Domeniu si găzduire web pentru site-uri, la un pret bun

Tocmai mi-am platit pentru site tot ce a fost de plata si ma gândeam sa împărtăsesc cu voi ce putin am plătit.

Dati click aici 

ca să vă convingeti singuri si dacă găsiti mai ieftin undeva chiar să mă anuntati că oricând sunt gata să mă mut acolo unde e mai bine 🙂

Vă doresc o zi frumoasă si toate cele bune.

Nu uitati de paginile noastre de facebook :

insulaekklesia.ro

Cuvinte de aur pentru suflete de aur

Sănătate,stiri si de toate

Recuperarea alocatiilor din Austria,Elvetia  si Germania

Comunitatea românilor voluntari din Graz

Proiectul Aripile Sperantei Graz

Flügel der Hoffnung Graz-Gemeinsam gestalten

Cursuri de limba germana Graz 

 

 

Exegeză Ebraică în Noul Testament-de Eduard Claudiu Moisa

exegeza ebraicaExegeză Ebraică în Noul Testament este o pagină de facebook unde veti găsii multe articole interesante.Dați click si cititi mai multe AICI .

Azi am luat doar un articol despre PĂCAT pentru că auzim des acest cuvinte si e bine să medităm la cuvintele de mai jos ca să întelegem mai clar acest lucru:

MATEI 3:5-6
”Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”
Versetul 5 menționează foarte clar auditoriul lui Ioan format din locuitorii din Ierusalim, Iudeea și împrejurimile Iordanului, pentru a înțelege că pocăința și planul de mântuire a început cu evreii, nu cu Neamurile. Mărturisirea păcatelor nu era un concept nou între iudei, ci un obicei comun practicat în timpul sărbătorii Yom Kippur (Ziua Ispășirii) și cu ocazia altor sărbători de asemenea, când practicau rugăciunile de pocăință ”slichot”. Când vorbim despre mărturisirea păcatelor trebuie întâi să definim foarte precis conceptul de păcat din gândirea unui evreu. Deoarece NT a apărut trei secole mai târziu, trebuie să căutăm întâi înțelesul cuvântului așa cum a fost lăsat de Elohim odată pentru totdeauna. Creatorul nostru a lăsat în Torah definițiile absolute ale păcatului și care anume sunt ele. Trăim într-o epocă a relativismului care afectează și lumea evanghelică din nefericire, unde păcatul este definit în funcție de har (harul prost înțeles), sau în funcție de Pavel, sau în funcție doar de NT, nu în funcție de Creatorul harului, Creatorul lui Pavel, Creatorul NT.
Apostolul Ioan, ucenicul pe care îl iubea Yeshua, ne spune la 1 Ioan 3:4 – ”Oricine face păcat face și fărădelege și păcatul este fărădelege”. Cuvântul ”fărădelege” sau ”anomia” în limba greacă, înseamnă violarea sau încălcarea Legii. În limba ebraică verbul pentru ”a păcătui”, חטא ”chata”, înseamnă a greși ținta sau a merge într-o direcție greșită. Legea, Torah, în limba ebraică înseamnă instrucțiune (mod de a face lucrurile) sau direcție (sens) de a merge. În Psalmul 119:142 citim în ebraică: וְֽתוֹרָתְךָ֥ אֱמֶֽת ”vetorateka emet”, ”și Legea Ta e Adevărul”. Primul lucru care îl observăm în verset este accentul conjuctiv merkha pe cuvântul ”vetorateka” וְֽתוֹרָתְךָ֥ indicând o nouă idee și relaționarea cu substantivul următor ”emet” אמת. Deoarece cele două substantive sunt strâns legate prin relaționarea lor genitivală, constatăm conform regulilor de analiză gramaticală că, primul substantiv וְֽתוֹרָתְךָ֥ ”vetorateka” ”și Legea Ta”, ca fiind în stadiul (cazul) constructiv și al doilea substantiv ”emet” אמת ”adevăr” în cazul absolut. Astfel cele două cuvinte formează o idee compusă absolută, fără necesitatea adăugirii articolului hotărât ”ha” la cuvântul ”emet” אמת ”adevăr”. Concluzia exegetică este că Legea și Adevărul sunt unul și același lucru cu caracter absolut. Acest lucru este confirmat și de versetul din Ps. 119:160 – ”Temelia cuvântului Tău este Adevărul și toate legile Tale cele drepte sunt veșnice!”. Deci Torah este temelia Cuvântului și toate poruncile din Lege sunt veșnice, deoarece sunt absolute! ”Și Cuvântul (având ca temelie Torah) s-a făcut trup…” De aceea a afirmat Mântuitorul că: ”El este Calea, Adevărul (Torah) și Viața”. Păcatul este definit ca încălcarea sau violarea oricărei porunci din Torah (Lege). La Matei 5:17 ne spune Mântuitorul că nu a venit să strice Legea (Torah)…deci ea a rămas valabilă până vor trece cerurile și pământul!
Teoriile creștine despre păcat rezumă acest concept doar la călcarea poruncilor pe care Yeshua le-a menționat în NT, restul poruncilor, prin faptul că nu au fost menționate din nou însemnând că au fost anulate. Porunca de a da sau de a lua mită, de a nu avea sex cu rudele, sau cu animalele, etc… nu sunt reluate în NT, dar asta nu înseamnă că ele au fost anulate. Deraierile dogmatice merg mai departe afirmând că pentru Neamuri, conform F.A. 15:20 rămân doar patru interdicții în ce privește păcatul. Acest tip de abordare subiectivă a Scripturii denotă o gândire obtuză, incoerentă și blestemată despre păcat, unde i se impută apostolului Pavel tâlhăria de a abroga Legea Creatorului, pe care nici măcar Fiul nu a abolit-o, deși avea toată puterea și autoritatea în cer și pe pământ!
Înainte de a predica mesajul pocăinței trebuie să ne asigurăm că știm bine ce anume este păcatul la care oamenii trebuie să renunțe!

Articol scris de Eduard Claudiu Moisa 

Povesti din Diaspora-Proiecte noi din 2020 / Neue Projekte ab 2020-Schau mal!!!

Ne bucurăm de Feadback-urile pozitive si încurajatoare pe care le-am primit în ultimele zile.
Nu ne-am asteptat ca asa multe persoane să înteleagă ce facem noi cu adevărat si sa fie alături de noi.
Vă mulțumim din inimă.
Noul proiect la care lucrăm acum este amenajarea unui spatiu pentru mămicile si familiile aflate în nevoi urgente, probleme familiare, cazuri de urgente medicale sau găsirea unui loc de muncă. AICI puteti citii mai multe despre noul nostru proiect.
Orice donatie contează, orice distribuire ajută căci numai împreună vom putea reusii.
Das Österr.-Rum.Kulturzentrum Graz BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW 
Pe site-ul nostru https://romaniidingraz.wordpress.com găsesti mai multe informatii despre ceea ce am lucrat timp de 16 ani proiecte realizate cu voluntari si sponsori privati, oameni cu suflet mare.
Iti trimitem cu drag pe email Protocolul Asociatiei si recomandările pe care le-am primit din toată lumea de la institutii de stat, organizatii sau persoane fizice.
Adresa noastră de email e romaniidingraz@  yahoo.com
Continuarea misiunii noastre e posibilă numai cu ajutorul tău, fie că distribui,fie că faci o donatie sau fie că le faci pe amândouă.
Îti multumim din inimă, echipa de voluntari Aripile Sperantei Graz.

https://www.facebook.com/donate/897264010743043/ 

Eine weitere wichtige Mission für uns ist es, weiterhin Lebensmittel, Kleidung, Möbel und alles, was für bedürftige Familien in Rumänien benötigt wird, zu transportieren.
Das neue Projekt, an dem wir gerade arbeiten, ist die Einrichtung eines Raums für Mütter und Familien in dringenden Notfällen, bei familiären Problemen, bei medizinischen Notfällen oder bei der Arbeitssuche.

Wir arbeiten derzeit in Graz, wo wir Sie einladen, Ihre Schulter zu legen, um diesen Raum für die oben genannten Fälle zu vervollständigen.
Jede Spende ist wichtig, jede Verteilung hilft, denn nur gemeinsam können wir erfolgreich sein. Das Österr.-Rum. Kulturzentrum Graz BAWAG PSK

IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Auf unserer Website https://romaniidingraz.wordpress.com finden Sie weitere Informationen darüber, woran wir seit 16 Jahren gearbeitet haben Freiwillige und private Sponsoren, Menschen mit großem Herzen.

Die Fortsetzung unserer Mission ist nur mit Ihrer Hilfe möglich, egal ob Sie verteilen, spenden oder beides. HIER können Sie in Facebook teilen und HIER können Sie mehr lesen…

Vielen Dank von ganzem Herzen, das Team der Freiwilligen Flügel der Hoffnung Graz.

 

Lesen Sie sorgfältig und teilen Sie dem Beitrag. Gemeinsam werden wir Erfolg haben!

Unsere Geschichte könnte in einem mit Goldfäden genähten Buch geschrieben sein.
Wir haben versucht, auf der Website http://insulaekklesia.ro/flugel-der-hoffnung-graz-gemeinsam-gestalten/ in der wir uns befinden, eine kleine Zusammenfassung zu erstellen -Ich habe mein Herz für dich geöffnet, weil viele von dir Teil unserer Geschichte sind.
Wir sind eine einfache Familie von Rumänen aus Österreich, gesegnet mit sieben Kindern.
Vor 16 Jahren haben wir den Grundstein für Projekte gelegt, aus denen im Laufe der Zeit das österreichisch-rumänische Kulturzentrum Graz Aripile Speranței, ein unpolitischer und nichtreligiöser Verein, ohne Finanzierung wurde aus dem österreichischen oder rumänischen Staat, der mit Hilfe von Menschen mit großen Seelen überlebt.
Es waren 16 Jahre Freiwilligenarbeit und tägliche Arbeit auf verschiedenen Ebenen, von Sozial- und Integrationsprojekten bis hin zu körperlicher Arbeit, durch die ich persönlich zu den Häusern der Menschen ging und Möbel, Fahrräder, Kleidung, Kinderartikel usw. sammelte. um sie aufzubewahren und dann nach Rumänien zu bringen oder um sie denen zu geben, die durch Graz gingen, um sie dorthin zu bringen, wo sie wussten, dass sie gebraucht wurden.
Es war nicht schwer, es war sehr schwer, denn am Anfang haben wir alles selbst gemacht, vom Zerlegen und Laden der Möbel bis zum Transport und zur Lagerung. Wir mussten immer nach einem Auto fragen, Verpflichtungen gegenüber Freunden eingehen oder manchmal den Transport aus eigener Tasche bezahlen.
Fast jedes Wochenende ging mein Mann randvoll nach Rumänien, um diese Dinge in Waisenhäuser, Pflegeheime oder bedürftige Familien zu bringen. Im Laufe der Zeit schlossen sich uns andere Menschen mit großen Seelen an und dies gab uns neue Kräfte und neue Visionen.
Bei dieser Gelegenheit möchten wir uns bei unseren Freunden, Mitarbeitern und Sponsoren von ganzem Herzen bedanken.
Das Problem, mit dem wir immer konfrontiert waren, war der Platzmangel.
Nachdem wir monatelang persönlich für eine Garage bezahlt hatten, gab uns ein Ingenieur vom Grazer Rathaus die ehemalige Kunstschule in Graz, die wir eine Weile kostenlos nutzten. bis die Renovierungsarbeiten begannen. Und weil die Leute immer nach uns suchten, um Bücher auf Rumänisch auszuleihen, haben wir das Projekt Interkulturelle Bibliothek in Graz entwickelt, eine Bibliothek mit 80% Büchern auf Rumänisch und 20% Büchern auf Deutsch, Englisch und anderen Sprachen.
Mit Hilfe guter Leute haben wir es geschafft, eine Fläche von 60 m² zu mieten, wo wir eine Bibliothek eröffnet haben und wo wir in einer Ecke Dinge überfüllt haben, die wir von Leuten erhalten haben, die die schwierige Situation in Rumänien und darüber hinaus kennen.
Viele von uns kennen und wissen über unser Projekt Bescheid, Lebensmittel und Dinge ständig an Bedürftige in Rumänien zu senden, und zwar nicht nur, weil wir Projekte in anderen Ländern wie Kambodscha oder anderen Ländern in Afrika und Asien haben. Wir haben Freiwillige und Freunde, die uns weiterhin mit materiellen Spenden helfen, aber wir stehen immer vor dem gleichen Problem: LACK OF SPACE.
Und weil Gott uns einige Sponsoren in den Weg stellte, beschlossen wir, einen Raum zu kaufen, damit wir diese Projekte entwickeln konnten.
Ich erhielt unzählige Empfehlungen von staatlichen Institutionen in Österreich und Rumänien, von Verbänden und Organisationen, wo ich jahrelang Hilfe schickte oder mit denen ich an verschiedenen Projekten oder Workshops zusammengearbeitet habe.
Wir wissen, dass es Menschen mit einem großen Herzen gibt, die uns helfen können. Deshalb stellen wir Ihnen unser Projekt vor, damit wir diese Initiativen gemeinsam fortsetzen können.HIER können Sie mehr lesen.
Unabhängig davon, ob Sie spenden, verteilen oder anderen von uns erzählen, all dies ermöglicht es Ihnen, weiter zu arbeiten und sich mit den Bedürftigen zu identifizieren, um sie vor Armut und Unterernährung zu bewahren.
Vergiss nicht, dass deine Geste wichtig ist! Vielen Dank von ganzem Herzen!
HIER KÖNNEN SIE SPENDEN, einfach und unkompliziert.
ODER hier:

Vrem să cumpărăm un spatiu.Află de ce!Fii alături de noi, implică-te!

Povestea noastră ar putea fi scrisă într-o carte cusută cu fire de aur.

Am încercat să facem un mic rezumat pe site-ul http://insulaekklesia.ro/o-poveste-de-viata-in-care-poti-sa-fi-si-tu-o-piesa-importanta/în care ne-am deschis inima către voi pentru că mulți dintre voi faceți parte din povestea noastră.

Noi suntem o familie simplă de români din Austria, binecuvântați cu șapte copilași și în urmă cu 16 ani am pus bazele unor proiecte care în timp s-au transformat în Centrul Cultural Austro – Român Graz Aripile Speranței, o asociație apolitică și areligioasă, fără finanțare din partea statului austriac sau român, care supraviețuiește cu ajutorul oamenilor cu suflet mare.

Au fost 16 ani de voluntariat și muncă zilnică pe mai multe planuri începând de la proiecte sociale și de integrare până la munca fizică prin care am mers personal în casele oamenilor și am adunat mobilă, biciclete, haine, lucruri pentru copii, etc. pentru a le depozita, ca mai apoi să le ducem în România sau să le dăm celor care erau în trecere prin Graz să le ducă ei acolo unde știau că e nevoie.

Nu a fost greu, a fost foarte greu, deoarece la început făceam totul singuri, începând de la demontatul și încărcatul mobilei până la transport și depozitare. Trebuia mereu să cerem mașină, să ne facem obligații față de prieteni, sau uneori să plătim transportul din buzunarul nostru. Aproape în fiecare weekend soțul meu mergea in România încărcat până la refuz pentru a duce aceste lucruri la orfelinate, centre de bătrâni sau familii nevoiașe.

Cu timpul ni s-au alăturat și alte persoane cu suflet mare și asta ne-a dat noi puteri și noi viziuni. Cu această ocazie dorim să le mulțumim din inimă prietenilor, colaboratorilor și sponsorilor. Problema cu care ne-am confruntat mereu era lipsa de spațiu și după ce am plătit personal luni de zile un garaj, un inginer de la primăria Graz ne-a dat fosta școală de artă a orașului Graz, care am folosit-o gratuit o perioadă până au început renovările. Și pentru că mereu oamenii ne căutau să împrumute cărți în limba română am dezvoltat proiectul Biblioteca Interculturală în Graz, bibliotecă ce deține 80% cărți în limba română și 20% cărți în germană, engleză și alte limbi.

Cu ajutorul oamenilor buni am reușit să închiriem un spațiu de 60 m², unde am deschis o bibliotecă și unde, într-un colț înghesuim lucruri ce le primim de la oameni care știu situația grea din România și nu numai. Mulți ne cunosc și știu de proiectul nostru de a trimite alimente și lucruri în mod constant către nevoiașii din România și nu numai, deoarece avem proiecte și în alte națiuni precum Cambodgia, sau alte țări din Africa și Asia. Avem voluntari și prieteni care continuă să ne ajute cu donații materiale, doar că mereu ne lovim de aceeași problemă: LIPSA DE SPAȚIU.

Și pentru că Dumnezeu ne-a scos câțiva sponsori în cale ne-am hotărât să cumpărăm un spațiu ca să putem dezvolta aceste proiecte. Am primit nenumărate recomandări de la instituții de stat din Austria și România, de la asociații și organizații, unde ani de zile am trimis ajutoare sau cu care am colaborat la diverse proiecte sau workshop-uri.

Știm că există oameni cu suflet mare care ne pot ajuta de aceea aducem proiectul nostru în fata dumneavoastră, pentru ca împreună să continuăm aceste inițiative.

Fie că faci o donație, fie că distribui, fie că spui și altora despre noi, toate acestea fac posibilă continuarea lucrării și identificarea cu cei în nevoi, salvarea lor din sărăcie și subnutriție.

Nu uita că gestul tău contează! Îți mulțumim din inimă!

Povestea noastră numai cu tine poate continua!

  Povestea mea, povestea noastră a cărui rezumat il puteti citii AICI
poate continua numai cu ajutorul tău.
Nu putem dormi linistiti întru-un pat călduros cand altii nu au pat, nu putem dormi sub o pătură cand altii dârdâie de frig, nu putem sta indiferenți  la atâtea nevoi când noi avem posibilitatea să ajutăm doar că ne lipseste un singur detaliu SPATIU UNDE SĂ LE DEPOZITĂM.
Avem o comunitate în jurul nostru care ne sustine material cu tot ce ar fi nevoie pentru nevoiasii din România si nu numai ,  avem si transport gratuit Austria România (Multumim Asociatiei Theodor din Viena si tuturor soferilor care ne-au ajutat ani de zile si care sunt mereu alături de noi ) avem si sposonsori care ne-au motivat sa mergem înainte, ne mai lipsete partea ta (dvs) ,o mica donatie sau măcar o distribuire  ca totul să ia  viată si aceste povesti triste din România să nu se mai repete, aceste dureri ale suferintei si foamei sa ramână inchise intr-o carte a uitarii…
 De ce să nu dăruim dacă avem, de ce să nu le ducem in România daca avem transport gratuit ?

De ce să  ne umplem dulapurile cu haine când avem la cine să le dăm, de ce să ne umplem cămările când avem cu cine să împartim ? De ce să nu facem bine dacă putem si avem atâtea posibilităti ?

De 16 ani noi am făcut asta fără tine si acum avem nevoie de tine de contributia ta mică sau mare, de un share si de o inimă care să bată pentru cei bolnavi,  săraci sau orfani.
Avem  zeci de scrisori de recomandare de la diferite institutii de stat si organizatii din întreaga lume, avem protocol scris în trei limbi cu poze si  video si multe povesti de viata din toata România si nu numai, adunate de la oameni unde am dus mâncare, produse de igienă pesonală,  jucării, cadouri, mobilă, masini de spălat si tot ce a fost nevoie.
La multi am plătit curentul, chiria, datoriile sau scoala.
 În povestea noastră s-au implicat mereu oameni cu suflet mare care au contribuit in multe feluri astfel ne-am extins cu dărniciile si pe alte continente, cum ar fi Asia sau Africa pentru că considerăm că imlicatia noastră contează indiferent de apartenența religioasă sau etnie celui care e nevoie.Nevoiasul e nevoias si trebuie ajutat.Nu e vina lui că s-a nascut in România sau pe alt continent.
Comunitatea de oameni buni din jurul nostru a înteles că :
1. E mai ferice să dai decât să primești!
2. E mai ferice să iubești decât să fii iubit!
3. Există o răsplată pentru orice faptă bună!
4. Numai împreună vom reusii!
5. Contributia ta conteaza!
FIECARE ORICUM FACE  PARTE DIN POVESTE fie că vei sta indiferent, fie ca vei ajuta într-un fel sau altul, într-una din categorii vei intra fie că vrei sau nu…
Suntem siguri că iti va face plăcere să faci parte din povestea noastra fie printr-o donatie mică sau mare, fie că vei vorbi cu prietenii tăi de noi, fie că vei face o distribuire si vei scrie
STOP, NU STA INDIFERENT , fie chiar si printr-o rugăciune si sustinere morală.

Aici ai contul nostru

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
si
AICI găsesti campania noastră pe facebook unde in partea dreapta ai obtiunea să iti inviti prietenii si să intri in povestea noastră.
Asociatia noastră Centrul Cultural Austro Român Graz  iti multumeste  din inimă.

Flügel der Hoffnung Graz-Gemeinsam gestalten

 Unsere Geschichte könnte in einem mit Goldfäden genähten Buch geschrieben sein.

Wir haben versucht, eine kleine Zusammenfassung auf der Website zu erstellen http://insulaekklesia.ro/bittelesen

in der wir Ihnen unsere Herzen geöffnet haben, weil viele von Ihnen Teil unserer Geschichte sind.

Wir sind eine einfache Familie von Rumänen aus Österreich, gesegnet mit sieben Kindern. Vor 16 Jahren haben wir den Grundstein für Projekte gelegt, aus denen im Laufe der Zeit das österreichisch-rumänische Kulturzentrum Graz Aripile Speranței, ein unpolitischer und nichtreligiöser Verein, ohne Finanzierung wurde aus dem österreichischen oder rumänischen Staat, der mit Hilfe von Menschen mit großen Seelen überlebt.

Es waren 16 Jahre Freiwilligenarbeit und tägliche Arbeit auf verschiedenen Ebenen, von Sozial- und Integrationsprojekten bis hin zu körperlicher Arbeit, durch die ich persönlich zu den Häusern der Menschen ging und Möbel, Fahrräder, Kleidung, Kinderartikel usw. sammelten um sie aufzubewahren und dann nach Rumänien zu bringen oder um sie denen zu geben, die durch Graz gingen, um sie dorthin zu bringen, wo sie wussten, dass sie gebraucht wurden.

Es war nicht nur schwer, es war sehr schwer, denn am Anfang haben wir alles selbst gemacht, vom Zerlegen und Laden der Möbel bis zum Transport und zur Lagerung.

Wir mussten immer nach einem Auto fragen, Verpflichtungen gegenüber Freunden eingehen oder manchmal den Transport aus eigener Tasche bezahlen. Fast jedes Wochenende ging mein Mann randvoll nach Rumänien, um diese Dinge in Waisenhäuser, Pflegeheime oder bedürftigen Familien zu bringen.

Im Laufe der Zeit schlossen sich uns andere Menschen mit großen Seelen an und dies gab uns neue Kraft und neue Visionen. Bei dieser Gelegenheit möchten wir uns bei unseren Freunden, Mitarbeitern und Sponsoren von ganzem Herzen bedanken. Das Problem, mit dem wir immer konfrontiert waren, war der Platzmangel. Nachdem wir monatelang persönlich für eine Garage bezahlt hatten, gab uns ein Ingenieur vom Grazer Rathaus die ehemalige Grazer Kunstschule, die wir eine Weile kostenlos nutzten, bis die Renovierungsarbeiten begannen. Und weil die Leute immer nach uns suchten, um Bücher auf Rumänisch auszuleihen, haben wir das Projekt Interkulturelle Bibliothek in Graz entwickelt, eine Bibliothek mit 80% Büchern auf Rumänisch und 20% Büchern auf Deutsch, Englisch und anderen Sprachen.

Mit Hilfe guter Leute haben wir es geschafft, eine Fläche von 60 m² zu mieten, wo wir eine Bibliothek eröffnet haben und wo wir in einer Ecke Dinge überfüllt haben, die wir von Leuten erhalten haben, die die schwierige Situation in Rumänien und darüber hinaus kennen. Viele kennen und wissen über unser Projekt bescheid, Lebensmittel und Dinge ständig an Bedürftige in Rumänien zu senden, und zwar nicht nur, weil wir Projekte in anderen Ländern wie Kambodscha oder anderen Ländern in Afrika und Asien haben. Wir haben Freiwillige und Freunde, die uns weiterhin mit materiellen Spenden helfen, aber wir stehen immer vor dem gleichen Problem: Platzmangel. Und weil Gott uns einige Sponsoren in den Weg stellte, beschlossen wir, einen Raum zu kaufen, damit wir diese Projekte entwickeln konnten. Ich erhielt unzählige Empfehlungen von staatlichen Institutionen in Österreich und Rumänien, von Verbänden und Organisationen, wo ich jahrelang Hilfe schickte oder mit denen ich an verschiedenen Projekten oder Workshops zusammengearbeitet habe. Wir wissen, dass es Menschen mit einem großen Herzen gibt, die uns helfen können. Deshalb stellen wir Ihnen unser Projekt vor, damit wir diese Initiativen gemeinsam fortsetzen können.
HIER KÖNNEN SIE DIE GANZE GESCHICHTE LESEN : http://insulaekklesia.ro/bittelesen/


Unabhängig davon, ob Sie spenden, verteilen (HIER CLICKEN SPENDENAKTION TEILNEHMEN)  oder anderen von uns erzählen, all dies ermöglicht Ihnen, weiter zu arbeiten und sich mit den Bedürftigen zu identifizieren, um sie vor Armut und Unterernährung zu bewahren. Vergiss nicht, dass deine Geste wichtig ist! Vielen Dank von ganzem Herzen!


Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

 

A life story that gives meaning.Everything works together for the good.

Welcome back!
These are just a few of our facebook pages for you to understand better our projects.

Click on each link and take a look. Thank you from the bottom of my heart for your time!
1.https: //www.facebook.com/centrulculturalaustroromangraz/ 2.https: //www.facebook.com/Proiectul-Aripile-Sperantei-Graz-1614742275409578/
3.https: //www.facebook.com/Flügel-der-Hoffnung-Graz-Gemeinsam-gestalten-853064594754102/
4.https: //www.facebook.com/ComunitatearomanilordinGraz/ 5.https: //www.facebook.com/Atelier-de-creatie-Graz-si-activitati-pentru-copii-1695105850757229/
6.https: //www.facebook.com/Nachhilfezentrum-Graz-Meditatii-scolare-si-programe-educative-pentru-copii-172772219827765/
7.https: //www.facebook.com/Angela-Peschir-Team-200453667107230/ 8.https: //www.facebook.com/bibliotecaromaneascagraz/.
9.https: //www.facebook.com/Bibliotecă-creştină-in-Graz-100881310338030/
10. https://www.facebook.com/Rumänischer-Verein-in-Graz-688598047920616/ 11.https: //www.facebook.com/cursuridelimbagermanaGraz/

Many people when they see our facebook pages, projects made with volunteers, with special people, say Wow…how many and beautiful things you have done! Of course, it is good to be appreciated and admired for the provision of services, knowledge and skills, dedication, talent and time given to such projects. Volunteering is not an easy job because it takes time from the family, work and so many obligations and even if it is done in the free time, we do not have much free time, and to have it, even for this time we have to make sacrifices… That is why I always respect those who have been with me and stayed until the end. I am well aware that I could not have accomplished anything if I did not have the right people, favorable circumstances, and the blessing of Elohim (God). Many of my friends encourage me and that gives me the strength to move forward because they know my personal projects that will never appear on Facebook and I always tell them that I feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN. Some of them I have to post it on Facebook to encourage others to do good deeds. Others I post it to enjoy together,beautiful pictures that remain in our memory many years from now. The pictures are the most beautiful memories and they remind us from beautiful people, wonderful projects and interesting places. Our association in a short time it will have a new space and we will fondly remember the old one looking at the pictures… Some articles need to be posted to show to the sponsors and contributors that support, whether small or large, was used for the purpose for which it was donated. These days I received a donation a computer and I posted and thanked to the donor but when the customs opens we will post again where that computer ended up, to whom I donated it further.
This transparency is important so that we can work better and more efficiently with other sponsors who want to join our mission. Seee how we work and get to know us better. There are many people who do good deeds and go unnoticed by some, but not by all, and this is not a problem if someone praises you or not, it is important to have a happy heart and a calm soul in the evening when you put your head on the pillow, to sleep with the reconciled consciousness that you have done only good and bad to no one. Even if you can’t please everyone, even if some judge you or have prejudices about you without knowing you, even if others still bring you bad words, these are all part of life so never put them to heart, not to let them grieve our souls, to hinder us, to shatter our dreams, and not to sneak poison into our minds. It is important to have a clear vision and follow our path exactly as in the Romanian proverb:”Dogs bark and the bear sees its way” and at the end what do we have to do with the wickedness or dissatisfaction of some, it’s their problem, it’s their job and not Ours. Their inappropriate behavior pollutes them, darkens their horizons, and enslaves them of darkness because they are guided by their own frustrations and not by the principles of light and goodness. I have never been able to upset such people because they are so hurt. And if they choose not to heal, then they attack others and throw away their venom believing that this way they will feel better but this „better” is just for few moments and then they live on with pain, fear, weaknesses, failures, frustrations and that is why we must have compassion for such people. (this is already another story, on another occasion). We have to go over everything that is negative, not to make a soap opera out of nothing, not to give them too much importance and not to analyze them too much because thinking about them will raise the question: Is it true?Why he/she say that? … This already reminds me of Bible Genesis when the devil came to give to Eva ideas: Did Elohim (God) say to don’t eat this? There is a problematic side when criticizing are building and then we must be careful and to considerate and meditate. They agreed to stop and think to me: Why did he say so far? They can help them get out of their jealous, mischievous or frustrated state and be able to offer help. (this is already a longer story).
I met people who have problems with all the thoughts in them, they are divided and he took them in peace. I am advised to pray and leave the burdens at the feet of Yeshua HaMashiach (Jesus Christ) and not take them anymore, because many take them there, then take them back and can do bigger and bigger problems. The problems are like those little pebbles I take care of are not in the way and we just have to get around them, take them into account, but not let ourselves be divided by them, we can not see big problems and be discouraged.

It is so fascinating that there are so many good people around us, and when God puts them in your way
Read HERE:

Publicată de Angela Peschir & Team pe Vineri, 17 aprilie 2020

In all these projects my biggest pain was LACK OF SPACE, lack of space to carry out your activity. To have people with arms full of books come to you and tell them that you don’t have room because it’s full everywhere, it’s the biggest pain. To leave you a message that they have beautiful things for children and want to donate them, you can’t say that you don’t have room, your soul get break to know that some give them wholeheartedly and others have nothing to wear and even need they and you refuse them on the grounds that you have no space… the peak of pain… Of course I tried not to refuse anyone but I took many things with half of my heart, not with joy as I would like to take them, for that I didn’t know where to put them. The cellar and the balcony were full, the door was full, the place where I am not allowed to keep them because we are fined and not infrequently I was one step away from receiving fines. Plus I have children and I can’t take their playground for the association’s projects and sometimes they told me: „Mommy, do we want to play on the balcony when you release him?” It breaks my heart that they don’t understand that we send them to Romania with love or sometimes someone comes after them but after a while it’s full again and I really want to free their balcony forever to have their free and beautiful playground . Unfortunately, I have to tell you that there were cases when I refused them, especially when it came to furniture, washing machines, bicycles or bigger things. You make a place for a net, a box of clothes somewhere, but you have nowhere to cram large bulky things. These days I slept and when I woke up the living room was full of clothes. I looked, I didn’t know what was wrong with them. I said to the children: „Why you take them? From where? You don’t know we don’t have space anymore!”. When I looked at them more closely, they were brand new clothes from I don’t know what neighbor…I should look for now to thanks. We love our neighbors, we love our people and they always come to bring us beautiful things given from them heart. They want to give it to us because we are a big family, but I tell them in vain many times, that I have enough staff for my kids, I don’t need it for them because they have enough but they come back after days. It depends on the case but when people’s come to bring me staff first impulse is to say please don’t bring nothing any more, but after I always say: „I’ll put them somewhere untill I’m gonna send it to people in need” or I think as i solved by all the time I’m gonna solve it even now. Let me tell you briefly what the story is like now is already in place for recharging quite a bit.
When I arrived in Austria, my husband brought me in a flea market, what I love it straight away. I like to walk, to stop at every table, to look, to rummage, to cling to our things, not specialy to buy something. I can simply relax especially to talk with people, (I love people), to stay and listen them. My husband goes to other stands and we call and consult only if we find something interesting to buy, and like this we spend few hours. Every time I went I received things or some would say to me: „Look at them because I will give you all of them cheaply”. I was telling them what to do with so many things, we don’t have a big house and I don’t want to fill the house with many things. I showed my respect for the seller’s generous offer and at the end, after several discussions, I said: „look, I’ll take them, I’ll put them in the cellar!” and when friends come from Romania I give them! And my husband kept telling me „Please don’t buy anything because we don’t have room anymore, even if you bring me gold furniture I don’t have the pleasure and time to change the old one,, which I am happy with as it is, and if you will bring me gold spoons we will eat with them as we eat with the others!”.

He spends more than I do and sometimes buys too much, but I understand that he loves children and it is good in a way that it is so, like this our marriage is balanced. What would we do if we were both spenders, but since I spend less, it’s good that there is someone who takes care of the money. Now don’t imagine that we have so much money, but it doesn’t matter if you have a lot or a little, it’s important how you manage them. When I invested in charitable projects, I received a substantial return , that was my method of multiplying them.
An example of a project is CLICK HERE: https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/
(this is another story on another occasion). I often have fun with older girls and tell them: „It’s good that your mother takes care of the money, otherwise what five girls did when we went shopping!” I buy very few things, the bare necessities and even the phone I received from my husband who took another and I do not say this out of pride, but I simply do not need many things, I have everything , I am happy with what I have and I always think about family, children, projects or other troubled or sick people. You know what a mother’s heart is like, always given to her puppies, always thinking of them to be happy, to have a beautiful childhood, to enjoy their family and feel good in the house where Elohim (God) sent them.
Many appreciate me and tell me Angela I can’t handle one, tell me your secret how do you handle seven children? I have no specific secret, but I simply get solutions at the moment for everything I do, and this is due to my training, the books I read and my relationship with the God Elohim who gives me patience, hope, faith, light, wisdom and all what I need. I’ve always liked to save money, to take care of money, to calculate it well, to be careful what I buy because I’m sure it’s happen to all to be in the store and seeing so many things you feel like you need them but in reality you don’t need them. It never occurred to you to be in the store and say, „What a beautiful dress I really need for next week!” and when you got home the dressing was full, you didn’t have even a place to put it. (I wrote some articles about this on the website
www.insulaekklesia.ro
a few years ago).
20 years ago I was so poor that I fasted for days without water and without food, only I had nothing to eat and in the evening when I finished the day I ate bread with margarine or lard and vegeta. (I’ll tell you another time on another occasion the story).
The husband takes care of the shopping and what else is needed in the house and when the money is not enough I give it to him because he knows that I always have reserves and I thank Elohim (God) that we never argued on this topic. In fact, we don’t argue at all and if there are some more discussions, as is normal in all families, then we clarify them quickly, nicely and without too much fuss. It is beautiful to have a blessed marriage, peace and joy in the family. (On another occasion I will tell you more about how we got married and how I take care of money,not that I would be the rooster in the house, plus we respect the principles of the Bible: Yeshua, the head of the family, then the husband, then the wife, then the children, but all in a beautiful harmony, with respect and love for each other). Besides, I have good friends who give me a present, exactly what I need at the right time. The one who takes care of me even now is my mother. She lives in Italy but we meet once a year in Romania or she comes to us. I have another brother married in Austria who has a wonderful little boy and that’s about my whole family. I would have liked to have a big family, brothers-in-law, sisters-in-law (I only have one and I can say that I get along well with her), but if I don’t have people I’m glad I have children and that fulfills me, as I once wrote
THIS IS MY CAREER: my family.
I still have a dear grandmother in Romania, but she is a bit far away in Harghita County, near Borsec and a few aunts who are dear to me and an uncle who enjoys everything I post on Facebook. My father still lives and is far from us, in the area where my grandmother is. It’s a complicated story because since I was little my mother raised us alone. I looked for him many times even this year before the pandemic. I still have a sister and a brother from my father but they are part of another long and interesting story… Some boxes of stories keep them locked and open them from time to time to tell real events, concrete facts from which one can learn. Others keep them sealed, memories that no longer make sense, some sad and painful that I have healed and released and I will open others at the right time. All these waves hardened me and formed me in a beautiful way and I learned not to judge anyone, never to take revenge and leave everything to Elohim (God). Every person has a story and from every story we can learn something. Let’s be careful not to judge people because we do not know their heart, their life and the reasons why they are in a way and not in different one. We must be very careful how we speak with each other because not everyone can be replaced and the injured to be left with serious traces. We are so little on this earth and why to hurt each other when we can live simply and beautifully. Many beautiful books have been written about relationships, that’s why I always encourage reading good and useful books and in terms of kindness and generosity, these are learned by practicing. A rich person will never be able to fully understand a poor person because has never been poor and only those who have slept on an empty stomach at least once in their lives can understand the hungry one. To enjoy anything but to receive it when he had nothing he will know how to give from the heart of the needy. My childhood was not a very happy one and until the age of 26 when I got married I suffered a lot from several. The first reason was that my family is not whole and I often felt alone, nobody’s until the miracle happened in my life and I met the Savior Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),personally at the age of 18 years. Only when my life take on meaning and I

began to understand the things around me that until then I did not understand and were troubled. Then another suffering I had was the inability to understand why there are so many poor and sick people. It took years of research and daily questions until I got married, matured, and studied the Bible, God’s Word, with my husband. It was always in my mind that if we all shared what we had, there would be no poor people because many of us have things and money in addition to what we need. I have noticed that many do not differentiate between needs and desires, which is why there is a global imbalance. These two passages from the Bible, among many others, speak so clearly about how we should be and how we really are.
•“Lay not up for yourselves treasures upon earth, where moth and rust doth corrupt, and where thieves break through and steal: but lay up for yourselves treasures in heaven, where neither moth nor rust doth corrupt, and where thieves do not break through nor steal: For where your treasure is, there will your heart be also.
”Matthew 6: 19-21
•Undoubtedly, godliness (faithfulness) accompanied by contentment is a great gain. For we have brought nothing into the world, neither can we take anything out of it. But if we have what to eat and what to wear, it will be enough for us. Those who want to get rich, on the contrary, fall into temptation, snare, and many reckless and harmful lusts, which plunge men into ruin and perdition. For the love of money is the root of all evil; and some, when they had gone after her, had gone astray from the faith, and pierced themselves through with many sorrows. ”
1 Tim. 6: 6-10
I got married in 2003 and come in Graz, Austria because my husband been here since 1989. Although we don’t have many people in Romania and home, our soul is where we have many friends, all over Romania and many invitations to visit them but for that children are still small and expensive roads we walk very rarely or almost not at all. I feel rich to have such friends from different social categories, of different faiths, but we are united by love and friendship. What is interesting is that many friends who travel or stay abroad on the way to Romania stopped at us to rest for a few days. I scolded them: well, you come here with such a small car, you don’t know that my cellar is full and where I put all the gifts I want to send in Romania to those in need. Many of them are involved in missionary (and) relief work, and we have been working together for years with good results because they are righteous people and I really share them with the poor. This work brings you a lot of joy, but sometimes sadness and problems. Many people leave me requests for help and do not want to understand that me and the team I work with can not cope with all the cases that are in Romania, plus we do not have the necessary time, we have our families and our responsibilities. No one can engage in a work non-stop and especially when the time is low for everyone.We all have 24 hours a day, no one has more. In the first place we have family and children with whom I spend a lot of time, we learn the Romanian language and we have many activities together and in free time that I don’t have much but I do, I like to write and read. Why did I say I do it because I always hear the expression: I don’t have time and I wonder but who has time? No one, because we make time and if we really want something then we will get and make time for the things we love. I printed a book
„Golden Words for Golden Souls”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ which I am republishing now at another publishing house because in the book there are some things that are no longer correspond to reality. I printed this book to help an association in Romania to sell the books to those in need of financial support, but the association now does not have so many activities, plus now I am working on new projects where I want to invest both financially as well as material. I would also like to change some of the teachings and ideas in the book, such as the name of the Savior. I like to use the original name because I am Jewish and I love this name: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), meaning Yeshua is Salvation and Mashiach, the Anointed One. This is a longer topic, we will discuss it another time or we can study it together with our Jewish friend from Cambodia, Eduard Claudiu Moisă:
https://www.facebook.com/
Eduard Claudiu Moisa with whom it is a pleasure to discuss the originals of the Bible. (Here is another story about how we met him, how we sent packages to Cambodia (here you can read more about this topic:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924
and how my husband has a plane ticket to go there in September 2020 to see them needs there and get even more involved. It’s a beautiful story with the campaign for Children in Cambodia. Open HERE: https://www.facebook.com/donate/206239683775366/
Please don’t start with statements like that: they are quite poor in Romania and what do we have to do with the children in Cambodia, as if they were not people, some people put the problem wrong. It is sad to think so, especially that everyone helps where he is called and everyone helps with what he can and when he can. The poor are poor regardless of religion or nationality. Free yourself from these prejudices to make a difference between people. We will talk more on this topic soon, but today I went a little further with the testimony that was actually thought of at first as a simple article about which means to feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN and I touched on several unplanned topics.
Oh, remind me to tell you about my book „Heartfelt Advice for Those Who Want to Learn” or „1000 Things Anyone Should Know” There would be a lot to share and I would be glad to know that someone reads and has learned something from all these life stories.Probably for some it will be too much to read and for others a beautiful reading, a smile on the face and maybe a welcome help. I also finished the second volume of the book but I didn’t manage to print it and I started some more books but I’m moving forward like a snail because I’m involved in the association’s projects, social, cultural and educational projects, but I’m not complaining because as I told you in the article previous

Publicată de Angela Peschir & Team pe Luni, 4 mai 2020

all things have their time. And the other volunteers from the association are special people (I don’t remember their names because I want to ask them first, to ask their permission) who are teachers in Austria, some have families with many children, others are simple people but with a big heart, each different but we had the same vision and that’s important, different but together for better or worse. At the association we had and received volunteers from all religions, Catholics, Orthodox, Evangelicals, Muslims, etc. And I have seen that it is not religion that makes people’s necessarily, but the character and goodness of the heart. We also have supporters, friends who empathize with us who share on Facebook and tell others about us. Those who volunteer for the association also have their own private life, that’s why they help when they can and how they can, and everyone must understand that we are not an organization who pay the employees.
In Austria, the country of associations, there are many organizations that do many beautiful and wonderful things for people but have paid employees even if their services are free. On this occasion, I want to thanks all the collaborators, members and friends of the Association and especially for every SHARE for we do not often know what a miracle a distribution can do. It happens that you give a SHARE and someone to see and donate for a charity, to solve exactly the problem of another person who may suffer or is hungry, may be sick and in need of treatment, may suffer like me that he has no space to carry out their activity, etc. And as I told you at the beginning around 2003 I was going to the flea market (Flohmarkt is in German,) and people were nice and gave me many things, some for free, others I bought at low prices, beautiful new things for children and adults. Then I would take them home, select them, wash them and pack them for Romania. After my babies were born, people gave me many things because they knew I had many children. Some appreciate me for it, others ask me ironically, “But how many children do you want to make it? „. I would answer more, but education and common sense do not leave me, I answer only: „I do not make children, I do not know how to make children, I receive them, they are heavenly gifts and great blessings for me, it is my wealth.”
I could tell you about my children for days, but today we have another topic. My only concern is about my little girl Arielle Elisabeth who will turn 11 this year.

For two years I went to the hospital every month and also a few months later she was hospitalized where she was tested and given antibiotic infusions. The reason that he had a fungus in his throat. Then I gave up the appointments and hospitalizations at the hospital and continued the checks to a lung doctor who said he had an onset of asthma and now in April 2020 he told me that the lungs are ok and he recommended me to go for a special neck test. I just made a film around her neck called MRI (Nuclear Magnetic Resonance) and the result is positive, he said he has nothing 🙁 My anxiety is that my little girl doesn’t have until now a diagnosis and a concrete treatment. Nobody knows what she has. I don’t know what to give her when I hear her sneezing in her throat and she can’t breathe or speak normally. She can’t make expensive everything she feels in her throat and the noise in her throat bothers her. I can’t tell in words how a mother feels when she has to take her child in her arms at night and take her to another room because she can’t sleep from the sound of itching in her throat. Next week we will go to Vienna because in Graz for 2 years this problem has not been solved and I can’t wait, I can’t wait. Pray for us to receive a proper diagnosis and treatment so they can go to school without calling me to ask me what your child has that bothers them in class 🙁 Regarding the earthly riches that many covet for me personally, I do not even have a small fortune in my name and I do not want earthly riches, because I am already very rich, I have many heavenly riches and I have enough.
Many nice people from all nations (there are many nations here in Graz and I have many Turkish neighbors… another story) came to me with respect and I wondered if I recive things because some who do not receive or see this as humiliation. Even in flea markets, especially since there are many in Graz (here is the list https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz with them for those who are interested) there are many people, poor or rich who do not go either that they are ashamed to see others, for various reasons, and not a few. It depends on how you see it, one thing for you can be a blessing and another for a curse. How is your heart like this and you see all the things around you. A good person will see all the positive, beautiful things and will find opportunities to enjoy everything small around him but a person with a bad heart will see everything negatively and you will be dissatisfied always. I saw all this as a blessing and I thanked them and told them that I would pass it on to other because I have enough for my children and I do not want to fill my house and they were happy that they knew I would send them to Romania. When I had no place in the house or in the basement, I rented a garage where I was collecting aid for Romania. For years my husband and I would go to people’s houses, take things and take them to the garage and then my husband put everything in the van and drop them to Romania. It was hard, it was a big expense but we enjoyed doing something good and useful.When you see those eyes filled with tears of gratitude and happiness, when you receive sincere messages and when you know that someone is sleeping happily because of you, you don’t need more wealth like this. My husband worked in assembly and had a normal salary, I was a housewife at home with the children, so financially we were not so well but Adonai Elohim (Lord God) took care of us. Then my husband went to a security and guard company where he had to take care of the building on Grenadiergasse in Griesplatz, the former art school in Graz. There Elohim (God) got in the way of a good-natured engineer, like many Austrians in fact, from Graz City Hall, who was very impressed with what we were doing and said to my husband:
„How, you pay the garage to collect things for Romania, at your own expense you take them from people’s houses and take them to Romania, you invest so much time and love in everything you do (praise is excluded, I only repeat his words) you spend money for the needy in Romania, you also buy them food, baby diapers, etc. in addition to the many gifts you collect at the garage, it is something to be admired and appreciated! ”. After a few days, he came to my husband and gave him the keys and said, “Look, this building is yours, take care of it, there are valuable paintings inside and I am responsible for everything. Until the mayor’s office decides what to do with it, you can use it for charitable purposes.
One day a team came and was also the mayor of Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl and my husband asked him but what are you doing with this building and he answered we still don’t know and that was for our own good so we could use it for as long as possible. It was a great blessing that big and spacious space where we also can put furniture, washing machines, refrigerators, children’s bicycles, etc. Even if everything seems good and beautiful, transport to Romania was always a problem. Because if friends came and filled their cars, it was one thing, but if we wanted to send a shot or a big car, it was already a problem, big expenses that no one had to cover. We went and gladly took them from people’s homes for FREE (others made it a business, bravo to them, each with his mission, his job, we can’t all have the same calls and we don’t have to be envious those that go well because there is space under the sun for everyone) and I took them to the warehouse but then there was a lot of work with loading and unloading furniture, washing machines, refrigerators, etc. then organizing the transport, then other costs and costs. You couldn’t let the driver go until you made sure the man had food and everything he needed on the road. Plus, so much can happen on the road and you can’t be without a penny, if something or other unforeseen expenses occur. My husband worked, our family was enlarged and on the weekends he could not go to Roumania to take them and it was necessary to enlarge the team, volunteers who understand what a mission and generosity work means. Because the drivers always had problems at customs,

we had to ask each other to prepare the necessary documents for transport.
In one night when a truck was about to leave for Romania, our friends from Graz City Hall called at night to a church in Graz and asked them nicely to prepare our documents. After a few days, they came to our house and said: “This is not good! You have to work with documents, you can’t send trucks to Romania without documents and we can’t walk at night to solve the documents for transport. Even if we organized everything during the day, it still happened that the car was delayed or we did not meet the time for loading and it was always difficult for us to bother others to send the transport with proper documents. These wonderful people from Graz City Hall (I don’t give them their name because I have to ask their permission first) have done all the paperwork for us and we thank them very much until today we are grateful to them. They were happy to see many books in our house and asked us what we do with them and if we read them. I told them that I had read 90% of them and they are our heritage for children. They asked us what you were doing with them because there were books in all the rooms, not just in the living room. We simply replied, „If we don’t have room for books in our house, then we’ll open a library!” and that happened a short time after our conversation.
The opening of the intercultural library in Graz was a necessity and an important step because people already came to our house to borrow books, they missed reading a book in their mother tongue and I always had a small baby who had to be breastfed and even if we are welcoming guests, you can’t receive all the people from the street in your house all day. We are not afraid of thieves because they have nothing to steal from us except the books that are all our wealth and those if they steal them from us we are not upset. The library contains secular and Christian books in 3 languages, English, German and 80% in Romanian books of inestimable value. Our home is a state home, although many ask us why you did not make your home if you have been in Austria for so many years, at least for children. Everyone says and thinks in their own way and we follow their advice, but we have other principles and other visions. First of all, a state house in Austria is like your house, it’s just that your name is not written on that document, but what makes you happy is that your name is written on the document or not, you still sleep, you you can enjoy it, it doesn’t warm me at all whether my name is written or not. From a state house no one ever throws you out, even if the children grow up and your house is with two or four rooms and you are alone, they do not come to say to move to a smaller house, because this big they want to give to a larger family. The Austrian state is a social state and they think a lot about people and they have the concept that a person is taught in his place where he lived a life and how to move him from there, it would be like taking his life. ((this is another story, on another occasion we will talk about this in detail). In 2014, after over 10 years of voluntary field work, I opened the association:
Angela, Association for the support of Romanians which one at the advice of volunteers who saw an obstacle in this name, thought that people will not help us if they will see a personal name there and will link all things to that name. I think that these prejudices are not good because people saw who we are and what we do, we were not invisible. But because I like to work in a team and listen to advice, I agreed to change my name to Wings of Hope.

Thanks when we expanded our activities and other nations began to join us, not only Austrians, so we decided together with the members of the association to change into a neutral name, to be accepted by all and other peoples and to feel good about us, not to be an association only of Romanians. In many projects we have involved friends from different nations and even practitioners from different countries who stopped by us and joined us, so we changed the name to Austro-Romanian Cultural Center Graz – The Wings of Hope. Opening this association made our work a lot easier in the sense that people with a big heart came to put their shoulder to the wheel and understood the work we do. In addition to charitable projects, I was very involved in social projects, my husband being in Austria since 1989 and I, who was a legal adviser without an official diploma, listened to everything my husband discussed on thephone and learned every day what integration means, what new laws have been passed, etc. My purse was and is a purse different from other women’s handbags, it’s full of diaries, notebooks, brochures and all sorts of things from AZ because I always think that maybe someone needs something and I have to give it to them, then I think of my children to have a patch if needed or a hair clip for girls or you wonder what other bastard is going through my head. In addition, I had the extra baby backpack with everything needed for a baby. I like to have simple evangelistic pamphlets in my purse without any religious overtones if Adonai Yeshua (the Lord God) gets in the way of people interested in the truth and in addition I had information pamphlets from various institutions and organizations and other flyers related to the events from Graz.
Now I don’t have so many because I studied them and I made personal contact with many institutions and organizations in Graz and now I have all this information in my head and I receive the events by email and post them on these facebook pages mentioned above up. Much has changed since 2003 and technology has advanced a lot. For years, when I, when my husband, went with the people where they had appointments to translate and help them, then from home by email I worked non-stop. Sometimes I even called other friends and asked them to go with others.

Not infrequently, even my older children accompanied some people to translate and help complete some documents. Amena Petra,my oldest daughter, also has a degree in the field, but she still doesn’t work because she doesn’t have the time. In addition, I received daily messages on Facebook: „Mrs. Angela, can you tell me what this law is like?” „I heard a new law has been passed” or „Mrs. Angela I have only one question” and she would send you a sausage to take you an hour to understand what problems she was facing. I tried to answer everyone with love and respect, but when they were already calling me on the phone and writing to me on Facebook all day, I didn’t know which one to answer, so I said it wouldn’t work. I wrote up the PERSONAL ACCOUNT profile and I created this page to write here so I can have some peace. Even if it seems strange but I do not accept requests just for the sake of having many friends to be famous or I know what others reasons have for liking to have many friends just for the sake of making a name for themselves. And now they keeps writing to me and I apologize that I can’t answer them all but when I open facebook I first want to answer to friends and that’s why I created this page so that I can continue to help only within the time available.
Thanks for understanding!
Only in 2018 I get the idea for everyone to sign for each free service and emails with a lot of information from the Association. I have hundreds of lists gathered in the archive and I’m sorry I didn’t get the idea sooner that I would have entered the record book.
We walked for a long time in Graz to the Synagogue but now we gladly go to a small gathering of Austrians in Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, because those here empathize with us in the charitable work in which we are involved and as I was saying we have enlarged our team and we have beautiful connections and places all over Graz where people give us dear things for Romania. The only problem is only the transport, which is often very expensive, but if someone has it in their heart, they can make a small donation to this account and we will send them the proof by email of what we did with the money.

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK

IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW

Our association is apolitical, areligious and without any support from the Austrian or Romanian state. I worked and worked side by side with anyone who has a good heart, regardless of religious belief. We support ourselves and the donations we receive cover only a small part of the transport costs, we have to put the rest as much as we can, as far as possible. On this occasion, I would like to thank the members, volunteers and friends. As I told you above, this beautiful work brings you a lot of joy both by the fact that you give and when you receive positive feedback, when you receive messages of thanks from those who enjoy everything you have given them.
These days I received a picture of thanks: „I gladly wear the sweater from you!” and it was with a beautiful smile in the picture that it was so dear to me.Of course, I didn’t recognize the sweater because honestly, when I receive clothes, people are nice and show me that there are many beautiful things, my size, and I smile and thank them. I don’t tell everyone that I pass them on. Some neighbors are nice and come to my door and leave them there, others knock on the door and ask me if I want them and others leave me a message. Many people think that if I have many children, I also need a lot of things, but this is not the case, because I prefer to have a few and what is strictly necessary than a lot to clean all day and not have room in the clothes house. I often carry bags of clothes in the basement, either I receive them or they stay small from my children. Don’t take it for granted that it’s just my life story that I want to share with you. Everyone has their own story and we humans are like flowers that open in front of others or close. When you open up, you run the risk of being attacked, judged, misunderstood , but you also have joy because you know that it is useful for some to read you and even enjoy your experiences or for some you can be a role model or an example as a family in Vienna that I always think of with respect and admiration.

A transport company from Vienna, weekly sends whole trucks of food, clothes and things to Romania, meaning their earnings from the company go to charitable projects. At the moment I don’t know them so well and I can’t afford to give them their names here, but I tell you that I see every day on the group, on the phone how whole trucks arrive from them in Romania to those in need and that’s such great joy for me that I can’t describe you in words. I pray for them that I know it’s not easy, it’s a lot of work, there are a lot of responsibilities and it takes a long time. I know from my own experience that it is not as easy as it seems and not so simple, that is why I admire them a lot and I wish them with all my heart a lot of health and blessing.
I repeat, I am a DROP IN AN OCEAN, a grain of sand, a leaf fallen and carried by the wind and sometimes trampled by careless passers-by, a shadow, a mystery but at the same time a joy and a blessing for all who know how to enjoy the simple and beautiful things. I saw the miracles of Elohim (God) in this work, I saw them in my life and in my family, that’s why I go forward through faith, hope and strength because everything will be good and beautiful. I’m not perfect, I’m not the best mother or the best wife, but I like to learn every day, I’m a self-taught person and I like to work with people even if sometimes this is the hardest thing in the world. Someone told me that he preferred to work eight hours in a factory, to finish his work and go home, to have nothing to do with anyone, no stress and no problems. But you, Angela, in the middle of people need a lot of patience, attention and a lot of time and that’s not easy. Do what you can and as much as you can because you know very well that the path to failure is to seek to please everyone. Don’t waste your energy trying to thank everyone that you won’t succeed.

Always think of those who support you, work with honest people, keep your faith strong and always dare more and more. Don’t give up on your dreams, you have people as they are because you will always meet good people, bad people, strange people, wonderful people, people and people but you stay the same and don’t forget that good people attract, meet and stay Together Forever. If someone empathizes with us and wants to support this work can make a donation to this account but specify FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) because I will take every generous gift from my heart and make a list of every penny.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW Please email us at romaniidingraz@yahoo.com if you do not want to put your name on the list and want to remain anonymous. Also, if you make a donation, we are honored to conclude a sponsorship contract with you, to place the advertisement from your company or association on our blog page
https://romaniidingraz.wordpress.com and on the website www.insulaekklesia.ro
where we have many subscribers, as well as on the pages of our friends, over 50 facebook pages and groups on facebook. Thank you from the bottom of my heart and don’t forget that any SHARE matters! Share this article because I am sure we will find solutions to develop these projects and do beautiful things together. Every donation matters, no matter how small, because little by little a whole is made! And because we already have a few sponsors for this big step, I dared to write my story, our story. I look forward to your feedback at romaniidingraz@yahoo.com

05.05.2020 Graz, Austria Angela Island Ekklesia, Angela Peschir

#Mission,#Church,#AngelaPeschir,#projectsGraz,#generosity,#donated,#involved,#thoughts,#CategoriesBiographies,#Campaigns,#Events,#news,#MyFamily,#Information,#Testimonials,#experiencesTags,#involved,#help,#humanitariancampaigns,#withandforRomanians,#donate,#donatenow,#donateforanoblecause,#bewithus,#beasupport,#mothers,#sufferingmothers,#nobecareless,#formoms,#mystory,#storiesfromthediaspora,#soulprojects,#Grazprojects,#RomaniansinGraz,#childrenshealth,#supportme,#Articlenavigation,#DoyoubelieveinGod?,#Until

 

 

 

O poveste de viată în care poți să fi și tu o piesă importantă!

Bine v-am (re)găsit!
Acestea sunt doar câteva din paginile noastre de facebook și ca să înțelegeți
mai bine proiectele noastre dați click pe fiecare link și aruncați o privire. Mulțumim din inimă pentru timpul acordat!
Mulți, când văd paginile noastre de facebook, proiecte realizate cu voluntari, cu oameni deosebiți, zic wow ce multe și frumoase lucruri ați făcut.
Desigur că e de apreciat și de admirat oferirea de servicii, cunoştinţe şi abilităţi, dăruirea, talentul si timpul acordat unor astfel de proiecte.
Voluntariatul nu e o muncă usoară pentru că el se desfăsoară pe lângă familie, serviciu si atâtea obligatii si chiar dacă el e realizat în timpul liber de multe ori acel timp liber nu prea îl avem si pentru al avea trebuie să facem sacrificii…
De aceea mereu mă închin cu respect celor care mi-au fost alături și au rămas până la capăt.
Sunt foarte conștientă că nu a aș fi putut realiza nimic dacă nu aveam persoanele potrivite, circumstanțele favorabile și binecuvântarea lui Elohim (Dumnezeu).
Multi din prietenii mei mă încurajează și asta îmi dă puteri să merg înainte căci ei cunosc proiectele mele personale care niciodată nu vor apărea pe facebook si mereu le zic că mă simt ca o picătură de apa într-un ocean.
Unele sunt nevoită să le postez pe facebook pentru a încuraja si pe alți să facă fapte bune.
Altele le postez pentru a ne bucura împreună de poze frumoase care rămân in amintirea noastră mulți ani de acum încolo.Pozele sunt cele mai frumoase amintiri si ele ne aduc aminte de oameni frumosi , de proiecte minunate si de locuri interesante.Asociația noastră in scurtă vreme va avea un spatiu nou si de cel vechi ne vom aduce aminte cu drag uitându-ne pe poze…
Unele articole trebuie postate să vadă sponsorii si colaboratorii că acel sprijin, fie mic sau mare a fost folosit pentru scopul cu care a fost donat.
Zilele acestea am primit o donație un computer si am postat si mulțumit donatorului dar când se deschide vama vom posta din nou unde a ajuns acel computer, la cine l-am donat mai departe.
E importantă această transparentă ca să putem lucra mai bine si eficient si cu alti sponsori care vor să se alăture misiunii noastre, să vadă cum lucrăm si să ne cunoască mai bine.
Sunt multe persoane care fac fapte bune și trec neobservate de unii, dar nu de toți, și asta nu e o problemă dacă te laudă sau nu cineva, important e să ai inima mulțumită și sufletul liniștit seara când îți pui capul pe pernă, să dormi cu conștiința împăcată că ai făcut numai bine și rău la nimeni.
Chiar dacă nu poți să mulțumești pe toată lumea, chiar dacă unii te judecă sau au prejudecăți despre tine fără să te cunoască, chiar dacă alții îți mai scot și vorbe rele, astea toate fac parte din viață.
De ce avem două urechi? Pentru că pe una să intre și pe cealaltă să iasă și niciodată să nu le punem la inimă, să nu le lăsăm să ne întristeze sufletul, să ne împiedice, să ne spulbere visele și nici să ne strecoare otravă în minte. E important să avem o viziune clară și să ne urmăm drumul exact ca și în proverbul acela: Căinii latră și ursul își vede de drum și până la urmă ce treabă avem noi cu răutatea sau nemulțumirea unora, e problema lor, e treaba lor și nu a noastră. Comportamentul lor nepotrivit îi murdărește pe ei, le întunecă orizontul și îi face robi ai întunericului pentru că ei sunt călăuziți de frustrările lor proprii și nu de principile luminii și bunătății.
Niciodată nu am putut să mă supăr pe astfel de oameni pentru că ei sunt asa din cauza rănilor pe care le au. Iar dacă aleg să nu se vindece, atunci ii atacă pe ceilalti si îsi aruncă veninul crezând că asa se vor simtii mai bine dar asta e o stare “ de bine” de moment apoi trăiesc mai departe cu durere, frică, slăbiciuni, neîmpliniri, frustati si goi de aceea noi trebuie să avem compasiune pentru astfel de oameni. (asta e deja o altă poveste, cu altă ocazie)
Peste tot ce e negativ trebuie să trecem repede, nu să facem o telenovelă din nimic, nici să le dăm prea multă importanță și nici să le analizam prea mult căci gândindu-ne la ele va apărea întrebarea: Oare e adevărat? Oare de ce a zis așa?… Asta deja mă duce cu gândul la Geneza unde a venit cel rău să îi dea idei Evei: Oare a zis Elohim (Dumnezeu) ?
Există și o latură a problemei când critica e constructivă și atunci trebuie să avem grijă să o luam în seamă și să medităm. Au fost și cazuri când m-am oprit și m-am gândit: Oare de ce a zis așa? Poate îl(o) pot ajuta să iasă din starea invidioasă, răutăcioasă sau frustată și să îi ofer o mână de ajutor. (asta deja e o poveste mai lungă)
Am întâlnit oameni care aveau probleme și pentru că tot se gândeau la ele, acestea i-au împovărat și le-a luat pacea. I-am sfătuit să se roage și să lase poverile la picioarele lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) și să nu le mai ia, căci mulți le duc acolo, apoi iar le iau în spate și își fac singuri mai mari probleme. Problemele sunt ca și pietricele alea micuțe care ne ies în cale și noi trebuie doar să le ocolim, să le luăm în calcul, dar nu să ne lăsăm împiedicați de ele, nici să le vedem probleme mari și să ne lăsăm descurajați. (despre asta vom povesti altă dată că nu vreau să stric dulceața și mierea din povestea de azi)
Ceea ce mă fascinează e faptul că sunt mulți oameni buni în jurul nostru și când ți-i scoate Elohim(Dumnezeu ) în cale se întâmplă minuni, miracole mari…
Citiți AICI:
În toate proiectele acestea durerea mea cea mai mare a fost LIPSA DE SPAȚIU, lipsa de loc să îți desfășori activitatea. Să vină oamenii cu brațe de cărți la tine și să le zici că nu ai loc că e plin peste tot, e cea mai mare durere. Să îți lase mesaj că au lucruri frumoase pentru copii și doresc să le doneze, nu poți să spui că nu ai loc că ți se rupe sufletul să știi că unii le dau din toată inimă și alții nu au ce să îmbrace și chiar au nevoie de ele iar tu să îi refuzi pe motiv că nu ai spațiu… culmea durerii… Desigur că am încercat să nu refuz pe nimeni dar multe lucruri le-am luat cu jumătate de inimă, nu cu bucurie cum mi-ar place să le preiau, pentru că nu știam unde să le mai pun. În pivniță si în balcon era plin, la ușă era plin, locul unde chiar nu am voie să le țin căci ni se dă amendă și nu de puține ori am fost la un pas să primesc amenzi. Plus că am copii și nu pot să le iau spațiul lor de joacă pentru proiectele asociației și așa mai îmi zic câteodată:
„Mami vrem să ne jucăm în balcon când îl eliberezi?”. Mi se rupe sufletul că ei nu înțeleg că noi le trimitem cu drag în România sau uneori vine cineva după ele dar după un timp iar e plin și chiar îmi doresc să le eliberez balconul pentru totdeauna să aibă și ei locul lor de joacă liber și frumos.
Cu părere de rău trebuie să vă spun că au fost cazuri când i-am refuzat mai ales când era vorba de mobilă, mașini de spălat, biciclete sau lucruri mai mari. O plasă, o cutie de haine îi mai faci loc pe undeva cumva, dar lucruri mari voluminoase nu ai unde să le mai înghesui. Zilele acestea am dormit și când m-am trezit sufrageria era plină de haine. M-am uitat nu știam ce e cu ele. Am zis copiilor : “De ce le-ați luat nu știți că nu mai avem loc!”. Când m-am uitat la ele mai cu atenție, erau haine noi-nouțe de la nu știu ce vecină pe care trebuie acum să o caut să îi mulțumesc. Ne iubesc vecinii, ne iubesc oamenii și mereu vin să ne aducă lucruri frumoase dăruite din inimă. Ei vor să ni le dea nouă pentru că suntem o familie mare, dar eu degeaba le spun de multe ori, că am destule lucruri pentru copii că parcă nu aud și iar vin după câteva zile. Depinde de la caz la caz. La primul impuls spun nu am loc, nu îmi mai aduceți nimic dar apoi zic în inima mea: “O sa le pun eu undeva până vine cineva dupa ele” sau mă gândesc că asa cum am rezolvat de fiecare data voi rezolva cumva si acum.
Să vă povestesc pe scurt cum a început povestea aceasta că și așa deja v-am reținut cam mult
Când am ajuns în Austria soțul meu m-a dus la o piață de vechituri de care m-am îndrăgostit. Îmi plăcea să merg, să mă opresc la fiecare masă, să mă uit, să cotrobăiesc, să caut printre lucruri nu neapărat să cumpăr ceva. Pur și simplu mă relaxa mai ales că unii vorbeau cu tine și, cum eu iubesc oamenii, stăteam cu drag să îi ascult. Soțul meu era pe alte rânduri și ne sunam numai daca găseam ceva ca să ne consultăm, în rest câteva ore fiecare era cu treaba lui. De fiecare dată când mergeam primeam lucruri sau unii îmi ziceau: „…uite ia-le pe toate că ți le dau ieftin:”. Eu le ziceam ce să fac cu atâtea lucruri nu am locuință mare și nu vreau să îmi umplu casa cu așa multe lucruri. Îmi arătam respectul față de oferta generoasă a vânzătorului si până la urmă după mai multe discuții îi ziceam :”..uite hai că le iau, le pun în pivniță !” – am o pivniță curată care era tot timpul plină – „și apoi când vin prieteni la noi din Romania le dau lor!”. Și soțului meu îi ziceam de multe ori: „Te rog să nu mai cumperi nimic că nu mai avem loc, nici dacă îmi aduci mobilă de aur nu mai am plăcerea și timpul necesar să o schimb pe a mea, de care sunt mulțumită așa cum e, și dacă o să îmi aduci linguri de aur tot așa o să mâncam cu ele cum mâncam și cu celelalte!”. El e mai cheltuitor ca mine și cumpără uneori prea mult, dar îl înțeleg că ia cu drag pentru copii și e bine într-un fel că e așa, că astfel se echilibrează căsnicia noastră. Ce ne făceam dacă eram amândoi prea cheltuitori, dar cum eu cheltui mai puțin, numai bine că există cineva care are grijă de bani. Acum să nu vă închipuiți că avem așa mulți bani, dar egal că ai mulți sau puțin, e important cum îi chivernisești.
Când investeam în proiectele caritabile primeam înapoi însutit, asta era metoda mea să îi înmulțesc.
Un exemplu de proiect e acesta CLICK AICI:
https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/ (asta e o altă poveste cu alta ocazie)
De multe ori mă distrez cu fetele mari și le zic:
„Ce bine că mama voastră are grijă de bani că ce ne făceam cinci fete la shopping!”. Eu îmi cumpăr foarte puține lucruri, strictul necesar și chiar telefonul care îl am l-am primit de la soțul meu care și-a luat altul și asta nu o zic din mândrie, ci pur și simplu nu îmi trebuie multe lucruri, am de toate, sunt mulțumită cu ce am și mereu mă gândesc la familie, la copii, la proiecte sau la altii necajiti sau bolnavi.Știți cum e inima unei mamei, mereu dăruită pentru puișorii ei, mereu cu gândul la ei să fie fericiți, să aibă o copilărie frumoasă, să se bucure de familia lor și să se simtă bine în casa unde i-a trimis Elohim(Dumnezeu)
Mulți mă apreciază și îmi spun Angela eu nu mă descurc cu unul, spune-mi și mie secretul tău cum te descurci cu șapte?
Nu am nici un secret anume, ci pur și simplu îmi vin soluții pe moment la tot ce fac și asta se datorează formării mele, a cărților citite și a relației mele cu Mântuitorul care îmi dă răbdare, speranță, credință, lumină, înțelepciune și tot ce am nevoie.
Din totdeauna mi-a plăcut să fac economii, să am grijă de bani , să îi calculez bine, să fiu atentă ce cumpăr pentru că se întâmplă să fi în magazin și văzând atâtea lucruri ai impresia că ai nevoie de ele dar în realitate nu ai nevoie de ele.
Nu vi s-a întâmplat să fiți în magazin și să ziceți: „Ce rochiță frumoasă, chiar îmi trebuie pentru săptămâna viitoare!” și când ați ajuns acasă era dulapul plin, de nici nu ați mai avut loc unde să o puneți. (despre asta am scris câteva articole pe site www.insulaekklesia.ro în urmă cu câțiva ani)
În urmă cu 20 de ani eram așa de săracă că țineam zile de post negru fără apă și fără mâncare, numai că nu aveam ce mânca și seara când încheiam ziua mâncam pâine cu margarină sau untură și vegeta. (O să vă povestesc altă dată cu altă ocazie).
De cumpărături și ce mai e nevoie în casă se ocupă soțul și când nu îi ajung banii îi mai dau eu căci știe că eu am rezerve întotdeauna și mulțumesc lui Elohim (Dumnezeu) că nu ne-am certat niciodată pe tema asta. De altfel nu ne certăm deloc și dacă mai apar unele discuții, cum e normal în toate familiile atunci le clarificăm rapid, frumos și fără prea mult tam-tam. Dacă te uiți cu atenție la cuvântul ceartă vei observa două cuvinte “ce” și “artă” adică, ”Ce artă”! Deci noi alegem “ceartă” sau “ce artă”!
E frumos să ai o căsnicie binecuvântată, pace și bucurie în familie. (cu alta ocazie vă voi povestii mai multe cum ne-am căsătorit și cum eu am grija de bani, nu că eu aș fi cocoșul în casă, nici nu se pune problema la noi în felul acesta, plus că noi respectam principiile bibliei:
Yeshua, Capul familiei, apoi soțul, apoi soția, apoi copiii, dar toate într-o armonie frumoasă, cu respect și dragoste unii față de alții).
Pe lângă asta am prieteni buni care îmi fac câte un cadou, exact ce am nevoie la timpul potrivit. Cea care se îngrijește de mine și acum, este mama mea cu care vorbesc zilnic. Ea locuiește în Italia dar ne întâlnim o dată pe an în Romania sau vine la noi. Mai am un frate căsătorit în Austria care are un băiețel minunat și cam asta e toată familia mea. Mi-ar fi plăcut să am familie mare, cumnați, cumnate (am numai una și pot să zic că mă înțeleg bine cu ea), socri sau frați mai mulți, dar dacă nu am neamuri mă bucur că am copii și asta mă împlinește, așa cum am scris odată ASTA E CARIEREA MEA : familia mea.
Mai am în România o bunică dragă, dar e cam departe în județul Harghita, lângă Borsec și câteva mătuși care îmi sunt dragi și un unchi care se bucură de tot ce postez pe facebook.
Tatal meu mai trăieste si e departe de noi , in zona unde e bunica mea.E o poveste complicată căci de când am fost mică mama mea ne-a crescut singură. L-am cautat de multe ori chiar si anul acesta inainte de pandemie.Mai am o soră si un frate din partea tatălui dar ei fac parte din altă poveste lungă si interesantă…
Unele cuti cu povesti le tin încuiate si le mai deschid din când în când pentru a povesti intamplări reale, fapte concrete din care cineva poate să învețe.Altele le țin închise pecetluite, aminti care nu îsi mai au rostul, unele triste si dureroase de care m-am vindecat si eliberat iar altele le voi deschide la vremea potrivită.
Toate aceste valuri m-au călit si m-au format intr-un mod frumos si am învățat să nu judec pe nimeni, să nu mă razbun niciodată si să las totul pe seama lui Elohim (Dumnezeu)
Fiecare om are o poveste si din fiecare poveste putem învăta ceva.Să avem grijă sa nu ii judecăm pe oameni căci noi nu stim inima lor, viata lor si nici motivele de ce sunt asa si nu sunt altfel.Trebuie să avem mare grijă cum vorbim unii cu altii pentru că nu oricine poate fi înlocuit si cel rănit să ramână cu urme grave.Suntem asa de puțin pe acest pamant si de ce să nefacem dureri unii altora când putem sa trăim simplu si frumos.
Legat de relatii s/au scris multe cărti frumoase de aceea eu mereu incurajez cititul cărtiile bune si de folos iar in ceea ce priveste bunătarea si dărnicia astea se învată practicând.
Niciodată un om bogat nu va putea să il inteleagă pe deplin pe un om sărac pentru că nu a fost niciodată sărac si numai cei care s-au culcat măcar o dată în viată cu stomacol gol poate să il ințeleagă pe cel flămând.Cine a stiut să se bucure de orice dar care l-a primit când nu avea nimic va sti să dăruiasca din inima celui in nevoi.Copilăria mea nu a fost una prea fericită si pană la vârsta de 26 de ani când m-am căsătorit am suferit mult din mai multe motive.Primul motiv a fost că familia mea nu e întreagă si deseori m-am simtit singură, a nimănui până când s-a produs minunea in viața mea si
L-am cunoscut pe Mântuitorul Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), în mod personal la vârta de 18 ani.
Abia atunci viața mea a primit sens si am început sa înteleg lucrurile din jurul meu care până atunci nu le întelegeam si mă frământau.Apoi o altă suferință pe care o aveam era neputința de a înțelege de ce există atâția săraci si oameni bolnavi.Această frământare a durat ani întregi de cercetare si întrebări zilnice până când m-am căsătorit, m-am maturizat si împreună cu soțul meu am studiat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
In mintea mea era mereu gândul că dacă toti am împărtii ce avem nu ar mai exista oameni săraci căci multi avem lucruri si bani in plus față de ceea ce avem nevoie.
Am observat că multi nu fac diferența între nevoi si dorințe de aceea e un dezechilibru mondial.Aceste doua pasaje din Biblie pe lângă multe altele vorbesc asa de clar cum ar trebui sa fim noi si cum suntem in realitate.
  • ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”Matei 6:19-21
  • ”Negreşit, evlavia (credinciosia ) însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
  • Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” 1 Tim. 6:6-10
M-am căsătorit în anul 2003 si am plecat in Graz, Austria pentru că soțul meu era aici din 1989.Deși nu avem multe neamuri în România și nici casă totuși sufletul nostru e acolo unde avem mulți prieteni în toată România și multe invitații dar pentru că copiii sunt încă mici si drumurile costisitoare mergem foarte rar sau aproape deloc.
Mă simt bogată să am astfel de prieteni din diferite categorii sociale, de diferite credințe, dar ne unește dragostea și prietenia.
Ce e interesant că mulți prieteni care călătoresc sau stau în străinătate în drum spre România se opreau la noi să se odihnească câteva zile. Eu îi certam : păi cu așa mașină mică vii aici la noi, nu știi că pivnița mea e plină și unde bag eu toate darurile pe care doresc să le trimit în Romania la cei în nevoi. Mulți dintre ei sunt implicați în lucrări misionare (și) de ajutorare și lucram împreună de ani de zile cu rezultate frumoase pentru că sunt oameni corecți și chiar le împart cu drag la cei săraci. Lucrarea asta îți aduce multă bucurie, dar uneori tristețe și probleme. Mulți îmi lasă cereri de ajutor și nu vor să înțeleagă că atât eu cât și echipa cu care lucrez nu putem să facem față la toate cazurile care sunt în Romania, plus că nici nu avem timpul necesar, avem si noi familii și responsabilitățile noastre.
Nimeni nu se poate angrena într-o lucrare non-stop și mai ales când timul e puțin pentru fiecare.Toti avem 24 din 24 de ore, nimeni nu are mai mult. Pe primul loc vă rămâne familia și copiii mei cu care îmi petrec foarte mult timp, învățăm limba română și avem multe activități împreună și în
timpul liber pe care nu prea îl am dar mi-l fac, îmi place să scriu și să citesc.
De ce am zis ca mi-l fac pentru că mereu aud expresia : Nu am timp si mă intreb dar cine are timp ? Nimeni, caci timpul ni-l facem si dacă vrem ceva cu adevărat atunci vom obtine si ne vom face timp pentru lucrurile care le iubim.
Am tipărit o carte “Cuvinte de aur pentru suflete de aur”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ pe care o reeditez acum la o altă editură pentru că în carte sunt câteva lucruri care nu mai corespund cu realitatea.
Această carte am tipărit-o pentru a ajuta o asociație din Romania ca prin vânzarea cărților să beneficieze cei nevoiași de un suport financiar, dar asociația acum nu mai are așa multe activități, plus că acum eu lucrez la proiecte noi unde vreau să investesc atât financiar cât și material.
Aș vrea să modific și câteva învățături și câteva idei din carte cum ar fi numele Mântuitorului.
Îmi place să folosesc numele original pentru că sunt evreică și iubesc acest nume:
Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), adică Yeshua este Mântuirea și Mashiach, Unsul.
Asta e un subiect mai lung, îl vom discuta altă dată sau îl putem studia împreună cu prietenul nostru evreu din Cambodgia, Eduard Claudiu Moisă: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa cu care e o plăcere să discuți din originalele Bibliei. (Aici e o altă poveste cum ne-am cunoscut cu el, cum am trimis pachete în Cambodgia (aici puteți citi mai multe despre tema asta:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924 și cum soțul meu are bilet de avion să meargă acolo în luna septembrie 2020 să vedem nevoile de acolo și să ne implicam și mai mult.
E o poveste frumoasă și cu campania pentru Copiii din Cambodgia.
Deschideți AICI :
Vă rog să nu începeti cu afirmatii de genul că sunt destul săraci in România si ce treabă avem noi cu copiii din Cambodgia, de parcă ei nu ar fi oameni asa pun unii gresit problema.
Este trist să gândim asa mai ales că fiecare ajută unde are chemarea si fiecare ajută cu ce poate si când poate.
Săracul e sărac indiferent de religie sau nationalitate.Eliberați-vă de aceste prejudecăti sa faceți diferente între oameni.
Vom povesti mai mult în curând pe tema asta dar azi m-am cam lungit cu mărturia care de fapt era gândită la început ca un articol simplu despre
ce înseamnă să te simți că o picătură de apă într-un ocean și am atins mai multe subiecte care nu erau plănuite.
Of, aduceți-mi aminte să vă povestesc despre Cartea mea “”Sfaturi din inimă pentru cei care vor sa invete” sau ”1000 de lucruri pe care trebuie sa le stie oricine”
Ar fi multe de împărtasit si eu m-as bucura să stiu că cineva citeste si a învatat ceva din toate aceste povesti de viață.Probabil că pentru unii va fi prea mult de citit iar pentru altii o lectură frumoasă, un zâmbet pe fată si poate un ajutor binevenit.
Am terminat și volumul 2 al cărții dar nu am reușit să îl tipăresc și mai am începute niște cărți dar înaintez ca melcul pentru că sunt implicată în proiectele asociației, proiecte sociale, culturale și educaționale, dar nu mă plâng căci așa cum vă povesteam în articolul anterior
toate lucrurile își au vremea lor.
Și ceilalți voluntari de la asociație sunt oameni deosebiți (nu le amintesc numele pentru că vreau mai întâi să îi întreb, să le cer permisiunea) care sunt profesori în Austria, unii au familii cu mulți copiii , alții sunt oameni simpli dar cu suflet mare, fiecare diferit dar aveam aceeași viziune și asta e important, diferiți dar împreună la bine și la rău.
La asociație am avut si am primit voluntari din toate religiile, catolici, ortodocși, evanghelisti, musulmani, etc. si am văzut că nu religia face omul neapărat ci caracterul si bunătatea inimii.
Avem și simpatizanți, prieteni care empatizează cu noi care dau share pe facebook și spun și altora despre noi.
Cei care sunt voluntari la asociatie au si ei viața lor privată de aceea ajută când pot si cum pot, iar fiecare trebuie să fie înțelegător că nu suntem o organizație cu angajați plătiți.
În Austria, țara asociațiilor, sunt multe organizații care fac multe lucruri frumoase și minunate pentru oameni dar au angajați plătiți chiar dacă serviciile lor sunt gratuite.
Vreau să le mulțumesc cu această ocazie tuturor colaboratorilor, membrilor și prietenilor   Asociației
și mai ales pentru fiecare SHARE
căci nu știm de multe ori ce minune poate face o distribuire. Se întâmplă să dai un SHARE și cineva să vadă și să doneze pentru o lucrare caritabilă, să rezolve exact problema unei alte persoane care poate suferă sau e înfometată, poate e bolnavă și are nevoie de un tratament, poate suferă ca mine că nu are spațiu să își desfășoare activitatea, etc.
Și cum vă povesteam la început cam prin 2003 mergeam în piața de vechituri (Flohmarkt e pe limba germană, iar tradus ar însemna, piață de purici) și oamenii erau drăguți și îmi dădeau multe lucruri, unele gratis, altele le cumpăram la preturi mici, lucruri noi frumoase de copii și adulți.
Apoi le duceam acasă le selectam, le spălam și le împachetam pentru România. După ce au venit copilașii mei pe lume, oamenii îmi dădeau multe lucruri că știau că am copii mulți.
Unii mă apreciază pentru asta, alții mă întreabă ironic „Dar cați copii vrei să faci? „. Le-aș răspunde mai multe, dar nu mă lasă educația și bunul simt, le răspund doar atât:
„Eu nu fac copii, eu nu știu să fac copii, eu îi primesc, sunt daruri cerești și mari binecuvântări pentru mine, e bogăția mea”.
Despre copiii mei as putea să vă povestesc zile întregi dar azi avem un alt subiect.
Singura mea îngrijorare este cu privire la fetița mea Arielle Elisabeth care va împlinii anul acesta 11 ani.Timp de doi ani am umblat lună de lună la spital si tot la câteva luni era internată unde i se făcea analize si i se dădea perfuzii cu antibiotice pe motivul că ar avea o ciupercă in găt.Apoi am renuntat la programările si internările de la Spital si am continuat controalele la un medic de plamâni care a zis că are un început de astmă iar acum în Aprilie 2020 mi-a spus că plămânii sunt ok si mi a recomandat să merg la un control special la gât.Tocmai i-am făcut un film la gât numit RMN ( Rezonantă magnetică nucleară ) si rezultatul e pozitiv adică a zis că nu are nimic 🙁 Nelinistea mea e că fetița mea nu are până acum un diagnostic si un tratament concret.Nimeni nu stie ce are.Nu stiu ce să îi dau când o aud că hârcâie în gât si nu poate să respire si nici să vorbească normal.Nu reuseste să scumpe tot ce simte că are in gât si mereu o deranjează zgomotul din gât.Nu se poate povesti în cuvinte ce simte o mamă care noaptea trebuie să îsi ia copilul in brațe si să îl ducă în altă cameră că nu poate dormi de zgomotul hârcâielii din gât.
Săptămâna viitoare vom merge la Viena căci la Graz timp de 2 ani de zile nu s-a rezolvat aceasta problemă si eu nu mai am rabdare, nu mai pot astepta.
Rugati-vă pentru noi să primim un diagnostic si un tratament adecvat să poată să meargă la scoală fără ca să mă sune să mă întrebe dar ce are copilul dvs că deranjează in ore 🙁
Legat de avutiile pământesti după care multi râvnesc eu personal nu am nici măcar o mică avuție pe numele meu și nici nu îmi doresc bogății pământești, căci sunt foarte bogată deja, dețin multe bogații cerești și îmi ajunge.
Mulți oameni drăguți de toate națiile (aici în Graz sunt multe națiuni și eu am mulți vecini turci …o altă poveste) veneau la mine cu respect și mă întrebam dacă primesc că știau că sunt unii care nu primesc sau văd asta ca o umilință.
Chiar și în piețele de vechituri, mai ales că sunt multe în Graz (aici e lista https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz cu ele pentru cei care sunt interesați) sunt mulți oameni, săraci sau bogați care nu merg fie că le este rușine că îi văd alții, fie din diferite motive, și nu puține.
Depinde fiecare lucru cum îl vezi, un lucru pentru tine poate fi o binecuvântare iar pentru altul un blestem.
Cum iti este inima asa si vezi toate lucrurile din jurul tău.Un om bun va vedea toate lucrurile pozitive, frumoase si va găsi oportunităti să se bucure de orice lucru mărunt din jurul lui dar un om cu inimă rea va vedea totul negativ si va nemultumit mereu.
Eu vedeam toate acestea ca o binecuvântare și le mulțumeam și le spuneam că le dau și eu mai departe că am destule pentru copiii mei și nu vreau să îmi umplu casa și ei se bucurau că știau că le voi trimite în Romania.
Când nu am mai avut loc nici în casă și nici în pivniță am închiriat un garaj unde adunam ajutoare pentru România.
Ani de zile soțul meu și cu mine mergeam la casele oamenilor, luam lucruri și le duceam la garaj apoi soțul meu le ducea în România. Era greu, erau cheltuieli mari dar ne făcea plăcere să facem ceva bun și de folos.
Când vezi ochii aceia umpluți de lacrimi de mulțumire și fericire, când primești mesaje sincere și când știi că cineva se culcă fericit datorită ție nu îți trebuie mai mare bogăție ca și aceasta.
Soțul meu lucra în montaj avea salar normal, eu eram casnică acasă cu copiii, deci financiar nu stăteam așa bine dar Adonai Elohim (Domnul Dumnezeu ) ne purta de grijă. Apoi soțul meu s-a angajat la o firmă de securitate și pază unde trebuia să aibă grijă de clădirea de pe strada Grenadiergasse în Griesplatz, fosta școală de artă a orașului Graz. Acolo Elohim (Dumnezeu) i-a scos în cale un inginer cu suflet bun, cum sunt mulți austrieci de fapt, de la primăria orașului Graz care a fost foarte impresionat de ceea ce facem noi și a zis către soțul meu:
„Cum, voi plătiți garajul ca să adunați lucruri pentru România, pe cheltuiala voastră le luați de la casele oamenilor și le duceți în România, investiți atâta timp și dragoste în tot ce faceți (sunt excluse laudele, redau doar cuvintele lui) cheltuiți bani pentru cei nevoiași din România, le mai cumpărați și alimente, scutece la copii, etc. pe lângă atâtea daruri ce adunați la garaj, este un lucru de admirat și apreciat!”.
După câteva zile a venit la soțul meu și i-a dat cheile și a zis: „Uite clădirea asta e a ta, ai grijă de ea că sunt înăuntru picturi de valoare și eu sunt responsabil de tot.
Până primăria vă decide ce va face cu ea tu poți să o folosești pentru scopuri caritabile”.
A venit într-o zi o echipă și era și primarul orașului Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl și soțul meu l-a întrebat dar ce faceți cu aceasta clădire și el i-a răspuns încă nu știm și asta a fost spre binele nostru ca să putem să o folosim cât mai mult timp.
A fost o mare binecuvântare acel spațiu mare și încăpător unde aveam loc și de mobilă, mașini de spălat, frigidere, biciclete pentru copii, etc.
Chiar dacă totul părea bine și frumos totuși transportul spre România era mereu o problemă. Căci dacă veneau prietenii și le umpleau mașinile era una, dar dacă doreai să trimiți un tir sau o mașină mare deja devenea o problemă, cheltuieli mari care nu avea cine să le acopere.
Noi mergeam și le luam cu drag de la casele oamenilor pe GRATIS (alții au făcut din aceasta o afacere, bravo lor, fiecare cu misiunea lui, cu treaba lui, nu toți putem să avem chemări la fel și nici nu trebuie să fim invidioși pe cei care le merg bine căci este loc sub soare pentru fiecare) și le duceam la depozit dar apoi era multă muncă cu încărcatul și descărcatul mobilei, mașinilor de spălat, frigiderelor, etc apoi organizarea transportului, apoi alte costuri și costuri.
Nu puteai să îl lași pe șofer să plece până nu te asigurai că are omul mâncare și tot ce are nevoie pe drum. Plus că pe drum se pot întâmpla atâtea și nu poți să fii fără un bănuț la tine, dacă intervine ceva sau alte cheltuieli neprevăzute. Soțul meu lucra, familia noastră era mărită și în weekend nu mai putea să meargă în țară să le ducă și a fost nevoie de mărirea echipei, de voluntari care înțeleg ce înseamnă o lucrare de misiune și dărnicie. Pentru că la vamă șoferii mereu aveau probleme a trebuit să cerem de la unul și altul sa ne întocmeasca documentele necesare pentru transport.
Într-o noapte când trebuia să plece un tir către Romania prietenii noștri de la primăria orașului Graz au sunat noaptea la o biserica din Graz și i-au rugat frumos să ne întocmeasca documentele.
După câteva zile au venit la noi acasă și au zis: “Așa nu mai merge! Voi trebuie să lucrați cu acte, nu puteți trimite mașini către România fără documente și nici noi nu putem umbla noaptea sa rezolvăm actele pentru transport.
Chiar dacă noi organizam totul ziua totuși se întâmpla să întârzie mașina sau să nu ne încadrăm cu timpul pentru încărcat și nouă ne era greu mereu să îi deranjam pe alții pentru a trimite transportul cu acte in regula.
Acești oameni minunați de la primăria orașului Graz (nu le dau numele că trebuie mai întâi să le cer permisiunea) ne-au făcut toate actele și le mulțumim frumos până în ziua de azi le suntem recunoscători.
S-au bucurat să vadă în casa noastră, multe cărți și ne-au întrebat ce facem cu ele și dacă le-am citit. Le-am zis că 90 % le-am citit și că ele sunt moștenirea noastră pentru copii. Ne-au întrebat ce faceți cu ele căci în toate camerele erau cărți, nu numai în sufragerie.
Noi le-am răspuns simplu: “Dacă nu o să mai avem în casa noastră loc pentru cărți atunci o să deschidem o bibliotecă !” și asta s-a întâmplat după un timp scurt de la conversația noastră.
Deschiderea bibliotecii interculturale din Graz a fost o necesitate si un pas important căci oamenii deja veneau la noi acasă să împrumute cărți, le erau dor să citească o carte în limba maternă și eu mereu aveam bebeluș mic care trebuia alăptat și chiar dacă suntem primitori de oaspeți nu poți să primești toată ziua toți oamenii de pe stradă în casa ta. De hoți nu ne temem că nu au ce să ne fure decât cărțile care sunt toată averea noastră și alea dacă ni le fură nu ne suparăm
Biblioteca cuprinde cărti laice si crestine in 3 limbi engleză, germană si 80 % in limba română (Bibliotecă românească in Graz )  cărti de o valoare inestimabilă.
Locuință noastră e locuință de stat deși mulți ne întreabă cum de nu v-ați făcut casă dacă sunteți de atâția ani în Austria, măcar pentru copii. Fiecare zice și gândește în felul lui și noi le respectam sfaturile, dar noi avem alte principii și alte viziuni. În primul rând o locuință de stat în Austria e ca și cum ar fi casa ta, doar că nu e numele tău scris pe acel act dar cu ce te încântă că e scris pe act numele tău sau nu, tot așa dormi, tot așa te poți bucura de ea, nu mă încălzește cu nimic să fie numele meu scris sau nu. Dintr-o locuință de stat nu te dă nimeni afară niciodată, chiar daca copii cresc și locuința ta e cu doua sau patru camere și ești singur, ei nu vin să zică să te muți la o locuință mai mică, deoarece aceasta mare vor să o dea la o familie mai numeroasă. Statul austriac e un stat social si se gândeste mult la oameni și au conceptul că omul e învățat în locul lui unde a trăit o viață și cum să îl muți de acolo, ar fi ca și cum i-ai lua viața. (asta e o altă poveste, cu altă ocazie vom povesti și despre asta în amănunt).
În anul 2014 după peste 10 ani de muncă voluntară pe teren am deschis asociația:
Angela, Asociație pentru sprijinul românilor care apoi la sfatul voluntarilor care vedeau o piedică în acest nume, se gândeau că oamenii nu o să ne ajute că vor vedea acolo un nume personal și vor lega toate lucrurile de acel nume.
Eu cred că aceste prejudecați nu sunt bune căci doar oamenii vedeau cine suntem și ce facem, nu eram invizibili. Dar pentru că îmi place să lucrez în echipă și să ascult sfaturile am acceptat să schimbăm numele în Aripile Speranței Graz   apoi când ne-am extins activitățile
și au început să ni se alăture și alte națiuni, nu numai austrieci, atunci am hotărât împreună cu membrii asociației să schimbăm într-un nume neutru, care să fie de toți acceptați și din alte popoare și să se simtă bine la noi, să nu fie o asociație numai de români. În multe proiecte avem implicați prieteni din diferite națiuni și chiar practicanți din diferite țări care au poposit la noi și s-au atașat de noi, astfel am schimbat numele în
Deschizând această asociație ne-a ușurat foarte mult munca în sensul că au venit oameni cu suflet mare să pună umărul și au înțeles lucrarea care o facem.
Pe lângă proiectele caritabile eram implicați mult în proiecte sociale, soțul meu fiind din 1989 în Austria și eu care eram un consilier juridic fără diplomă oficilă, trăgeam cu urechea la tot ce discuta soțul meu la telefon și învățam zi de zi ce înseamnă integrarea, ce legi noi s-au dat, etc.
Poșeta mea era și este o poșetă mai altfel decât alte poșete de femei, e plină de agende, carnețele, broșuri și tot felul de lucruri de la A-Z căci mă gândesc mereu că poate la cineva îi trebuie ceva și eu să am să îi dau , apoi mă gândesc la copiii mei să am un plasture dacă e nevoie sau o agrafă de păr pentru fetițe sau te miri ce bazaconie mai îmi trece prin cap. Pe lângă asta mai aveam și rucsacul pentru bebe extra cu tot ce era nevoie pentru un bebeluș.
Îmi place să am în poșetă broșuri de evanghelizare simple fără vreo tentă religioasă dacă Adonai Yeshua (Domnul Dumnezeu ) îmi scoate în cale oameni interesați de adevăr și pe lângă acestea aveam și broșuri de informare de la diverse instituții și organizații și alte flyere legate de evenimentele din Graz.
Acum nu mai am așa de multe căci le-am studiat și am luat personal contact cu multe instituții și organizații din orașul Graz și acum toate aceste informații le am în cap și evenimentele le primesc în email si le postez pe aceste pagini de facebook amintite mai sus.
Din 2003 până acum s-au schimbat multe și tehnologia a avansat mult. Ani de zile, când eu, când soțul meu, mergeam cu oamenii unde aveau programare să le traducem și să îi ajutăm, apoi de acasă de pe email lucram non-stop. Uneori chiar și pe alți prieteni îi sunam și îi rugam să meargă cu alții.
Nu de puține ori chiar copiii mei mai mari au însotit unele persoane penru a traduce si ajuta la complectarea unor documente.
Amena Petra fiica mea cea mai mare are si diplomă in domeniu dar încă nu lucreaza că nu ii permite timpul.
Pe lângă asta primeam zilnic mesaje pe facebook: ”Doamna Angela îmi spuneți vă rog cum e cu legea asta?” ”Am auzit că s-a dat o lege nouă” sau ”Doamna Angela am numai o întrebare” și îți trimitea un cârnaț de îți lua câte o oră să înțelegi cu ce probleme se confruntă.
Am încercat să răspund la toți cu drag și respect dar când deja mă sunau pe telefon și îmi scriau pe facebook toată ziua de nu mai știam la care să răspund am zis așa nu mai merge.
Am scris sus la profil CONT PERSONAL și am creat această pagină Angela Peschir & TEAM  să scrie aici să am și eu puțină liniște.
Chiar dacă pare ciudat dar nu accept cereri așa numai de dragul să am mulți prieteni să fiu faimoasă sau mai știu eu ce motive au alții de le place să aibă mulți prieteni numai de dragul de a-și face un renume.
Și acum continuă să îmi scrie, să primesc multe mmesaje și îmi cer scuze că nu pot să le răspund la toți dar când deschid facebook-ul prima dată le răspund la prieteni și apoi răspund si la alte mesaje doar în limita timpului disponibil.
Mulțumesc pentru înțelegere!
Abia în anul 2018 mi-a venit ideea ca fiecare să semneze pentru servicile gratuite oferite de Asociatia noastră atât pentru deplasări la diferite institutii sau diferite întâlniri cât si pentru orele de consultantă telefonică sau scrisă (email, facebook, whatsapp, etc.)
Să nu uităm că pe lângă consultantă de integrare privind locurile de muncă, găsirea unei locuinte, informarea cu privire la institutiile si asociatiile existente pe teritoriul Austriei,etc ofeream si consultantă juridică, familiară, psihologică, spirituală, etc. Dacă tinem cont că unele consultante ajung la peste 100 euro pe ora, Asociatia noastră are avea cu ce să se laude.
Am sute de liste adunate la arhivă și îmi pare rău nu mi-a venit ideea mai repede că am fi intrat în cartea recordurilor
Am umblat mult timp în Graz la Sinagogă dar acum mergem cu drag la o adunare mică de austrieci în Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, pentru că cei de aici empatizează cu noi la lucrările caritabile în care suntem implicați și așa cum spuneam ne-am mărit echipa și avem în tot Graz-ul legături frumoase și locuri unde oamenii ne dau cu dragi lucruri pentru Romania.
Singura problemă e doar transportul care de multe ori e foarte scump, dar dacă cineva are pe inimă poate să facă o mica donație în acest cont și noi îi trimitem dovezile pe email ce am făcut cu banii.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Asociația nostră e apolitică, areligioasă și fără nici o susținere din partea statului austriac sau român.
Am lucrat si lucram cot la cot cu oricine are inimă buna, indiferent de convingerea religioasă.
Ne auto-susținem și donațiile care le primim acoperă doar o mică parte din cheltuielile de transport restul trebuie să punem noi fiecare cat poate, dupa posibilităti.
Doresc cu această ocazie să mulțumesc membrilor, voluntarilor și prietenilor.
Cum vă spuneam mai sus această frumoasă lucrare îți aduce multă bucurie atât prin faptul că dăruiești cât și când primești feedback pozitiv, când primești mesaje de mulțumire de la cei care se bucură de tot ce le-ai dat .
Zilele acestea am primit o poză de mulțumire: ”Port cu drag pulovărul de la tine!” și era așa cu un zâmbet frumos în poza că îmi era așa de drag. Desigur că nu am recunoscut pulovărul căci sincer când primesc haine oamenii sunt drăguți și îmi arată că sunt multe lucruri frumoase, de mărimea mea și eu le zâmbesc și le mulțumesc. Nu la toți apuc să le povestesc că eu le dau mai departe. Unii vecini sunt drăguți și vin la ușa mea și le lasă acolo, alții bat la ușă și mă întreabă dacă le vreau și alții îmi lasă mesaj. Mulți cred că dacă am mulți copii am și nevoie de multe lucruri dar nu e chiar așa căci prefer să am puține și strictul necesar decât multe să fac toată ziua curat și să nu mai am loc în casă de haine. Deseori duc saci de haine în pivniță, fie că primesc, fie că rămân mici de la copiii mei.
Să nu o luați că pe o laudă este doar povestea mea de viață pe care doresc să o împărtășesc cu voi.
Fiecare are povestea lui iar noi oamenii suntem ca florile care ne deschidem în fața altora sau ne închidem. Când te deschizi ai riscul să fi atacat, judecat, să nu fi înțeles sau să fi înțeles greșit dar ai și bucurie caci sțti că unora le este de folos să te citească și chiar să se bucure de experiențele tale sau pentru unii poți fi un model sau o pildă cum este pentru mine o familie din Viena la care mă gândesc mereu cu respect și admirație.
O firmă de transport din Viena, săptămânal trimite tiruri întregi de mâncare, haine și lucruri în România, adică câștigul lor de la firmă merge în proiecte caritabile. Deocamdată nu îi cunosc așa bine și nu îmi permit să le trec numele lor aici, dar vă zic că văd zilnic pe grup, pe telefon cum tiruri întregi ajung de la ei în Romania la cei în nevoi și asta pentru mine e o bucurie așa de mare că nu vă pot descrie în cuvinte.
Mă rog pentru ei că știu că nu e ușor, e multă muncă, sunt multe responsabilități și îți ia mult timp.
Știu din propria experiență cu nu e așa ușor cum pare și nici așa de simplu, de aceea îi admir mult și le doresc din tot sufletul multă sănătate și binecuvântare.
Repet, sunt o picătură într-un ocean, un fir de nisip, o frunză căzută și purtată de vânt și uneori călcată în picioare de trecătorii neatenți, o umbră, un mister dar în același timp o bucurie și o binecuvântare pentru toți care știu să se bucure de lucrurile simple și frumoase.
Am văzut minunile lui Elohim (Dumnezeu ) în această lucrare, le-am văzut și în viața mea și a familiei mele de aceea merg înainte prin credință, speranță și putere căci totul va fi bine și frumos.
Nu sunt perfectă, nu sunt cea mai bună mamă și nici cea mai bună soție, dar îmi place să învăț zi de zi, sunt o persoană autodidactă și îmi place să lucrez cu oamenii chiar dacă uneori acest lucru e cel mai greu lucru din lume.
Îmi zicea cineva că preferă să lucreze opt ore într-o fabrică, să își termine treaba și să meargă acasă, să nu aibă treabă cu nimeni, nici stres și nici probleme.
Dar tu, Angela, în mijlocul oamenilor iti trebuie multă răbdare, atentie si mult timp si asta nu e usor.
Fă ce poti si cât poți căci sti bine că calea esecului este să cauți să ii multumesți pe toti.
Nu-ți irosi energia degeaba încercând să mulţumeşti pe toată lumea ca nu vei reusii.
Gândeste-te mereu la cei care te sustin, lucreaza cu oameni onesti, păstreaza-ți credința puternică si îndrazneste mereu tot mai mult.
Nu renunța la visele tale, i-ai pe oameni asa cum sunt căci mereu vei intalnii oameni buni, oameni răi , oameni ciudati, oameni minunati, oameni si oameni dar tu rămâi aceeasi si nu uita că oamenii buni se atrag, se intalnesc si rămân impreună pentru totdeauna.
Dacă cineva empatizează cu noi și dorește să susțină această lucrare poate să facă o donație în acest cont dar să specifice
pentru că eu voi lua extra fiecare dărnicie din inimă și voi face o listă cu fiecare bănuț.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Vă rog să ne trimiteți email pe romaniidingraz@yahoo.com dacă nu doriți să trecem numele dumneavoastră pe listă și doriți să rămâneți anonimi.
De asemenea dacă faceți o donație noi suntem onorați să încheiem cu dumneavoastră un contract de sponsorizare, să punem reclama de la firma sau asociația dumneavoastră pe pagina noastră de blog https://romaniidingraz.wordpress.comși pe site-ul www.insulaekklesia.ro unde avem mulți abonați, cât și pe paginile prietenilor noștri, peste 50 de pagini de facebook și grupuri pe facebook.
Vă mulțumim din inimă și nu uitați că orice SHARE contează!
Distribuiți acest articol căci sunt sigură că vom găsi soluții ca să dezvoltăm aceste proiecte și să facem lucruri frumoase împreună.
Fiecare donație contează, fie ea cât de mică, căci puțin câte puțin se face un întreg!
Si pentru că deja avem câtiva sponsori pentru acest pas mare, am îndrăznit să scriu povestea mea, povestea noastră.CLICK AICI 
Astept cu drag feedback-ul vostru pe adresa de email romaniidingraz@yahoo.com
05.05.2020 Graz, Austria  Angela Insula Ekklesia

Crezi în Dumnezeu ? Până când ? Video By Lumy Nitsa # FIMEARSCARBA

Pe Lumy Nitsa  o stiu demult de pe Facebook si youtube.Si pentru că imi place să cunosc oamenii si să aflu povestile lor de viată urmăresc diferite video-uri sau citesc articole despre ei.

Nu le urmăresc toate postările si nici nu sunt fan-ul lor pentru că nu imi permite timpul si (sau) pentru că nu impărtăsim aceleasi principii de viață.

Iubesc  Cuvântul lui Dumnezeu , citesc articole pe tema asta sau urmăresc video-uri diverse atât cele cu Biblia audio cât si cele cu mărturii, predici sau documentare.Se intâmplă de multeori să fac curat la birou sau prin casă si atunci mă ajută să ascult astfel de video-uri.Dacă sunt copiii mei  prin preajmă si nu pot să mă concentrez la mesaj atunci pun muzică de relax, crestină sau clasică.

Cel mai mult ascult mărturii si documentare pentru că imi place  să urmăresc viețiile oamenilor, pentru  că poti invața multe din lecțiile lor de viață.

Asa am ajuns si la Lumy Nitsa care a fost invitată in multe studiouri din România si care este o persoană plină de viată.Iubesc astfel de oameni hotarâți, categorici si curajosi.

Desi ea de multe ori a fost criticată că nu vorbeste si scrie corect româneste, nu a luat in seamă comentariile răutacioase ale oamenilor si-a văzut pur si simplu de drum.

Ea locuieste de multi ani in America si e normal să uiti limba si nu trebuie făcut din aceasta o tragedie.Copiii mei fiind născuti in Austria fac si ei astfel de greseli dar dacă cineva doreste să corecteze pe cineva atunci să o facă cu dragoste pentru că oricine e deschis să se corecteze si să invete dacă i se vorbeste pe un ton potrivit. adecvat si plin de dragoste.

Sincer nu m-am asteptat să găsesc un astfel de video  pe canalul ei unde ea abordeaza cu totul altfel de teme.

Asta mă duce cu gândul că multi oameni printre care si vedete si oameni bogati au adevărul in sufletul lor dar putini au curajul să il spună…

Bravo Lumy, ai tot respectul meu si admiratia mea.Fii binecuvântată impreuna cu toti cei dragi ai tăi!

300 de copiii fericiti!Fii alaturi de ei!Fii eroul lor!

Pentru DONATII si informatii CLICK AICI 

Povestea lui Ruth (The story of Ruth) Episodul 2


Episodul 1 si interviul cu Mika Varga le puteti vedea AICI .

In rest toate cele bune, ascultati cu atentie, luati aminte si invatati din aceste lectii de viata.

Cineva acolo sus va iubeste!

300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!

 

Pentru că 1 iunie Ziua Internațională a copiilor, bate la ușă și știm cu toții situația grea a multor copii din România,

ne-am propus sa facem 300 de pachete pentru 150 de familii, pachetele constând în mâncare,

alimente de bază, dulciuri, jucării, cărți și jocuri educative.

 

De ani de zile de când suntem pe teren am vazut sute de copii care nu au ce mânca, cu ce se îmbrăca, nu au o jucărie sau un joc, acestea fiind bucuria copiilor.

Deoarece biruința vine când îți unești forțele, noi Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România
împreună cu Asociația Centrul Cultural Austro Român Graz (Centru care din 2004 a inițiat proiectul „Aripile Speranței Graz ” prin care, alături de voluntari și oameni cu suflet mare, a trimis regulat în România ajutoare materiale și financiare).
Cele două asociații au în comun implicarea în ajutorarea aproapelui prin diverse proiecte educative, culturale și sociale.

Asociația pentru Dezvoltare Europeană și Promovarea Tinerilor din România, pe lângă aceste proiecte, a inițiat și alte proiecte de succes, cum ar fi construirea de case pentru cei cu case dărăpănate sau rămași în drum, fără adapost.
Sperăm în sprijinul dvs. atât în continuarea proiectelor în România pentru oamenii nevoiași, cât și în strângerea de fonduri pentru aceste 300 de familii din județul Arad.

Fiecare donație contează, indiferent de sumă, deoarece știm că puțin câte puțin, vom ajunge la îndeplinirea scopurilor și fiecare proiect va fi finalizat cu ajutorul dvs.
Ne puteți ajuta chiar și cu o distribuire sau susținere morală. Vă mulțumim!

Puteti face o donatie indiferent de suma, in contul Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030  BIC BAWAATWW

specificand pentru Campania  ” 300 de copii fericiți! Fii alături de ei! Fii eroul lor!”

sau pe facebook

   AICI !  

 

Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!

 

Bine v-am (re)găsit!

Am multe va povestesc și cred și voi de aceea o încep pas cu pas.Voi începe o serie de Povești interesante din Diaspora de aceea dacă nu sunteți încă abonați la acest site va recomand va  abonati  vor urma câteva postări cu link-uri interesante.

Tocmai am cunoscut o pereche frumoasă de tineri care călătoresc în toată lumea și au povești frumoase și interesante…

Așa cum va spuneam sunt multe de povestit dar și de ascultat 🙂

Dați un LIKE la acest articol va întorc vizita de pe site și ne citim reciproc.

Proiectul meu nou e „Promovore reciprocă-Schimburi de link-uri!” prin care va asigur de o promovare eficientă atât aici pe site cât și pe facebook la toți prietenii mei care au peste 50 de pagini personale, atenție nu conturi 🙂

Nu trebuie decât  copiați acest link cu acest articol și îl promovați pe site-ul/blog-ul/ sau pagina/contul de pe facebook a voastră și eu la rândul meu voi face acelaș lucru plus o promovare suplimentară pe facebook pe paginile prietenilor mei. Nu e nevoie ca și  voi faceți o promovare suplimentară, asta  numai dacă doriți îi rugați pe prietenii voștri dea share, care e simplu și gratis 🙂

Am ales promovez 3 campanii pentru cunosc personal cauzele și am văzut actele medicale și terapiile care sunt foarte scumpe.Cei care locuiesc în România știu despre ce vorbesc cum cu o pensie mică nu te descurci nici îți plătești strictul necesar ce mai vorbim de terapii, medicamente și tratamente…

Va las aici link urile cu aceste Campanii și v- ruga le deschideți în Facebook , le distribuiți și   invitați prietenii voștri.

Campania : Te rog om bun, ajuta-ma sa traiesc!

Campania: Doneaza pentru copiii din Cambodgia!

Campania: Impreuna vom reusii.Donate for Romania!

Prin orice share îți exprimi pasiunea pentru oameni și pentru sufletele lor, contribuind la efortul comun de a ajuta acolo unde este nevoie. Mulțumesc din inima.

Nu uitați vă abonați pe acest site,   iar celor care s-au abonat deja le mulțumesc din inima.

Dați Like la acest articol și distribuiți-l pe toate rețelele sociale. Aici mai sus sunt butoanele aferente, trebuie doar faceți câteva clicuri 🙂

Pentru colaborare, sponsorizare și alte proiecte sociale și educative puteți contacta pe email cuvintedeaur@gmail.com

 

 

Documentar-Adevarata fata a mormonilor-important de stiut

https://www.youtube.com/watch?v=PfDXStFF8Es&list=PL01I-eaOymcnnv8nYFWyJ8yJFaFxMm_9X&index=3

Despre cazul familiei Bodnariu si cateva ganduri bune

Charlie_ChaplinDragi mei prieteni poate o sa va surprinda ceea ce scriu. Pentru ca nu cunosc personal familia Bodnariu si nici legile norvegiene  voi fi obiectiva si nu voi tine nici cu unul si nici cu altul.

Ma gandesc la suferinta familiei Bodnariu dar ma gandesc si la Norvegia ca nici acolo nu fac toti de capul lor. Daca erau asa de multe nedreptati in Norvegia ar fi iesit norvegienii in strada, ar fi scris presa.

Despartirea de copii e dureroasa, nimic de zis si eu personal am copii si stiu ce inseamna legaturile familiale. Mi-a scris cineva de ce nu am organizat sa iesim si noi in strada. In urma cu cateva zile i-am scris s-a deschis o biblioteca romaneasca in Austria si au si carti crestine.

Mi-a raspuns ” Frumos, acum cred ca doar biblia este totul ” Binenteles ca biblia e totul dar asta nu inseamna ca restul e nimic.

Unii vor sa zica „Eu am biblia, tu nu ai nimic” Eu cred ca unii „au” biblia dar noi astialalti il avem pe Dumnezeu .

Sa nu ajungem ca fariseii caci Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai. Eu cred ca si un ateu il are pe Dumnezeu caci Dumnezeu e   omniscientomnipotent şi omnipresent. Si un ateu face o fapta buna si asta nu o face prin el ci prin Dumnezeu care ne deschide inima sa facem fapte bune, sa ii iubim pe semenii nostri si sa traim in iertare si pace.

Ceea ce m-a deranjat a fost cica sa iesim in strada. Daca altii au iesit,  treaba lor dar eu am citit caci Dumnezeu spune un cuvant si totul ia fiinta.

Stiu ca Dumnezeu lucreaza in multe feluri dar sa nu exageram si sa ne luam dupa multime.

Daca tot suntem asa de buni crestini de ce nu iesim in strada pentru schimbari majore,  nu numai pentru o familie.

Ok iesim pentru o familie desi Biblia ne invata in astfel de cazuri sa ne rugam, „Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Iacov 5:16

Oare de ce ne inchidem in biserici si vorbim de dragoste cand nu vedem pe aproapele nostru, nu avem timp de o vizita, de o vorba buna, de o cana cu apa intinsa unui batran.

Am pus un anunt pentru Cezar din cazul #colectiv si abia l-au citit cateva persoane si de implicat mai putine dar o iesire la bere a vazut-o toata lumea…

Oare de ce nu au iesit crestinii in strada pentru cazurile sociale din Romania, pentru saracii care cauta in gunoaie, pentru mamele parasite, pentru nedreptatiile pensionarilor, pentru nivelul de trai scazut, pentru atata si atatea probleme care sunt in tara noastra.

Daca nu ati iesit in strada de ce nu ati mediatizat aceste probleme majore care afecteaza nu numai o familie ci sute si chiar mii si mii de familii.

Nu vreau sa fiu rea dar peste tot numai cazul familiei Bodnariu si celelelalte cazuri ce facem cu ele ?!

Cine posteaza despre doamna Elisabeta care a plecat in Austria la 62 de ani caci statul roman nu i-a dat nici o pensie dupa o viata muncita in Romania ?!

Daca vezi un caz si tu  sti sa scri atunci anunta mai departe, fa o poza si raspandeste cazul.Pe facebook stai cateva ore dar 3 minute nu ai timp de cel de langa tine pe care chiar daca nu poti sa il ajuti sti ce mult l-ai ajuta daca i-ai asculta necazul si i l-ai pune pe internet.

Daca toate cazurile astea ar fi distribuite mai departe am pune lumea in miscare, ar incepe jurnalistii sa scrie si s-ar mai implica autoritatiile daca ar merge televiziuniile si ziarele pe capul lor.

Haidati sa facem o revolutie adevarata daca tot vreti sa fim activi. Asa nu salvam doar o familie ci sute de familii si de copii care sufera si sunt despartiti de familiile lor plus alte probleme financiare, sociale sau educative.

Fiecare are un cont de facebook daca nu are blog sau site. Mai lasam deoparte pozele cu sclipici si inimioare si ne mai uitam in jurul nostru, sa vedem ca vecina din colt e singura si nu are cine sa ii duca lemne si tu stai la caldurica dar daca sti sa scri atunci posteaza pe facebook:

Doamna Mariuca din colt nu are lemne, copilul vecinului e zilnic batut, haideti fratilor sa facem ceva, primarul din satul vecin a taiat pensia bunicii mele, etc

Asa dragilor se schimba lumea cand ne uitam  mai atenti in jurul nostru si nu doar la un singur caz.

Sper sa luati ceva bun din acest articol si sa  incepem cu totii sa fim mici jurnalisti asa cum putem, sa nu trecem nepasatori,  sa facem o poza daca sesizam ceva, sa nu tacem,  caci nu stim niciodata cine asculta glasul nostru, ce asociatie vede si se implica, ce suflete bune  ne citesc, ce Dumnezeu mare avem…

Angela Peschir 27.01.2016

#ajutor,#solidaritate,#dreptate,#adevar,#implicate,#observa,#scrieunarticol,#posteazapefacebook,#Bodnariu,#salvatifamilii,#nuvalasati,#Dumnezeu,#schimbalumea,#nustanepasator,#revolutie,#pensiimici,#Romania,#saracie,#orfani,#familia,#colectiv,#Cezar,etc

Tu sa ramai bun, nu numai de Craciun

despre fericire,fii fericit Frumusetea exterioara e trecatoare, pielea se imbatraneste in ciudata alifiilor cu care o tratam ca nu se zbarceasca si tineretea se duce vazand cu ochii.

Ne laudam noi ca suntem tari la 40, 50, 60 dar nimeni nu stie ce e in sufletul nostru, ce dureri mai simtim pe la incheieturi sau ce dureri sufletesti ne apasa.
Ne dam tari si cateodata ascundem multe si de dragul celor din jur pe care ii iubim si nu vrem sa vada suferinta noastra.

Cui sa-ti spui si tu oful cand cel de langa tine e cazut si iti intinde mana ca sa il ajuti, cand cel de langa tine are lacrimi in ochi, cand cel de langa tine tocmai poate a pierdut pe cineva drag, cand vezi atata suferinta, saracie si neputinta… cui sa iti strigi si tu durerea ?

Tu esti chemat sa fi umarul pe care sa planga oamenii, sa fi alinul celor necajiti si calauza celor orbi.Tu nu ai voie sa iti plangi durerea caci asta e soarta ta scrisa de sus sa induri si sa plangi cu cei care plang si sa te bucuri cu cei care se bucura…

Un om bun va ramane bun nu numai de Craciun ci in tot anul.

Este adevarat ca in aceasta perioada de iarna a sarbatorilor se fac mai multe cadouri, se viziteaza bolnavii, se ajuta saracii dar oare la ce ajuta daca doar doua zile in an faci fapte bune apoi iti vezi de ale tale si uiti ca in jurul tau sunt mereu oameni care au nevoie

de o vorba buna,

de un sarut pe frunte,

de o mana calda care sa ii mangaie,

de o mancare calda,

de o hainuta si o gecuta calduroasa,

de o ceasca de ceai cald

sau pur si simplu de prezenta ta, de umarul tau unde sa planga, de sfatul tau pretios…
E frumos sa fi bun de Craciun dar mult mai minunat si de valoare e cand tu ramai bun tot anul, in fiecare zi, in fiecare clipa…
Fii bun si cu cei care au fost rai cu tine, nu le intoarce spatele, ei oricum isi vor primii pedeapsa, nu le blestema zilele si nici nu purta pica pe ei caci la fiecare ii vine randul asa cum a facut asa i se va face…
Cu drag din drag Angela Peschir

Am o mare multumire ca nu am alungat pe nimeni de langa mine

11954691_10205975168312151_3961693059173090661_nMi-a fost dor de voi, sa va impartasesc multele mele experiente din 2015 😉
Asa cum scriam in titlu nu am alungat pe nimeni de langa mine desi au fost persoane care chiar poate meritau o usa inchisa dar am zis nu, nu pot sa fac asta…
Am indurat jigniri, barfe, nedreptati in 2015 dar acum la sfarsit de an am ajuns la concluzia lui Arbert Einstein „Sunt recunoscator celor care mi-au spus NU. Datorita lor am reusit singur.”

Am citit azi „Când vrem să vorbim despre un om, să ne asigurăm mai întâi că într-adevăr îl cunoaştem. Altfel s-ar putea să cunoaştem doar părerile altora despre el.”
Ce mesaj profund dar oare cine are si minte sa inteleaga…

Nu vreau sa fac pe victima, departe de mine gandul acesta dar as vrea sa va povestesc cateva experiente ciudate prin care poate sa treaca cineva…

Am cunoscuta pe doamna „x” care s-a tinut de mine pe facebbok crezand ca am o masina de spalat gratis apoi ii explic frumos ca eu doar am dat share.Unii sunt asa de afoni de functiuniile fb caci trebuie sa faci si lectii cu ei 🙂
Apoi ne imprietenim pentru ca eram din acelas oras.Toate bune si frumoase, ma ajuta la organizarea unui eveniment important ca apoi sa se ofere voluntara la Asociatia unde sunt si eu voluntara…
Intre timp intr-una din zile ma opresc la un prieten la lucru unde erau mai multi romani adunati.Cum am vazut masina de spalat sar cu gura :A cui e masina, vad ca ai 2 , hai fa un bine unei femei necajite caci iti da 50 euro pe ea.
Preitenul meu se uita la mine lung, sta putin apoi si ceilalti romani se uita si se intrebau oare o fi de dat masina…Apoi ma intreaba Sigur e saraca…Da, dar sa sti ca femeia a zis ca ar da 50 euro pe o masina daca ar gasii la mana a doua…
Unde sta prietena ta ma intreaba sub privirile curioase a grupului strans acolo ?
Pai iti dau adresa…Ok maine o sa fie masina acolo, nu am nevoie de nici un ban, o fac pentru tine Angela….
Zis si facut si femeia se trezeste cu masina de spalat acasa bucuroasa si fericita.Au mai fost si alte fapte bune catre aceasta persoana dar nu as vrea sa le amintesc sa nu sune a lauda 🙂

Cert este ca dupa o perioada scurta „prietena” mea isi scoate masca jos si ma face in toate felurile de nu imi vine sa cred crezand ca visez…Dar nu se opreste aici ci striga la mine ca eu nu am ajutat-o pe ea niciodata ci ca ea m-a ajutat pe mine…
Atata bai sa fie ca cine pe cine a ajutat, problema e ca frustata si orgolioasa la maxim se inchide in cochilia ei de unde nu mai poate nimeni sa o scoata.

Vorbesc cu prietena ei cea mai buna si o intreb „Doamne dar ce i-am facut de e asa de pornita pe mine fara macar sa o jignesc sau sa ii zic ceva…
Ea atat imi raspunde Angela las-o in pace caci are probleme…
Dar bine bine dar eu chiar vreau sa o ajut…
Trece un timp apoi o vad pe strada si o salut frumos, ea intoarce capul si asa mi se intampla de cateva ori.Chiar tineam la ea si ma gandeam vreau sa o ajut cu orice pret, ce probleme are, oare cum sa fac…
Intr-una din zile ma duc la ea acasa si iese la mine infuriata de numa si ma ameninta ca cheama politia…
Bine bine dar nu am venit cu vreun cutit si nici cu ceva sa iti dau in cap, am venit sa bem o cafea si sa vorbim…Intre timp tremurand de nervozitate o suna pe prietena ei si ii explica ca eu sunt la usa si ca sa plec ca ea cheama politia…
Ii cer intre timp un pahar cu apa crezand ca se va calma si prin usa imi da un pahar.Beau din apa si ma gandeam: de politie nu mie frica dar pentru ce tot circul acesta cand se poate discuta frumos, omeneste…
Zic in sinea mea „Doamne tu vezi ca eu tin la fiinta asta dar daca ea nu vrea sa ma mai vada dragoste cu forta nu se poate…si plec .
Pe drum ma tot gandeam „Ce pot sa fac, sa o fac sa inteleaga caci orice ar fi fost intre noi doua e de domeniul trecutului si eu o iert si chiar daca nu isi va cere iertare pentru jignirile grave care mi le a adus.
In acelas timp aveam o multumire mare in suflet ca nu am jignit-o si nu am raspuns provovarilor ei.
Aceas multumire de care vorbim la inceput am avut-o si tu atunci, ca nu am alungat-o de langa mine si daca ea a plecat poate asa a trebuit sa fie caci cred cu tarie din exprienta vietii ca
Ramane langa noi cine trebuie sa ramana si pleaca cine trebuie sa plece…
Voi cum credeti ? Cu drag din drag Angela Peschir

Cum se scrie corect: î din i si â din a!

În 1993, Academia Românã modifica printr-o hotãrâre controversatã modul în care se utilizeazã â si î.

Ne-am gândit cã o reamintire a regulilor de folosire nu stricã, asa cã articolul prezent trateazã exact problema respectivã.

Potrivit Hotãrârii Adunãrii Generale a Academiei Române din 17.02.1993 privind revenirea la „â” si „sunt” în grafia limbii române:

Se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor si a formei sunt (suntem, sunteti), în conformitate cu hotãrârile adoptate de Academia Românã înainte de 1948, consecintã a unui îndelungat proces istoric. Modul de aplicare a hotãrârii de la punctul 1 va fi stabilit de Prezidiul Academiei Române.

În Monitorul Oficial Nr. 59, din 22 martie 1993 sunt publicate, în anexã, Regulile „Sextil Puscariu” pentru scrierea literelor „â” si „î”.

Literele â si î corespund aceluiasi sunet, întrebuintându-se dupã urmatoarele reguli:

a) î se scrie întotdeauna la începutul si la sfârsitul nemijlocit al cuvântului: îl îmbrãtisez, împãrat, înger, îsi, îti, amãrî, coborî, hotãrî, târî, urî … ;

b) tot cu î scriem si în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la mijlocul cuvintelor ajunge medial: neîmpãcat, neîndurat, neînsemnat, preaînãltat, preaîntâmpinat. Vom scrie într-însul, dar dânsul;

c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, fãcând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt …
sursa

 

 

incredere

Ganduri catre voi, suflete calatoare…

cer,pasari,libertateDragi prieteni si vizitatori, a trecut ceva timp decand nu v-am salutat asa cum o faceam inainte.Anul acesta am inceput din plin un proiect care il aveam pe inima de multi ani si pentru care v-ati si rugat o parte din voi.

Am lasat deoparte toate proiectele chiar si cel cu cartea si m-am ocupat in exclusivitate de lucrarea care mi-a adus multe bucurii dar si multe noutati.Am intrat pe un teren nou in care am avut multe de invatat si inca mai invat…

O sa va povestesc in amanunt la momentul potrivit…

Am cunoscut oameni deosebiti si am experimentat atat bucurii cat si tristeti.Acum voi lasa deoparte tot ce a fost negativ si va voi bucura cu cele pozitive si frumoase 🙂

Willie Nelson zicea ” Cand inlocuiesti gandurile negative cu cele pozitive incepi sa ai si rezultate pozitive.”

Am experimentat aceasta desi pe langa gandurile negative uneori vin si sfaturile negative a unora care cred ca stiu mai bine ca tine ce trebuie sa faci.Daca sti sigur ca trebuie sa faci o lucrare nimic nu are voie sa te-mpiedice.

Nu e usor intotdeauna dar nici imposibil.

Doresc sa astern cateva ganduri catre voi care treceti pe aici si intotdeauna gasiti ceva bun si frumos de citit sau de vizionat.Este adevarat ca nu  mai postez asa des cum o faceam inainte

dar arhiva inca e plina si nu cred ca ati savurat-o deplin 🙂

Oamenii ne dezamagesc zi de zi si poate si noi dezamagim de multe ori dar oare nu exista o limita la toate sau daca gresim nu stim sa ne indreptam sau nu vrem.Preferam sa ramanem ignoranti sau suntem deschisi pentru schimbare ?
Azi m-a pus tare pe ganduri un prieten pe care l-am rugat sa ma ajute si dupa un timp imi zice Angela, am crezut ca acei oameni sunt crestini.
Nu am zis nimic dar am inteles ca se referea ca acei oameni nu sunt din religia lui.
Intrebarea mea e daca acei oameni nu sunt crestini cum zicea el ( prietenul meu) oare ce sunt….?!
Oare nu mai stim cine e aproapele nostru ? Oare chiar trebuie sa citim de 100 de ori ca sa intelegem aceasta pilda frumoasa a samariteanului milostiv
Luca 10: 25-37
Nu vreau sa va tin o predica dar tare m-a pus pe ganduri, adica numai daca merge la biserica si gandeste ca el cineva e crestin…
Si mantuirea o da biserica sau Domnul Isus ?!
Oare de ce a fost nevoie sa vina si sa moara domnul Isus ? Puteam toti sa mergem zi de zi la biserica si era ok…nu ?
Mergi la biserica ? foarte bine dar nu dispretuii pe cel care nu merge caci stii tu ce e in sufletul lui, stii tu viata lui, stii tu lacrimile lui, stii tu rugaciuniile lui….?!
Fiecare sa faca cum crede ca e bine pentru el dar sa nu se creada mai presus de altul care crede altfel decat el.
Sa respectam credinta si deciziile
tuturor oamenilor
si daca avem ocazia sa facem bine sa o facem din toata inima fara sa facem diferente intre oameni…si fara sa asteptam in schimb o rasplata.
Angela Peschir 17.02.2015

insulaekklesia,citate

Andreea Marin – Interviu cu Mehmet Ali Aydinlar, fondator Acibadem Hospitals Group

god loves youAndreea Marin declara pe reteaua de socializare  facebook urmatoarele cuvinte care mi-ai atras atentia in mod deosebit:

„Dragii mei, exista oameni care construiesc si lasa in urma lor realizari ce transforma in bine vietile a mii de suflete, iar in spatele povestii lor de succes in cariera se afla de cele mai multe ori emotia si motivatia unei istorii personale ce merita a fi cunoscuta.

Mehmet Ali Aydinlar e un om care a construit, din nimic, pornind de la o idee, un imperiu in domeniul medical ce a depasit demult granitele tarii sale: Acibadem.

Nu este medic, nu are pregatire medicala, asadar cum a fost posibila transformarea unei idei indraznete in realitate?

Ce se intampla atunci cand o motivatie adanc ascunsa in suflet, ascunzand emotia unei pierderi grele, iti da putere sa construiesti mai mult decat ti-ai fi putut inchipui cu ani in urma?

Aflati din interviul realizat la Istanbul, fata in fata cu omul a carui realizare a dus, in ultimii ani, la salvarea a multor romani.”

citate,imagini citate,maxime si cugetari

165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, poetul poporului roman

EminescuIn 15 ianaurie 2015 se implinesc 165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, poetul poporului roman. ( Aici aveti cateva din operele sale     eminescu-versuri-lirice , puteti sa le descarcati gratis 🙂

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive,

întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului,

prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară.

Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă)

și de teoriile lui Hegel.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

SURSA

carti,Eminescu,poeti romani

Oare cat trebuie sa investim in oameni ?

lumina,sperantaE frumos si minunat sa investim in cei din jurul nostru, sa ii incurajam sa ii purtam pe brate de rugaciune dar oare pana cand.
Unii poate veti zice pana cand rabdarea ta ajunge la sfarsit si apoi spui stop si mergi la urmatorii.Iti inchei misiunea aici si incepi o alta in alta parte.
Poate ca vei avea mai multa rabdare si dragoste si nu vei inceta sa investesti, sa ridici sa iubesti.
Problema care se pune ce faci cu cei care tot investesti in ei si ei mereu darama ceea ce investesti.
Cred ca oricata dragostea si bunavointa ai avea la un moment dat iti dai seama ca e nonsens sa tot bagi intr-un sac fara fund.
Nu stiu daca intelegeti dar cred ca e important sa investesti acolo unde vezi roade sau cel putin mesajele tale sunt receptionate si nu te obosesti pe degeaba.
Daca te o suta de ori stai de vorba cu cineva si tot bati pasul pe loc ca ea respectiv el nu vrea sa iasa din ingrijorare atunci ce rost mai au cuvintele tale pe care tu le spui din inima si te daruiesti si ii vrei binele.
Cred ca mai eficient e sa investesti acolo unde cineva inseteaza dupa adevar, dupa o vorba buna, dupa un sfat si o binecuvantare.
Nu stiu daca se merita sa iti racesti gura la o ureche inchisa.Cred ca decat sa pierzi timpul spunand de 100 de ori acelas lucru fara sa nici un rezultat cred ca mai bine sa spui 100 de mesaje catre 100 de persoane cu rezonanta maxima.
Mai bine sa ridici 100 de persoane decat sa iti pierzi timpul cu unul care nu stie ce vrea.Tu il ridici din groapa si el se arunca apoi inapoi…

Ii dai unui om un sfat si el merge o luna de zile si avanseaza si pretuieste tot ce faci pentru el si altuia ii dai 1000 de cuvinte frumoase si le arunca la gunoi, atunci revin la intrebarea mea : Oare cat trebuie sa investim in oameni ?

Stiati ca…? Descopera 50 de lucruri despre secretele corpului tau!

In fiecare zi descoperim lucruri uimitoare si vedem maretia lui Dumnezeu. ( citeste Psalmul 19 )

Este minunat sa inveti zi de zi lucruri noi, sa iti imbogatesti cultura generala si sa impartasesti si cu alti.

Lucrurile bune si frumoase trebuie impartasite caci fiecare zi e speciala si ne ofera noi orizonturi, noi perspective…

 

„Credeai ca te cunosti atat de bine incat secretele corpului tau, pur si simplu, nu mai exista pentru tine? Ei bine, vei fi surprins sa afli cat de putine lucruri cunosti, de fapt, despre propria ta persoana. Citeste cele 50 de informatii de mai jos si verifica-ti singur cunostintele generale. Vei afla, cu siguranta, ca trupul tau este un univers despre care nici macar nu iti imaginai ca poate exista.

  • Persoanele care fumeaza un pachet de tigari pe zi beau, practic, o ceasca de gudron pe an.
  • Oamenii sunt singurele animale capabile sa traseze o linie dreapta.
  • ADN-ul unui om contine 80.000 de gene.
  • Asa cum amprentele digitale sunt unice, amprenta limbii fiecarei persoane este diferita fata de celelalte.
  • Un adult are mai putine oase in organism decat un copil. Ne incepem viata cu 350 de oase dar, pentru ca anumite oase se unesc in timpul cresterii, la maturitate mai avem doar 206.

  • Chiar daca nu este la fel de sensibil precum cel al unui caine, nasul uman poate percepe pana la 50.000 de mirosuri diferite.
  • Acizii digestivi prezenti in stomacul uman sunt atat de puternici incat pot dizolva zincul si coroda otelul. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrica a stomacului se innoiesc la maxim 3-4 zile, nelasand timp acizilor sa le dizolve.
  • Un plaman uman contine peste 300.000 de milioane de vase capilare. Daca aceasta ar fi puse cap la cap, s-ar intinde pe o distanta de 2400 de kilometri.
  • Testiculele unui barbat produc 10 milioane de spermatozoizi in fiecare zi – suficient pentru ca acesta sa poata repopula planeta in doar sase luni.
  • Oasele umane sunt le fel de rezistente precum granitul. Un os de marimea unei cutii de chibrituri poate suporta presiunea unui bloc de 9 tone – de patru ori mai mult decat poate suporta betonul.

  • Cel mai mare organ al corpului uman este pielea. Ea poate acoperi, in cazul unui adult, o suprafata de 1,9 metri patrati. De asemenea, in timpul vietii unui om, acesta pierde pana la 18 kilograme de piele moarta.
  • Cand doarme, un om creste in medie cu 8 milimetri, pentru ca dimineata sa revina la inaltimea initiala. Motivul este simplu… forta gravitationala care actioneaza asupra cartilagiilor.
  • Un om consuma, in medie, 50 de tone de mancare si bea circa 50.000 de litri de lichide de-a lungul vietii.
  • Muschii unui ochi se misca de circa 100.000 de ori pe zi. Pentru a ne imagina ce inseamna acest lucru, ganditi-va ca echivalentul unui asemenea efort pentru muschii picioarelor inseamna un traseu de 80 de kilometri in fiecare zi.
  • In 30 de minute, corpul uman degaja suficienta caldura incat sa poate fierbe 3,5 litri de apa.

  • O picatura de sange are nevoie de numai 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului uman.
  • Ochiul uman percepe doar 90% dintre informatiile pe care le primeste.
  • Ovarele contin aproximativ jumatate de milion de ovule. Cu toate acestea, doar 400 dintre ele vor avea ocazia de a da nastere unei noi vieti.
  • Fiecare centimetru patrat de piele contine cel putin 32 de milioane de bacterii. Din fericire, cele mai multe dintre ele sunt inofensive.
  • Numai picioarele contin peste 500.000 de glande sudoripare, glande care pot elimina pana la jumatate de litru de transpiratie pe zi.

  • Viteza cu care aerul este eliminat in timpul unui stranut este de cel putin 160 de kilometri pe ora.
  • In timpul unei vieti, un om poate produce pana la 24.000 de litri de saliva, suficient cat pentru a umple doua piscine olimpice.
  • Un om poate rezista pana la 40 de zile fara mancare, 6 zile fara apa si 6 minute fara aer. De asemenea, el nu poate rezista, in mod normal, fara sa doarma mai mult de 11 zile.
  • Capul unui copil cantareste cat un sfert din greutatea corpului acestuia. La maturitate, capul reprezinta doar a opta parte din greutatea trupului.
  • Unghiile de la degetele mainilor cresc, in medie, de sase ori mai repede decat cele ale picioarelor.

  • Aproximativ 50.000 de celule din corpul tau au murit si au fost inlocuite chiar in timp ce citesti acest articol. Scheletul tau este unul nou la fiecare trei luni si ai o piele noua in fiecare luna.
  • Fiecare centimetru patrat din pielea ta contine 6 metri de vase de sange, 3,5 metri de nervi, 1300 de celule nervoase, 100 de glande sudoripare si 3 milioane de celule.
  • Pentru a te incrunta, esti nevoit sa folosesti 43 de muschi ai fetei. Pentru a zambi nu ai nevoie decat de 17.
  • Din cele 206 oase ale corpului uman, mai mult de jumatate din ele se afla in maini si picioare.
  • Inima unui om bate de aproximativ 3 miliarde de ori in timpul vietii acestuia.

  • Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. In cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de gradina. La polul opus se afla capilarele. Acestea sunt atat de subtiri, incat este nevoie de 10 astfel de vase, puse unul langa altul, pentru a egala grosimea unui fir de par.
  • Orice persoana pierde, in medie, 100 de fire de par pe zi si peste 10 miliarde de particule de piele moarta.
  • Ochiul uman este capabil sa distinga aproximativ 1 milion de culori diferite si sa obtina mai multe informatii decat cel mai performant telescop construit vreodata.
  • Atunci cand atingi un obiect, semnalul circula prin corp, prin intermediul nervilor, cu peste 200 de kilometri pe ora.
  • Un om inspira si expira de circa 23.000 de ori pe zi.

  • Locul in care parul uman creste cel mai repede este barba. Daca nu ar fi taiata periodic, o barba ar putea atinge pana la 10 metri lungime.
  • In prima luna de viata, un copil invata atat de multe lucruri, incat sinapsele din creierul sau cresc de la 50 de trilioane la 1 quadrilion. Daca si corpul sau s-ar dezvolta cu aceeasi viteza, copilul ar cantari 77 de kilograme dupa numai o luna de viata.
  • Stomacul unui adult poate cuprinde pana la 1,5 litri de hrana.
  • Unghiile si parul sunt alcatuite din aceeasi substanta: cheratina.
  • Degetele mari de la picioare sunt unele dintre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datorita acestor degete, un om isi poate pastra pozitia verticala si isi poate mentine echilibrul.

  • Barbatii mai scunzi de 1,28 metri si femeile mai scunde de 1,18 centimetri sunt considerati pitici.
  • Fiecare om isi indoaie degetele de 25 de milioane de ori intr-o viata.
  • Marimea inimii unui om este egala cea cea a propriului sau pumn.
  • Creierul uman genereaza intr-o zi mai multe impulsuri electrice decat toate telefoanele mobile din lume la un loc.
  • In corpul fiecaruia dintre noi traiesc bacterii a caror greutate insumata ar atinge cifra de 2 kilograme.

  • Plamanul drept retine, intotdeauna, mai mult aer decat cel din partea stanga.
  • Numai in gura, un om are pana la 40.000 bacterii.
  • In momentul nasterii, creierul unui copil contine circa 14 miliarde celule, numar care nu mai creste pana la sfarsitul vietii. Dupa varsta de 25 de ani, creierul uman incepe sa piarda pana la 100.00 de celule zilnic. Dupa varsta de 50 de ani creierul uman isi reduce simtitor volumul.
  • Femeile clipesc de doua ori mai des decat o fac barbatii.
  • Cele mai mici celule din corpul unui barbat sunt spermatozoizii

SURSA

god loves you

 

Filmul de vineri seara-Invictus- Neînfrânt (2009)

invictus film

   2 nominalizări Oscar, 3 nominalizări Globul de Aur

 

Filmul Invictus prezinta povestea presedintelui sud-african, Nelson Mandela, care a incercat prin rugby sa isi reuneasca poporul divizat de apartheid.

Preşedintele nou ales Mandela ştie că, din punct de vedere rasial şi economic, ţara sa a rămas divizată din cauza  apartheid-ului.  Convins că îşi poate unifica poporul prin intermediul limbajului universal al sportului, Mandela se asociază cu liderul echipei sud-africane de rugby în scopul câştigării incredibilei competiţii din 1995, de la World Cup Championship.

Nelson Mandela (Morgan Freeman) si Francois Pienaar (Matt Damon), capitanul echipei Africii de Sud, sunt personajele principale. Filmul realizat de Clint Eastwood prezinta implicatiile sociale pe care rugbyul le-a avut in aceasta tara si modul in care au reusit cei doi sa uneasca o natiune prin intermediul acestui sport.

Locuitorilor de culoare nu le placea rugbyul pentru ca el era practicat intr-o proportie covarsitoare de albi (Afrikaners).
Abia ales presedinte, dupa ce statuse 27 de ani in inchisoare datorita convingerilor sale, Mandela il incurajeaza pe capitanul Springboks, Francois Pienaar, sa castige Cupa Mondiala. Capitanul il asculta si sud-africanii inving in finala Noua Zeelanda.

Pentru vizionarea filmului CLICK PE IMAGINE

nelson mandela

Nelson Mandela-citate si viata sa

Nelson_Mandela

Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 în satul Mvezo, în Transkei (sud-est), în clanul regal Thembu al etniei xhosa.

Ulterior, el s-a mutat în satul vecin Qunu, unde a petrecut, conform spuselor sale, „anii cei mai fericiţi” – o copilărie liberă la ţară probabil idealizată -, după care a primit o bună educaţie.

În timp ce învăţătorul său l-a numit Nelson, tatăl său îl striga Rolihlahla („cel care creează probleme”, în xhosa). Mandela s-a manifestat foarte devreme ca un spirit rebel.

Mandela a crescut împreună cu două surori în Qunu, satul mamei sale, unde avea grijă de turmele de vite și petrecea mult timp afară cu alți băieți.[11] Mai târziu avea să afirme că viața sa timpurie fusese dominată de „tradiție, ritualuri și tabuuri”.[12] Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani.

Nelson Mandela, a fost rând pe rând un militant antiapartheid înverşunat, deţinutul politic cel mai celebru din lume şi primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

Lider al luptei persoanelor de culoare împotriva regimului rasist care se străduia să instituţionalizeze segregaţia în Africa de Sud, Mandela, a petrecut 27 de ani în detenţie, în perioada 1964-1990.

Din spatele gratiilor, el a devenit simbolul oprimării poporului său, în timp ce lumea întreagă manifesta şi organiza concerte pentru a fi eliberat.

Însă, chiar înainte să fie eliberat, el a învăţat să-şi înţeleagă adversarii – cunoscându-le limba, afrikaans, şi poezia – să-i ierte şi să lucreze cu ei. Aceasta îi va aduce Premiul Nobel pentru Pace în 1993, împărţit cu ultimul preşedinte al regimului de apartheid, Frederik De Klerk.

 

Sub culorile Congresului Naţional African (NAC), Mandela a fost primul preşedinte al noii „naţiuni curcubeu”, în perioada 1994-1999.

 

În timpul studenţiei, el a fost exmatriculat de la Universitatea Fort Hare (sud) din cauza un conflict cu privire la alegerea reprezentanţilor studenţilor. Înainte de exmatriculare, a fugit din familie, la vârsta de 22 de ani, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată.

Sosit la Johannesburg, tânărul impetuos ia atitudine împotriva segregaţiei faţă de persoanele de culoare. El se întâlneşte cu Walter Sisulu, care îi devine mentor şi un prieten apropiat, şi intră prin intermdiul său în ANC.

Împreună cu Oliver Tambo şi alţi lupi tineri, Mandela fondează Liga de Tineret a ANC şi preia rapid conducerea unui partid considerat prea slab în faţa unui regim care a instituţionalizat apartheidul în 1948.

După interzicerea ANC în 1960, Nelson Mandela, arestat în numeroase rânduri, trece în clandestinitate, prezidând crearea unei aripe armate a ANC.

Arestat din nou în 1962, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă doi ani mai târziu.

În timpul procesului, Mandela pronunţă o pledoarie sub forma unei profesiuni de credinţă.

„Eu am luptat împotriva dominaţiei albilor şi am luptat împotriva dominaţiei negrilor. Idealul meu cel mai scump a fost cel al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie cu şanse egale. Sper să trăiesc suficient de mult pentru a-l atinge. Însă, dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt pregătit să mor”, a spus el.

El a petrecut 18 din cei 27 de ani de închisoare pe Robben Island, o insulă mică din largul oraşului Cape Town.

Regimul sever de detenţie la care a fost supus s-a relaxat în ultimii ani, atunci când a stabilit contacte secrete cu regimul de apartheid din ce în ce mai asediat.

 

Mandela s-a retras din activitatea politică în 1999, urmând să-şi împartă timpul între Johannesburg şi Qunu. De câteva ori a fost internat la spital pentru a fi tratat, mai ales de o infecţie pulmonară, cauzată probabil de tuberculoza contractată în închisoare.
Retras din viaţa publică, în ultimii, ani, din cauza vârstei înaintate, Nelson Mandela a căpătat statut de legendă în Africa de Sud şi în întreaga lume. Devenit simbol al luptei împotriva rasismului şi oprimării, Mandela a rămas cunoscut şi pentru talentul de orator.

Iată mai jos câteva citate din Mandela:

„Pentru a fi liber nu este suficient să te eliberezi de lanţuri, trebuie să respecţi şi susţii şi libertatea altora”.

„Nu are nici un farmec să fii prudent, să te mulţumeşti cu o viaţă în care faci mai puţin decât poţi”.

„Când am ieşit pe uşa care mă purta spre libertate, am ştiut că dacă nu las ura şi amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”.

„Să elimini sărăcia nu este un act de caritate, ci un act de dreptate. Ca şi sclavia sau apartheidul, sărăcia nu este o stare naturală. Este provocată de om şi poate fi eradicată de acţiunile oamenilor”.

„Se spune că nu cunoşti cu adevărat o naţiune, până nu ai stat într-una din închisorile ei. O naţiune nu ar trebui să fie judecată după cei mai sus-puşi cetăţeni ai ei, ci după cei mai umili”.

„Uneori ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu strălucitor, superb, frumos, talentat, fabulos? De fapt, cine eşti tu ca să nu fii”?

„Nimic nu este alb sau negru”.

„Cunoaşte-ţi duşmanul şi află care este sportul lui preferat”.

“Tot timpul pare greu până când ajung să-l finalizezi.”

“Dacă nu ne schimbăm, nu creștem. Dacă nu creștem, nu trăim.”

“Nimeni nu se naşte urând alte persoane pentru culoarea pielii lor sau pentru religia lor. Oamenii trebuie să înveţe să urască, iar dacă pot învăţa ura, pot învăţa şi iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului”.
“Curajos este nu cel ce nu are frică, ci acela care ştie să-şi învingă frica sa.”.

“Le datorăm copiilor noştri, cei mai vulnerabili cetăţeni ai oricăriei societăţi, o viaţă lipsită de violenţă şi teamă”.

“Dacă vrei să faci pace cu duşmanul tău, trebuie să lucrezi cu el. Atunci va deveni partenerul tău.”

“Teama noastră cea mai mare nu este că nu suntem la înălţimea unei situaţii. Cea mai mare teamă a noastră este că suntem cumplit de puternici. De lumina noastră ne temem, nu de întuneric.”

“Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.”
“Că ai căzut nu are nicio importanţă, deoarece numai modul în care te ridici contează.”
“Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.”
“Dacă îi vorbeşti unui om într-o limbă pe care o înţelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbeşti în propria lui limbă, cuvintele ajung la inima lui.”
“Când oamenii sunt hotărâți, pot obține orice!”

 

O descriere mai pe larg a vietii sale o gasim pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Nelson_Mandela
Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.

Pe plan internațional și-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103.

Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki.

S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.

nelson_mandelanelson mandelanelson manela

 

Interviu cu Jim Caviezel, actorul care a interpretat rolul lui Isus in „Patimile lui Hristos” de Mel Gibson.


God
Biblia
10541042_693218994077456_1861608696_n

Influenta TV-ului si a PC-ului asupra mintii umane-documentar


As adauga cateva sfaturi importante :
-timpul este un dar, foloseste-l cu intelepciune
-fa-ti program pentru timpul cat ai nevoie sa lucrezi la computer apoi respecta-l
-ofera-le copiiilor tai carti educative, spirituale si ajuta-i sa isi dezvolte iubirea de carti
-urmareste acest documentar impreuna cu copiii sau nepotii tai
-recomanda acest documentar prietenilor tai si in special celor care au copii
Daca ti-a fost de folos lasa un comentariu mai jos 🙂
Cuvantul lui Dumnezeu,Biblia
Stanca,versete