantiale.

Nu uita motto/ul acestui site : Să ai primăvară în suflet mereu!

GOD BLESS YOU!

 

vegis.ro

regivero.ro/gunnars.ro gunnars.ro elefant.ro melimeloparis.ro
melimeloparis.ro
eubio.rofarmec.ro - Livrăm frumusețe!melimeloparis.ro melimeloparis.ro jojofashion.ro jojofashion.ro jojofashion.ro carturesti.ro
melitta-romania.ro
melitta-romania.ro lila-rossa.ro lila-rossa.ro lila-rossa.ro

lila-rossa.ro

starshiners.ro

starshiners.ro starshiners.ro

starshiners.ro

starshiners.ro
noriel.ro

robofun.ro

nemira.ro

kitunghii.ro

lila-rossa.ro
chicco.ro

chicco.ro

flip.ro

flip.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

wevelvet.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

decathlon.ro

noriel.ro

lensa.ro

carturesti.ro

carturesti.ro

bestkids.ro

bestkids.ro

top-shop.ro

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

ecco-shoes.ro

shinefashion.ro

watchshop.ro

crockpot-romania.ro/

crockpot-romania.ro/

vivre.ro

babyclub.ro

babyclub.ro

babyclub.ro

babyclub.ro

babyclub.ro

babyclub.ro

noriel.ro

melimeloparis.ro

carturesti.ro

carturesti.ro

shinefashion.ro

insignis.ro

insignis.ro

insignis.ro

shinefashion.ro

insignis.ro

shinefashion.ro

larysa.ro

viataverdeviu.ro

infinitelove.ro

farmec.ro - Livrăm frumusețe!

maroko.ro/

carturesti.ro
melimeloparis.ro

aranjareamesei.ro

vegis.ro

aranjareamesei.ro

carturesti.ro

nemira.ro

viataverdeviu.ro

melimeloparis.ro

noriel.ro

noriel.ro

soferonline.ro

lensa.ro

biotransilvania.ro

biotransilvania.ro

biotransilvania.ro

e-potion.ro

infinitelove.ro

vegis.ro

storel.ro

bestkids.ro

bestkids.ro

ecco-shoes.ro

maroko.ro/

melimeloparis.ro

nemira.ro

chilipirul-zilei.ro/

baseone.ro

larysa.ro

redgoblin.ro
noriel.ro

trada.ro

larysa.ro

credius.ro

credius.ro

lensa.ro

lentiamo.bg

Când mai ai timp de tine femeie? Episodul 1

Te căsătoresti si crezi că intri in fericire si când colo trăiesti dezamăgiri si nu mai întelegi viata.Nu sti ce se întămplă cu tine,
te trezesti că esti obosită si nu mai faci fată situatiei si te intrebi cine e de vină, cine din jurul tău sau familia ta.
Omul are tendinta sa dea vina tot pe altii numai pe el nu.
Uneori cu un copil ti se pare greu ce să mai te gândesti la al doilea copil.
Te întrebi unde esti, ce e cu viata ta, cum să faci fată situatiei.
Te aglomerezi singură cu tot felul de lucruri inutile, începi să schimbi pe mobilă, să cumperi perdele să se asorteze cu covorul, faci curatenie în casa de parca la tine ar fi farmacie, nu mai ai timp de concediu si nici măcar de o cafea cu o prietenă.
Opreste-te si vezi că esti pe un drum gresit, lasă putin grădinaritul, vasele în chiuvetă pot să mai astepte putin, dacă nu ai aspirat azi o să aspiri mâine, nu sta cu carpa de praf în mana ca trec anii si zboară pe langa tine viata.Si la tot ce scriu îmiplace sădau si un exemplu,îti dau acum un exemplu recent.
Ieri, când am plecat la grădină am chemat-o pe o vecină cu mine care zice ca e toata ziua acasă singură si se plictiseste.
Stiti ce mi-a răspuns : Nu pot, mâncarea e pe foc si fiul meu trebuie sa ajungă de la lucru.
Dar aragazul tău nu are buton de oprire si ce are mâncarea dacă o termini mai târziu si fiul tau dacă vine de la lucru chiar nu are ce mânca ? Cât poate fi mâncarea aia de importantă sau care sunt prioritătiile tale ?
Pentru mine personal poate să se si strice dacă ii găsesc o altă solutie, desi chiar cred că lăsată pe aragaz nu va pății nimic…
I-am spus frumos în dragoste: Vrei să iți faci toată viata program dupa el ? Atunci nu te mai plânge ca stai toată ziua in casă.Punct!
Să nu uităm ca fiul ei are peste 35 de ani si nu e un bebe care asteptă tâta de la mama lui…
Femeie, vrei să ajungi ca si vecina mea sau vrei să te bucuri azi de viată si să te bucuri dinplin ?
Chiverniseste-ți timpul cu multă întelepciune, trezeste-te dis de dimineață in zorii zilei sau chiar cu noaptea in cap, să îti faci timp pentru tine, citeste, scrie si lucrează la visele tale.
Găseste oameni de incredere cu care sa povesteti viziunile tale si nu renunta la tine pentru ceilalti.
Ocupă-te de familie, de curătenie, de treburile casei dar nu în mod exagerat si nu în stres si la foc automat.
Fă totul cu răbdare, cu timp, cu atentie cu băgare de seamă dar să nu devii roaba lor ci roaba lui Dumnezeu care te va ajut sa veghezi si să înveti cum sa te bucuri de tot ce ai, de familie, de prieteni, etc. trăind o viată normală, frumoasă, relaxată si fericită.
Angela Insula Ekklesia, Graz 21.07.2020
#insulaekklesiaro,#femei,#femeie,#viata,#meditatiazilei,#gandulzilei,#familie,#curatenie,#relax,#fericire,#căsnicie,#frumuseteata,#timppersonalcutine,#fatitimpdetine,#bucuriedeplina,#veghează,

DROP OF WATER IN THE OCEAN.

Many people when they see our facebook pages, projects made with volunteers, with special people, say Wow…how many and beautiful things you have done!
Of course, it is good to be appreciated and admired for the provision of services, knowledge and skills, dedication, talent and time given to such projects. Volunteering is not an easy job because it takes time from the family, work and so many obligations and even if it is done in the free time, we do not have much free time, and even for this time we have to make sacrifices… That is why I always respect those who have been with me and stayed untill the end. I am well aware that I could not have accomplished anything if I did not have the right people, favorable circumstances, and the blessing of Elohim (God). Many of my friends encourage me and that gives me the strength to move forward because they know my personal projects that will never appear on Facebook and I always tell them that I feel like a DROP OF WATERIN THE OCEAN. Some of them I have to post it on Facebook to encourage others to do good deeds. Others I post it to enjoy together,beautiful pictures that remain in our memory many years from now. The pictures are the most beautiful memories and they remind us of beautiful people, wonderful projects and interesting places. Our association in a short perioud of time it will have a new space andwe will fondly remember the old one looking at the pictures… Some articles need to be posted to show to the sponsors and contributors that support, whether small or large, was used for the purpose for which it was donated. These days I received a donation a computer and I posted and thanked to the donor but when the customs opens we will post again where that computer ended up, to whom I donated it further.This transparency is important so that we can work better and more efficiently with other sponsors who want to join our mission. See how we work and get to know us better. There are many people who do good deeds and go unnoticed by some, but not by all, and this is not a problem if someone praises you or not, it is important to have a happy heart and a calm soul in the evening when you put your head on the pillow, to sleep with the reconciled consciousness that you only have done good. Even if you can’t please everyone, even if some judge you or have prejudices about you without knowing you, even if others still bring you bad words, these are all part of life so never put them to the heart,do not let them grieve your souls, to hinder you, to shatter your dreams, and not to sneak poison into our minds. It is important to have a clear vision and follow our path exactly as in the Romanian proverb:”Dogs bark and the bear sees its way” and at the end what do we have to do with the wickedness or dissatisfaction of some, it’s their problem, it’s their job and not Ours. Their inappropriate behavior pollutes them, darkens their horizons, and enslaves them because they are guided by their own frustrations and not by the principles of light and goodness. I have never been able to upset such people because they are so hurt. And if they choose not to heal, then they attack others and throw away their venom believing that this way they will feel better but this „better” is just for few moments and then they live on with pain, fear, weaknesses, failures, frustrations and that is why we must have compassion for such people.
We have to go over everything that is negative and not to make a dram out of nothing, not to give them too much importance and not to analyze them too much because thinking about them will raise the question: Is it true?Why he/she say that? … This already reminds me of Bible Genesis when the devil came to give to Eva ideas: Did Elohim (God) say to don’t eat this? There is a problematic side when criticism is building up and then we must be careful and considerate and meditate. They agreed to stop and think about me: Why did she say that so far? They can help them get out of their jealous, mischievous or frustrated state and be able to offer help. (this is already a longer story).I met people who have problems with all the thoughts in them, they are divided, and without peace. I advised them to pray and leave the burdens at the feet of Yeshua HaMashiach (Jesus Christ) and not take them anymore, because many take them there, then take them back and can do bigger and bigger problems. The problems are like those little pebbles I take care of are not in the way and we just have to get around them, take them into account, but not let ourselves be divided by them, we can not see big problems and be discouraged. . What fascinates me and is able to many people in ourcity and while taking them out Elohim (God) in my warming is in wonder, great miracles …Read HERE
(If you don’t understand something, you can use the translator: etranslator.ro )
In all these projects my biggest pain was LACK OF SPACE, lack of space to carry out our activity. To have people with arms full of books come to you and tell them that you don’t have room because it’s full everywhere, it’s the biggest pain. To leave you a message that they have beautiful things for children and want to donate them, you can’t say that you don’t have room, your soul breaks to know that some give them wholeheartedly and others have nothing to wear and even need them, and you refuse them, on the grounds that you have no space… the peak of pain… Of course I tried
not to refuse anyone but I took many things with half of my heart, not with joy as I would like to takethem, for that I didn’t know where to put them. The cellar and the balcony were full, the door was full, the place where I am not allowed to keep them because we are fined and not infrequently I was one step away from receiving fines. Plus I have children and I can’t take their playground for the association’s projects and sometimes they told me: „Mommy, we want to play on the balcony when do you emty it?” It breaks my heart that they don’t understand that we send them to Romania with love or sometimes someone comes after them but after a while it’s full again and I really want to free their balcony forever to have their free and beautiful playground . Unfortunately, I have to tell you that there were cases when I refused them the donations, especially when it came to furniture, washing machines, bicycles or bigger things. You make a place for a net, a box of clothes somewhere, but you have nowhere to cram large bulky things. These days I slept and when I woke up the living room was full of clothes. I looked, I didn’t know what was wrong with them. I said to the children: „Why you take them? From where? You don’t know we don’t have space anymore!”. When I looked at them more closely, they were brand new clothes from I don’t know what neighbor…I should look for him now to thank him. We love our neighbors, we love our people and they always come to bring us beautiful things given from their heart. They want to give it to us because we are a big family, but I tell them in vain many times, that I have enough staff for my kids, Idon’t need it for them because they have enough but they always come back . It depends on the case ,but when peoples come to bring me staff ,first impulse is to say please don’t bring nothing any more, but after I always say: „I’ll put them somewhere untill I’m gonna send it to people in need” or, I think as i solved the problem all the time, I’m gonna solve it even now. Let me tell you briefly what the story is like, now is already in place for recharging quite a bit.When I arrived in Austria, my husband took me to a flea market,and I loved it right away. I like to walk, to stop at every table, to look, to admire, to cling to our things, not specialy to buy something. Ican simply relax especially to talking to people, (I love people), to stay and listen to them. My husband goes to other stands and we call and consult only if we find something interesting to buy, and like this we spend few hours. Every time I went I received things or some would say to me: „Look at them because I will give you all of them cheaply”. I was telling them. What m I supposed to do with so many things, we don’t have a big house and I don’t want to fill the house with many things. I showed my respect for the seller’s generous offer and at the end, after several discussions, I said: „look, I’ll take them, I’ll put them in the cellar!” and when friends come from Romania I give them! And my husband kept telling me „Please don’t buy anything because we don’t have room anymore, even if you bring me gold furniture I don’t have the pleasure and time to change the old one,, which I am happy with as it is, and if you will bring me gold spoons we will eat with them as we eat with the others!”.He spends more than I do and sometimes buys too muchfor the children, but I understand that he loves children and it is good in a way that he is so, like this our marriage is balanced. What would we do if we were both spenders, but since I spend less, it’s good that there is someone who takes care ofthe money. Now don’t imagine that we have so much money, but it doesn’t matter if you have a lot or a little, it’s important how you manage them. When I invested in charitable projects, I received a substantial return , that was my method of multiplying them.
I often have fun with older girls and tell them: „It’s good that your mother takes care of the money, otherwise what would five girls do when we went shopping!” I buy very few things, the bare necessities and even, the phone that I received from my husband, who bought himself another and I do not say this out of pride, but I simply do not need manythings, I have everything , I am happy with what I have and I always think about family, children, projects or other troubled or sick people. You know what a mother’s heart is like, always given to her babies, always thinking of them to be happy, to have a beautiful childhood, to enjoy their family and feel good in the house where Elohim (God) sent them.Many appreciate me and tell me Angela I can’t handle one, tell me your secret how do you handle seven children? I have no specific secret, but I simply get solutions at the moment for everything I do, and this is due to my training, the books I read and my relationship with the God Elohim who gives mepatience, hope, faith, light, wisdom and all that I need. I’ve always liked to save money, to take care of
money, to calculate it well, to be careful what I buy because I’m sure it’s happens to us all to be in the store, and to see so many things you feel like you need them but in reality you don’t need them. It never occurred to you to be in the store and say, „What a beautiful dress I really need for next week!” and when you got home the dressing was full, you didn’t have even a place to put it. (I wrote some articles about this on the website www.insulaekklesia.ro a few years ago).
20 years ago I was so poor that I fasted for days without water and without food, only I had nothing to eat and in the evening when I finished the day I ate bread with margarine or lard and vegeta. (I’ll tell you another time on another occasion the story).My husband takes care of the shopping and what else is needed in the house and when the money is not enough I give it to him because he knows that I always have reserves and I thank Elohim (God) that we never argued on this topic. In fact, we don’t argue at all and if there are some more discussions, as is normal in all families, then we clarify them quickly, nicely and without too much fuss. It is beautiful to have a blessed marriage, peace and joy in the family. (On another occasion I willtell you more about how we got married and how I take care of money, not that I would be the rooster in the house, plus we respect the principles of the Bible: Yeshua, the head of the family, then the husband, then the wife, then the children, but all in a beautiful harmony, with respect and love for each other).
Besides, I have good friends who give me a present, exactly what I need at the right time.The one who takes care of me even now is my mother. She lives in Italy but we meet once a year in Romania or she comes to us. I have another brother married in Austria who has a wonderful little boy and that’s about my whole family. I would have liked to have a big family, brothers-in-law, sisters-in-law (I only have one and I can say that I get along well with her), but if I don’t have people I’m glad I have children and that fulfills me, as I once wroteTHIS IS MY CAREER: my family.I still have a dear grandmother in Romania, but she is a bit far away in Harghita County, near Borsec and a few aunts who are dear to me and an uncle who enjoys everything I post on Facebook. My father still lives and is far from us, in the area where my grandmother is. It’s a complicated story because since I was little my mother raised us alone. I looked for him many times even this year before the pandemic. I still have a sister and a brother from my father but they are part of another longand interesting story… Some boxes of stories keep them locked and open them from time to time to tell real events, concrete facts from which one can learn. Others keep them sealed, memories that no longer make sense, some sad and painful that I have healed and released and I will open others at the right time. All these waves hardened me and formed me in a beautiful way and I learned not to judge anyone, never to take revenge and leave everything to Elohim (God). Every person has a story and from every story we can learn something. Let’s be careful not to judge people because we do not know their heart, their life and the reasons why they are in a way and not in different one. We must bevery careful how we speak with each other because not everyone can be replaced and the injured canbe left with serious traces. We are so little on this earth and why to hurt each other when we can live simply and beautifully. Many beautiful books have been written about relationships, that’s why I always encourage reading good and useful books and in terms of kindness and generosity, these are learned by practicing. A rich person will never be able to fully understand a poor person because has never been poor and only those who have slept on an empty stomach at least once in their lives can understand the hungry one. To enjoy anything but to receive it when he had nothing he will know how to give from the heart to the needy. My childhood was not a very happy one and until the age of 26 when I got married I suffered a lot from several problems. The first reason was that my family is not whole and I often felt alone, nobody’s until the miracle happened in my life and I met the Savior Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),personally at the age of 18 years. Only thenmy life begin to have a meaning and Ibegan to understand the things around me that until then I did not understand . Then another sufferingI had was the inability to understand why there are so many poor and sick people. It took me years of research and daily questions until I got married, matured, and studied the Bible, God’s Word, with my husband. It was always in my mind that if we all shared what we had, there would be no poor people because many of us have things and money in abundance. I have noticed that many do not differentiate between needs and desires, which is why there is a global imbalance. These two passages from the Bible, among many others, speak so clearly about how we should be and how we really are.•“Lay not up for yourselves treasures upon earth, where moth and rust doth corrupt, and where thieves break through and steal: but lay up for yourselves treasures in heaven, where neither moth nor rust doth corrupt, and where thieves do not break through nor steal: For where your treasure is, there will your heart be also.”Matthew 6: 19-21•Undoubtedly, godliness (faithfulness) accompanied by contentment is a great gain. For we have brought nothing into the world, neither can we take anything out of it. But if we have what to eat and what to wear, it will be enough for us. Those who want to get rich, on the contrary, fall into temptation, snare, and many reckless and harmful lusts, which plunge men into ruin and perdition. For the love of money is the root of all evil; and some, when they had gone after her, had gone astray from the faith, and pierced themselves through with many sorrows. ”1 Tim. 6: 6-10
I got married in 2003 and come in Graz, Austria because my husband has been here since 1989. Although we don’t have many people from Romania at home, our soul is where we have many friends, all over Romania, and we recieved many invitations to visit them but, because children are still small and traveling still expensive we visit very rarely or, almost not at all. I feel rich to have suchfriends from different social categories, of different faiths, but we are united by love and friendship. What is interesting is that many friends who travel or stay abroad on the way to Romania stopped at us to rest for a few days. I scolded them: well, you come here with such a small car, you don’t know that my cellar is full and where I put all the gifts I want to send in Romania to those in need. Many of them are involved in missionary (and) relief work, and we have been working together for years with good results because they are righteous people and I really share them with the poor. This work brings you a lot of joy, but sometimes sadness and problems. Many people leave me requests for help and do not want to understand that me and the team I work with can not cope with all the cases that are in Romania, plus we do not have the necessary time, we have our families and our responsibilities. No one can engage in a non-stop work and especially when the time is low for everyone.We all have 24 hours a day, no one has more. In the first place we have family and children with whom I spend a lot of time, we learn the Romanian language and we have many activities together and in the free time that I don’t have much but I do, I like to write and read. Why did I say I doit because I always hear the expression: I don’t have time and I wonder but who has time? No one, because we make time and if we really want something then we get it and make time for the things welove.
I printed a book„Golden Words for Golden Souls”:https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ which I am republishing now at anotherpublishing house because in the book there are some things that are no longer correspond to reality. Iprinted this book to help an association in Romania to sell the books to those in need of financial support, but the association now does not have so many activities, plus now I am working on new projects where I want to invest both financially as well as material. I would also like to change some ofthe teachings and ideas in the book, such as the name of the Savior. I like to use the original name because I am Jewish and I love this name: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),meaning Yeshua is Salvation and Mashiach, the Anointed One. This is a longer topic, we will discuss it another time or we can study it together with our Jewish friend from Cambodia, Eduard Claudiu Moisă:https://www.facebook.com/Eduard Claudiu Moisa with whom it is a pleasure to discuss the originals of the Bible.
(Here is anotherstory about how we met him, how we sent packages to Cambodia (here you can read more about thistopic:https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924
and how my husband has a plane ticket to go there in September 2020 to see them needs there and get even more involved. It’s a beautiful story with the campaign for Children in Cambodia.
don’t start with statements like that: they are quite poor in Romania and what do we have to dowith the children in Cambodia, as if they were not people, some people put the problem wrong. It is sad to think so, especially that everyone helps where he is called and everyone helps with what he can and when he can. The poor are poor regardless of religion or nationality. Free yourself from theseprejudices to make a difference between people. We will talk more on this topic soon, but today I wenta little further with the testimony that was actually thought of, at first as a simple article about what it means to feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN and I touched on several unplanned topics.Oh, remind me to tell you about my book „Heartfelt Advice for Those Who Want to Learn” or „1000 Things Anyone Should Know” There would be a lot to share and I would be glad to know that someone reads and has learned something from all these life stories.Probably for some it will be too
much to read and for others a beautiful reading, a smile on the face and maybe a welcomed help. I also finished the second volume of the book but I didn’t manage to print it and I started some more books but I’m moving forward like a snail because I’m involved in the association’s projects, social, cultural and educational projects, but I’m not complaining because as I told you in the article previousall things have their time. And the other volunteers from the association are special people (I don’t write their names here because I want to ask them first, to ask their permission) who are teachers in Austria, some have families with many children, others are simple people but with a big heart, each different but we had the same vision and that’s important, different but together for better or worse. At the association we had and received volunteers from all religions, Catholics, Orthodox, Evangelicals, Muslims, etc. And I have seen that it is not religion that makes people’s necessarily, but the character and goodness of the heart. We also have supporters, friends who empathize with us who share on Facebook and tell others about us. Those who volunteer for the association also have their own private life, that’s why they help when they can and how they can, and everyone must understand thatwe are not an organization who pay the employees.In Austria, the country of associations, there are many organizations that do many beautiful and wonderful things for people but have paid employees even if their services are free. On this occasion, I want to thanks all the collaborators, members and friends of the Association and especially for every SHARE for we do not often know what a miracle a distribution can do. It happens that you give a SHARE and someone to see and donate for a charity, to solve exactly the problem of another person who may suffer or is hungry, may be sick and in need of treatment, may suffer like me that he has no space to carry out their activity, etc. And as I told you at the beginning around 2003 I was going to the flea market (Flohmarkt is in German,) and people were nice and gave me many things, some for free, others I bought at low prices, beautiful new things for children and adults. Then I would take them home, select them, wash them and pack them for Romania. After my babies were born, people gave me many things because they knew I had many children. Some appreciate me for it, others ask me ironically, “But how many more children do you want to make ? „. I would answer more, but education and common sense do not leave me, I answer only: „I do not make children, I do not know how to make children, I receive them, they are heavenly gifts and great blessings for me, it is my wealth.”I could tell you about my children for days, but today we have another topic. My only concern is about my little girl Arielle Elisabeth who will turn 11 this year.For two years I went to the hospital every month and also a few months later she was hospitalized where she was tested and given antibiotic infusions. The reason that he had a fungus in her throat. Then I gave up the appointments and hospitalizations at the hospital and continued the checks to a lung doctor who said he had an onset of asthma and now in April 2020 he told me that the lungs are ok and he recommended me to go for a special neck test. I just made a film around her neck called MRI (Nuclear Magnetic Resonance) and the result is positive, he said he has nothing
My anxiety is that my little girl doesn’t have until now a diagnosis and a concrete treatment. Nobody knows what she has. I don’t know what to give her when I hear her sneezing in her throat and she can’t breathe or speak normally. She can’t make everything expensive she feels in her throat and the noise in her throat bothers her. I can’t tell in words how a mother feels when she has to take her child in her arms at night and take her to another room because she can’t sleep from the sound of itching inher throat. Next week we will go to Vienna because in Graz for 2 years this problem has not been solved and I can’t wait, I can’t wait. Pray for us to receive a proper diagnosis and treatment so they can go to school without calling me to ask me what your child has that bothers them in classRegarding the earthly riches that many covet for me personally, I do not even have a small fortune in my name and I do not want earthly riches, because I am already very rich, I have many heavenly riches and I have enough.Many nice people from all nations (there are many nations here in Graz and I have many Turkish neighbors… another story) came to me with respect and I wondered if I recive things because some who do not receive or see this as humiliation. Even in flea markets, especially since there are many in Graz (here is the listhttps://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/grazwith them for those who are
interested) there are many people, poor or rich who do not go either that they are ashamed to see others, for various reasons, and not a few. It depends on how you see it, one thing for you can be a blessing and another for a curse. How is your heart shall be the way you see all the things around you. A good person will see all the positive, beautiful things and will find opportunities to enjoy everything small around him but a person with a bad heart will see everything negatively and you will be always dissatisfied . I saw all this as a blessing and I thanked them and told them that I would passit on to other because I have enough for my children and I do not want to fill my house and they were happy that they knew I would send them to Romania. When I had no place in the house or in the basement, I rented a garage where I was collecting aid for Romania. For years my husband and I would go to people’s houses, take things and take them to the garage and then my husband put everything in the van and drop them to Romania. It was hard, it was a big expense but we enjoyed doing something good and useful.When you see those eyes filled with tears of gratitude and happiness, when you receive sincere messages and when you know that someone is sleeping happily because of you, you don’t need more wealth then this. My husband worked in assembly and had a normal salary, I was a housewife at home with the children, so financially we were not so well but Adonai Elohim (Lord God) took care of us. Then my husband went to a security and guard company where he had to take care of the building on Grenadiergasse in Griesplatz, the former art school in Graz. There Elohim (God) got in the way of a good-natured engineer, like many Austrians in fact, fromGraz City Hall, who was very impressed with what we were doing and said to my husband:„How, you pay the garage to collect things for Romania, at your own expense you take them from people’s houses and take them to Romania, you invest so much time and love in everything you do (praise is excluded, I only repeat his words) you spend money for the needy in Romania, you also buythem food, baby diapers, etc. in addition to the many gifts you collect at the garage, it is something to be admired and appreciated! ”. After a few days, he came to my husband and gave him the keys and said, “Look, this building is yours, take care of it, there are valuable paintings inside and I am responsible for everything. Until the mayor’s office decides what to do with it, you can use it for charitable purposes.One day a team came and was also the mayor of Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl and my husband asked him but what are you doing with this building and he answered we still don’t know andthat was for our own good so we could use it for as long as possible. It was a great blessing that big and spacious space where we also can put furniture, washing machines, refrigerators, children’s bicycles, etc. Even if everything seems good and beautiful, transport to Romania was always a problem. Because if friends came and filled their cars, it was one thing, but if we wanted to send a shot or a big car, it was already a problem, big expenses that no one had to cover. We went and gladly took them from people’s homes for FREE (others made it a business, good for them, each withhis mission, his job, we can’t all have the same calls and we don’t have to be envious on those that go well because there is enought space under the sun for everyone) and I took them to the warehouse but then there was a lot of work with loading and unloading furniture, washing machines, refrigerators, etc. then organizing the transport, then other costs and costs. You couldn’t let the driver go until you made sure the man had food and everything he needed on the road. Plus, so much can happen on the road and you can’t be without a penny, if something or other unforeseen expenses occur. My husband worked, our family was enlarged and on the weekends he could not go to Roumania to take them and it was necessary to enlarge the team, volunteers who understand what a mission and generosity work means. Because the drivers always had problems at customs,we had to ask each other to prepare the necessary documents for transport.In one night when a truck was about to leave for Romania, our friends from Graz City Hall called at night to a church in Graz and asked them nicely to prepare our documents. After a few days, they came to our house and said: “This is not good! You have to work with documents, you can’t send trucks to Romania without documents and we can’t walk at night to solve the documents for transport.Even if we organized everything during the day, it still happened that the car was delayed or we did not meet the time for loading and it was always difficult for us to bother others to send the transport with proper documents. These wonderful people from Graz City Hall (I don’t give them their name because I have to ask their permission first) have done all the paperwork for us and we thank them very much until today we are grateful to them. They were happy to see many books in our house and asked us what we do with them and if we read them. I told them that I had read 90% of them and theyare our heritage for children. They asked us what you were doing with them because there were books in all the rooms, not just in the living room. We simply replied, „If we don’t have room for books in our house, then we’ll open a library!” and that happened a short time after our conversation.The opening of the intercultural library in Graz was a necessity and an important step because people
already came to our house to borrow books, they missed reading a book in their mother tongue and I always had a small baby who had to be breastfed and even if we are welcoming guests, you can’t receive all the people from the street in your house all day long. We are not afraid of thieves because they have nothing to steal from us except the books that are all our wealth and those if they steal them from us we are not upset. The library contains secular and Christian books in 3 languages, English, German and 80% in Romanian books of inestimable value. Our home is a state home, although many ask us why you did not make your home if you have been in Austria for so many years, at least for children. Everyone says and thinks in their own way and we follow their advice, but we have other principles and other visions. First of all, a state house in Austria is like your house, it’s just that your name is not written on that document, but what makes you happy is that your name is written on the document or not, you still sleep, you you can enjoy it, it doesn’t warm me at all whether my name is written or not. From a state house no one ever throws you out, even if the children grow up and your house is with two or four rooms and you are alone, they do not come to say to move to a smaller house, because this big they want to give to a larger family. The Austrian state is a social state and they think a lot about people and they have the concept that a person is confortablein his place where he lived a life and how to move him from there, it would be like taking his life. ((this is another story, on another occasion we will talk about this in detail). In 2014, after over 10 years of voluntary field work, I opened the association:Angela, Association for the support of Romanians which one at the advice of volunteers who saw an obstacle in this name, thought that people will not help us if they will see a personal name there and will link all things to that name. I think that these prejudices are not good because people saw who weare and what we do, we were not invisible. But because I like to work in a team and listen to advice, I agreed to change my name to Wings of Hope. When we expanded our activities and other nations began to join us, not only Austrians, so we decided together with the members of the association to change into a neutral name, to be accepted by all and other peoples and to feel good about us, not to be an association only of Romanians. In many projects we have involved friends from different nations and even practitioners from different countries who stopped by us and joined us, so we changed the name to Austro-Romanian Cultural Center Graz – The Wings of Hope. Opening this association made our work a lot easier in the sense that people with a big heart came to put their shoulder to the wheel and understood the work we do. Inaddition to charitable projects, I was very involved in social projects, my husband being in Austria since 1989 and I, who was a legal adviser without an official diploma, listened to everything my husband discussed on thephone and learned every day what integration means, what new laws have been passed, etc. My purse was and is still purse different from other women’s handbags, it’s full of diaries, notebooks, brochures and all sorts of things from A to Z because I always think that maybe someone needs something and I have to give it to them, then I think of my children to have a patch if needed or a hair clip for girls or you wonder what other ideea is going through my head. In addition, I had the extra baby backpack with everything needed for a baby. I like to have simple evangelistic pamphlets in my purse without any religious overtones if Adonai Yeshua (the Lord God) gets in the way of people interested in the truth and in addition I had information pamphlets from various institutions and organizations and other flyers related to the events from Graz.Now I don’t have so many because I studied them and I made personal contact with many institutions and organizations in Graz and now I have all this information in my head and I receive the events by email and post them on these facebook pages mentioned up above. Much has changed since 2003 and technology has advanced a lot. For years, when I, when my husband, went with the people wherethey had appointments to translate and help them, then from home by email I worked non-stop. Sometimes I even called other friends and asked them to go with others.Not infrequently, even my older children accompanied some people to translate and help complete some documents. Amena Petra,my oldest daughter, also has a degree in the field, but she still doesn’t work because she doesn’t have the time. In addition, I received daily messages on Facebook:„Mrs. Angela, can you tell me what this law is like?” „I heard a new law has been passed” or „Mrs. Angela I have only one question” and she would send you a very long message to take you an hour tounderstand what problems she was facing. I tried to answer everyone with love and respect, but whenthey were already calling me on the phone and writing to me on Facebook all day, I didn’t know which one to answer, so I said it wouldn’t work. I wrote up the PERSONAL ACCOUNT profile and I created this page to write here so I can have some peace. Even if it seems strange but I do not accept requests just for the sake of having many friends to be famous or I know what others reasons have for
liking to have many friends just for the sake of making a name for themselves. And now they keep writing to me and I apologize that I can’t answer them all but when I open facebook I first want to answer to friends and that’s why I created this page so that I can continue to help only within the time available.Thanks for understanding!Only in 2018 I got the idea for everyone to sign for each free service and emails with a lot of information from the Association. I have hundreds of lists gathered in the archive and I’m sorry I didn’t get the idea sooner that I would have entered the record book.We attended for a long time in Graz to the Synagogue but now we gladly go to a small gathering of Austrians in Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, because those here empathize with us in the charitable work in which we are involved and as I was saying we have enlarged our team and we have beautiful connections and places all over Graz where people give us dear things for Romania. The only problem is only the transport, which is often very expensive, but if someone has it in their heart, they can make a small donation to this account and we will send them the proof by email of what we did with the money.Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSKIBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWWOur association is apolitical, areligious and without any support from the Austrian or Romanian state. Iworked and worked side by side with anyone who has a good heart, regardless of religious belief. We support ourselves and the donations we receive cover only a small part of the transport costs, we have to put the rest as much as we can, as far as possible. On this occasion, I would like to thank the members, volunteers and friends. As I told you above, this beautiful work brings you a lot of joy both by the fact that you give and when you receive positive feedback, when you receive messages of thanks from those who enjoy everything you have given them.These days I received a picture of thanks: „I gladly wear the sweater from you!” and it was with a beautiful smile in the picture that it was so dear to me.Of course, I didn’t recognize the sweater because honestly, when I receive clothes, people are nice and show me that there are many beautiful things, my size, and I smile and thank them. I don’t tell everyone that I pass them on. Some neighborsare nice and come to my door and leave them there, others knock on the door and ask me if I want them and others leave me a message. Many people think that if I have many children, I also need a lot of things, but this is not the case, because I prefer to have a few and what is strictly necessary thana lot to clean all day and not have room in the clothes house. I often carry bags of clothes in the basement, either I receive them or they stay are to small from my children. Don’t take it for granted that it’s just my life story that I want to share with you. Everyone has their own story and we humans are like flowers that open in front of others or close. When you open up, you take the risk of being attacked, judged, misunderstood , but you also have joy because you know that it is useful for some to read you and even enjoy your experiences or for some you can be a role model or an example as afamily in Vienna that I always think of with respect and admiration.A transport company from Vienna, weekly sends whole trucks of food, clothes and things to Romania,meaning their earnings from the company go to charitable projects. At the moment I don’t know them so well and I can’t afford to give them their names here, but I tell you that I see every day on the group, on the phone how whole trucks arrive from them in Romania to those in need and that’s such great joy for me that I can’t describe you in words. I pray for them that I know it’s not easy, it’s a lot of work, there are a lot of responsibilities and it takes a long time. I know from my own experience that it is not as easy as it seems and not so simple, that is why I admire them a lot and I wish them with all my heart a lot of health and blessing.I repeat, I am a DROP IN AN OCEAN, a grain of sand, a leaf fallen and carried by the wind and sometimes trampled by careless passers-by, a shadow, a mystery but at the same time a joy and a blessing for all who know how to enjoy the simple and beautiful things. I saw the miracles of Elohim (God) in this work, I saw them in my life and in my family, that’s why I go forward through faith, hope and strength because everything will be good and beautiful. I’m not perfect, I’m not the best mother orthe best wife, but I like to learn every day, I’m a self-taught person and I like to work with people even if sometimes this is the hardest thing in the world. Someone told me that he preferred to work eight hours in a factory, to finish his work and go home, to have nothing to do with anyone, no stress and
no problems. But you, Angela, in the middle of people need a lot of patience, attention and a lot of time and that’s not easy. Do what you can and as much as you can because you know very well that the path to failure is to seek to please everyone. Don’t waste your energy trying to thank everyone that you won’t succeed.Always think of those who support you, work with honest people, keep your faith strong and always dare more and more. Don’t give up on your dreams, you have people as they are because you will always meet good people, bad people, strange people, wonderful people, people and people but you stay the same and don’t forget that good people attract, meet and stay Together Forever. If someone empathizes with us and wants to support this work can make a donation to this account but specify FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) because I will take every generous gift from my heart and make alist of every penny.Verein zur Unterstützung von RumänInnen
BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Please email us at romaniidingraz@yahoo.com if you do not want to put your name on the list and want to remain anonymous. Also, if you make a donation, we are honored to make a sponsorship contract with you, to place the advertisement from your company or association on our blog page https://romaniidingraz.wordpress.com and on the web site www.insulaekklesia.ro where we have many subscribers, as well as on the pages of our friends, over 50 facebook pages and groups on facebook. Thank you from the bottom of my heart and don’t forget that any SHARE matters!
Share this article because I am sure we will find solutions to develop these projects and do beautiful things together.
Every donation matters, no matter how small, because little by little a whole is made!
And because we already have a few sponsors for this big step, I dared to write my story, our story.I look forward to your feedback at romaniidingraz@yahoo.com
30.06.2020 Graz, Austria Angela Island Ekklesia (Angela Insula Ekklesia)

Domeniu si găzduire web pentru site-uri, la un pret bun

Tocmai mi-am platit pentru site tot ce a fost de plata si ma gândeam sa împărtăsesc cu voi ce putin am plătit.

Dati click aici 

ca să vă convingeti singuri si dacă găsiti mai ieftin undeva chiar să mă anuntati că oricând sunt gata să mă mut acolo unde e mai bine 🙂

Vă doresc o zi frumoasă si toate cele bune.

Nu uitati de paginile noastre de facebook :

insulaekklesia.ro

Cuvinte de aur pentru suflete de aur

Sănătate,stiri si de toate

Recuperarea alocatiilor din Austria,Elvetia  si Germania

Comunitatea românilor voluntari din Graz

Proiectul Aripile Sperantei Graz

Flügel der Hoffnung Graz-Gemeinsam gestalten

Cursuri de limba germana Graz 

 

 

Puterea exemplului-Povestea profesorului…

Un om bătrân întâlneste un tânăr , care il întreabă: dumneavoastră vă amintiti de mine?
Si bătrânul zice NU! Apoi tânărul îi zice că a fost elevul său.
Si profesorul întreabă: ce faci acum, ce faci in viata de zi cu zi?
Ei bine, am devenit profesor ii zice tânărul.
O, ca mine răspunde profesorul.
Da…de fapt am devenit profesor că dumneavoastră m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.
Bătrânul curios întreabă in ce moment al vieții ai decis să fi profesor?
Atunci tânărul ii spune următoarea poveste:
intr-o zi, unul din prietenii mei, tot student, a venit cu un ceas nou, foarte frumos si eu m-am decis sa il fur si i l-am luat din buzunar.
Putin mai tarziu prietenul meu a remarcat si s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră . Ați venit in clasă imediat zicând : ceasul acestui student a fost furat in timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, sa il înapoieze imediat!
Eu nu l-am înapoiat pentru că nu am vrut.
Apoi ați inchis usa si ne-ati zis la toti sa ne ridicăm ca veti trece pe la fiecare, sa cautati in buzunar până când veti găsi ceasul. Dar ne-ați zis să închidem cu totii ochii.
Noi am inchis ochii si dumneavoastra ati căutat din buzunar in buzunar si când ați controlat in buzunarul meu ați găsit ceasul si l-ați luat. Ați continuat să controlați la toti colegii si când ati terminat ați zis: deschideti ochii! Avem ceasul!
Nu mi-ați zis nimic si n-ați mai mentionat vreodată acest episod.
De asemenea nu ați zis nici cine a furat ceasul.
In acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!
A fost cea mai rușinoasă zi din viata mea!!
Dar a fost si ziua in care am fost salvat să nu devin un hot, o persoana denigrata.
Dumneavoastra nu mi-ati zis nimic niciodată si chiar dacă nu mi-ați atras atenția ca v-am dezamagit ca să imi dati o lectie de morală, eu am inteles acest lucru foarte clar.
Si datorită dumneavoastra am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.
Va amintiti de acest episod?
Imi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu imi amintesc de tine pentru că si eu aveam ochii închisi in timp ce căutam….si adaugă mai departe: dacă pentru a corecta, trebuie să umilesti, înseamnă ca nu esti un bun profesor!Puterea exemplu

Exegeză Ebraică în Noul Testament-de Eduard Claudiu Moisa

exegeza ebraicaExegeză Ebraică în Noul Testament este o pagină de facebook unde veti găsii multe articole interesante.Dați click si cititi mai multe AICI .

Azi am luat doar un articol despre PĂCAT pentru că auzim des acest cuvinte si e bine să medităm la cuvintele de mai jos ca să întelegem mai clar acest lucru:

MATEI 3:5-6
”Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”
Versetul 5 menționează foarte clar auditoriul lui Ioan format din locuitorii din Ierusalim, Iudeea și împrejurimile Iordanului, pentru a înțelege că pocăința și planul de mântuire a început cu evreii, nu cu Neamurile. Mărturisirea păcatelor nu era un concept nou între iudei, ci un obicei comun practicat în timpul sărbătorii Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și cu ocazia altor sărbători de asemenea, când practicau rugăciunile de pocăință ”slichot”. Când vorbim despre mărturisirea păcatelor trebuie întâi să definim foarte precis conceptul de păcat din gândirea unui evreu. Deoarece NT a apărut trei secole mai târziu, trebuie să căutăm întâi înțelesul cuvântului așa cum a fost lăsat de Elohim odată pentru totdeauna. Creatorul nostru a lăsat în Torah definițiile absolute ale păcatului și care anume sunt ele. Trăim într-o epocă a relativismului care afectează și lumea evanghelică din nefericire, unde păcatul este definit în funcție de har (harul prost înțeles), sau în funcție de Pavel, sau în funcție doar de NT, nu în funcție de Creatorul harului, Creatorul lui Pavel, Creatorul NT.
Apostolul Ioan, ucenicul pe care îl iubea Yeshua, ne spune la 1 Ioan 3:4 – ”Oricine face păcat face și fărădelege și păcatul este fărădelege”. Cuvântul ”fărădelege” sau ”anomia” în limba greacă, înseamnă violarea sau încălcarea Legii. În limba ebraică verbul pentru ”a păcătui”, חטא ”chata”, înseamnă a greși ținta sau a merge într-o direcție greșită. Legea, Torah, în limba ebraică înseamnă instrucțiune (mod de a face lucrurile) sau direcție (sens) de a merge. În Psalmul 119:142 citim în ebraică: וְֽתוֹרָתְךָ֥ אֱמֶֽת ”vetorateka emet”, ”și Legea Ta e Adevărul”. Primul lucru care îl observăm în verset este accentul conjuctiv merkha pe cuvântul ”vetorateka” וְֽתוֹרָתְךָ֥ indicând o nouă idee și relaționarea cu substantivul următor ”emet” אמת. Deoarece cele două substantive sunt strâns legate prin relaționarea lor genitivală, constatăm conform regulilor de analiză gramaticală că, primul substantiv וְֽתוֹרָתְךָ֥ ”vetorateka” ”și Legea Ta”, ca fiind în stadiul (cazul) constructiv și al doilea substantiv ”emet” אמת ”adevăr” în cazul absolut. Astfel cele două cuvinte formează o idee compusă absolută, fără necesitatea adăugirii articolului hotărât ”ha” la cuvântul ”emet” אמת ”adevăr”. Concluzia exegetică este că Legea și Adevărul sunt unul și același lucru cu caracter absolut. Acest lucru este confirmat și de versetul din Ps. 119:160 – ”Temelia cuvântului Tău este Adevărul și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice!”. Deci Torah este temelia Cuvântului și toate poruncile din Lege sunt veșnice, deoarece sunt absolute! ”Și Cuvântul (având ca temelie Torah) s-a făcut trup…” De aceea a afirmat Mântuitorul că: ”El este Calea, Adevărul (Torah) și Viața”. Păcatul este definit ca încălcarea sau violarea oricărei porunci din Torah (Lege). La Matei 5:17 ne spune Mântuitorul că nu a venit să strice Legea (Torah)…deci ea a rămas valabilă până vor trece cerurile și pământul!
Teoriile creștine despre păcat rezumă acest concept doar la călcarea poruncilor pe care Yeshua le-a menționat în NT, restul poruncilor, prin faptul că nu au fost menționate din nou însemnând că au fost anulate. Porunca de a da sau de a lua mită, de a nu avea sex cu rudele, sau cu animalele, etc… nu sunt reluate în NT, dar asta nu înseamnă că ele au fost anulate. Deraierile dogmatice merg mai departe afirmând că pentru Neamuri, conform F.A. 15:20 rămân doar patru interdicții în ce privește păcatul. Acest tip de abordare subiectivă a Scripturii denotă o gândire obtuză, incoerentă și blestemată despre păcat, unde i se impută apostolului Pavel tâlhăria de a abroga Legea Creatorului, pe care nici măcar Fiul nu a abolit-o, deși avea toată puterea și autoritatea în cer și pe pământ!
Înainte de a predica mesajul pocăinței trebuie să ne asigurăm că știm bine ce anume este păcatul la care oamenii trebuie să renunțe!

Articol scris de Eduard Claudiu Moisa 

Avem noi încredere în Dumnezeu (Elohim ) ?

Cerul este întunecat. La un moment dat, valuri de apă înclină ambarcațiunea, până când nu mai vedem nimic, doar cerul, apoi, în jos, până când nu mai vedem nimic decât albastru. Am învățat asta despre navigație: nu e nimic grozav într-un val mare!

Privirea s-a întors mai întâi spre norii de furtună, apoi spre căpitan. Ne-am uitat la el. Era bine chibzuit și hotărât. Le-a spus câtorva dintre noi unde să se așeze, celorlalți ce să facă și tuturor să ne ținem. Și am făcut ce a spus el. De ce? Fiindcă știam că el știa cel mai bine.

Asemenea vânturi ne testează încrederea în Căpitan. Știe Dumnezeu (Elohim )  ce are de făcut? De ce a permis furtuna? Condițiile s-au înrăutățit și instrucțiunile ne uimesc. Cum Îi răspunzi? Poți să spui despre Dumnezeu (Elohim ) ce am spus despre căpitanul nostru?

Știu că Dumnezeu (Elohim ) ce e cel mai bine. Știu că nu știu. Știu că Îi pasă. Tu ai încredere în El?

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmi 9:10)

IEREMIA 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Gânduri din cartea Max Lucado

Sursa https://www.resursecrestine.ro

Povesti din Diaspora-Proiecte noi din 2020 / Neue Projekte ab 2020-Schau mal!!!

Ne bucurăm de Feadback-urile pozitive si încurajatoare pe care le-am primit în ultimele zile.
Nu ne-am asteptat ca asa multe persoane să înteleagă ce facem noi cu adevărat si sa fie alături de noi.
Vă mulțumim din inimă.
Noul proiect la care lucrăm acum este amenajarea unui spatiu pentru mămicile si familiile aflate în nevoi urgente, probleme familiare, cazuri de urgente medicale sau găsirea unui loc de muncă. AICI puteti citii mai multe despre noul nostru proiect.
Orice donatie contează, orice distribuire ajută căci numai împreună vom putea reusii.
Das Österr.-Rum.Kulturzentrum Graz BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW 
Pe site-ul nostru https://romaniidingraz.wordpress.com găsesti mai multe informatii despre ceea ce am lucrat timp de 16 ani proiecte realizate cu voluntari si sponsori privati, oameni cu suflet mare.
Iti trimitem cu drag pe email Protocolul Asociatiei si recomandările pe care le-am primit din toată lumea de la institutii de stat, organizatii sau persoane fizice.
Adresa noastră de email e romaniidingraz@  yahoo.com
Continuarea misiunii noastre e posibilă numai cu ajutorul tău, fie că distribui,fie că faci o donatie sau fie că le faci pe amândouă.
Îti multumim din inimă, echipa de voluntari Aripile Sperantei Graz.

https://www.facebook.com/donate/897264010743043/ 

Eine weitere wichtige Mission für uns ist es, weiterhin Lebensmittel, Kleidung, Möbel und alles, was für bedürftige Familien in Rumänien benötigt wird, zu transportieren.
Das neue Projekt, an dem wir gerade arbeiten, ist die Einrichtung eines Raums für Mütter und Familien in dringenden Notfällen, bei familiären Problemen, bei medizinischen Notfällen oder bei der Arbeitssuche.

Wir arbeiten derzeit in Graz, wo wir Sie einladen, Ihre Schulter zu legen, um diesen Raum für die oben genannten Fälle zu vervollständigen.
Jede Spende ist wichtig, jede Verteilung hilft, denn nur gemeinsam können wir erfolgreich sein. Das Österr.-Rum. Kulturzentrum Graz BAWAG PSK

IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Auf unserer Website https://romaniidingraz.wordpress.com finden Sie weitere Informationen darüber, woran wir seit 16 Jahren gearbeitet haben Freiwillige und private Sponsoren, Menschen mit großem Herzen.

Die Fortsetzung unserer Mission ist nur mit Ihrer Hilfe möglich, egal ob Sie verteilen, spenden oder beides. HIER können Sie in Facebook teilen und HIER können Sie mehr lesen…

Vielen Dank von ganzem Herzen, das Team der Freiwilligen Flügel der Hoffnung Graz.

 

Lesen Sie sorgfältig und teilen Sie dem Beitrag. Gemeinsam werden wir Erfolg haben!

Unsere Geschichte könnte in einem mit Goldfäden genähten Buch geschrieben sein.
Wir haben versucht, auf der Website http://insulaekklesia.ro/flugel-der-hoffnung-graz-gemeinsam-gestalten/ in der wir uns befinden, eine kleine Zusammenfassung zu erstellen -Ich habe mein Herz für dich geöffnet, weil viele von dir Teil unserer Geschichte sind.
Wir sind eine einfache Familie von Rumänen aus Österreich, gesegnet mit sieben Kindern.
Vor 16 Jahren haben wir den Grundstein für Projekte gelegt, aus denen im Laufe der Zeit das österreichisch-rumänische Kulturzentrum Graz Aripile Speranței, ein unpolitischer und nichtreligiöser Verein, ohne Finanzierung wurde aus dem österreichischen oder rumänischen Staat, der mit Hilfe von Menschen mit großen Seelen überlebt.
Es waren 16 Jahre Freiwilligenarbeit und tägliche Arbeit auf verschiedenen Ebenen, von Sozial- und Integrationsprojekten bis hin zu körperlicher Arbeit, durch die ich persönlich zu den Häusern der Menschen ging und Möbel, Fahrräder, Kleidung, Kinderartikel usw. sammelte. um sie aufzubewahren und dann nach Rumänien zu bringen oder um sie denen zu geben, die durch Graz gingen, um sie dorthin zu bringen, wo sie wussten, dass sie gebraucht wurden.
Es war nicht schwer, es war sehr schwer, denn am Anfang haben wir alles selbst gemacht, vom Zerlegen und Laden der Möbel bis zum Transport und zur Lagerung. Wir mussten immer nach einem Auto fragen, Verpflichtungen gegenüber Freunden eingehen oder manchmal den Transport aus eigener Tasche bezahlen.
Fast jedes Wochenende ging mein Mann randvoll nach Rumänien, um diese Dinge in Waisenhäuser, Pflegeheime oder bedürftige Familien zu bringen. Im Laufe der Zeit schlossen sich uns andere Menschen mit großen Seelen an und dies gab uns neue Kräfte und neue Visionen.
Bei dieser Gelegenheit möchten wir uns bei unseren Freunden, Mitarbeitern und Sponsoren von ganzem Herzen bedanken.
Das Problem, mit dem wir immer konfrontiert waren, war der Platzmangel.
Nachdem wir monatelang persönlich für eine Garage bezahlt hatten, gab uns ein Ingenieur vom Grazer Rathaus die ehemalige Kunstschule in Graz, die wir eine Weile kostenlos nutzten. bis die Renovierungsarbeiten begannen. Und weil die Leute immer nach uns suchten, um Bücher auf Rumänisch auszuleihen, haben wir das Projekt Interkulturelle Bibliothek in Graz entwickelt, eine Bibliothek mit 80% Büchern auf Rumänisch und 20% Büchern auf Deutsch, Englisch und anderen Sprachen.
Mit Hilfe guter Leute haben wir es geschafft, eine Fläche von 60 m² zu mieten, wo wir eine Bibliothek eröffnet haben und wo wir in einer Ecke Dinge überfüllt haben, die wir von Leuten erhalten haben, die die schwierige Situation in Rumänien und darüber hinaus kennen.
Viele von uns kennen und wissen über unser Projekt Bescheid, Lebensmittel und Dinge ständig an Bedürftige in Rumänien zu senden, und zwar nicht nur, weil wir Projekte in anderen Ländern wie Kambodscha oder anderen Ländern in Afrika und Asien haben. Wir haben Freiwillige und Freunde, die uns weiterhin mit materiellen Spenden helfen, aber wir stehen immer vor dem gleichen Problem: LACK OF SPACE.
Und weil Gott uns einige Sponsoren in den Weg stellte, beschlossen wir, einen Raum zu kaufen, damit wir diese Projekte entwickeln konnten.
Ich erhielt unzählige Empfehlungen von staatlichen Institutionen in Österreich und Rumänien, von Verbänden und Organisationen, wo ich jahrelang Hilfe schickte oder mit denen ich an verschiedenen Projekten oder Workshops zusammengearbeitet habe.
Wir wissen, dass es Menschen mit einem großen Herzen gibt, die uns helfen können. Deshalb stellen wir Ihnen unser Projekt vor, damit wir diese Initiativen gemeinsam fortsetzen können.HIER können Sie mehr lesen.
Unabhängig davon, ob Sie spenden, verteilen oder anderen von uns erzählen, all dies ermöglicht es Ihnen, weiter zu arbeiten und sich mit den Bedürftigen zu identifizieren, um sie vor Armut und Unterernährung zu bewahren.
Vergiss nicht, dass deine Geste wichtig ist! Vielen Dank von ganzem Herzen!
HIER KÖNNEN SIE SPENDEN, einfach und unkompliziert.
ODER hier:

Vrem să cumpărăm un spatiu.Află de ce!Fii alături de noi, implică-te!

Povestea noastră ar putea fi scrisă într-o carte cusută cu fire de aur.

Am încercat să facem un mic rezumat pe site-ul http://insulaekklesia.ro/o-poveste-de-viata-in-care-poti-sa-fi-si-tu-o-piesa-importanta/în care ne-am deschis inima către voi pentru că mulți dintre voi faceți parte din povestea noastră.

Noi suntem o familie simplă de români din Austria, binecuvântați cu șapte copilași și în urmă cu 16 ani am pus bazele unor proiecte care în timp s-au transformat în Centrul Cultural Austro – Român Graz Aripile Speranței, o asociație apolitică și areligioasă, fără finanțare din partea statului austriac sau român, care supraviețuiește cu ajutorul oamenilor cu suflet mare.

Au fost 16 ani de voluntariat și muncă zilnică pe mai multe planuri începând de la proiecte sociale și de integrare până la munca fizică prin care am mers personal în casele oamenilor și am adunat mobilă, biciclete, haine, lucruri pentru copii, etc. pentru a le depozita, ca mai apoi să le ducem în România sau să le dăm celor care erau în trecere prin Graz să le ducă ei acolo unde știau că e nevoie.

Nu a fost greu, a fost foarte greu, deoarece la început făceam totul singuri, începând de la demontatul și încărcatul mobilei până la transport și depozitare. Trebuia mereu să cerem mașină, să ne facem obligații față de prieteni, sau uneori să plătim transportul din buzunarul nostru. Aproape în fiecare weekend soțul meu mergea in România încărcat până la refuz pentru a duce aceste lucruri la orfelinate, centre de bătrâni sau familii nevoiașe.

Cu timpul ni s-au alăturat și alte persoane cu suflet mare și asta ne-a dat noi puteri și noi viziuni. Cu această ocazie dorim să le mulțumim din inimă prietenilor, colaboratorilor și sponsorilor. Problema cu care ne-am confruntat mereu era lipsa de spațiu și după ce am plătit personal luni de zile un garaj, un inginer de la primăria Graz ne-a dat fosta școală de artă a orașului Graz, care am folosit-o gratuit o perioadă până au început renovările. Și pentru că mereu oamenii ne căutau să împrumute cărți în limba română am dezvoltat proiectul Biblioteca Interculturală în Graz, bibliotecă ce deține 80% cărți în limba română și 20% cărți în germană, engleză și alte limbi.

Cu ajutorul oamenilor buni am reușit să închiriem un spațiu de 60 m², unde am deschis o bibliotecă și unde, într-un colț înghesuim lucruri ce le primim de la oameni care știu situația grea din România și nu numai. Mulți ne cunosc și știu de proiectul nostru de a trimite alimente și lucruri în mod constant către nevoiașii din România și nu numai, deoarece avem proiecte și în alte națiuni precum Cambodgia, sau alte țări din Africa și Asia. Avem voluntari și prieteni care continuă să ne ajute cu donații materiale, doar că mereu ne lovim de aceeași problemă: LIPSA DE SPAȚIU.

Și pentru că Dumnezeu ne-a scos câțiva sponsori în cale ne-am hotărât să cumpărăm un spațiu ca să putem dezvolta aceste proiecte. Am primit nenumărate recomandări de la instituții de stat din Austria și România, de la asociații și organizații, unde ani de zile am trimis ajutoare sau cu care am colaborat la diverse proiecte sau workshop-uri.

Știm că există oameni cu suflet mare care ne pot ajuta de aceea aducem proiectul nostru în fata dumneavoastră, pentru ca împreună să continuăm aceste inițiative.

Fie că faci o donație, fie că distribui, fie că spui și altora despre noi, toate acestea fac posibilă continuarea lucrării și identificarea cu cei în nevoi, salvarea lor din sărăcie și subnutriție.

Nu uita că gestul tău contează! Îți mulțumim din inimă!

Povestea noastră numai cu tine poate continua!

  Povestea mea, povestea noastră a cărui rezumat il puteti citii AICI
poate continua numai cu ajutorul tău.
Nu putem dormi linistiti întru-un pat călduros cand altii nu au pat, nu putem dormi sub o pătură cand altii dârdâie de frig, nu putem sta indiferenți  la atâtea nevoi când noi avem posibilitatea să ajutăm doar că ne lipseste un singur detaliu SPATIU UNDE SĂ LE DEPOZITĂM.
Avem o comunitate în jurul nostru care ne sustine material cu tot ce ar fi nevoie pentru nevoiasii din România si nu numai ,  avem si transport gratuit Austria România (Multumim Asociatiei Theodor din Viena si tuturor soferilor care ne-au ajutat ani de zile si care sunt mereu alături de noi ) avem si sposonsori care ne-au motivat sa mergem înainte, ne mai lipsete partea ta (dvs) ,o mica donatie sau măcar o distribuire  ca totul să ia  viată si aceste povesti triste din România să nu se mai repete, aceste dureri ale suferintei si foamei sa ramână inchise intr-o carte a uitarii…
 De ce să nu dăruim dacă avem, de ce să nu le ducem in România daca avem transport gratuit ?

De ce să  ne umplem dulapurile cu haine când avem la cine să le dăm, de ce să ne umplem cămările când avem cu cine să împartim ? De ce să nu facem bine dacă putem si avem atâtea posibilităti ?

De 16 ani noi am făcut asta fără tine si acum avem nevoie de tine de contributia ta mică sau mare, de un share si de o inimă care să bată pentru cei bolnavi,  săraci sau orfani.
Avem  zeci de scrisori de recomandare de la diferite institutii de stat si organizatii din întreaga lume, avem protocol scris în trei limbi cu poze si  video si multe povesti de viata din toata România si nu numai, adunate de la oameni unde am dus mâncare, produse de igienă pesonală,  jucării, cadouri, mobilă, masini de spălat si tot ce a fost nevoie.
La multi am plătit curentul, chiria, datoriile sau scoala.
 În povestea noastră s-au implicat mereu oameni cu suflet mare care au contribuit in multe feluri astfel ne-am extins cu dărniciile si pe alte continente, cum ar fi Asia sau Africa pentru că considerăm că imlicatia noastră contează indiferent de apartenența religioasă sau etnie celui care e nevoie.Nevoiasul e nevoias si trebuie ajutat.Nu e vina lui că s-a nascut in România sau pe alt continent.
Comunitatea de oameni buni din jurul nostru a înteles că :
1. E mai ferice să dai decât să primești!
2. E mai ferice să iubești decât să fii iubit!
3. Există o răsplată pentru orice faptă bună!
4. Numai împreună vom reusii!
5. Contributia ta conteaza!
FIECARE ORICUM FACE  PARTE DIN POVESTE fie că vei sta indiferent, fie ca vei ajuta într-un fel sau altul, într-una din categorii vei intra fie că vrei sau nu…
Suntem siguri că iti va face plăcere să faci parte din povestea noastra fie printr-o donatie mică sau mare, fie că vei vorbi cu prietenii tăi de noi, fie că vei face o distribuire si vei scrie
STOP, NU STA INDIFERENT , fie chiar si printr-o rugăciune si sustinere morală.

Aici ai contul nostru

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
si
AICI găsesti campania noastră pe facebook unde in partea dreapta ai obtiunea să iti inviti prietenii si să intri in povestea noastră.
Asociatia noastră Centrul Cultural Austro Român Graz  iti multumeste  din inimă.

Flügel der Hoffnung Graz-Gemeinsam gestalten

 Unsere Geschichte könnte in einem mit Goldfäden genähten Buch geschrieben sein.

Wir haben versucht, eine kleine Zusammenfassung auf der Website zu erstellen http://insulaekklesia.ro/bittelesen

in der wir Ihnen unsere Herzen geöffnet haben, weil viele von Ihnen Teil unserer Geschichte sind.

Wir sind eine einfache Familie von Rumänen aus Österreich, gesegnet mit sieben Kindern. Vor 16 Jahren haben wir den Grundstein für Projekte gelegt, aus denen im Laufe der Zeit das österreichisch-rumänische Kulturzentrum Graz Aripile Speranței, ein unpolitischer und nichtreligiöser Verein, ohne Finanzierung wurde aus dem österreichischen oder rumänischen Staat, der mit Hilfe von Menschen mit großen Seelen überlebt.

Es waren 16 Jahre Freiwilligenarbeit und tägliche Arbeit auf verschiedenen Ebenen, von Sozial- und Integrationsprojekten bis hin zu körperlicher Arbeit, durch die ich persönlich zu den Häusern der Menschen ging und Möbel, Fahrräder, Kleidung, Kinderartikel usw. sammelten um sie aufzubewahren und dann nach Rumänien zu bringen oder um sie denen zu geben, die durch Graz gingen, um sie dorthin zu bringen, wo sie wussten, dass sie gebraucht wurden.

Es war nicht nur schwer, es war sehr schwer, denn am Anfang haben wir alles selbst gemacht, vom Zerlegen und Laden der Möbel bis zum Transport und zur Lagerung.

Wir mussten immer nach einem Auto fragen, Verpflichtungen gegenüber Freunden eingehen oder manchmal den Transport aus eigener Tasche bezahlen. Fast jedes Wochenende ging mein Mann randvoll nach Rumänien, um diese Dinge in Waisenhäuser, Pflegeheime oder bedürftigen Familien zu bringen.

Im Laufe der Zeit schlossen sich uns andere Menschen mit großen Seelen an und dies gab uns neue Kraft und neue Visionen. Bei dieser Gelegenheit möchten wir uns bei unseren Freunden, Mitarbeitern und Sponsoren von ganzem Herzen bedanken. Das Problem, mit dem wir immer konfrontiert waren, war der Platzmangel. Nachdem wir monatelang persönlich für eine Garage bezahlt hatten, gab uns ein Ingenieur vom Grazer Rathaus die ehemalige Grazer Kunstschule, die wir eine Weile kostenlos nutzten, bis die Renovierungsarbeiten begannen. Und weil die Leute immer nach uns suchten, um Bücher auf Rumänisch auszuleihen, haben wir das Projekt Interkulturelle Bibliothek in Graz entwickelt, eine Bibliothek mit 80% Büchern auf Rumänisch und 20% Büchern auf Deutsch, Englisch und anderen Sprachen.

Mit Hilfe guter Leute haben wir es geschafft, eine Fläche von 60 m² zu mieten, wo wir eine Bibliothek eröffnet haben und wo wir in einer Ecke Dinge überfüllt haben, die wir von Leuten erhalten haben, die die schwierige Situation in Rumänien und darüber hinaus kennen. Viele kennen und wissen über unser Projekt bescheid, Lebensmittel und Dinge ständig an Bedürftige in Rumänien zu senden, und zwar nicht nur, weil wir Projekte in anderen Ländern wie Kambodscha oder anderen Ländern in Afrika und Asien haben. Wir haben Freiwillige und Freunde, die uns weiterhin mit materiellen Spenden helfen, aber wir stehen immer vor dem gleichen Problem: Platzmangel. Und weil Gott uns einige Sponsoren in den Weg stellte, beschlossen wir, einen Raum zu kaufen, damit wir diese Projekte entwickeln konnten. Ich erhielt unzählige Empfehlungen von staatlichen Institutionen in Österreich und Rumänien, von Verbänden und Organisationen, wo ich jahrelang Hilfe schickte oder mit denen ich an verschiedenen Projekten oder Workshops zusammengearbeitet habe. Wir wissen, dass es Menschen mit einem großen Herzen gibt, die uns helfen können. Deshalb stellen wir Ihnen unser Projekt vor, damit wir diese Initiativen gemeinsam fortsetzen können.
HIER KÖNNEN SIE DIE GANZE GESCHICHTE LESEN : http://insulaekklesia.ro/bittelesen/


Unabhängig davon, ob Sie spenden, verteilen (HIER CLICKEN SPENDENAKTION TEILNEHMEN)  oder anderen von uns erzählen, all dies ermöglicht Ihnen, weiter zu arbeiten und sich mit den Bedürftigen zu identifizieren, um sie vor Armut und Unterernährung zu bewahren. Vergiss nicht, dass deine Geste wichtig ist! Vielen Dank von ganzem Herzen!


Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

 

Ein Tropfen in einem Ozean …

Willkommen zurück! Dies sind nur einige unserer Facebook-Seiten. Um unsere Projekte besser zu verstehen, klicken Sie auf jeden Link und werfen Sie einen Blick darauf. Ich danke Ihnen von ganzem Herzen für Ihre Zeit!

Viele, wenn sie unsere Facebook-Seiten sehen, Projekte, die mit Freiwilligen, mit besonderen Menschen gemacht wurden, sagen wow, was für viele und schöne Dinge Sie getan haben. Natürlich ist die Bereitstellung von Dienstleistungen, Wissen und Fähigkeiten, Engagement, Talent und Zeit für solche Projekte zu schätzen und zu bewundern. In unserer Freizeit haben wir oft nicht so viel Freizeit und um sie zu haben, müssen wir Opfer bringen … Deshalb verehre ich immer mit Respekt diejenigen, die bei mir waren und bis zum Ende geblieben sind. Mir ist klar, dass ich nichts hätte erreichen können, wenn ich nicht die richtigen Leute, günstigen Umstände und den Segen von Elohim (Gott) gehabt hätte.
Viele meiner Freunde ermutigen mich und das gibt mir die Kraft, vorwärts zu kommen, weil sie meine persönlichen Projekte kennen, die niemals auf Facebook erscheinen werden, und ich sage ihnen immer, dass ich mich wie ein Wassertropfen in einem Ozean fühle. Einige müssen sie auf Facebook posten, um andere zu ermutigen, gute Taten zu tun. Andere poste ich, um gemeinsam schöne Bilder zu genießen, die uns in vielen Jahren in Erinnerung bleiben. Die Bilder sind die schönsten Erinnerungen und erinnern uns an schöne Menschen, wundervolle Projekte und interessante Orte. Unsere Vereinigung in kurzer Zeit Es wird einen neuen Raum haben und wir werden uns gerne an den alten erinnern, wenn wir uns die Bilder ansehen … Einige Artikel müssen veröffentlicht werden, um die Sponsoren und Mitarbeiter zu sehen, die diese Unterstützung, ob klein oder groß, für den Zweck verwendet haben, für den sie gespendet wurde In diesen Tagen erhielt ich eine Spende für einen Computer und ich postete und dankte dem Spender, aber wenn der Zoll geöffnet wird, werden wir erneut veröffentlichen, wo dieser Computer gelandet ist, an den wir ihn weiter gespendet haben. Diese Transparenz ist wichtig, damit wir besser arbeiten können und Effizient und mit anderen Sponsoren, die sich unserer Mission anschließen möchten, sehen Sie, wie wir arbeiten und lernen Sie uns besser kennen.
Es gibt viele Menschen, die gute Taten tun und von einigen, aber nicht von allen unbemerkt bleiben, und dies ist kein Problem, wenn jemand Sie lobt oder nicht. Es ist wichtig, abends ein glückliches Herz und eine ruhige Seele zu haben, wenn Sie Ihren Kopf auf das Kissen legen und damit schlafen das versöhnte Bewusstsein, dass du niemandem nur Gutes und Schlechtes angetan hast. Selbst wenn Sie nicht jedem gefallen können, selbst wenn einige Sie beurteilen oder Vorurteile über Sie haben, ohne Sie zu kennen, selbst wenn andere immer noch schlechte Worte sagen, sind diese alle Teil des Lebens. Warum haben wir zwei Ohren? Damit einer eintritt und der andere herauskommt und sie niemals zu Herzen nimmt, sie nicht unsere Seelen betrüben lässt, uns behindert, unsere Träume zerschmettert und kein Gift in unsere Gedanken schleicht. Es ist wichtig, eine klare Vision zu haben und unserem Weg genau wie in diesem Sprichwort zu folgen: Hunde bellen und der Bär sieht seinen Weg und am Ende, was haben wir mit der Bosheit oder Unzufriedenheit einiger zu tun, es ist ihr Problem, es ist ihre Aufgabe und nicht Unsere. Ihr unangemessenes Verhalten verschmutzt sie, verdunkelt ihren Horizont und versklavt sie der Dunkelheit, weil sie von ihren eigenen Frustrationen und nicht von den Prinzipien von Licht und Güte geleitet werden. Ich war noch nie in der Lage, solche Menschen zu verärgern, weil sie so verletzt sind. Und wenn sie sich entscheiden, nicht zu heilen, greifen sie andere an und werfen ihr Gift weg, weil sie glauben, dass sie sich auf diese Weise besser fühlen werden, aber dies ist ein „guter” Moment für den Moment, und dann leben sie mit Schmerz, Angst, Schwächen, Misserfolgen, Frustrationen und Deshalb müssen wir Mitleid mit solchen Menschen haben. (Dies ist bereits eine andere Geschichte, bei einer anderen Gelegenheit)
Wir müssen alles Negative durchgehen, keine Seifenoper aus dem Nichts machen, ihnen nicht zu viel Bedeutung beimessen und sie nicht zu sehr analysieren, weil das Nachdenken über sie die Frage aufwirft: Ist es wahr? Warum hat er das gesagt? … Das lässt mich schon an Genesis denken, wo der Böse kam, um Eva Ideen zu geben: Hat Elohim (Gott) gesagt? Das Problem hat auch eine Seite, wenn Kritik konstruktiv ist und wir dann vorsichtig sein müssen, sie zu berücksichtigen und zu meditieren. Es gab auch Fälle, in denen ich anhielt und dachte: Warum hat er das gesagt? Vielleicht kann ich ihm helfen, aus dem eifersüchtigen, schelmischen oder frustrierten Zustand herauszukommen und ihm zu helfen. (Dies ist bereits eine längere Geschichte) Ich traf Menschen, die Probleme hatten, und weil sie immer noch an sie dachten, belasteten sie sie und nahmen ihren Frieden. Ich riet ihm, zu beten und die Lasten zu Füßen von Yeshua HaMashiach (Jesus Christus) zu lassen und sie nicht mehr zu nehmen, weil viele sie dorthin bringen, sie dann zurücknehmen und sich größere Probleme machen. Probleme sind wie diese kleinen Kieselsteine, die uns in die Quere kommen, und wir müssen sie nur umgehen, berücksichtigen, uns aber nicht von ihnen behindern lassen, keine großen Probleme sehen und uns entmutigen lassen. (Wir werden ein anderes Mal darüber sprechen, weil ich die Süße und den Honig in der heutigen Geschichte nicht ruinieren möchte.) Was mich fasziniert, ist, dass viele gute Menschen um uns herum sind und wenn Elohim (Gott) Ihnen in die Quere kommt, geschehen Wunder. große Wunder …
Lesen Sie HIER
Bei all diesen Projekten war mein größter Schmerz LACK OF SPACE, Platzmangel, um Ihre Aktivitäten auszuführen. Menschen mit Bucharmen zu Ihnen kommen zu lassen und ihnen zu sagen, dass Sie keinen Platz haben, weil es überall voll ist, ist der größte Schmerz. Um Ihnen eine Nachricht zu hinterlassen, dass sie schöne Dinge für Kinder haben und sie spenden möchten, können Sie nicht sagen, dass Sie keinen Raum für Ihre Seele haben, um zu wissen, dass einige ihnen von ganzem Herzen geben und andere nichts zum Anziehen haben und sogar brauchen sie und du lehnen sie mit der Begründung ab, dass du keinen Platz hast … der Höhepunkt des Schmerzes … Natürlich habe ich versucht, niemanden abzulehnen, aber ich habe viele Dinge mit halbem Herzen genommen, nicht mit Freude, wie ich es gerne hätte Ich nehme sie, weil ich nicht wusste, wo ich sie hinstellen soll. Der Keller und der Balkon waren voll, die Tür war voll, der Ort, an dem ich sie nicht behalten darf, weil wir mit Geldstrafen belegt sind, und nicht selten war ich einen Schritt davon entfernt, Geldstrafen zu erhalten. Außerdem habe ich Kinder und kann ihren Spielplatz nicht für die Projekte des Vereins nehmen. So sage ich mir manchmal: „Mama, wollen wir auf dem Balkon spielen, wenn du ihn freigibst?”. Es bricht mir das Herz, dass sie nicht verstehen, dass wir sie mit Liebe nach Rumänien schicken oder manchmal jemand nach ihnen kommt, aber nach einer Weile ist es wieder voll und ich möchte wirklich ihren Balkon für immer befreien, um ihren freien und schönen Spielplatz zu haben .
Leider muss ich Ihnen sagen, dass es Fälle gab, in denen ich sie abgelehnt habe, insbesondere bei Möbeln, Waschmaschinen, Fahrrädern oder größeren Dingen. Sie machen Platz für ein Netz, eine Schachtel Kleider irgendwo, aber Sie haben keinen Platz, um große, sperrige Dinge zu stopfen. In diesen Tagen habe ich geschlafen und als ich aufwachte, war das Wohnzimmer voller Kleidung. Ich sah, ich wusste nicht, was mit ihnen los war. Ich sagte zu den Kindern: „Warum hast du sie nicht genommen? Du weißt nicht, dass wir keinen Platz mehr haben!” Als ich sie mir genauer ansah, handelte es sich um brandneue Kleidung von Ich weiß nicht, nach welchem ​​Nachbarn ich jetzt suchen sollte, um mich zu bedanken. Wir lieben unsere Nachbarn, wir lieben unsere Leute und sie kommen immer, um uns schöne Dinge zu bringen, die von Herzen gegeben werden. Sie wollen es uns geben, weil wir eine große Familie sind, aber ich sage ihnen oft vergeblich, dass ich genug Dinge für die Kinder habe, die sie nicht zu hören scheinen und nach ein paar Tagen wiederkommen. Das hängt vom Fall ab. Beim ersten Impuls sage ich, ich habe keinen Platz, du bringst mir nichts, aber dann sage ich in meinem Herzen: „Ich werde sie irgendwo hinstellen, bis jemand nach ihnen kommt” oder ich denke, dass ich mich jedes Mal irgendwie lösen werde, wenn ich es jetzt löse. Lassen Sie mich kurz erzählen, wie diese Geschichte begann, weil ich mich schon viel an Sie erinnert habe 🙂
Als ich in Österreich ankam, brachte mich mein Mann zu einem Flohmarkt, in den ich mich verliebt hatte. Ich ging gern, blieb an jedem Tisch stehen, schaute, stöberte, schaute unter anderem hin und her, nicht unbedingt, um etwas zu kaufen. Es hat mich einfach entspannt, besonders weil einige Leute mit dir gesprochen haben und weil ich Menschen liebe, war ich glücklich, ihnen zuzuhören. Mein Mann war in anderen Leitungen und wir haben nur angerufen, wenn wir etwas zu konsultieren finden konnten, sonst war für ein paar Stunden jeder für sich. Jedes Mal, wenn ich ging, erhielt ich Dinge oder einige sagten zu mir: „… schau, nimm sie alle, weil ich sie dir billig gebe:”. Ich habe ihnen gesagt, was sie mit so vielen Dingen anfangen sollen, ich habe kein großes Haus und ich möchte mein Haus nicht mit so vielen Dingen füllen. Ich zeigte meinen Respekt für das großzügige Angebot des Verkäufers und sagte am Ende nach mehreren Gesprächen zu ihm: „… schau, ich nehme sie, ich lege sie in den Keller!” – Ich habe einen sauberen Keller, der immer voll war – „und wenn dann Freunde aus Rumänien zu uns kommen, gebe ich sie ihnen!”. Und ich habe meinem Mann oft gesagt: „Bitte kaufen Sie nichts, weil wir keinen Platz mehr haben, auch wenn Sie mir goldene Möbel bringen. Ich habe nicht das Vergnügen und die Zeit, meine zu ändern, mit denen ich zufrieden bin e, und wenn du mir Löffel Gold bringst, werde ich mit ihnen essen, wie ich mit den anderen gegessen habe! “. Er ist teurer als ich und kauft manchmal zu viel, aber ich verstehe, dass er Kinder liebt und es so gut ist, dass unsere Ehe so ausgeglichen ist. Was würden wir tun, wenn wir beide zu teuer wären, aber da ich weniger ausgebe, ist es nur gut, dass es jemanden gibt, der sich um das Geld kümmert. Stellen Sie sich jetzt nicht vor, dass wir so viel Geld haben, aber es spielt keine Rolle, ob Sie viel oder wenig haben, es ist wichtig, wie Sie damit umgehen. Als ich in gemeinnützige Projekte investierte, erhielt ich eine beachtliche Rendite, das war meine Methode, sie zu multiplizieren.
Ein Beispiel für ein Projekt ist HIER KLICKEN
Ich habe oft Spaß mit den großen Mädchen und sage ihnen: „Es ist gut, dass deine Mutter sich um das Geld kümmert, so wie es fünf Mädchen getan haben, als wir einkaufen gingen!”. Ich kaufe sehr wenige Dinge, das Nötigste und sogar das Telefon, das ich von meinem Mann erhalten habe, der ein anderes genommen hat, und ich sage das nicht aus Stolz, aber ich brauche einfach nicht viele Dinge, ich habe alles Ich bin zufrieden mit dem, was ich habe und denke immer an Familie, Kinder, Projekte oder andere problematische oder kranke Menschen. schöne Kindheit, um ihre Familie zu genießen und sich in dem Haus wohl zu fühlen, in das Elohim sie gesandt hat (Gott) Viele schätzen mich und sagen mir Angela, ich kann nicht mit einem umgehen, sag mir dein Geheimnis, wie gehst du mit sieben um? Ich habe kein spezifisches Geheimnis, aber ich bekomme im Moment einfach Lösungen für alles, was ich tue, und das liegt an meiner Ausbildung, den Büchern, die ich lese, und meiner Beziehung zum Erretter, der mir Geduld, Hoffnung, Glauben, Licht, Weisheit und alles gibt. was ich brauche. Ich habe es immer gemocht, Geld zu sparen, mich um Geld zu kümmern, es gut zu berechnen, vorsichtig zu sein, was ich kaufe, weil Sie zufällig im Laden sind und so viele Dinge sehen, die Sie für nötig halten, aber in Wirklichkeit nicht brauche sie. Es ist dir nie in den Sinn gekommen, im Laden zu sein und zu sagen: „Was für ein schönes Kleid brauche ich wirklich für nächste Woche!” und als du nach Hause kamst, war der Schrank voll, du hattest nicht einmal einen Platz, um ihn zu stellen. (Ich habe vor einigen Jahren einige Artikel darüber auf der Website www.insulaekklesia.ro geschrieben.)
Vor 20 Jahren war ich so arm, dass ich ohne Wasser und ohne Essen fastete, nur ich hatte nichts zu essen und am Abend, als ich den Tag beendet hatte, aß ich Brot mit Margarine oder Schmalz und Vegeta. (Ich werde es dir ein anderes Mal bei einer anderen Gelegenheit erzählen). Der Ehemann kümmert sich um den Einkauf und was sonst noch im Haus benötigt wird und wenn das Geld nicht ausreicht, gebe ich es ihm, weil er weiß, dass ich immer Vorbehalte habe und ich danke Elohim (Gott), dass wir uns nie über dieses Thema gestritten haben. Tatsächlich streiten wir uns überhaupt nicht und wenn es weitere Diskussionen gibt, wie es in allen Familien üblich ist, dann klären wir sie schnell, nett und ohne allzu viel Aufhebens. Wenn Sie sich das Wort Streit genau ansehen, werden Sie zwei Wörter bemerken: „Was” und „Kunst”, das heißt „Welche Kunst”! Also wählen wir „Streit” oder „welche Kunst”! Es ist schön, eine gesegnete Ehe, Frieden und Freude in der Familie zu haben. (Bei einer anderen Gelegenheit werde ich Ihnen mehr darüber erzählen, wie wir geheiratet haben und wie ich mich um das Geld gekümmert habe, nicht, dass ich der Hahn im Haus sein würde, noch ist das Problem bei uns auf diese Weise, und dass wir die Prinzipien der Bibel respektieren: Jeschua Das Familienoberhaupt, dann der Ehemann, dann die Ehefrau, dann die Kinder, aber alle in einer schönen Harmonie, mit Respekt und Liebe zueinander).
Außerdem habe ich gute Freunde, die mir ein Geschenk geben, genau das, was ich zum richtigen Zeitpunkt brauche. Diejenige, die sich schon jetzt um mich kümmert, ist meine Mutter, mit der ich jeden Tag spreche. Sie lebt in Italien, aber wir treffen uns einmal im Jahr in Rumänien oder sie kommt zu uns. Ich habe einen anderen Bruder in Österreich verheiratet, der einen wundervollen kleinen Jungen hat, und das ist ungefähr meine ganze Familie. Ich hätte gerne eine große Familie, Schwager, Schwägerinnen (ich habe nur eine und ich kann sagen, dass ich gut mit ihr auskomme), mehrere Schwiegereltern oder Brüder, aber wenn ich keine Leute habe, bin ich froh, dass ich Kinder habe und das erfüllt mich, Wie ich einmal schrieb: DAS IST MEINE KARRIERE, meine Familie. Ich habe immer noch eine liebe Großmutter in Rumänien, aber sie ist ein bisschen weit weg im Harghita County, in der Nähe von Borsec, und ein paar Tanten, die mir lieb sind, und ein Onkel, der alles genießt, was ich auf Facebook poste. Mein Vater lebt immer noch und ist weit von uns entfernt, in der Gegend, in der sich meine Großmutter befindet. Es ist eine komplizierte Geschichte, denn seit ich klein war, hat meine Mutter uns alleine großgezogen. Ich habe ihn auch dieses Jahr vor der Pandemie oft gesucht. Ich habe immer noch eine Schwester und einen Bruder von meinem Vater, aber sie sind Teil einer anderen langen und interessanten Geschichte … Einige Kisten mit Geschichten halten sie verschlossen und öffnen sie von Zeit zu Zeit, um echte Geschichten zu erzählen, konkrete Fakten, aus denen man lernen kann. Andere halten sie versiegelt, Erinnerungen, die keinen Sinn mehr ergeben, einige traurig und schmerzhaft, die ich geheilt und befreit habe, und andere, denen ich mich öffnen werde die richtige Zeit. All diese Wellen haben mich gehärtet und auf wundervolle Weise geformt, und ich habe gelernt, niemanden zu beurteilen, mich niemals zu rächen und alles Elohim (Gott) zu überlassen.
Jeder Mann hat eine Geschichte und aus jeder Geschichte können wir etwas lernen. Achten wir darauf, die Menschen nicht zu beurteilen, weil wir ihr Herz, ihr Leben und die Gründe, warum sie so sind und nicht anders sind, nicht kennen. Wir müssen sehr vorsichtig sein, wie wir sprechen miteinander, weil nicht jeder ersetzt werden kann und die Verletzten ernsthafte Spuren hinterlassen können. Wir sind so klein auf dieser Erde und warum verletzen wir uns nicht gegenseitig, wenn wir einfach und schön leben können? Es wurden viele schöne Bücher über Beziehungen geschrieben, deshalb ermutige ich immer, gute und nützliche Bücher zu lesen, und in Bezug auf Freundlichkeit und Großzügigkeit werden diese durch Üben gelernt. Ein reicher Mann wird einen armen Mann niemals vollständig verstehen können, weil er nie arm war und nur diejenigen, die mindestens einmal in ihrem Leben auf nüchternen Magen geschlafen haben, den hungrigen verstehen können. etwas zu genießen, als es zu empfangen, wenn er nichts hatte, wird er aus dem Herzen der Bedürftigen geben können. Meine Kindheit war nicht sehr glücklich und bis zum Alter von 26 Jahren, als ich heiratete, litt ich sehr unter mehreren Der erste Grund war, dass meine Familie nicht ganz ist und ich mich oft allein fühlte, von niemandem, bis das Wunder in meinem Leben geschah und ich den Erlöser Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE) traf -akh), persönlich im Alter von 18 Jahren. Erst dann bekam mein Leben einen Sinn und ich begann die Dinge um mich herum zu verstehen, die ich bis dahin nicht verstand und beunruhigt war. Ein weiteres Leiden, das ich hatte, war die Unfähigkeit zu verstehen, warum es so viele arme und kranke Menschen gibt. Es dauerte Jahre der Forschung und der täglichen Fragen, bis ich mit meinem Mann heiratete, reifte und die Bibel, Gottes Wort, studierte. Ich dachte immer daran, dass es keine armen Menschen geben würde, wenn wir alle teilen würden, was wir hatten, weil viele von uns zusätzlich zu dem, was wir brauchen, Dinge und Geld haben. Mir ist aufgefallen, dass viele nicht zwischen Bedürfnissen und Wünschen unterscheiden, weshalb es ein globales Ungleichgewicht gibt. Diese beiden Bibelstellen sprechen unter anderem so deutlich darüber, wie wir sein sollten und wie wir wirklich sind.
„Legt euch keine Schätze auf Erden auf, wo Motte und Rost verderben und wo Diebe durchbrechen und stehlen: aber legt euch Schätze im Himmel auf, wo weder Motte noch Rost verderben und wo Diebe weder durchbrechen noch stehlen:
Denn wo dein Schatz ist, wird auch dein Herz sein. “Matthäus 6: 19-21„ Zweifellos ist Gottseligkeit (Treue), begleitet von Danksagung, ein großer Gewinn.
Denn wir haben nichts in die Welt gebracht, und wir können auch nichts daraus machen. Aber wenn wir was zu essen und anzuziehen haben, wird es uns reichen. Diejenigen, die reich werden wollen, geraten im Gegenteil in Versuchung, eine Schlinge und viele rücksichtslose und schädliche Begierden, die die Menschen in Verderben und Verderben stürzen. Denn die Liebe zum Geld ist die Wurzel allen Übels; und einige, als sie ihr nachgegangen waren, waren vom Glauben abgekommen und hatten sich mit vielen Sorgen durchbohrt. “1 Tim. 6: 6-10 Ich habe 2003 geheiratet und bin nach Graz, Österreich, gegangen, weil mein Mann seit 1989 hier war. Obwohl wir in Rumänien nicht viele Menschen und kein Haus haben, haben wir in unserer Seele viele Freunde in ganz Rumänien. und viele Einladungen, aber weil die Kinder noch klein und die Straßen teuer sind, fahren wir sehr selten oder fast gar nicht. Ich fühle mich reich, solche Freunde aus verschiedenen sozialen Kategorien und Glaubensrichtungen zu haben, aber wir sind durch Liebe und Freundschaft verbunden.
Interessant ist, dass viele Freunde, die auf dem Weg nach Rumänien ins Ausland reisen oder dort bleiben, bei uns Halt machten, um sich ein paar Tage auszuruhen. Ich habe sie mit einem so kleinen Auto beschimpft, du kommst zu uns, du weißt nicht, dass mein Keller voll ist und wo ich alle Geschenke, die ich in Rumänien schicken möchte, an Bedürftige lege. Viele von ihnen sind in die Missions- (und) Hilfsarbeit involviert, und wir arbeiten seit Jahren mit guten Ergebnissen zusammen, weil sie rechtschaffene Menschen sind und ich sie wirklich mit den Armen teile. Diese Arbeit bringt Ihnen viel Freude, aber manchmal auch Traurigkeit und Probleme. Viele hinterlassen mir Bitte um Hilfe und möchten nicht verstehen, dass sowohl ich als auch das Team, mit dem ich zusammenarbeite, nicht alle Fälle in Rumänien bewältigen können. Außerdem haben wir nicht die notwendige Zeit, wir haben unsere Familien und unsere Verantwortung. Niemand kann ohne Unterbrechung arbeiten, besonders wenn die Zeit für alle knapp ist. Wir haben alle 24 Stunden am Tag, niemand hat mehr. Erstens haben Sie meine Familie und Kinder, mit denen ich viel Zeit verbringe, wir lernen Rumänisch und wir haben viele Aktivitäten zusammen und in meiner Freizeit habe ich nicht viel, aber ich schreibe und lese gerne. Warum habe ich gesagt, dass ich es tue, weil ich immer den Ausdruck höre: Ich habe keine Zeit und ich frage mich, aber wer hat Zeit? Niemand, weil wir uns Zeit nehmen und wenn wir wirklich etwas wollen, werden wir Zeit für die Dinge bekommen und nehmen, die wir lieben. Ich habe ein Buch „Goldene Worte für goldene Seelen” gedruckt
was ich jetzt bei einem anderen Verlag neu veröffentliche, weil es einige Dinge in dem Buch gibt, die nicht mehr der Realität entsprechen. Ich habe dieses Buch gedruckt, um einem Verein in Rumänien zu helfen, die Bücher an diejenigen zu verkaufen, die finanzielle Unterstützung benötigen, aber der Verein hat jetzt nicht mehr so ​​viele Aktivitäten und arbeite jetzt an neuen Projekten, in die ich beide finanziell investieren möchte sowie Material. Ich möchte auch einige der Lehren und Ideen im Buch ändern, wie zum Beispiel den Namen des Erretters. Ich verwende gerne den ursprünglichen Namen, weil ich Jude bin und diesen Namen liebe: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), was bedeutet, dass Yeshua Erlösung und Maschiach, der Gesalbte ist. Dies ist ein längeres Thema, wir werden es ein anderes Mal diskutieren oder wir können es zusammen mit unserem jüdischen Freund aus Kambodscha, Eduard Claudiu Moisa, studieren: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa, mit dem es eine Freude ist, die Originale der Bibel zu diskutieren. (Hier ist eine andere Geschichte darüber, wie wir ihn kennengelernt haben, wie wir Pakete nach Kambodscha geschickt haben (hier können Sie mehr über dieses Thema   HIER lesen:
und wie mein Mann ein Flugticket hat, um im September 2020 dorthin zu fliegen, um die Bedürfnisse dort zu sehen und sich noch mehr zu engagieren. Es ist eine schöne Geschichte mit der Kampagne für Kinder in Kambodscha.
Öffnen Sie HIER: https://www.facebook.com/donate/206239683775366/ Bitte beginnen Sie nicht mit solchen Aussagen, dass sie in Rumänien ziemlich arm sind und was wir mit Kindern in Kambodscha zu tun haben, als wären sie keine solchen Menschen Einige machen das Problem falsch. Es ist traurig, besonders zu denken, dass jeder hilft, wo er den Anruf hat, und jeder hilft, was er kann und wann er kann. Der arme Mann ist arm, unabhängig von Religion oder Nationalität. Befreien Sie sich von diesen Vorurteilen, um einen Unterschied zwischen Menschen zu machen. Wir werden bald mehr darüber sprechen, aber heute fuhr ich mit dem Zeugnis fort, das zunächst als einfacher Artikel darüber gedacht wurde, was es bedeutet, sich wie ein Wassertropfen in einem Ozean zu fühlen, und ich ging auf mehrere Themen ein. die ungeplant waren. Oh, erinnere mich daran, dir von meinem Buch „Herzliche Tipps für diejenigen, die lernen wollen“ oder „1000 Dinge, die jeder wissen sollte“ zu erzählen. Es gibt viel zu teilen und ich würde mich freuen, es zu wissen dass jemand liest und etwas aus all diesen Lebensgeschichten gelernt hat. Wahrscheinlich wird es für einige zu viel zum Lesen sein und für andere eine schöne Lektüre, ein Lächeln im Gesicht und vielleicht eine willkommene Hilfe.
Ich habe auch Band 2 des Buches fertiggestellt, aber ich konnte es nicht drucken und habe einige weitere Bücher angefangen, aber ich bewege mich wie eine Schnecke vorwärts, weil ich an den Projekten, sozialen, kulturellen und pädagogischen Projekten des Vereins beteiligt bin, aber ich beschwere mich nicht, weil, wie ich Ihnen im Artikel sagte zuvor (HIER OFFEN)haben alle Dinge ihre Zeit.
Und die anderen Freiwilligen des Vereins sind besondere Menschen (ich erinnere mich nicht an ihre Namen, weil ich sie zuerst fragen möchte, um ihre Erlaubnis zu bitten), die Lehrer in Österreich sind, einige haben Familien mit vielen Kindern, andere sind einfache Menschen, aber mit einem großen Herzen. jedes anders, aber wir hatten die gleiche Vision und das ist wichtig, anders, aber zusammen zum Guten oder Schlechten. In der Vereinigung hatten und empfingen wir Freiwillige aus allen Religionen, Katholiken, Orthodoxen, Evangelikalen, Muslimen usw. und ich habe gesehen, dass es nicht die Religion ist, die den Menschen notwendig macht, sondern der Charakter und die Güte des Herzens. Wir haben auch Unterstützer, Freunde, die sich in uns einfühlen, die auf Facebook teilen und anderen von uns erzählen. Diejenigen, die sich freiwillig für den Verein engagieren, haben auch ihr eigenes Privatleben. Deshalb helfen sie, wenn sie können und wie sie können, und jeder muss verstehen, dass wir keine Organisation mit bezahlten Mitarbeitern sind. In Österreich, dem Land der Verbände, gibt es viele Organisationen, die viele schöne und wunderbare Dinge für Menschen tun, aber Mitarbeiter bezahlt haben, auch wenn ihre Dienstleistungen kostenlos sind. Bei dieser Gelegenheit möchte ich allen Mitarbeitern, Mitgliedern und Freunden des Vereins und insbesondere für jede AKTIE danken, da wir oft nicht wissen, was für ein Wunder eine Distribution bewirken kann. Es kommt vor, dass Sie eine TEILUNG geben und jemand, der sie sieht und für eine Wohltätigkeitsorganisation spendet, um genau das Problem einer anderen Person zu lösen, die leiden oder hungrig ist, krank ist und eine Behandlung benötigt, wie ich leiden kann, dass er keinen Platz hat ihre Tätigkeit ausüben, etc.
Und wie ich Ihnen zu Beginn um 2003 sagte, ging ich auf den Flohmarkt und die Leute waren nett und gaben mir viele Dinge, einige kostenlos, andere kaufte ich zu niedrigen Preisen. schöne neue Dinge für Kinder und Erwachsene. Dann nahm ich sie mit nach Hause, wählte sie aus, wusch sie und packte sie für Rumänien. Nach der Geburt meiner Babys gaben mir die Leute viele Dinge, weil sie wussten, dass ich viele Kinder hatte. Einige schätzen mich dafür, andere fragen mich ironisch:
„Aber wie viele Kinder möchten Sie haben? „. Ich würde ihnen mehr antworten, aber Bildung und gesunder Menschenverstand verlassen mich nicht, ich antworte ihnen nur: „Ich habe keine Kinder, ich weiß nicht, wie ich Kinder haben soll, ich empfange sie, sie sind himmlische Gaben und großer Segen für mich, es ist mein Reichtum „.
Ich könnte Ihnen tagelang von meinen Kindern erzählen, aber heute haben wir ein anderes Thema. Meine einzige Sorge gilt meinem kleinen Mädchen Arielle Elisabeth, die dieses Jahr elf Jahre alt wird. Zwei Jahre lang ging ich jeden Monat ins Krankenhaus und einige Monate später wurde sie ins Krankenhaus eingeliefert, wo sie getestet und mit Antibiotika infundiert wurde Der Grund, warum er einen Pilz im Hals hatte. Dann gab ich die Termine und Krankenhausaufenthalte im Krankenhaus auf und setzte die Kontrollen bei einem Lungenarzt fort, der sagte, er habe Asthma und jetzt im April 2020 sagte er mir, dass die Lungen in Ordnung seien und er empfahl mir, einen speziellen Nackentest zu machen. Ich habe gerade einen Film an seinem Hals gemacht, der MRT (Nuclear Magnetic Resonance) heißt, und das Ergebnis ist positiv. Er sagte, er habe nichts: (Meine Angst ist, dass mein kleines Mädchen keinen hat Bis jetzt eine konkrete Diagnose und Behandlung. Niemand weiß, was sie hat. Ich weiß nicht, was ich ihr geben soll, wenn ich sie im Hals niesen höre und sie nicht normal atmen oder sprechen kann. Sie kann nicht alles teuer machen, was sie in ihrem Hals fühlt und sie ist immer durch das Geräusch in ihrer Kehle gestört Sie wissen in Worten, was eine Mutter fühlt, die nachts ihr Kind in die Arme nehmen und in ein anderes Zimmer bringen muss, weil sie vor dem Juckreiz im Hals nicht schlafen kann. Nächste Woche fahren wir nach Wien, weil sie 2 Jahre in Graz ist – Dieses Problem wurde gelöst und ich kann nicht warten, ich kann nicht warten. Beten Sie, dass wir eine angemessene Diagnose und Behandlung erhalten, damit sie zur Schule gehen können, ohne mich anzurufen und mich zu fragen, was Ihr Kind im Unterricht stört 🙁
In Bezug auf die irdischen Reichtümer, die viele für mich persönlich begehren, habe ich nicht einmal ein kleines Vermögen in meinem Namen und ich möchte keine irdischen Reichtümer, weil ich bereits sehr reich bin, viele himmlische Reichtümer habe und genug habe. Viele nette Leute aus allen Nationen (hier in Graz gibt es viele Nationen und ich habe viele türkische Nachbarn … eine andere Geschichte) kamen mit Respekt zu mir und ich fragte mich, ob ich erfahren sollte, dass es einige gibt, die dies nicht empfangen oder als Demütigung ansehen . Selbst auf Flohmärkten, zumal es in Graz viele gibt (hier ist die Liste https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz mit ihnen für Interessierte), gibt es viele Menschen, arm oder reich, die auch nicht gehen dass sie sich aus verschiedenen Gründen schämen, andere zu sehen, und nicht wenige.
Es hängt davon ab, wie Sie es sehen, eine Sache für Sie kann ein Segen und eine andere für einen Fluch sein. Wie ist Ihr Herz so und Sie sehen alle Dinge um sich herum. Ein guter Mann wird all die positiven, schönen Dinge sehen und Möglichkeiten dazu finden genieße alles um ihn herum, aber ein Mann mit einem schlechten Herzen wird alles Negative sehen und dich immer unglücklich machen. Ich sah das alles als Segen an und dankte ihnen und sagte ihnen, dass ich es an sie weitergeben würde, weil ich genug für meine Kinder habe und ich mein Haus nicht füllen möchte und sie froh waren, dass sie wussten, dass ich sie nach Rumänien schicken würde. Als ich keinen Platz im Haus oder im Keller hatte, mietete ich eine Garage, in der ich Hilfe für Rumänien sammelte. Jahrelang gingen mein Mann und ich zu den Häusern der Leute, nahmen Dinge mit und brachten sie in die Garage, und dann brachte mein Mann sie nach Rumänien. Es war schwer, es war eine große Ausgabe, aber wir haben es genossen, etwas Gutes und Nützliches zu tun. Wenn Sie diese Augen voller Tränen der Dankbarkeit und des Glücks sehen, wenn Sie aufrichtige Botschaften erhalten und wenn Sie wissen, dass jemand wegen Ihnen glücklich schläft, brauchen Sie keinen solchen Reichtum mehr. Mein Mann arbeitete in der Versammlung und hatte ein normales Gehalt. Ich war eine Hausfrau zu Hause mit den Kindern. Finanziell ging es uns nicht so gut, aber Adonai Elohim (Lord God) kümmerte sich um uns. Dann ging mein Mann zu einer Sicherheits- und Wachfirma, wo er sich um das Gebäude in der Grenadiergasse am Griesplatz, der ehemaligen Kunstschule in Graz, kümmern musste. Dort störte Elohim (Gott) einen gutmütigen Ingenieur, wie viele Österreicher aus dem Grazer Rathaus, der sehr beeindruckt von dem war, was wir taten, und sagte zu meinem Mann: „Wie, Sie bezahlen für die Garage Um Dinge für Rumänien zu sammeln, nehmen Sie sie auf eigene Kosten aus den Häusern der Menschen und bringen sie nach Rumänien, investieren so viel Zeit und Liebe in alles, was Sie tun (Lob ist ausgeschlossen, ich wiederhole nur seine Worte), geben Geld für Bedürftige in Rumänien aus, sie Kaufen Sie mehr Lebensmittel, Babywindeln usw. Zusätzlich zu den vielen Geschenken, die Sie in der Garage sammeln, ist es etwas, das Sie bewundern und schätzen sollten! “. Nach ein paar Tagen kam sie zu meinem Mann und gab ihm die Schlüssel und sagte: „Schau, das ist dein Gebäude, kümmere dich darum, es sind wertvolle Gemälde drin und ich bin für alles verantwortlich. Bis das Büro des Bürgermeisters entscheidet, was damit zu tun ist, können Sie es für wohltätige Zwecke verwenden. „

A life story that gives meaning.Everything works together for the good.

Welcome back!
These are just a few of our facebook pages for you to understand better our projects.

Click on each link and take a look. Thank you from the bottom of my heart for your time!
1.https: //www.facebook.com/centrulculturalaustroromangraz/ 2.https: //www.facebook.com/Proiectul-Aripile-Sperantei-Graz-1614742275409578/
3.https: //www.facebook.com/Flügel-der-Hoffnung-Graz-Gemeinsam-gestalten-853064594754102/
4.https: //www.facebook.com/ComunitatearomanilordinGraz/ 5.https: //www.facebook.com/Atelier-de-creatie-Graz-si-activitati-pentru-copii-1695105850757229/
6.https: //www.facebook.com/Nachhilfezentrum-Graz-Meditatii-scolare-si-programe-educative-pentru-copii-172772219827765/
7.https: //www.facebook.com/Angela-Peschir-Team-200453667107230/ 8.https: //www.facebook.com/bibliotecaromaneascagraz/.
9.https: //www.facebook.com/Bibliotecă-creştină-in-Graz-100881310338030/
10. https://www.facebook.com/Rumänischer-Verein-in-Graz-688598047920616/ 11.https: //www.facebook.com/cursuridelimbagermanaGraz/

Many people when they see our facebook pages, projects made with volunteers, with special people, say Wow…how many and beautiful things you have done! Of course, it is good to be appreciated and admired for the provision of services, knowledge and skills, dedication, talent and time given to such projects. Volunteering is not an easy job because it takes time from the family, work and so many obligations and even if it is done in the free time, we do not have much free time, and to have it, even for this time we have to make sacrifices… That is why I always respect those who have been with me and stayed until the end. I am well aware that I could not have accomplished anything if I did not have the right people, favorable circumstances, and the blessing of Elohim (God). Many of my friends encourage me and that gives me the strength to move forward because they know my personal projects that will never appear on Facebook and I always tell them that I feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN. Some of them I have to post it on Facebook to encourage others to do good deeds. Others I post it to enjoy together,beautiful pictures that remain in our memory many years from now. The pictures are the most beautiful memories and they remind us from beautiful people, wonderful projects and interesting places. Our association in a short time it will have a new space and we will fondly remember the old one looking at the pictures… Some articles need to be posted to show to the sponsors and contributors that support, whether small or large, was used for the purpose for which it was donated. These days I received a donation a computer and I posted and thanked to the donor but when the customs opens we will post again where that computer ended up, to whom I donated it further.
This transparency is important so that we can work better and more efficiently with other sponsors who want to join our mission. Seee how we work and get to know us better. There are many people who do good deeds and go unnoticed by some, but not by all, and this is not a problem if someone praises you or not, it is important to have a happy heart and a calm soul in the evening when you put your head on the pillow, to sleep with the reconciled consciousness that you have done only good and bad to no one. Even if you can’t please everyone, even if some judge you or have prejudices about you without knowing you, even if others still bring you bad words, these are all part of life so never put them to heart, not to let them grieve our souls, to hinder us, to shatter our dreams, and not to sneak poison into our minds. It is important to have a clear vision and follow our path exactly as in the Romanian proverb:”Dogs bark and the bear sees its way” and at the end what do we have to do with the wickedness or dissatisfaction of some, it’s their problem, it’s their job and not Ours. Their inappropriate behavior pollutes them, darkens their horizons, and enslaves them of darkness because they are guided by their own frustrations and not by the principles of light and goodness. I have never been able to upset such people because they are so hurt. And if they choose not to heal, then they attack others and throw away their venom believing that this way they will feel better but this „better” is just for few moments and then they live on with pain, fear, weaknesses, failures, frustrations and that is why we must have compassion for such people. (this is already another story, on another occasion). We have to go over everything that is negative, not to make a soap opera out of nothing, not to give them too much importance and not to analyze them too much because thinking about them will raise the question: Is it true?Why he/she say that? … This already reminds me of Bible Genesis when the devil came to give to Eva ideas: Did Elohim (God) say to don’t eat this? There is a problematic side when criticizing are building and then we must be careful and to considerate and meditate. They agreed to stop and think to me: Why did he say so far? They can help them get out of their jealous, mischievous or frustrated state and be able to offer help. (this is already a longer story).
I met people who have problems with all the thoughts in them, they are divided and he took them in peace. I am advised to pray and leave the burdens at the feet of Yeshua HaMashiach (Jesus Christ) and not take them anymore, because many take them there, then take them back and can do bigger and bigger problems. The problems are like those little pebbles I take care of are not in the way and we just have to get around them, take them into account, but not let ourselves be divided by them, we can not see big problems and be discouraged.

It is so fascinating that there are so many good people around us, and when God puts them in your way
Read HERE:

Publicată de Angela Peschir & Team pe Vineri, 17 aprilie 2020

In all these projects my biggest pain was LACK OF SPACE, lack of space to carry out your activity. To have people with arms full of books come to you and tell them that you don’t have room because it’s full everywhere, it’s the biggest pain. To leave you a message that they have beautiful things for children and want to donate them, you can’t say that you don’t have room, your soul get break to know that some give them wholeheartedly and others have nothing to wear and even need they and you refuse them on the grounds that you have no space… the peak of pain… Of course I tried not to refuse anyone but I took many things with half of my heart, not with joy as I would like to take them, for that I didn’t know where to put them. The cellar and the balcony were full, the door was full, the place where I am not allowed to keep them because we are fined and not infrequently I was one step away from receiving fines. Plus I have children and I can’t take their playground for the association’s projects and sometimes they told me: „Mommy, do we want to play on the balcony when you release him?” It breaks my heart that they don’t understand that we send them to Romania with love or sometimes someone comes after them but after a while it’s full again and I really want to free their balcony forever to have their free and beautiful playground . Unfortunately, I have to tell you that there were cases when I refused them, especially when it came to furniture, washing machines, bicycles or bigger things. You make a place for a net, a box of clothes somewhere, but you have nowhere to cram large bulky things. These days I slept and when I woke up the living room was full of clothes. I looked, I didn’t know what was wrong with them. I said to the children: „Why you take them? From where? You don’t know we don’t have space anymore!”. When I looked at them more closely, they were brand new clothes from I don’t know what neighbor…I should look for now to thanks. We love our neighbors, we love our people and they always come to bring us beautiful things given from them heart. They want to give it to us because we are a big family, but I tell them in vain many times, that I have enough staff for my kids, I don’t need it for them because they have enough but they come back after days. It depends on the case but when people’s come to bring me staff first impulse is to say please don’t bring nothing any more, but after I always say: „I’ll put them somewhere untill I’m gonna send it to people in need” or I think as i solved by all the time I’m gonna solve it even now. Let me tell you briefly what the story is like now is already in place for recharging quite a bit.
When I arrived in Austria, my husband brought me in a flea market, what I love it straight away. I like to walk, to stop at every table, to look, to rummage, to cling to our things, not specialy to buy something. I can simply relax especially to talk with people, (I love people), to stay and listen them. My husband goes to other stands and we call and consult only if we find something interesting to buy, and like this we spend few hours. Every time I went I received things or some would say to me: „Look at them because I will give you all of them cheaply”. I was telling them what to do with so many things, we don’t have a big house and I don’t want to fill the house with many things. I showed my respect for the seller’s generous offer and at the end, after several discussions, I said: „look, I’ll take them, I’ll put them in the cellar!” and when friends come from Romania I give them! And my husband kept telling me „Please don’t buy anything because we don’t have room anymore, even if you bring me gold furniture I don’t have the pleasure and time to change the old one,, which I am happy with as it is, and if you will bring me gold spoons we will eat with them as we eat with the others!”.

He spends more than I do and sometimes buys too much, but I understand that he loves children and it is good in a way that it is so, like this our marriage is balanced. What would we do if we were both spenders, but since I spend less, it’s good that there is someone who takes care of the money. Now don’t imagine that we have so much money, but it doesn’t matter if you have a lot or a little, it’s important how you manage them. When I invested in charitable projects, I received a substantial return , that was my method of multiplying them.
An example of a project is CLICK HERE: https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/
(this is another story on another occasion). I often have fun with older girls and tell them: „It’s good that your mother takes care of the money, otherwise what five girls did when we went shopping!” I buy very few things, the bare necessities and even the phone I received from my husband who took another and I do not say this out of pride, but I simply do not need many things, I have everything , I am happy with what I have and I always think about family, children, projects or other troubled or sick people. You know what a mother’s heart is like, always given to her puppies, always thinking of them to be happy, to have a beautiful childhood, to enjoy their family and feel good in the house where Elohim (God) sent them.
Many appreciate me and tell me Angela I can’t handle one, tell me your secret how do you handle seven children? I have no specific secret, but I simply get solutions at the moment for everything I do, and this is due to my training, the books I read and my relationship with the God Elohim who gives me patience, hope, faith, light, wisdom and all what I need. I’ve always liked to save money, to take care of money, to calculate it well, to be careful what I buy because I’m sure it’s happen to all to be in the store and seeing so many things you feel like you need them but in reality you don’t need them. It never occurred to you to be in the store and say, „What a beautiful dress I really need for next week!” and when you got home the dressing was full, you didn’t have even a place to put it. (I wrote some articles about this on the website
www.insulaekklesia.ro
a few years ago).
20 years ago I was so poor that I fasted for days without water and without food, only I had nothing to eat and in the evening when I finished the day I ate bread with margarine or lard and vegeta. (I’ll tell you another time on another occasion the story).
The husband takes care of the shopping and what else is needed in the house and when the money is not enough I give it to him because he knows that I always have reserves and I thank Elohim (God) that we never argued on this topic. In fact, we don’t argue at all and if there are some more discussions, as is normal in all families, then we clarify them quickly, nicely and without too much fuss. It is beautiful to have a blessed marriage, peace and joy in the family. (On another occasion I will tell you more about how we got married and how I take care of money,not that I would be the rooster in the house, plus we respect the principles of the Bible: Yeshua, the head of the family, then the husband, then the wife, then the children, but all in a beautiful harmony, with respect and love for each other). Besides, I have good friends who give me a present, exactly what I need at the right time. The one who takes care of me even now is my mother. She lives in Italy but we meet once a year in Romania or she comes to us. I have another brother married in Austria who has a wonderful little boy and that’s about my whole family. I would have liked to have a big family, brothers-in-law, sisters-in-law (I only have one and I can say that I get along well with her), but if I don’t have people I’m glad I have children and that fulfills me, as I once wrote
THIS IS MY CAREER: my family.
I still have a dear grandmother in Romania, but she is a bit far away in Harghita County, near Borsec and a few aunts who are dear to me and an uncle who enjoys everything I post on Facebook. My father still lives and is far from us, in the area where my grandmother is. It’s a complicated story because since I was little my mother raised us alone. I looked for him many times even this year before the pandemic. I still have a sister and a brother from my father but they are part of another long and interesting story… Some boxes of stories keep them locked and open them from time to time to tell real events, concrete facts from which one can learn. Others keep them sealed, memories that no longer make sense, some sad and painful that I have healed and released and I will open others at the right time. All these waves hardened me and formed me in a beautiful way and I learned not to judge anyone, never to take revenge and leave everything to Elohim (God). Every person has a story and from every story we can learn something. Let’s be careful not to judge people because we do not know their heart, their life and the reasons why they are in a way and not in different one. We must be very careful how we speak with each other because not everyone can be replaced and the injured to be left with serious traces. We are so little on this earth and why to hurt each other when we can live simply and beautifully. Many beautiful books have been written about relationships, that’s why I always encourage reading good and useful books and in terms of kindness and generosity, these are learned by practicing. A rich person will never be able to fully understand a poor person because has never been poor and only those who have slept on an empty stomach at least once in their lives can understand the hungry one. To enjoy anything but to receive it when he had nothing he will know how to give from the heart of the needy. My childhood was not a very happy one and until the age of 26 when I got married I suffered a lot from several. The first reason was that my family is not whole and I often felt alone, nobody’s until the miracle happened in my life and I met the Savior Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),personally at the age of 18 years. Only when my life take on meaning and I

began to understand the things around me that until then I did not understand and were troubled. Then another suffering I had was the inability to understand why there are so many poor and sick people. It took years of research and daily questions until I got married, matured, and studied the Bible, God’s Word, with my husband. It was always in my mind that if we all shared what we had, there would be no poor people because many of us have things and money in addition to what we need. I have noticed that many do not differentiate between needs and desires, which is why there is a global imbalance. These two passages from the Bible, among many others, speak so clearly about how we should be and how we really are.
•“Lay not up for yourselves treasures upon earth, where moth and rust doth corrupt, and where thieves break through and steal: but lay up for yourselves treasures in heaven, where neither moth nor rust doth corrupt, and where thieves do not break through nor steal: For where your treasure is, there will your heart be also.
”Matthew 6: 19-21
•Undoubtedly, godliness (faithfulness) accompanied by contentment is a great gain. For we have brought nothing into the world, neither can we take anything out of it. But if we have what to eat and what to wear, it will be enough for us. Those who want to get rich, on the contrary, fall into temptation, snare, and many reckless and harmful lusts, which plunge men into ruin and perdition. For the love of money is the root of all evil; and some, when they had gone after her, had gone astray from the faith, and pierced themselves through with many sorrows. ”
1 Tim. 6: 6-10
I got married in 2003 and come in Graz, Austria because my husband been here since 1989. Although we don’t have many people in Romania and home, our soul is where we have many friends, all over Romania and many invitations to visit them but for that children are still small and expensive roads we walk very rarely or almost not at all. I feel rich to have such friends from different social categories, of different faiths, but we are united by love and friendship. What is interesting is that many friends who travel or stay abroad on the way to Romania stopped at us to rest for a few days. I scolded them: well, you come here with such a small car, you don’t know that my cellar is full and where I put all the gifts I want to send in Romania to those in need. Many of them are involved in missionary (and) relief work, and we have been working together for years with good results because they are righteous people and I really share them with the poor. This work brings you a lot of joy, but sometimes sadness and problems. Many people leave me requests for help and do not want to understand that me and the team I work with can not cope with all the cases that are in Romania, plus we do not have the necessary time, we have our families and our responsibilities. No one can engage in a work non-stop and especially when the time is low for everyone.We all have 24 hours a day, no one has more. In the first place we have family and children with whom I spend a lot of time, we learn the Romanian language and we have many activities together and in free time that I don’t have much but I do, I like to write and read. Why did I say I do it because I always hear the expression: I don’t have time and I wonder but who has time? No one, because we make time and if we really want something then we will get and make time for the things we love. I printed a book
„Golden Words for Golden Souls”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ which I am republishing now at another publishing house because in the book there are some things that are no longer correspond to reality. I printed this book to help an association in Romania to sell the books to those in need of financial support, but the association now does not have so many activities, plus now I am working on new projects where I want to invest both financially as well as material. I would also like to change some of the teachings and ideas in the book, such as the name of the Savior. I like to use the original name because I am Jewish and I love this name: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), meaning Yeshua is Salvation and Mashiach, the Anointed One. This is a longer topic, we will discuss it another time or we can study it together with our Jewish friend from Cambodia, Eduard Claudiu Moisă:
https://www.facebook.com/
Eduard Claudiu Moisa with whom it is a pleasure to discuss the originals of the Bible. (Here is another story about how we met him, how we sent packages to Cambodia (here you can read more about this topic:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924
and how my husband has a plane ticket to go there in September 2020 to see them needs there and get even more involved. It’s a beautiful story with the campaign for Children in Cambodia. Open HERE: https://www.facebook.com/donate/206239683775366/
Please don’t start with statements like that: they are quite poor in Romania and what do we have to do with the children in Cambodia, as if they were not people, some people put the problem wrong. It is sad to think so, especially that everyone helps where he is called and everyone helps with what he can and when he can. The poor are poor regardless of religion or nationality. Free yourself from these prejudices to make a difference between people. We will talk more on this topic soon, but today I went a little further with the testimony that was actually thought of at first as a simple article about which means to feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN and I touched on several unplanned topics.
Oh, remind me to tell you about my book „Heartfelt Advice for Those Who Want to Learn” or „1000 Things Anyone Should Know” There would be a lot to share and I would be glad to know that someone reads and has learned something from all these life stories.Probably for some it will be too much to read and for others a beautiful reading, a smile on the face and maybe a welcome help. I also finished the second volume of the book but I didn’t manage to print it and I started some more books but I’m moving forward like a snail because I’m involved in the association’s projects, social, cultural and educational projects, but I’m not complaining because as I told you in the article previous

Publicată de Angela Peschir & Team pe Luni, 4 mai 2020

all things have their time. And the other volunteers from the association are special people (I don’t remember their names because I want to ask them first, to ask their permission) who are teachers in Austria, some have families with many children, others are simple people but with a big heart, each different but we had the same vision and that’s important, different but together for better or worse. At the association we had and received volunteers from all religions, Catholics, Orthodox, Evangelicals, Muslims, etc. And I have seen that it is not religion that makes people’s necessarily, but the character and goodness of the heart. We also have supporters, friends who empathize with us who share on Facebook and tell others about us. Those who volunteer for the association also have their own private life, that’s why they help when they can and how they can, and everyone must understand that we are not an organization who pay the employees.
In Austria, the country of associations, there are many organizations that do many beautiful and wonderful things for people but have paid employees even if their services are free. On this occasion, I want to thanks all the collaborators, members and friends of the Association and especially for every SHARE for we do not often know what a miracle a distribution can do. It happens that you give a SHARE and someone to see and donate for a charity, to solve exactly the problem of another person who may suffer or is hungry, may be sick and in need of treatment, may suffer like me that he has no space to carry out their activity, etc. And as I told you at the beginning around 2003 I was going to the flea market (Flohmarkt is in German,) and people were nice and gave me many things, some for free, others I bought at low prices, beautiful new things for children and adults. Then I would take them home, select them, wash them and pack them for Romania. After my babies were born, people gave me many things because they knew I had many children. Some appreciate me for it, others ask me ironically, “But how many children do you want to make it? „. I would answer more, but education and common sense do not leave me, I answer only: „I do not make children, I do not know how to make children, I receive them, they are heavenly gifts and great blessings for me, it is my wealth.”
I could tell you about my children for days, but today we have another topic. My only concern is about my little girl Arielle Elisabeth who will turn 11 this year.

For two years I went to the hospital every month and also a few months later she was hospitalized where she was tested and given antibiotic infusions. The reason that he had a fungus in his throat. Then I gave up the appointments and hospitalizations at the hospital and continued the checks to a lung doctor who said he had an onset of asthma and now in April 2020 he told me that the lungs are ok and he recommended me to go for a special neck test. I just made a film around her neck called MRI (Nuclear Magnetic Resonance) and the result is positive, he said he has nothing 🙁 My anxiety is that my little girl doesn’t have until now a diagnosis and a concrete treatment. Nobody knows what she has. I don’t know what to give her when I hear her sneezing in her throat and she can’t breathe or speak normally. She can’t make expensive everything she feels in her throat and the noise in her throat bothers her. I can’t tell in words how a mother feels when she has to take her child in her arms at night and take her to another room because she can’t sleep from the sound of itching in her throat. Next week we will go to Vienna because in Graz for 2 years this problem has not been solved and I can’t wait, I can’t wait. Pray for us to receive a proper diagnosis and treatment so they can go to school without calling me to ask me what your child has that bothers them in class 🙁 Regarding the earthly riches that many covet for me personally, I do not even have a small fortune in my name and I do not want earthly riches, because I am already very rich, I have many heavenly riches and I have enough.
Many nice people from all nations (there are many nations here in Graz and I have many Turkish neighbors… another story) came to me with respect and I wondered if I recive things because some who do not receive or see this as humiliation. Even in flea markets, especially since there are many in Graz (here is the list https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz with them for those who are interested) there are many people, poor or rich who do not go either that they are ashamed to see others, for various reasons, and not a few. It depends on how you see it, one thing for you can be a blessing and another for a curse. How is your heart like this and you see all the things around you. A good person will see all the positive, beautiful things and will find opportunities to enjoy everything small around him but a person with a bad heart will see everything negatively and you will be dissatisfied always. I saw all this as a blessing and I thanked them and told them that I would pass it on to other because I have enough for my children and I do not want to fill my house and they were happy that they knew I would send them to Romania. When I had no place in the house or in the basement, I rented a garage where I was collecting aid for Romania. For years my husband and I would go to people’s houses, take things and take them to the garage and then my husband put everything in the van and drop them to Romania. It was hard, it was a big expense but we enjoyed doing something good and useful.When you see those eyes filled with tears of gratitude and happiness, when you receive sincere messages and when you know that someone is sleeping happily because of you, you don’t need more wealth like this. My husband worked in assembly and had a normal salary, I was a housewife at home with the children, so financially we were not so well but Adonai Elohim (Lord God) took care of us. Then my husband went to a security and guard company where he had to take care of the building on Grenadiergasse in Griesplatz, the former art school in Graz. There Elohim (God) got in the way of a good-natured engineer, like many Austrians in fact, from Graz City Hall, who was very impressed with what we were doing and said to my husband:
„How, you pay the garage to collect things for Romania, at your own expense you take them from people’s houses and take them to Romania, you invest so much time and love in everything you do (praise is excluded, I only repeat his words) you spend money for the needy in Romania, you also buy them food, baby diapers, etc. in addition to the many gifts you collect at the garage, it is something to be admired and appreciated! ”. After a few days, he came to my husband and gave him the keys and said, “Look, this building is yours, take care of it, there are valuable paintings inside and I am responsible for everything. Until the mayor’s office decides what to do with it, you can use it for charitable purposes.
One day a team came and was also the mayor of Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl and my husband asked him but what are you doing with this building and he answered we still don’t know and that was for our own good so we could use it for as long as possible. It was a great blessing that big and spacious space where we also can put furniture, washing machines, refrigerators, children’s bicycles, etc. Even if everything seems good and beautiful, transport to Romania was always a problem. Because if friends came and filled their cars, it was one thing, but if we wanted to send a shot or a big car, it was already a problem, big expenses that no one had to cover. We went and gladly took them from people’s homes for FREE (others made it a business, bravo to them, each with his mission, his job, we can’t all have the same calls and we don’t have to be envious those that go well because there is space under the sun for everyone) and I took them to the warehouse but then there was a lot of work with loading and unloading furniture, washing machines, refrigerators, etc. then organizing the transport, then other costs and costs. You couldn’t let the driver go until you made sure the man had food and everything he needed on the road. Plus, so much can happen on the road and you can’t be without a penny, if something or other unforeseen expenses occur. My husband worked, our family was enlarged and on the weekends he could not go to Roumania to take them and it was necessary to enlarge the team, volunteers who understand what a mission and generosity work means. Because the drivers always had problems at customs,

we had to ask each other to prepare the necessary documents for transport.
In one night when a truck was about to leave for Romania, our friends from Graz City Hall called at night to a church in Graz and asked them nicely to prepare our documents. After a few days, they came to our house and said: “This is not good! You have to work with documents, you can’t send trucks to Romania without documents and we can’t walk at night to solve the documents for transport. Even if we organized everything during the day, it still happened that the car was delayed or we did not meet the time for loading and it was always difficult for us to bother others to send the transport with proper documents. These wonderful people from Graz City Hall (I don’t give them their name because I have to ask their permission first) have done all the paperwork for us and we thank them very much until today we are grateful to them. They were happy to see many books in our house and asked us what we do with them and if we read them. I told them that I had read 90% of them and they are our heritage for children. They asked us what you were doing with them because there were books in all the rooms, not just in the living room. We simply replied, „If we don’t have room for books in our house, then we’ll open a library!” and that happened a short time after our conversation.
The opening of the intercultural library in Graz was a necessity and an important step because people already came to our house to borrow books, they missed reading a book in their mother tongue and I always had a small baby who had to be breastfed and even if we are welcoming guests, you can’t receive all the people from the street in your house all day. We are not afraid of thieves because they have nothing to steal from us except the books that are all our wealth and those if they steal them from us we are not upset. The library contains secular and Christian books in 3 languages, English, German and 80% in Romanian books of inestimable value. Our home is a state home, although many ask us why you did not make your home if you have been in Austria for so many years, at least for children. Everyone says and thinks in their own way and we follow their advice, but we have other principles and other visions. First of all, a state house in Austria is like your house, it’s just that your name is not written on that document, but what makes you happy is that your name is written on the document or not, you still sleep, you you can enjoy it, it doesn’t warm me at all whether my name is written or not. From a state house no one ever throws you out, even if the children grow up and your house is with two or four rooms and you are alone, they do not come to say to move to a smaller house, because this big they want to give to a larger family. The Austrian state is a social state and they think a lot about people and they have the concept that a person is taught in his place where he lived a life and how to move him from there, it would be like taking his life. ((this is another story, on another occasion we will talk about this in detail). In 2014, after over 10 years of voluntary field work, I opened the association:
Angela, Association for the support of Romanians which one at the advice of volunteers who saw an obstacle in this name, thought that people will not help us if they will see a personal name there and will link all things to that name. I think that these prejudices are not good because people saw who we are and what we do, we were not invisible. But because I like to work in a team and listen to advice, I agreed to change my name to Wings of Hope.

Thanks when we expanded our activities and other nations began to join us, not only Austrians, so we decided together with the members of the association to change into a neutral name, to be accepted by all and other peoples and to feel good about us, not to be an association only of Romanians. In many projects we have involved friends from different nations and even practitioners from different countries who stopped by us and joined us, so we changed the name to Austro-Romanian Cultural Center Graz – The Wings of Hope. Opening this association made our work a lot easier in the sense that people with a big heart came to put their shoulder to the wheel and understood the work we do. In addition to charitable projects, I was very involved in social projects, my husband being in Austria since 1989 and I, who was a legal adviser without an official diploma, listened to everything my husband discussed on thephone and learned every day what integration means, what new laws have been passed, etc. My purse was and is a purse different from other women’s handbags, it’s full of diaries, notebooks, brochures and all sorts of things from AZ because I always think that maybe someone needs something and I have to give it to them, then I think of my children to have a patch if needed or a hair clip for girls or you wonder what other bastard is going through my head. In addition, I had the extra baby backpack with everything needed for a baby. I like to have simple evangelistic pamphlets in my purse without any religious overtones if Adonai Yeshua (the Lord God) gets in the way of people interested in the truth and in addition I had information pamphlets from various institutions and organizations and other flyers related to the events from Graz.
Now I don’t have so many because I studied them and I made personal contact with many institutions and organizations in Graz and now I have all this information in my head and I receive the events by email and post them on these facebook pages mentioned above up. Much has changed since 2003 and technology has advanced a lot. For years, when I, when my husband, went with the people where they had appointments to translate and help them, then from home by email I worked non-stop. Sometimes I even called other friends and asked them to go with others.

Not infrequently, even my older children accompanied some people to translate and help complete some documents. Amena Petra,my oldest daughter, also has a degree in the field, but she still doesn’t work because she doesn’t have the time. In addition, I received daily messages on Facebook: „Mrs. Angela, can you tell me what this law is like?” „I heard a new law has been passed” or „Mrs. Angela I have only one question” and she would send you a sausage to take you an hour to understand what problems she was facing. I tried to answer everyone with love and respect, but when they were already calling me on the phone and writing to me on Facebook all day, I didn’t know which one to answer, so I said it wouldn’t work. I wrote up the PERSONAL ACCOUNT profile and I created this page to write here so I can have some peace. Even if it seems strange but I do not accept requests just for the sake of having many friends to be famous or I know what others reasons have for liking to have many friends just for the sake of making a name for themselves. And now they keeps writing to me and I apologize that I can’t answer them all but when I open facebook I first want to answer to friends and that’s why I created this page so that I can continue to help only within the time available.
Thanks for understanding!
Only in 2018 I get the idea for everyone to sign for each free service and emails with a lot of information from the Association. I have hundreds of lists gathered in the archive and I’m sorry I didn’t get the idea sooner that I would have entered the record book.
We walked for a long time in Graz to the Synagogue but now we gladly go to a small gathering of Austrians in Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, because those here empathize with us in the charitable work in which we are involved and as I was saying we have enlarged our team and we have beautiful connections and places all over Graz where people give us dear things for Romania. The only problem is only the transport, which is often very expensive, but if someone has it in their heart, they can make a small donation to this account and we will send them the proof by email of what we did with the money.

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK

IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

Our association is apolitical, areligious and without any support from the Austrian or Romanian state. I worked and worked side by side with anyone who has a good heart, regardless of religious belief. We support ourselves and the donations we receive cover only a small part of the transport costs, we have to put the rest as much as we can, as far as possible. On this occasion, I would like to thank the members, volunteers and friends. As I told you above, this beautiful work brings you a lot of joy both by the fact that you give and when you receive positive feedback, when you receive messages of thanks from those who enjoy everything you have given them.
These days I received a picture of thanks: „I gladly wear the sweater from you!” and it was with a beautiful smile in the picture that it was so dear to me.Of course, I didn’t recognize the sweater because honestly, when I receive clothes, people are nice and show me that there are many beautiful things, my size, and I smile and thank them. I don’t tell everyone that I pass them on. Some neighbors are nice and come to my door and leave them there, others knock on the door and ask me if I want them and others leave me a message. Many people think that if I have many children, I also need a lot of things, but this is not the case, because I prefer to have a few and what is strictly necessary than a lot to clean all day and not have room in the clothes house. I often carry bags of clothes in the basement, either I receive them or they stay small from my children. Don’t take it for granted that it’s just my life story that I want to share with you. Everyone has their own story and we humans are like flowers that open in front of others or close. When you open up, you run the risk of being attacked, judged, misunderstood , but you also have joy because you know that it is useful for some to read you and even enjoy your experiences or for some you can be a role model or an example as a family in Vienna that I always think of with respect and admiration.

A transport company from Vienna, weekly sends whole trucks of food, clothes and things to Romania, meaning their earnings from the company go to charitable projects. At the moment I don’t know them so well and I can’t afford to give them their names here, but I tell you that I see every day on the group, on the phone how whole trucks arrive from them in Romania to those in need and that’s such great joy for me that I can’t describe you in words. I pray for them that I know it’s not easy, it’s a lot of work, there are a lot of responsibilities and it takes a long time. I know from my own experience that it is not as easy as it seems and not so simple, that is why I admire them a lot and I wish them with all my heart a lot of health and blessing.
I repeat, I am a DROP IN AN OCEAN, a grain of sand, a leaf fallen and carried by the wind and sometimes trampled by careless passers-by, a shadow, a mystery but at the same time a joy and a blessing for all who know how to enjoy the simple and beautiful things. I saw the miracles of Elohim (God) in this work, I saw them in my life and in my family, that’s why I go forward through faith, hope and strength because everything will be good and beautiful. I’m not perfect, I’m not the best mother or the best wife, but I like to learn every day, I’m a self-taught person and I like to work with people even if sometimes this is the hardest thing in the world. Someone told me that he preferred to work eight hours in a factory, to finish his work and go home, to have nothing to do with anyone, no stress and no problems. But you, Angela, in the middle of people need a lot of patience, attention and a lot of time and that’s not easy. Do what you can and as much as you can because you know very well that the path to failure is to seek to please everyone. Don’t waste your energy trying to thank everyone that you won’t succeed.

Always think of those who support you, work with honest people, keep your faith strong and always dare more and more. Don’t give up on your dreams, you have people as they are because you will always meet good people, bad people, strange people, wonderful people, people and people but you stay the same and don’t forget that good people attract, meet and stay Together Forever. If someone empathizes with us and wants to support this work can make a donation to this account but specify FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) because I will take every generous gift from my heart and make a list of every penny.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW Please email us at romaniidingraz@yahoo.com if you do not want to put your name on the list and want to remain anonymous. Also, if you make a donation, we are honored to conclude a sponsorship contract with you, to place the advertisement from your company or association on our blog page
https://romaniidingraz.wordpress.com and on the website www.insulaekklesia.ro
where we have many subscribers, as well as on the pages of our friends, over 50 facebook pages and groups on facebook. Thank you from the bottom of my heart and don’t forget that any SHARE matters! Share this article because I am sure we will find solutions to develop these projects and do beautiful things together. Every donation matters, no matter how small, because little by little a whole is made! And because we already have a few sponsors for this big step, I dared to write my story, our story. I look forward to your feedback at romaniidingraz@yahoo.com

05.05.2020 Graz, Austria Angela Island Ekklesia, Angela Peschir

#Mission,#Church,#AngelaPeschir,#projectsGraz,#generosity,#donated,#involved,#thoughts,#CategoriesBiographies,#Campaigns,#Events,#news,#MyFamily,#Information,#Testimonials,#experiencesTags,#involved,#help,#humanitariancampaigns,#withandforRomanians,#donate,#donatenow,#donateforanoblecause,#bewithus,#beasupport,#mothers,#sufferingmothers,#nobecareless,#formoms,#mystory,#storiesfromthediaspora,#soulprojects,#Grazprojects,#RomaniansinGraz,#childrenshealth,#supportme,#Articlenavigation,#DoyoubelieveinGod?,#Until

 

 

 

O poveste de viată în care poți să fi și tu o piesă importantă!

Bine v-am (re)găsit!
Acestea sunt doar câteva din paginile noastre de facebook și ca să înțelegeți
mai bine proiectele noastre dați click pe fiecare link și aruncați o privire. Mulțumim din inimă pentru timpul acordat!
Mulți, când văd paginile noastre de facebook, proiecte realizate cu voluntari, cu oameni deosebiți, zic wow ce multe și frumoase lucruri ați făcut.
Desigur că e de apreciat și de admirat oferirea de servicii, cunoştinţe şi abilităţi, dăruirea, talentul si timpul acordat unor astfel de proiecte.
Voluntariatul nu e o muncă usoară pentru că el se desfăsoară pe lângă familie, serviciu si atâtea obligatii si chiar dacă el e realizat în timpul liber de multe ori acel timp liber nu prea îl avem si pentru al avea trebuie să facem sacrificii…
De aceea mereu mă închin cu respect celor care mi-au fost alături și au rămas până la capăt.
Sunt foarte conștientă că nu a aș fi putut realiza nimic dacă nu aveam persoanele potrivite, circumstanțele favorabile și binecuvântarea lui Elohim (Dumnezeu).
Multi din prietenii mei mă încurajează și asta îmi dă puteri să merg înainte căci ei cunosc proiectele mele personale care niciodată nu vor apărea pe facebook si mereu le zic că mă simt ca o picătură de apa într-un ocean.
Unele sunt nevoită să le postez pe facebook pentru a încuraja si pe alți să facă fapte bune.
Altele le postez pentru a ne bucura împreună de poze frumoase care rămân in amintirea noastră mulți ani de acum încolo.Pozele sunt cele mai frumoase amintiri si ele ne aduc aminte de oameni frumosi , de proiecte minunate si de locuri interesante.Asociația noastră in scurtă vreme va avea un spatiu nou si de cel vechi ne vom aduce aminte cu drag uitându-ne pe poze…
Unele articole trebuie postate să vadă sponsorii si colaboratorii că acel sprijin, fie mic sau mare a fost folosit pentru scopul cu care a fost donat.
Zilele acestea am primit o donație un computer si am postat si mulțumit donatorului dar când se deschide vama vom posta din nou unde a ajuns acel computer, la cine l-am donat mai departe.
E importantă această transparentă ca să putem lucra mai bine si eficient si cu alti sponsori care vor să se alăture misiunii noastre, să vadă cum lucrăm si să ne cunoască mai bine.
Sunt multe persoane care fac fapte bune și trec neobservate de unii, dar nu de toți, și asta nu e o problemă dacă te laudă sau nu cineva, important e să ai inima mulțumită și sufletul liniștit seara când îți pui capul pe pernă, să dormi cu conștiința împăcată că ai făcut numai bine și rău la nimeni.
Chiar dacă nu poți să mulțumești pe toată lumea, chiar dacă unii te judecă sau au prejudecăți despre tine fără să te cunoască, chiar dacă alții îți mai scot și vorbe rele, astea toate fac parte din viață.
De ce avem două urechi? Pentru că pe una să intre și pe cealaltă să iasă și niciodată să nu le punem la inimă, să nu le lăsăm să ne întristeze sufletul, să ne împiedice, să ne spulbere visele și nici să ne strecoare otravă în minte. E important să avem o viziune clară și să ne urmăm drumul exact ca și în proverbul acela: Căinii latră și ursul își vede de drum și până la urmă ce treabă avem noi cu răutatea sau nemulțumirea unora, e problema lor, e treaba lor și nu a noastră. Comportamentul lor nepotrivit îi murdărește pe ei, le întunecă orizontul și îi face robi ai întunericului pentru că ei sunt călăuziți de frustrările lor proprii și nu de principile luminii și bunătății.
Niciodată nu am putut să mă supăr pe astfel de oameni pentru că ei sunt asa din cauza rănilor pe care le au. Iar dacă aleg să nu se vindece, atunci ii atacă pe ceilalti si îsi aruncă veninul crezând că asa se vor simtii mai bine dar asta e o stare “ de bine” de moment apoi trăiesc mai departe cu durere, frică, slăbiciuni, neîmpliniri, frustati si goi de aceea noi trebuie să avem compasiune pentru astfel de oameni. (asta e deja o altă poveste, cu altă ocazie)
Peste tot ce e negativ trebuie să trecem repede, nu să facem o telenovelă din nimic, nici să le dăm prea multă importanță și nici să le analizam prea mult căci gândindu-ne la ele va apărea întrebarea: Oare e adevărat? Oare de ce a zis așa?… Asta deja mă duce cu gândul la Geneza unde a venit cel rău să îi dea idei Evei: Oare a zis Elohim (Dumnezeu) ?
Există și o latură a problemei când critica e constructivă și atunci trebuie să avem grijă să o luam în seamă și să medităm. Au fost și cazuri când m-am oprit și m-am gândit: Oare de ce a zis așa? Poate îl(o) pot ajuta să iasă din starea invidioasă, răutăcioasă sau frustată și să îi ofer o mână de ajutor. (asta deja e o poveste mai lungă)
Am întâlnit oameni care aveau probleme și pentru că tot se gândeau la ele, acestea i-au împovărat și le-a luat pacea. I-am sfătuit să se roage și să lase poverile la picioarele lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) și să nu le mai ia, căci mulți le duc acolo, apoi iar le iau în spate și își fac singuri mai mari probleme. Problemele sunt ca și pietricele alea micuțe care ne ies în cale și noi trebuie doar să le ocolim, să le luăm în calcul, dar nu să ne lăsăm împiedicați de ele, nici să le vedem probleme mari și să ne lăsăm descurajați. (despre asta vom povesti altă dată că nu vreau să stric dulceața și mierea din povestea de azi)
Ceea ce mă fascinează e faptul că sunt mulți oameni buni în jurul nostru și când ți-i scoate Elohim(Dumnezeu ) în cale se întâmplă minuni, miracole mari…
Citiți AICI:
În toate proiectele acestea durerea mea cea mai mare a fost LIPSA DE SPAȚIU, lipsa de loc să îți desfășori activitatea. Să vină oamenii cu brațe de cărți la tine și să le zici că nu ai loc că e plin peste tot, e cea mai mare durere. Să îți lase mesaj că au lucruri frumoase pentru copii și doresc să le doneze, nu poți să spui că nu ai loc că ți se rupe sufletul să știi că unii le dau din toată inimă și alții nu au ce să îmbrace și chiar au nevoie de ele iar tu să îi refuzi pe motiv că nu ai spațiu… culmea durerii… Desigur că am încercat să nu refuz pe nimeni dar multe lucruri le-am luat cu jumătate de inimă, nu cu bucurie cum mi-ar place să le preiau, pentru că nu știam unde să le mai pun. În pivniță si în balcon era plin, la ușă era plin, locul unde chiar nu am voie să le țin căci ni se dă amendă și nu de puține ori am fost la un pas să primesc amenzi. Plus că am copii și nu pot să le iau spațiul lor de joacă pentru proiectele asociației și așa mai îmi zic câteodată:
„Mami vrem să ne jucăm în balcon când îl eliberezi?”. Mi se rupe sufletul că ei nu înțeleg că noi le trimitem cu drag în România sau uneori vine cineva după ele dar după un timp iar e plin și chiar îmi doresc să le eliberez balconul pentru totdeauna să aibă și ei locul lor de joacă liber și frumos.
Cu părere de rău trebuie să vă spun că au fost cazuri când i-am refuzat mai ales când era vorba de mobilă, mașini de spălat, biciclete sau lucruri mai mari. O plasă, o cutie de haine îi mai faci loc pe undeva cumva, dar lucruri mari voluminoase nu ai unde să le mai înghesui. Zilele acestea am dormit și când m-am trezit sufrageria era plină de haine. M-am uitat nu știam ce e cu ele. Am zis copiilor : “De ce le-ați luat nu știți că nu mai avem loc!”. Când m-am uitat la ele mai cu atenție, erau haine noi-nouțe de la nu știu ce vecină pe care trebuie acum să o caut să îi mulțumesc. Ne iubesc vecinii, ne iubesc oamenii și mereu vin să ne aducă lucruri frumoase dăruite din inimă. Ei vor să ni le dea nouă pentru că suntem o familie mare, dar eu degeaba le spun de multe ori, că am destule lucruri pentru copii că parcă nu aud și iar vin după câteva zile. Depinde de la caz la caz. La primul impuls spun nu am loc, nu îmi mai aduceți nimic dar apoi zic în inima mea: “O sa le pun eu undeva până vine cineva dupa ele” sau mă gândesc că asa cum am rezolvat de fiecare data voi rezolva cumva si acum.
Să vă povestesc pe scurt cum a început povestea aceasta că și așa deja v-am reținut cam mult
Când am ajuns în Austria soțul meu m-a dus la o piață de vechituri de care m-am îndrăgostit. Îmi plăcea să merg, să mă opresc la fiecare masă, să mă uit, să cotrobăiesc, să caut printre lucruri nu neapărat să cumpăr ceva. Pur și simplu mă relaxa mai ales că unii vorbeau cu tine și, cum eu iubesc oamenii, stăteam cu drag să îi ascult. Soțul meu era pe alte rânduri și ne sunam numai daca găseam ceva ca să ne consultăm, în rest câteva ore fiecare era cu treaba lui. De fiecare dată când mergeam primeam lucruri sau unii îmi ziceau: „…uite ia-le pe toate că ți le dau ieftin:”. Eu le ziceam ce să fac cu atâtea lucruri nu am locuință mare și nu vreau să îmi umplu casa cu așa multe lucruri. Îmi arătam respectul față de oferta generoasă a vânzătorului si până la urmă după mai multe discuții îi ziceam :”..uite hai că le iau, le pun în pivniță !” – am o pivniță curată care era tot timpul plină – „și apoi când vin prieteni la noi din Romania le dau lor!”. Și soțului meu îi ziceam de multe ori: „Te rog să nu mai cumperi nimic că nu mai avem loc, nici dacă îmi aduci mobilă de aur nu mai am plăcerea și timpul necesar să o schimb pe a mea, de care sunt mulțumită așa cum e, și dacă o să îmi aduci linguri de aur tot așa o să mâncam cu ele cum mâncam și cu celelalte!”. El e mai cheltuitor ca mine și cumpără uneori prea mult, dar îl înțeleg că ia cu drag pentru copii și e bine într-un fel că e așa, că astfel se echilibrează căsnicia noastră. Ce ne făceam dacă eram amândoi prea cheltuitori, dar cum eu cheltui mai puțin, numai bine că există cineva care are grijă de bani. Acum să nu vă închipuiți că avem așa mulți bani, dar egal că ai mulți sau puțin, e important cum îi chivernisești.
Când investeam în proiectele caritabile primeam înapoi însutit, asta era metoda mea să îi înmulțesc.
Un exemplu de proiect e acesta CLICK AICI:
https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/ (asta e o altă poveste cu alta ocazie)
De multe ori mă distrez cu fetele mari și le zic:
„Ce bine că mama voastră are grijă de bani că ce ne făceam cinci fete la shopping!”. Eu îmi cumpăr foarte puține lucruri, strictul necesar și chiar telefonul care îl am l-am primit de la soțul meu care și-a luat altul și asta nu o zic din mândrie, ci pur și simplu nu îmi trebuie multe lucruri, am de toate, sunt mulțumită cu ce am și mereu mă gândesc la familie, la copii, la proiecte sau la altii necajiti sau bolnavi.Știți cum e inima unei mamei, mereu dăruită pentru puișorii ei, mereu cu gândul la ei să fie fericiți, să aibă o copilărie frumoasă, să se bucure de familia lor și să se simtă bine în casa unde i-a trimis Elohim(Dumnezeu)
Mulți mă apreciază și îmi spun Angela eu nu mă descurc cu unul, spune-mi și mie secretul tău cum te descurci cu șapte?
Nu am nici un secret anume, ci pur și simplu îmi vin soluții pe moment la tot ce fac și asta se datorează formării mele, a cărților citite și a relației mele cu Mântuitorul care îmi dă răbdare, speranță, credință, lumină, înțelepciune și tot ce am nevoie.
Din totdeauna mi-a plăcut să fac economii, să am grijă de bani , să îi calculez bine, să fiu atentă ce cumpăr pentru că se întâmplă să fi în magazin și văzând atâtea lucruri ai impresia că ai nevoie de ele dar în realitate nu ai nevoie de ele.
Nu vi s-a întâmplat să fiți în magazin și să ziceți: „Ce rochiță frumoasă, chiar îmi trebuie pentru săptămâna viitoare!” și când ați ajuns acasă era dulapul plin, de nici nu ați mai avut loc unde să o puneți. (despre asta am scris câteva articole pe site www.insulaekklesia.ro în urmă cu câțiva ani)
În urmă cu 20 de ani eram așa de săracă că țineam zile de post negru fără apă și fără mâncare, numai că nu aveam ce mânca și seara când încheiam ziua mâncam pâine cu margarină sau untură și vegeta. (O să vă povestesc altă dată cu altă ocazie).
De cumpărături și ce mai e nevoie în casă se ocupă soțul și când nu îi ajung banii îi mai dau eu căci știe că eu am rezerve întotdeauna și mulțumesc lui Elohim (Dumnezeu) că nu ne-am certat niciodată pe tema asta. De altfel nu ne certăm deloc și dacă mai apar unele discuții, cum e normal în toate familiile atunci le clarificăm rapid, frumos și fără prea mult tam-tam. Dacă te uiți cu atenție la cuvântul ceartă vei observa două cuvinte “ce” și “artă” adică, ”Ce artă”! Deci noi alegem “ceartă” sau “ce artă”!
E frumos să ai o căsnicie binecuvântată, pace și bucurie în familie. (cu alta ocazie vă voi povestii mai multe cum ne-am căsătorit și cum eu am grija de bani, nu că eu aș fi cocoșul în casă, nici nu se pune problema la noi în felul acesta, plus că noi respectam principiile bibliei:
Yeshua, Capul familiei, apoi soțul, apoi soția, apoi copiii, dar toate într-o armonie frumoasă, cu respect și dragoste unii față de alții).
Pe lângă asta am prieteni buni care îmi fac câte un cadou, exact ce am nevoie la timpul potrivit. Cea care se îngrijește de mine și acum, este mama mea cu care vorbesc zilnic. Ea locuiește în Italia dar ne întâlnim o dată pe an în Romania sau vine la noi. Mai am un frate căsătorit în Austria care are un băiețel minunat și cam asta e toată familia mea. Mi-ar fi plăcut să am familie mare, cumnați, cumnate (am numai una și pot să zic că mă înțeleg bine cu ea), socri sau frați mai mulți, dar dacă nu am neamuri mă bucur că am copii și asta mă împlinește, așa cum am scris odată ASTA E CARIEREA MEA : familia mea.
Mai am în România o bunică dragă, dar e cam departe în județul Harghita, lângă Borsec și câteva mătuși care îmi sunt dragi și un unchi care se bucură de tot ce postez pe facebook.
Tatal meu mai trăieste si e departe de noi , in zona unde e bunica mea.E o poveste complicată căci de când am fost mică mama mea ne-a crescut singură. L-am cautat de multe ori chiar si anul acesta inainte de pandemie.Mai am o soră si un frate din partea tatălui dar ei fac parte din altă poveste lungă si interesantă…
Unele cuti cu povesti le tin încuiate si le mai deschid din când în când pentru a povesti intamplări reale, fapte concrete din care cineva poate să învețe.Altele le țin închise pecetluite, aminti care nu îsi mai au rostul, unele triste si dureroase de care m-am vindecat si eliberat iar altele le voi deschide la vremea potrivită.
Toate aceste valuri m-au călit si m-au format intr-un mod frumos si am învățat să nu judec pe nimeni, să nu mă razbun niciodată si să las totul pe seama lui Elohim (Dumnezeu)
Fiecare om are o poveste si din fiecare poveste putem învăta ceva.Să avem grijă sa nu ii judecăm pe oameni căci noi nu stim inima lor, viata lor si nici motivele de ce sunt asa si nu sunt altfel.Trebuie să avem mare grijă cum vorbim unii cu altii pentru că nu oricine poate fi înlocuit si cel rănit să ramână cu urme grave.Suntem asa de puțin pe acest pamant si de ce să nefacem dureri unii altora când putem sa trăim simplu si frumos.
Legat de relatii s/au scris multe cărti frumoase de aceea eu mereu incurajez cititul cărtiile bune si de folos iar in ceea ce priveste bunătarea si dărnicia astea se învată practicând.
Niciodată un om bogat nu va putea să il inteleagă pe deplin pe un om sărac pentru că nu a fost niciodată sărac si numai cei care s-au culcat măcar o dată în viată cu stomacol gol poate să il ințeleagă pe cel flămând.Cine a stiut să se bucure de orice dar care l-a primit când nu avea nimic va sti să dăruiasca din inima celui in nevoi.Copilăria mea nu a fost una prea fericită si pană la vârsta de 26 de ani când m-am căsătorit am suferit mult din mai multe motive.Primul motiv a fost că familia mea nu e întreagă si deseori m-am simtit singură, a nimănui până când s-a produs minunea in viața mea si
L-am cunoscut pe Mântuitorul Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), în mod personal la vârta de 18 ani.
Abia atunci viața mea a primit sens si am început sa înteleg lucrurile din jurul meu care până atunci nu le întelegeam si mă frământau.Apoi o altă suferință pe care o aveam era neputința de a înțelege de ce există atâția săraci si oameni bolnavi.Această frământare a durat ani întregi de cercetare si întrebări zilnice până când m-am căsătorit, m-am maturizat si împreună cu soțul meu am studiat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
In mintea mea era mereu gândul că dacă toti am împărtii ce avem nu ar mai exista oameni săraci căci multi avem lucruri si bani in plus față de ceea ce avem nevoie.
Am observat că multi nu fac diferența între nevoi si dorințe de aceea e un dezechilibru mondial.Aceste doua pasaje din Biblie pe lângă multe altele vorbesc asa de clar cum ar trebui sa fim noi si cum suntem in realitate.
  • ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”Matei 6:19-21
  • ”Negreşit, evlavia (credinciosia ) însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
  • Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” 1 Tim. 6:6-10
M-am căsătorit în anul 2003 si am plecat in Graz, Austria pentru că soțul meu era aici din 1989.Deși nu avem multe neamuri în România și nici casă totuși sufletul nostru e acolo unde avem mulți prieteni în toată România și multe invitații dar pentru că copiii sunt încă mici si drumurile costisitoare mergem foarte rar sau aproape deloc.
Mă simt bogată să am astfel de prieteni din diferite categorii sociale, de diferite credințe, dar ne unește dragostea și prietenia.
Ce e interesant că mulți prieteni care călătoresc sau stau în străinătate în drum spre România se opreau la noi să se odihnească câteva zile. Eu îi certam : păi cu așa mașină mică vii aici la noi, nu știi că pivnița mea e plină și unde bag eu toate darurile pe care doresc să le trimit în Romania la cei în nevoi. Mulți dintre ei sunt implicați în lucrări misionare (și) de ajutorare și lucram împreună de ani de zile cu rezultate frumoase pentru că sunt oameni corecți și chiar le împart cu drag la cei săraci. Lucrarea asta îți aduce multă bucurie, dar uneori tristețe și probleme. Mulți îmi lasă cereri de ajutor și nu vor să înțeleagă că atât eu cât și echipa cu care lucrez nu putem să facem față la toate cazurile care sunt în Romania, plus că nici nu avem timpul necesar, avem si noi familii și responsabilitățile noastre.
Nimeni nu se poate angrena într-o lucrare non-stop și mai ales când timul e puțin pentru fiecare.Toti avem 24 din 24 de ore, nimeni nu are mai mult. Pe primul loc vă rămâne familia și copiii mei cu care îmi petrec foarte mult timp, învățăm limba română și avem multe activități împreună și în
timpul liber pe care nu prea îl am dar mi-l fac, îmi place să scriu și să citesc.
De ce am zis ca mi-l fac pentru că mereu aud expresia : Nu am timp si mă intreb dar cine are timp ? Nimeni, caci timpul ni-l facem si dacă vrem ceva cu adevărat atunci vom obtine si ne vom face timp pentru lucrurile care le iubim.
Am tipărit o carte “Cuvinte de aur pentru suflete de aur”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ pe care o reeditez acum la o altă editură pentru că în carte sunt câteva lucruri care nu mai corespund cu realitatea.
Această carte am tipărit-o pentru a ajuta o asociație din Romania ca prin vânzarea cărților să beneficieze cei nevoiași de un suport financiar, dar asociația acum nu mai are așa multe activități, plus că acum eu lucrez la proiecte noi unde vreau să investesc atât financiar cât și material.
Aș vrea să modific și câteva învățături și câteva idei din carte cum ar fi numele Mântuitorului.
Îmi place să folosesc numele original pentru că sunt evreică și iubesc acest nume:
Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), adică Yeshua este Mântuirea și Mashiach, Unsul.
Asta e un subiect mai lung, îl vom discuta altă dată sau îl putem studia împreună cu prietenul nostru evreu din Cambodgia, Eduard Claudiu Moisă: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa cu care e o plăcere să discuți din originalele Bibliei. (Aici e o altă poveste cum ne-am cunoscut cu el, cum am trimis pachete în Cambodgia (aici puteți citi mai multe despre tema asta:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924 și cum soțul meu are bilet de avion să meargă acolo în luna septembrie 2020 să vedem nevoile de acolo și să ne implicam și mai mult.
E o poveste frumoasă și cu campania pentru Copiii din Cambodgia.
Deschideți AICI :
Vă rog să nu începeti cu afirmatii de genul că sunt destul săraci in România si ce treabă avem noi cu copiii din Cambodgia, de parcă ei nu ar fi oameni asa pun unii gresit problema.
Este trist să gândim asa mai ales că fiecare ajută unde are chemarea si fiecare ajută cu ce poate si când poate.
Săracul e sărac indiferent de religie sau nationalitate.Eliberați-vă de aceste prejudecăti sa faceți diferente între oameni.
Vom povesti mai mult în curând pe tema asta dar azi m-am cam lungit cu mărturia care de fapt era gândită la început ca un articol simplu despre
ce înseamnă să te simți că o picătură de apă într-un ocean și am atins mai multe subiecte care nu erau plănuite.
Of, aduceți-mi aminte să vă povestesc despre Cartea mea “”Sfaturi din inimă pentru cei care vor sa invete” sau ”1000 de lucruri pe care trebuie sa le stie oricine”
Ar fi multe de împărtasit si eu m-as bucura să stiu că cineva citeste si a învatat ceva din toate aceste povesti de viață.Probabil că pentru unii va fi prea mult de citit iar pentru altii o lectură frumoasă, un zâmbet pe fată si poate un ajutor binevenit.
Am terminat și volumul 2 al cărții dar nu am reușit să îl tipăresc și mai am începute niște cărți dar înaintez ca melcul pentru că sunt implicată în proiectele asociației, proiecte sociale, culturale și educaționale, dar nu mă plâng căci așa cum vă povesteam în articolul anterior
toate lucrurile își au vremea lor.
Și ceilalți voluntari de la asociație sunt oameni deosebiți (nu le amintesc numele pentru că vreau mai întâi să îi întreb, să le cer permisiunea) care sunt profesori în Austria, unii au familii cu mulți copiii , alții sunt oameni simpli dar cu suflet mare, fiecare diferit dar aveam aceeași viziune și asta e important, diferiți dar împreună la bine și la rău.
La asociație am avut si am primit voluntari din toate religiile, catolici, ortodocși, evanghelisti, musulmani, etc. si am văzut că nu religia face omul neapărat ci caracterul si bunătatea inimii.
Avem și simpatizanți, prieteni care empatizează cu noi care dau share pe facebook și spun și altora despre noi.
Cei care sunt voluntari la asociatie au si ei viața lor privată de aceea ajută când pot si cum pot, iar fiecare trebuie să fie înțelegător că nu suntem o organizație cu angajați plătiți.
În Austria, țara asociațiilor, sunt multe organizații care fac multe lucruri frumoase și minunate pentru oameni dar au angajați plătiți chiar dacă serviciile lor sunt gratuite.
Vreau să le mulțumesc cu această ocazie tuturor colaboratorilor, membrilor și prietenilor   Asociației
și mai ales pentru fiecare SHARE
căci nu știm de multe ori ce minune poate face o distribuire. Se întâmplă să dai un SHARE și cineva să vadă și să doneze pentru o lucrare caritabilă, să rezolve exact problema unei alte persoane care poate suferă sau e înfometată, poate e bolnavă și are nevoie de un tratament, poate suferă ca mine că nu are spațiu să își desfășoare activitatea, etc.
Și cum vă povesteam la început cam prin 2003 mergeam în piața de vechituri (Flohmarkt e pe limba germană, iar tradus ar însemna, piață de purici) și oamenii erau drăguți și îmi dădeau multe lucruri, unele gratis, altele le cumpăram la preturi mici, lucruri noi frumoase de copii și adulți.
Apoi le duceam acasă le selectam, le spălam și le împachetam pentru România. După ce au venit copilașii mei pe lume, oamenii îmi dădeau multe lucruri că știau că am copii mulți.
Unii mă apreciază pentru asta, alții mă întreabă ironic „Dar cați copii vrei să faci? „. Le-aș răspunde mai multe, dar nu mă lasă educația și bunul simt, le răspund doar atât:
„Eu nu fac copii, eu nu știu să fac copii, eu îi primesc, sunt daruri cerești și mari binecuvântări pentru mine, e bogăția mea”.
Despre copiii mei as putea să vă povestesc zile întregi dar azi avem un alt subiect.
Singura mea îngrijorare este cu privire la fetița mea Arielle Elisabeth care va împlinii anul acesta 11 ani.Timp de doi ani am umblat lună de lună la spital si tot la câteva luni era internată unde i se făcea analize si i se dădea perfuzii cu antibiotice pe motivul că ar avea o ciupercă in găt.Apoi am renuntat la programările si internările de la Spital si am continuat controalele la un medic de plamâni care a zis că are un început de astmă iar acum în Aprilie 2020 mi-a spus că plămânii sunt ok si mi a recomandat să merg la un control special la gât.Tocmai i-am făcut un film la gât numit RMN ( Rezonantă magnetică nucleară ) si rezultatul e pozitiv adică a zis că nu are nimic 🙁 Nelinistea mea e că fetița mea nu are până acum un diagnostic si un tratament concret.Nimeni nu stie ce are.Nu stiu ce să îi dau când o aud că hârcâie în gât si nu poate să respire si nici să vorbească normal.Nu reuseste să scumpe tot ce simte că are in gât si mereu o deranjează zgomotul din gât.Nu se poate povesti în cuvinte ce simte o mamă care noaptea trebuie să îsi ia copilul in brațe si să îl ducă în altă cameră că nu poate dormi de zgomotul hârcâielii din gât.
Săptămâna viitoare vom merge la Viena căci la Graz timp de 2 ani de zile nu s-a rezolvat aceasta problemă si eu nu mai am rabdare, nu mai pot astepta.
Rugati-vă pentru noi să primim un diagnostic si un tratament adecvat să poată să meargă la scoală fără ca să mă sune să mă întrebe dar ce are copilul dvs că deranjează in ore 🙁
Legat de avutiile pământesti după care multi râvnesc eu personal nu am nici măcar o mică avuție pe numele meu și nici nu îmi doresc bogății pământești, căci sunt foarte bogată deja, dețin multe bogații cerești și îmi ajunge.
Mulți oameni drăguți de toate națiile (aici în Graz sunt multe națiuni și eu am mulți vecini turci …o altă poveste) veneau la mine cu respect și mă întrebam dacă primesc că știau că sunt unii care nu primesc sau văd asta ca o umilință.
Chiar și în piețele de vechituri, mai ales că sunt multe în Graz (aici e lista https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz cu ele pentru cei care sunt interesați) sunt mulți oameni, săraci sau bogați care nu merg fie că le este rușine că îi văd alții, fie din diferite motive, și nu puține.
Depinde fiecare lucru cum îl vezi, un lucru pentru tine poate fi o binecuvântare iar pentru altul un blestem.
Cum iti este inima asa si vezi toate lucrurile din jurul tău.Un om bun va vedea toate lucrurile pozitive, frumoase si va găsi oportunităti să se bucure de orice lucru mărunt din jurul lui dar un om cu inimă rea va vedea totul negativ si va nemultumit mereu.
Eu vedeam toate acestea ca o binecuvântare și le mulțumeam și le spuneam că le dau și eu mai departe că am destule pentru copiii mei și nu vreau să îmi umplu casa și ei se bucurau că știau că le voi trimite în Romania.
Când nu am mai avut loc nici în casă și nici în pivniță am închiriat un garaj unde adunam ajutoare pentru România.
Ani de zile soțul meu și cu mine mergeam la casele oamenilor, luam lucruri și le duceam la garaj apoi soțul meu le ducea în România. Era greu, erau cheltuieli mari dar ne făcea plăcere să facem ceva bun și de folos.
Când vezi ochii aceia umpluți de lacrimi de mulțumire și fericire, când primești mesaje sincere și când știi că cineva se culcă fericit datorită ție nu îți trebuie mai mare bogăție ca și aceasta.
Soțul meu lucra în montaj avea salar normal, eu eram casnică acasă cu copiii, deci financiar nu stăteam așa bine dar Adonai Elohim (Domnul Dumnezeu ) ne purta de grijă. Apoi soțul meu s-a angajat la o firmă de securitate și pază unde trebuia să aibă grijă de clădirea de pe strada Grenadiergasse în Griesplatz, fosta școală de artă a orașului Graz. Acolo Elohim (Dumnezeu) i-a scos în cale un inginer cu suflet bun, cum sunt mulți austrieci de fapt, de la primăria orașului Graz care a fost foarte impresionat de ceea ce facem noi și a zis către soțul meu:
„Cum, voi plătiți garajul ca să adunați lucruri pentru România, pe cheltuiala voastră le luați de la casele oamenilor și le duceți în România, investiți atâta timp și dragoste în tot ce faceți (sunt excluse laudele, redau doar cuvintele lui) cheltuiți bani pentru cei nevoiași din România, le mai cumpărați și alimente, scutece la copii, etc. pe lângă atâtea daruri ce adunați la garaj, este un lucru de admirat și apreciat!”.
După câteva zile a venit la soțul meu și i-a dat cheile și a zis: „Uite clădirea asta e a ta, ai grijă de ea că sunt înăuntru picturi de valoare și eu sunt responsabil de tot.
Până primăria vă decide ce va face cu ea tu poți să o folosești pentru scopuri caritabile”.
A venit într-o zi o echipă și era și primarul orașului Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl și soțul meu l-a întrebat dar ce faceți cu aceasta clădire și el i-a răspuns încă nu știm și asta a fost spre binele nostru ca să putem să o folosim cât mai mult timp.
A fost o mare binecuvântare acel spațiu mare și încăpător unde aveam loc și de mobilă, mașini de spălat, frigidere, biciclete pentru copii, etc.
Chiar dacă totul părea bine și frumos totuși transportul spre România era mereu o problemă. Căci dacă veneau prietenii și le umpleau mașinile era una, dar dacă doreai să trimiți un tir sau o mașină mare deja devenea o problemă, cheltuieli mari care nu avea cine să le acopere.
Noi mergeam și le luam cu drag de la casele oamenilor pe GRATIS (alții au făcut din aceasta o afacere, bravo lor, fiecare cu misiunea lui, cu treaba lui, nu toți putem să avem chemări la fel și nici nu trebuie să fim invidioși pe cei care le merg bine căci este loc sub soare pentru fiecare) și le duceam la depozit dar apoi era multă muncă cu încărcatul și descărcatul mobilei, mașinilor de spălat, frigiderelor, etc apoi organizarea transportului, apoi alte costuri și costuri.
Nu puteai să îl lași pe șofer să plece până nu te asigurai că are omul mâncare și tot ce are nevoie pe drum. Plus că pe drum se pot întâmpla atâtea și nu poți să fii fără un bănuț la tine, dacă intervine ceva sau alte cheltuieli neprevăzute. Soțul meu lucra, familia noastră era mărită și în weekend nu mai putea să meargă în țară să le ducă și a fost nevoie de mărirea echipei, de voluntari care înțeleg ce înseamnă o lucrare de misiune și dărnicie. Pentru că la vamă șoferii mereu aveau probleme a trebuit să cerem de la unul și altul sa ne întocmeasca documentele necesare pentru transport.
Într-o noapte când trebuia să plece un tir către Romania prietenii noștri de la primăria orașului Graz au sunat noaptea la o biserica din Graz și i-au rugat frumos să ne întocmeasca documentele.
După câteva zile au venit la noi acasă și au zis: “Așa nu mai merge! Voi trebuie să lucrați cu acte, nu puteți trimite mașini către România fără documente și nici noi nu putem umbla noaptea sa rezolvăm actele pentru transport.
Chiar dacă noi organizam totul ziua totuși se întâmpla să întârzie mașina sau să nu ne încadrăm cu timpul pentru încărcat și nouă ne era greu mereu să îi deranjam pe alții pentru a trimite transportul cu acte in regula.
Acești oameni minunați de la primăria orașului Graz (nu le dau numele că trebuie mai întâi să le cer permisiunea) ne-au făcut toate actele și le mulțumim frumos până în ziua de azi le suntem recunoscători.
S-au bucurat să vadă în casa noastră, multe cărți și ne-au întrebat ce facem cu ele și dacă le-am citit. Le-am zis că 90 % le-am citit și că ele sunt moștenirea noastră pentru copii. Ne-au întrebat ce faceți cu ele căci în toate camerele erau cărți, nu numai în sufragerie.
Noi le-am răspuns simplu: “Dacă nu o să mai avem în casa noastră loc pentru cărți atunci o să deschidem o bibliotecă !” și asta s-a întâmplat după un timp scurt de la conversația noastră.
Deschiderea bibliotecii interculturale din Graz a fost o necesitate si un pas important căci oamenii deja veneau la noi acasă să împrumute cărți, le erau dor să citească o carte în limba maternă și eu mereu aveam bebeluș mic care trebuia alăptat și chiar dacă suntem primitori de oaspeți nu poți să primești toată ziua toți oamenii de pe stradă în casa ta. De hoți nu ne temem că nu au ce să ne fure decât cărțile care sunt toată averea noastră și alea dacă ni le fură nu ne suparăm
Biblioteca cuprinde cărti laice si crestine in 3 limbi engleză, germană si 80 % in limba română (Bibliotecă românească in Graz )  cărti de o valoare inestimabilă.
Locuință noastră e locuință de stat deși mulți ne întreabă cum de nu v-ați făcut casă dacă sunteți de atâția ani în Austria, măcar pentru copii. Fiecare zice și gândește în felul lui și noi le respectam sfaturile, dar noi avem alte principii și alte viziuni. În primul rând o locuință de stat în Austria e ca și cum ar fi casa ta, doar că nu e numele tău scris pe acel act dar cu ce te încântă că e scris pe act numele tău sau nu, tot așa dormi, tot așa te poți bucura de ea, nu mă încălzește cu nimic să fie numele meu scris sau nu. Dintr-o locuință de stat nu te dă nimeni afară niciodată, chiar daca copii cresc și locuința ta e cu doua sau patru camere și ești singur, ei nu vin să zică să te muți la o locuință mai mică, deoarece aceasta mare vor să o dea la o familie mai numeroasă. Statul austriac e un stat social si se gândeste mult la oameni și au conceptul că omul e învățat în locul lui unde a trăit o viață și cum să îl muți de acolo, ar fi ca și cum i-ai lua viața. (asta e o altă poveste, cu altă ocazie vom povesti și despre asta în amănunt).
În anul 2014 după peste 10 ani de muncă voluntară pe teren am deschis asociația:
Angela, Asociație pentru sprijinul românilor care apoi la sfatul voluntarilor care vedeau o piedică în acest nume, se gândeau că oamenii nu o să ne ajute că vor vedea acolo un nume personal și vor lega toate lucrurile de acel nume.
Eu cred că aceste prejudecați nu sunt bune căci doar oamenii vedeau cine suntem și ce facem, nu eram invizibili. Dar pentru că îmi place să lucrez în echipă și să ascult sfaturile am acceptat să schimbăm numele în Aripile Speranței Graz   apoi când ne-am extins activitățile
și au început să ni se alăture și alte națiuni, nu numai austrieci, atunci am hotărât împreună cu membrii asociației să schimbăm într-un nume neutru, care să fie de toți acceptați și din alte popoare și să se simtă bine la noi, să nu fie o asociație numai de români. În multe proiecte avem implicați prieteni din diferite națiuni și chiar practicanți din diferite țări care au poposit la noi și s-au atașat de noi, astfel am schimbat numele în
Deschizând această asociație ne-a ușurat foarte mult munca în sensul că au venit oameni cu suflet mare să pună umărul și au înțeles lucrarea care o facem.
Pe lângă proiectele caritabile eram implicați mult în proiecte sociale, soțul meu fiind din 1989 în Austria și eu care eram un consilier juridic fără diplomă oficilă, trăgeam cu urechea la tot ce discuta soțul meu la telefon și învățam zi de zi ce înseamnă integrarea, ce legi noi s-au dat, etc.
Poșeta mea era și este o poșetă mai altfel decât alte poșete de femei, e plină de agende, carnețele, broșuri și tot felul de lucruri de la A-Z căci mă gândesc mereu că poate la cineva îi trebuie ceva și eu să am să îi dau , apoi mă gândesc la copiii mei să am un plasture dacă e nevoie sau o agrafă de păr pentru fetițe sau te miri ce bazaconie mai îmi trece prin cap. Pe lângă asta mai aveam și rucsacul pentru bebe extra cu tot ce era nevoie pentru un bebeluș.
Îmi place să am în poșetă broșuri de evanghelizare simple fără vreo tentă religioasă dacă Adonai Yeshua (Domnul Dumnezeu ) îmi scoate în cale oameni interesați de adevăr și pe lângă acestea aveam și broșuri de informare de la diverse instituții și organizații și alte flyere legate de evenimentele din Graz.
Acum nu mai am așa de multe căci le-am studiat și am luat personal contact cu multe instituții și organizații din orașul Graz și acum toate aceste informații le am în cap și evenimentele le primesc în email si le postez pe aceste pagini de facebook amintite mai sus.
Din 2003 până acum s-au schimbat multe și tehnologia a avansat mult. Ani de zile, când eu, când soțul meu, mergeam cu oamenii unde aveau programare să le traducem și să îi ajutăm, apoi de acasă de pe email lucram non-stop. Uneori chiar și pe alți prieteni îi sunam și îi rugam să meargă cu alții.
Nu de puține ori chiar copiii mei mai mari au însotit unele persoane penru a traduce si ajuta la complectarea unor documente.
Amena Petra fiica mea cea mai mare are si diplomă in domeniu dar încă nu lucreaza că nu ii permite timpul.
Pe lângă asta primeam zilnic mesaje pe facebook: ”Doamna Angela îmi spuneți vă rog cum e cu legea asta?” ”Am auzit că s-a dat o lege nouă” sau ”Doamna Angela am numai o întrebare” și îți trimitea un cârnaț de îți lua câte o oră să înțelegi cu ce probleme se confruntă.
Am încercat să răspund la toți cu drag și respect dar când deja mă sunau pe telefon și îmi scriau pe facebook toată ziua de nu mai știam la care să răspund am zis așa nu mai merge.
Am scris sus la profil CONT PERSONAL și am creat această pagină Angela Peschir & TEAM  să scrie aici să am și eu puțină liniște.
Chiar dacă pare ciudat dar nu accept cereri așa numai de dragul să am mulți prieteni să fiu faimoasă sau mai știu eu ce motive au alții de le place să aibă mulți prieteni numai de dragul de a-și face un renume.
Și acum continuă să îmi scrie, să primesc multe mmesaje și îmi cer scuze că nu pot să le răspund la toți dar când deschid facebook-ul prima dată le răspund la prieteni și apoi răspund si la alte mesaje doar în limita timpului disponibil.
Mulțumesc pentru înțelegere!
Abia în anul 2018 mi-a venit ideea ca fiecare să semneze pentru servicile gratuite oferite de Asociatia noastră atât pentru deplasări la diferite institutii sau diferite întâlniri cât si pentru orele de consultantă telefonică sau scrisă (email, facebook, whatsapp, etc.)
Să nu uităm că pe lângă consultantă de integrare privind locurile de muncă, găsirea unei locuinte, informarea cu privire la institutiile si asociatiile existente pe teritoriul Austriei,etc ofeream si consultantă juridică, familiară, psihologică, spirituală, etc. Dacă tinem cont că unele consultante ajung la peste 100 euro pe ora, Asociatia noastră are avea cu ce să se laude.
Am sute de liste adunate la arhivă și îmi pare rău nu mi-a venit ideea mai repede că am fi intrat în cartea recordurilor
Am umblat mult timp în Graz la Sinagogă dar acum mergem cu drag la o adunare mică de austrieci în Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, pentru că cei de aici empatizează cu noi la lucrările caritabile în care suntem implicați și așa cum spuneam ne-am mărit echipa și avem în tot Graz-ul legături frumoase și locuri unde oamenii ne dau cu dragi lucruri pentru Romania.
Singura problemă e doar transportul care de multe ori e foarte scump, dar dacă cineva are pe inimă poate să facă o mica donație în acest cont și noi îi trimitem dovezile pe email ce am făcut cu banii.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Asociația nostră e apolitică, areligioasă și fără nici o susținere din partea statului austriac sau român.
Am lucrat si lucram cot la cot cu oricine are inimă buna, indiferent de convingerea religioasă.
Ne auto-susținem și donațiile care le primim acoperă doar o mică parte din cheltuielile de transport restul trebuie să punem noi fiecare cat poate, dupa posibilităti.
Doresc cu această ocazie să mulțumesc membrilor, voluntarilor și prietenilor.
Cum vă spuneam mai sus această frumoasă lucrare îți aduce multă bucurie atât prin faptul că dăruiești cât și când primești feedback pozitiv, când primești mesaje de mulțumire de la cei care se bucură de tot ce le-ai dat .
Zilele acestea am primit o poză de mulțumire: ”Port cu drag pulovărul de la tine!” și era așa cu un zâmbet frumos în poza că îmi era așa de drag. Desigur că nu am recunoscut pulovărul căci sincer când primesc haine oamenii sunt drăguți și îmi arată că sunt multe lucruri frumoase, de mărimea mea și eu le zâmbesc și le mulțumesc. Nu la toți apuc să le povestesc că eu le dau mai departe. Unii vecini sunt drăguți și vin la ușa mea și le lasă acolo, alții bat la ușă și mă întreabă dacă le vreau și alții îmi lasă mesaj. Mulți cred că dacă am mulți copii am și nevoie de multe lucruri dar nu e chiar așa căci prefer să am puține și strictul necesar decât multe să fac toată ziua curat și să nu mai am loc în casă de haine. Deseori duc saci de haine în pivniță, fie că primesc, fie că rămân mici de la copiii mei.
Să nu o luați că pe o laudă este doar povestea mea de viață pe care doresc să o împărtășesc cu voi.
Fiecare are povestea lui iar noi oamenii suntem ca florile care ne deschidem în fața altora sau ne închidem. Când te deschizi ai riscul să fi atacat, judecat, să nu fi înțeles sau să fi înțeles greșit dar ai și bucurie caci sțti că unora le este de folos să te citească și chiar să se bucure de experiențele tale sau pentru unii poți fi un model sau o pildă cum este pentru mine o familie din Viena la care mă gândesc mereu cu respect și admirație.
O firmă de transport din Viena, săptămânal trimite tiruri întregi de mâncare, haine și lucruri în România, adică câștigul lor de la firmă merge în proiecte caritabile. Deocamdată nu îi cunosc așa bine și nu îmi permit să le trec numele lor aici, dar vă zic că văd zilnic pe grup, pe telefon cum tiruri întregi ajung de la ei în Romania la cei în nevoi și asta pentru mine e o bucurie așa de mare că nu vă pot descrie în cuvinte.
Mă rog pentru ei că știu că nu e ușor, e multă muncă, sunt multe responsabilități și îți ia mult timp.
Știu din propria experiență cu nu e așa ușor cum pare și nici așa de simplu, de aceea îi admir mult și le doresc din tot sufletul multă sănătate și binecuvântare.
Repet, sunt o picătură într-un ocean, un fir de nisip, o frunză căzută și purtată de vânt și uneori călcată în picioare de trecătorii neatenți, o umbră, un mister dar în același timp o bucurie și o binecuvântare pentru toți care știu să se bucure de lucrurile simple și frumoase.
Am văzut minunile lui Elohim (Dumnezeu ) în această lucrare, le-am văzut și în viața mea și a familiei mele de aceea merg înainte prin credință, speranță și putere căci totul va fi bine și frumos.
Nu sunt perfectă, nu sunt cea mai bună mamă și nici cea mai bună soție, dar îmi place să învăț zi de zi, sunt o persoană autodidactă și îmi place să lucrez cu oamenii chiar dacă uneori acest lucru e cel mai greu lucru din lume.
Îmi zicea cineva că preferă să lucreze opt ore într-o fabrică, să își termine treaba și să meargă acasă, să nu aibă treabă cu nimeni, nici stres și nici probleme.
Dar tu, Angela, în mijlocul oamenilor iti trebuie multă răbdare, atentie si mult timp si asta nu e usor.
Fă ce poti si cât poți căci sti bine că calea esecului este să cauți să ii multumesți pe toti.
Nu-ți irosi energia degeaba încercând să mulţumeşti pe toată lumea ca nu vei reusii.
Gândeste-te mereu la cei care te sustin, lucreaza cu oameni onesti, păstreaza-ți credința puternică si îndrazneste mereu tot mai mult.
Nu renunța la visele tale, i-ai pe oameni asa cum sunt căci mereu vei intalnii oameni buni, oameni răi , oameni ciudati, oameni minunati, oameni si oameni dar tu rămâi aceeasi si nu uita că oamenii buni se atrag, se intalnesc si rămân impreună pentru totdeauna.
Dacă cineva empatizează cu noi și dorește să susțină această lucrare poate să facă o donație în acest cont dar să specifice
pentru că eu voi lua extra fiecare dărnicie din inimă și voi face o listă cu fiecare bănuț.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Vă rog să ne trimiteți email pe romaniidingraz@yahoo.com dacă nu doriți să trecem numele dumneavoastră pe listă și doriți să rămâneți anonimi.
De asemenea dacă faceți o donație noi suntem onorați să încheiem cu dumneavoastră un contract de sponsorizare, să punem reclama de la firma sau asociația dumneavoastră pe pagina noastră de blog https://romaniidingraz.wordpress.comși pe site-ul www.insulaekklesia.ro unde avem mulți abonați, cât și pe paginile prietenilor noștri, peste 50 de pagini de facebook și grupuri pe facebook.
Vă mulțumim din inimă și nu uitați că orice SHARE contează!
Distribuiți acest articol căci sunt sigură că vom găsi soluții ca să dezvoltăm aceste proiecte și să facem lucruri frumoase împreună.
Fiecare donație contează, fie ea cât de mică, căci puțin câte puțin se face un întreg!
Si pentru că deja avem câtiva sponsori pentru acest pas mare, am îndrăznit să scriu povestea mea, povestea noastră.CLICK AICI 
Astept cu drag feedback-ul vostru pe adresa de email romaniidingraz@yahoo.com
05.05.2020 Graz, Austria  Angela Insula Ekklesia

Crezi în Dumnezeu ? Până când ? Video By Lumy Nitsa # FIMEARSCARBA

Pe Lumy Nitsa  o stiu demult de pe Facebook si youtube.Si pentru că imi place să cunosc oamenii si să aflu povestile lor de viată urmăresc diferite video-uri sau citesc articole despre ei.

Nu le urmăresc toate postările si nici nu sunt fan-ul lor pentru că nu imi permite timpul si (sau) pentru că nu impărtăsim aceleasi principii de viață.

Iubesc  Cuvântul lui Dumnezeu , citesc articole pe tema asta sau urmăresc video-uri diverse atât cele cu Biblia audio cât si cele cu mărturii, predici sau documentare.Se intâmplă de multeori să fac curat la birou sau prin casă si atunci mă ajută să ascult astfel de video-uri.Dacă sunt copiii mei  prin preajmă si nu pot să mă concentrez la mesaj atunci pun muzică de relax, crestină sau clasică.

Cel mai mult ascult mărturii si documentare pentru că imi place  să urmăresc viețiile oamenilor, pentru  că poti invața multe din lecțiile lor de viață.

Asa am ajuns si la Lumy Nitsa care a fost invitată in multe studiouri din România si care este o persoană plină de viată.Iubesc astfel de oameni hotarâți, categorici si curajosi.

Desi ea de multe ori a fost criticată că nu vorbeste si scrie corect româneste, nu a luat in seamă comentariile răutacioase ale oamenilor si-a văzut pur si simplu de drum.

Ea locuieste de multi ani in America si e normal să uiti limba si nu trebuie făcut din aceasta o tragedie.Copiii mei fiind născuti in Austria fac si ei astfel de greseli dar dacă cineva doreste să corecteze pe cineva atunci să o facă cu dragoste pentru că oricine e deschis să se corecteze si să invete dacă i se vorbeste pe un ton potrivit. adecvat si plin de dragoste.

Sincer nu m-am asteptat să găsesc un astfel de video  pe canalul ei unde ea abordeaza cu totul altfel de teme.

Asta mă duce cu gândul că multi oameni printre care si vedete si oameni bogati au adevărul in sufletul lor dar putini au curajul să il spună…

Bravo Lumy, ai tot respectul meu si admiratia mea.Fii binecuvântată impreuna cu toti cei dragi ai tăi!

Asculta zilnic mesaje audio din Biblie – 1 IOAN Cap.1-5

Bună dimineața prieteni dragi.În timp ce fac curat la birou sau prin casă ascult Biblia audio.Pe mine mă ajută foarte mult și mă relaxează.
Sper să vă ajute și pe voi și să vă aducă multă pace și binecuvântare.
Pentru întrebări, colaborări mă găsiți la adresa cuvintedeaur @gmail.com.
Vă doresc o zi frumoasă fără probleme și stres!




Fii si tu o piesa importanta intr-o lucrare de valoare!

Fiecare facem parte dintr-un puzzle si daca acelui puzzle ii lipseste o piesa el nu mai are nici o valoare.Cum arata un tablou de puzzle fara o piesa sau mai multe ? Desigur ca nu arata frumos si nimeni nu are ce sa faca cu un puzzle incomplet.
Copiii mei au astfel de jocuri si cand fac curat oricat de frumos si interesant ar fi puzzle-ul daca e incomplet il arunc la gunoi chiar daca el a fost candva cel mai frumos sau cel mai valoros puzzle.
Va dati seama cate lucrari frumoase se pierd si cate lucrari marete s-ar putea realiza daca fiecare am sti sa fim o piesa potrivita intr-un puzzle ?
De multe ori s-au realizat lucruri marete si noi ne-am uitat doar la rezultate sau la cei care erau in fata dar pana la punctul culminant au fost atatia urcusuri si coborasuri, au fost atatea piese importante care au facut sa se realizeze ceva minunat si multi sa zica WAU .
Se intampla ca piesa care incheie puzzle-ul sa se creada ca ar fi cea mai importanta dar in esenta toate piesele sunt la fel si au voloarea lor inestimabila.
Asa suntem si noi oamenii intr-o lucrare, fiecare are valoarea lui, fiecare are locul lui.Nu e nici unul mai mare decat altul, toti suntem egali atat cei care au pe inima sa faca ceva cat si cei care se implica intr-un fel sau altul.
Se intampla ca cineva sa nu isi permita sa faca o donatie sau poate chiar a facut deja dar daca distribuie face un lucru maret caci distribuind acea postare e vazuta de persoanele care vor sa ajute si nu stiu unde sau cum.
Acea persoana care distribuie un lucru cu care rezoneaza fie ca e vorba de o lucrare caritabila fie ca e vorba de un mesaj , este o piesa importanta intr-un puzzle de valoare.
O mamica avea o prietena faimoasa si pentru ca prietena ei s-a implicat cu tot sufletul a putut sa adune suma necesara pentru tratamenul ei fara de care nu s-ar fi putut interna la o clinica speciala.
Putem spune cu tarie ce minunat e sa ai o astfel de prietena si putem vedea acel puzzle frumos al prieteniei cum straluceste si radiaza fiind un exemplu pentru cei din jur.
Ar fi multe asemenea cazuri de povestit, as putea scrie carti intregi cate puzzle-uri frumoase am vazut cum eu personal am dat doar niste sfaturi si dupa un timp acea tanara a condus o afacere de succes si eu doar am stat in umbra si m-am bucurat de realizariile ei.
Pot spune cu cinste ca am fost o piesa de puzzle in realizarea visului ei si pentru mine aceasta a fost o bucurie.
M-am simtit ca am valoare, ca am facut ceva bun in viata ei si fie ca pe unii i-am ajutat mai mult sau pe altii mai putin in functie de mai multi factori important e sa fim oamenii potriviti la locul potrivit.
Un cunoscut a distribuit intr-o zi o postare pe facebook si citind comentariile la acea postare am descoperit o persoana minunata care a fost cheia la visul meu care il aveam pus intr-un sertar.
Am lucrat la acel vis pana cand am obosit si am zis : am facut destul acum iau o pauza .
E important sa lucrezi zi de zi la visele tale dar sunt unele care trebuie sa le pui deoparte pana le vine timpul lor.
Biblia, Cuvantul vietii ne da lumina in toate lucrurile si ne invata ca
“Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” Eclesiastul 3:1
Dumnezeu lucreaza pentru oameni prin oameni si fiecare poate fi o piesa importanta intr-o lucrare mareata.
Gandeste-te azi cu ce lucruri rezonezi, care sunt visele tale, ce ai facut sau nu ai facut pentru ele, ce ti-ar placea sa faci, care sunt lucrurile care-ti aduc bucurie si implinire sufleteasca, unde e locul potrivit sau mai bine zis lucrarea potrivita unde sa pui umarul caci ceea ce semanam aceea vom culege si unde ne adunam comori acolo va fi si inima noastra. (Matei 6:21)
Ferice de cei care isi aduna comori in cer, ferice de cei care si-au inteles chemarea si care lucreaza zi de zi la visele lor ca prin ei sa fie binecuvantati si altii.
“Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde le distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Matei 6:19-21
Fii o piesa importanta intr-un puzzle de valoare!
#Angela Insula Ekklesia,
#oamenipotriviti,#misiune,#lucrare,#cunoastetichemarea,#faceva,#inimata,#comorarata,#timpulpotrivit,#toatelatimpullor,#implicate,#credinta,#speranta,#vise,#nurenuntalavise,#lucreazalavise

300 de copiii fericiti!Fii alaturi de ei!Fii eroul lor!

Pentru DONATII si informatii CLICK AICI 

Azi, e despre mămicile puternice!

Cred in esența ca toate mămicile sunt puternice doar ca uneori se ma clatină sau se descurajează din cauza celui rău care vor sa le fure bucuria, credința și speranta.

Este atât de clar și de evident ca nu ai cum sa fi slab cu un Dumnezeu așa de mare.

El a promis ca va fi cu noi in toate zilele pana la sfârșitul vieții.

Minunate promisiuni și minunate sunt căile Lui de a ne binecuvânta și de a ne calauzii zi de zi.

Am urmărit ieri niște video -uri despre o mamica minunata care vorbea cu sufletul si zambetul ei, mai mult decat cuvintele…

Va las și vouă AICI  sa va bucurați de astfel de mămici care știu ce înseamnă binecuvântarea lui Elohim.

Dragi mămici azi mai mult va oricând cugetați la viața voastră , la binecuvântarea familiei și la nemurire.

Daca lăsați ochii inimii voastre sa pătrundă in Rugaciune și Cuvânt veți descoperii așa multe comori minunate care va îndeamnă la mărturisire și extinderea împărăției lui Dumnezeu.

Nu poți sa detii o așa mare comoara și sa o ascunzi caci viața cea noua din Christos (Yeshua)  când clocoteste in tine îți vine sa mergi pe străzi sa strigi in gura mare ce a făcut Mântuitorul pentru tine, ce bun si minunat este El, Regele Regilor și Domnul Domnilor, Medicul și Pastorul nostru.

Fie ca in aceasta zi sa ne intelegem chemarea, sa il marturisim atat cu faptele noastre cat si cu gura acolo unde El ne deschide usa de Cuvant atat in viata de zi cu zi cat si in retelele sociale.

Cu prietenie Angela Insula Ekklesia @ insulaekklesia.ro,

#mamiciputernice,#marturie,#speranta,#credinta,#incredere,#promisiunileluiDumnezeu,#Dumnezeuebun,#Dumnezeuneiubeste,#dragoste

Alte meditatii si ganduri pozitive veti gasii AICI sau la categoria Gandurile mele de pe partea dreapta a site-ului.Fiti binecuvantati/te!

Povestea lui Ruth (The story of Ruth) Episodul 2


Episodul 1 si interviul cu Mika Varga le puteti vedea AICI .

In rest toate cele bune, ascultati cu atentie, luati aminte si invatati din aceste lectii de viata.

Cineva acolo sus va iubeste!

300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!

 

Pentru că 1 iunie Ziua Internațională a copiilor, bate la ușă și știm cu toții situația grea a multor copii din România,

ne-am propus sa facem 300 de pachete pentru 150 de familii, pachetele constând în mâncare,

alimente de bază, dulciuri, jucării, cărți și jocuri educative.

 

De ani de zile de când suntem pe teren am vazut sute de copii care nu au ce mânca, cu ce se îmbrăca, nu au o jucărie sau un joc, acestea fiind bucuria copiilor.

Deoarece biruința vine când îți unești forțele, noi Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România
împreună cu Asociația Centrul Cultural Austro Român Graz (Centru care din 2004 a inițiat proiectul „Aripile Speranței Graz ” prin care, alături de voluntari și oameni cu suflet mare, a trimis regulat în România ajutoare materiale și financiare).
Cele două asociații au în comun implicarea în ajutorarea aproapelui prin diverse proiecte educative, culturale și sociale.

Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România, pe lângă aceste proiecte, a inițiat și alte proiecte de succes, cum ar fi construirea de case pentru cei cu case dărăpănate sau rămași în drum, fără adapost.
Sperăm în sprijinul dvs. atât în continuarea proiectelor în România pentru oamenii nevoiași, cât și în strângerea de fonduri pentru aceste 300 de familii din județul Arad.

Fiecare donație contează, indiferent de sumă, deoarece știm că puțin câte puțin, vom ajunge la îndeplinirea scopurilor și fiecare proiect va fi finalizat cu ajutorul dvs.
Ne puteți ajuta chiar și cu o distribuire sau susținere morală. Vă mulțumim!

Puteti face o donatie indiferent de suma, in contul Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030  BIC BAWAATWW

specificand pentru Campania  ” 300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!”

sau pe facebook

   AICI !  

 

Costel Pârnău-o poveste de viata, un exemplu pentru toti-VIDEO




Cine doreste sa il sustina o poate face AICI .

Fiecare donatie conteaza mai ales daca esti constient 
că nimic din ceea ce ai nu este al tău …
În final, nu rămâi decât cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele, cu momentele frumoase și cu faptele bune.

Ia aminte la toate și strânge comori în cer și nu pe pamant…

Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!

 

Bine v-am (re)găsit!

Am multe va povestesc și cred și voi de aceea o încep pas cu pas.Voi începe o serie de Povești interesante din Diaspora de aceea dacă nu sunteți încă abonați la acest site va recomand va  abonati  vor urma câteva postări cu link-uri interesante.

Tocmai am cunoscut o pereche frumoasă de tineri care călătoresc în toată lumea și au povești frumoase și interesante…

Așa cum va spuneam sunt multe de povestit dar și de ascultat 🙂

Dați un LIKE la acest articol va întorc vizita de pe site și ne citim reciproc.

Proiectul meu nou e „Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!” prin care va asigur de o promovare eficientă atât aici pe site cât și pe facebook la toți prietenii mei care au peste 50 de pagini personale, atenție nu conturi 🙂

Nu trebuie decât  copiați acest link cu acest articol și îl promovați pe site-ul/blog-ul/ sau pagina/contul de pe facebook a voastră și eu la rândul meu voi face acelaș lucru plus o promovare suplimentară pe facebook pe paginile prietenilor mei. Nu e nevoie ca și  voi faceți o promovare suplimentară, asta  numai dacă doriți îi rugați pe prietenii voștri dea share, care e simplu și gratis 🙂

Am ales promovez 3 campanii pentru cunosc personal cauzele și am văzut actele medicale și terapiile care sunt foarte scumpe.Cei care locuiesc în România știu despre ce vorbesc cum cu o pensie mică nu te descurci nici îți plătești strictul necesar ce mai vorbim de terapii, medicamente și tratamente…

Va las aici link urile cu aceste Campanii și v- ruga le deschideți în Facebook , le distribuiți și   invitați prietenii voștri.

Campania : Te rog om bun, ajuta-ma sa traiesc!

Campania: Doneaza pentru copiii din Cambodgia!

Campania: Impreuna vom reusii.Donate for Romania!

Prin orice share îți exprimi pasiunea pentru oameni și pentru sufletele lor, contribuind la efortul comun de a ajuta acolo unde este nevoie. Mulțumesc din inima.

Nu uitați vă abonați pe acest site,   iar celor care s-au abonat deja le mulțumesc din inima.

Dați Like la acest articol și distribuiți-l pe toate rețelele sociale. Aici mai sus sunt butoanele aferente, trebuie doar faceți câteva clicuri 🙂

Pentru colaborare, sponsorizare și alte proiecte sociale și educative puteți contacta pe email cuvintedeaur@gmail.com