Am învățat să nu vorbesc despre greutățile pe care le înfrunt. Si dacă o fac să discut cu oameni de la care am ce învăța și în care am încredere absolută. Adevărul este că doar eu știu ce este în sufletul meu, de ce râd,de ce plâng.De ce am momente de fericire, de ce am momente în care mă simt nedreptățită. De ce mă tem și de ce am atâtea pretenții de la oamenii din jurul meu.
Îmi e dor de oameni care se țin de cuvânt, care spun ceea ce gândesc și nu mă vorbesc pe la soare și pe la alții. Îmi e dor de omenie, de sinceritate și de bunătate. Îmi doresc să ajut cât pot însă cine-i dispus să mă ajute? Cine are timp să mă înțeleagă, cine încearcă să mă asculte înainte de a mă judeca?
Puțin, foarte puțini. Privindu-mă, ai spune că am o viață perfectă. Ascund tot în spatele unui zâmbet pentru că lumea asta care astăzi mă judecă.Ieri m-a învățat să nu-ți lași rănile descoperite, să înțelegi că există o mare diferență între prieten și cunoștință.Zi după zi realizez că viața merită trăită din plin. Depinde cum privești lucrurile. Cu cât pui mai puțin la suflet, cu atât mai mult te vei bucura de viață. Deseori m-am întrebat de ce trebuie să judecăm faptele altora, de ce trebuie să aruncăm cu noroi și să îi facem pe alții să sufere doar pentru că noi avem o zi proastă. Ce este în sufletul meu? O dorință de a rezista în fața celor care vor să mă transforme într-un om pesimist, supărat.
Mi-am spus: indiferent de toate, rămân pozitivă.
Doar eu știu cine sunt cu adevărat. Nimeni nu mă poate judeca atâta timp cât nu mi-a fost alături în momentele grele. Doar eu știu ce ascund în suflet, de ce am făcut anumite alegeri, de ce am luat anumite decizii. Da, am mai și greșit însă vreau să cred că acele greșeli m-au adus aici, mi-au conturat felul de a fi și m-au maturizat.Nu imi plac oameni care se contrazic și care nu au încredere in mine ! Eu rămân aceasi nu ma schimb pentru nimeni ! Viața continua 🙂
