Pentru tine bunicuța mea frumoasă…

Bunicuța mea frumoasa ai plecat ACASĂ.Ultima oară când ne-am văzut am povestit si am râs împreună, am făcut multe poze si video.Tu îmi ziceai mereu să nu te filmez că nu esti aranjată si eu îti spuneam că esti frumoasă asa cum esti.Uneori te filmam si te pozam când nu stiai căci vroiam sa am cât mai multe amintiri frumoase cu tine.

Stiam că într-o zi vei pleca dar nu credeam ca ziua e asa de aproape…Desi aveai 75 de ani totusi sufletul tău era asa de tânăr si atâtea glume aveai că mereu ne făceai să râdem si să ne bucurăm de viată.Tu stiai sa porti la toti de grijă, să ne spui să avem grijă, să ne luam vestă în spate să nu răcim, să avem grijă sa nu alunecăm pe zăpadă, să avem grijă de noi.

Mama mea te-a dus cu avionul la noi si ti-a îndeplinit multe dorinte cum poate putini copii stiu să facă.Anul acesta 2020 am fost la tine chiar înainte să înceapă ”pandemia” sau plandemia cum o numesc unii…

In iulie 2020 am avut bilet de avion sa vin din nou la tine dar situatia actuală m-a împiedicat.Dacă stiam ce va urma desigur că as fi luptat cu toate riscurile dar cine stie dinainte ce va venii, cine stie ziua de mâine, cine stie ceasul următor ?!Nimeni, numai Dumnezeu din cer care e în controlul tuturor lucrurilor si ceea ce mai conteaza acum e că chiar dacă nu am ajuns totusi ultima noastă întâlnire a fost frumoasă si vei rămane vesnic in sufletele noastre.Nu vreau să am regrete că nu mă ajută la nimic ci vreau să am sperantă si bucurie că ne vom vedea in cer…

Ultima oară când am fost la tine ti-am dat multe lucruri frumoase de citit si ti-am zis cum să te rogi si tu mi-ai zis că nu ti minte si atunci te-am luat de mână si ne-am rugat împreună, rugăciunea mântuirii cum o numesc unii…

Am fost asa de fericită că ne-am rugat împreună si am plecat plină de pace, cu sufletul împăcat că orice se va întâmpla tu esti în mâna Celui Atotputernic…Atâtea amintiri frumoase am cu tine, cum ai făcut mii de kilometrii ca să ajungi la mine să îti vezi strănepotii si cum mereu glumeai cu noi si ne făceai să întelegem să nu luăm toate lucrurile în mod personal ca să nu ne afecteze ci să găsim solutii de pace si bucurie la orice problemă care apare…

Nu pot sa uit cum mama mea din Italia suna și plătea taxi sa iti aducă flori și tort în fiecare an când era ziua ta.Mă impresiona gestul ei de iubire si atentie deosebită pentru tine.Ea mereu se ocupa de tine si te ducea cu taxi sute de kilometri peste tot unde aveai nevoie. Când mergeati la sute de kilometrii la spital la diverse controale iti rezerva hotel și iti oferea cele mai bune condiții, egal cât costa.Pentru ea era important că era cu tine si avea grijă de tine si tu erau fericită si multumită.

Mama mea este si va rămâne un exemplu pentru mulți care nu știu sa își prețuiască mamele, indiferent cum sunt ele ,caci in esenta toate mamele sunt bune, nu exista mămici rele…

Și tu bunica mea frumoasă ai fost deasemenea un exemplu pentru multi.Ai crescut singura 5 copii, ai îngrijit animale, ai mers pe camp la lucru și te-ai trezit de dimineața sa mulgi  văcuta să ne dai lapte când noi eram mici si veneam în vacante la tine…Atâtea amintiri frumoase am căci nu imi ajunge timpul să le scriu pe toate…

Până cand ai putut sta pe picioare ai tot muncit iar când au venit problemele de sanatate ai renuntat la unele activitati dar de muncit tot munceai, cat puteai si ce puteai.

Bunicuta mea frumoasă tu nu ai avut moșteniri sa ne lasi dar ne-a lăsat cele mai frumoase amintiri și modele de exemple de urmat….Nu te vom uita niciodată!Vei rămâne vesnic in sufletele noastre!

Atâta timp cât ii avem lângă noi atât copiii noștri cât și părinții, bunicii, soții noștri sa învățam sa ii iubim și sa ii prețuim, astea sunt lucrurile care rămân și cu care ne vom întâlnii in cer.Nu te gândii ca mama ta e tânăra nici ca cel mic e doar un copil căci nu știm zilele oamenilor pe pământ și ne trezim intr o zi ca pleacă de lângă noi și nu am știut sa ne bucurăm și sa ne prețuim unul pe altul.

Trebuie sa ne acceptam fiecare așa cum suntem, cu minusuri și plusuri, cu calități și defecte, căci numai așa vom putea sa avem relații frumoase și sa ne construim o viața frumoasa si un viitor fericit.Viața trece, oamenii vin și pleacă dar amintirile rămân …Cu drag Angela Insuka Ekklesia ❤️

#pretuițivăcopiii,#pretuițivăpărintii,#prețuițivăbunicii,#prețuițivăbunica,#iubițivăcopiii,#iubițivăpărinții,#iubițivăbunicii,#iubițtivăbunica,#fărăregrete,#casadincer,#fiiplindesperanță,#fiivegheator

Mai multe puteti  AICI 

S-ar putea să te intereseze si alte articole : 

  1. Când mai ai timp de tine femeie ? CLICK AICI 
  2. Magazine online cu cele mai bune oferte si reduceri : CLICK AICI 
  3. Câstigă bani din Hobby-ul tău! CLICK AICI 
  4. Campanii umanitare.Fă o faptă bună. CLICK AICI 
  5. Povestea impresionantă a lui Costel. CLICK AICI 

DROP OF WATER IN THE OCEAN.

Many people when they see our facebook pages, projects made with volunteers, with special people, say Wow…how many and beautiful things you have done!
Of course, it is good to be appreciated and admired for the provision of services, knowledge and skills, dedication, talent and time given to such projects. Volunteering is not an easy job because it takes time from the family, work and so many obligations and even if it is done in the free time, we do not have much free time, and even for this time we have to make sacrifices… That is why I always respect those who have been with me and stayed untill the end. I am well aware that I could not have accomplished anything if I did not have the right people, favorable circumstances, and the blessing of Elohim (God). Many of my friends encourage me and that gives me the strength to move forward because they know my personal projects that will never appear on Facebook and I always tell them that I feel like a DROP OF WATERIN THE OCEAN. Some of them I have to post it on Facebook to encourage others to do good deeds. Others I post it to enjoy together,beautiful pictures that remain in our memory many years from now. The pictures are the most beautiful memories and they remind us of beautiful people, wonderful projects and interesting places. Our association in a short perioud of time it will have a new space andwe will fondly remember the old one looking at the pictures… Some articles need to be posted to show to the sponsors and contributors that support, whether small or large, was used for the purpose for which it was donated. These days I received a donation a computer and I posted and thanked to the donor but when the customs opens we will post again where that computer ended up, to whom I donated it further.This transparency is important so that we can work better and more efficiently with other sponsors who want to join our mission. See how we work and get to know us better. There are many people who do good deeds and go unnoticed by some, but not by all, and this is not a problem if someone praises you or not, it is important to have a happy heart and a calm soul in the evening when you put your head on the pillow, to sleep with the reconciled consciousness that you only have done good. Even if you can’t please everyone, even if some judge you or have prejudices about you without knowing you, even if others still bring you bad words, these are all part of life so never put them to the heart,do not let them grieve your souls, to hinder you, to shatter your dreams, and not to sneak poison into our minds. It is important to have a clear vision and follow our path exactly as in the Romanian proverb:”Dogs bark and the bear sees its way” and at the end what do we have to do with the wickedness or dissatisfaction of some, it’s their problem, it’s their job and not Ours. Their inappropriate behavior pollutes them, darkens their horizons, and enslaves them because they are guided by their own frustrations and not by the principles of light and goodness. I have never been able to upset such people because they are so hurt. And if they choose not to heal, then they attack others and throw away their venom believing that this way they will feel better but this „better” is just for few moments and then they live on with pain, fear, weaknesses, failures, frustrations and that is why we must have compassion for such people.
We have to go over everything that is negative and not to make a dram out of nothing, not to give them too much importance and not to analyze them too much because thinking about them will raise the question: Is it true?Why he/she say that? … This already reminds me of Bible Genesis when the devil came to give to Eva ideas: Did Elohim (God) say to don’t eat this? There is a problematic side when criticism is building up and then we must be careful and considerate and meditate. They agreed to stop and think about me: Why did she say that so far? They can help them get out of their jealous, mischievous or frustrated state and be able to offer help. (this is already a longer story).I met people who have problems with all the thoughts in them, they are divided, and without peace. I advised them to pray and leave the burdens at the feet of Yeshua HaMashiach (Jesus Christ) and not take them anymore, because many take them there, then take them back and can do bigger and bigger problems. The problems are like those little pebbles I take care of are not in the way and we just have to get around them, take them into account, but not let ourselves be divided by them, we can not see big problems and be discouraged. . What fascinates me and is able to many people in ourcity and while taking them out Elohim (God) in my warming is in wonder, great miracles …Read HERE
(If you don’t understand something, you can use the translator: etranslator.ro )
In all these projects my biggest pain was LACK OF SPACE, lack of space to carry out our activity. To have people with arms full of books come to you and tell them that you don’t have room because it’s full everywhere, it’s the biggest pain. To leave you a message that they have beautiful things for children and want to donate them, you can’t say that you don’t have room, your soul breaks to know that some give them wholeheartedly and others have nothing to wear and even need them, and you refuse them, on the grounds that you have no space… the peak of pain… Of course I tried
not to refuse anyone but I took many things with half of my heart, not with joy as I would like to takethem, for that I didn’t know where to put them. The cellar and the balcony were full, the door was full, the place where I am not allowed to keep them because we are fined and not infrequently I was one step away from receiving fines. Plus I have children and I can’t take their playground for the association’s projects and sometimes they told me: „Mommy, we want to play on the balcony when do you emty it?” It breaks my heart that they don’t understand that we send them to Romania with love or sometimes someone comes after them but after a while it’s full again and I really want to free their balcony forever to have their free and beautiful playground . Unfortunately, I have to tell you that there were cases when I refused them the donations, especially when it came to furniture, washing machines, bicycles or bigger things. You make a place for a net, a box of clothes somewhere, but you have nowhere to cram large bulky things. These days I slept and when I woke up the living room was full of clothes. I looked, I didn’t know what was wrong with them. I said to the children: „Why you take them? From where? You don’t know we don’t have space anymore!”. When I looked at them more closely, they were brand new clothes from I don’t know what neighbor…I should look for him now to thank him. We love our neighbors, we love our people and they always come to bring us beautiful things given from their heart. They want to give it to us because we are a big family, but I tell them in vain many times, that I have enough staff for my kids, Idon’t need it for them because they have enough but they always come back . It depends on the case ,but when peoples come to bring me staff ,first impulse is to say please don’t bring nothing any more, but after I always say: „I’ll put them somewhere untill I’m gonna send it to people in need” or, I think as i solved the problem all the time, I’m gonna solve it even now. Let me tell you briefly what the story is like, now is already in place for recharging quite a bit.When I arrived in Austria, my husband took me to a flea market,and I loved it right away. I like to walk, to stop at every table, to look, to admire, to cling to our things, not specialy to buy something. Ican simply relax especially to talking to people, (I love people), to stay and listen to them. My husband goes to other stands and we call and consult only if we find something interesting to buy, and like this we spend few hours. Every time I went I received things or some would say to me: „Look at them because I will give you all of them cheaply”. I was telling them. What m I supposed to do with so many things, we don’t have a big house and I don’t want to fill the house with many things. I showed my respect for the seller’s generous offer and at the end, after several discussions, I said: „look, I’ll take them, I’ll put them in the cellar!” and when friends come from Romania I give them! And my husband kept telling me „Please don’t buy anything because we don’t have room anymore, even if you bring me gold furniture I don’t have the pleasure and time to change the old one,, which I am happy with as it is, and if you will bring me gold spoons we will eat with them as we eat with the others!”.He spends more than I do and sometimes buys too muchfor the children, but I understand that he loves children and it is good in a way that he is so, like this our marriage is balanced. What would we do if we were both spenders, but since I spend less, it’s good that there is someone who takes care ofthe money. Now don’t imagine that we have so much money, but it doesn’t matter if you have a lot or a little, it’s important how you manage them. When I invested in charitable projects, I received a substantial return , that was my method of multiplying them.
I often have fun with older girls and tell them: „It’s good that your mother takes care of the money, otherwise what would five girls do when we went shopping!” I buy very few things, the bare necessities and even, the phone that I received from my husband, who bought himself another and I do not say this out of pride, but I simply do not need manythings, I have everything , I am happy with what I have and I always think about family, children, projects or other troubled or sick people. You know what a mother’s heart is like, always given to her babies, always thinking of them to be happy, to have a beautiful childhood, to enjoy their family and feel good in the house where Elohim (God) sent them.Many appreciate me and tell me Angela I can’t handle one, tell me your secret how do you handle seven children? I have no specific secret, but I simply get solutions at the moment for everything I do, and this is due to my training, the books I read and my relationship with the God Elohim who gives mepatience, hope, faith, light, wisdom and all that I need. I’ve always liked to save money, to take care of
money, to calculate it well, to be careful what I buy because I’m sure it’s happens to us all to be in the store, and to see so many things you feel like you need them but in reality you don’t need them. It never occurred to you to be in the store and say, „What a beautiful dress I really need for next week!” and when you got home the dressing was full, you didn’t have even a place to put it. (I wrote some articles about this on the website www.insulaekklesia.ro a few years ago).
20 years ago I was so poor that I fasted for days without water and without food, only I had nothing to eat and in the evening when I finished the day I ate bread with margarine or lard and vegeta. (I’ll tell you another time on another occasion the story).My husband takes care of the shopping and what else is needed in the house and when the money is not enough I give it to him because he knows that I always have reserves and I thank Elohim (God) that we never argued on this topic. In fact, we don’t argue at all and if there are some more discussions, as is normal in all families, then we clarify them quickly, nicely and without too much fuss. It is beautiful to have a blessed marriage, peace and joy in the family. (On another occasion I willtell you more about how we got married and how I take care of money, not that I would be the rooster in the house, plus we respect the principles of the Bible: Yeshua, the head of the family, then the husband, then the wife, then the children, but all in a beautiful harmony, with respect and love for each other).
Besides, I have good friends who give me a present, exactly what I need at the right time.The one who takes care of me even now is my mother. She lives in Italy but we meet once a year in Romania or she comes to us. I have another brother married in Austria who has a wonderful little boy and that’s about my whole family. I would have liked to have a big family, brothers-in-law, sisters-in-law (I only have one and I can say that I get along well with her), but if I don’t have people I’m glad I have children and that fulfills me, as I once wroteTHIS IS MY CAREER: my family.I still have a dear grandmother in Romania, but she is a bit far away in Harghita County, near Borsec and a few aunts who are dear to me and an uncle who enjoys everything I post on Facebook. My father still lives and is far from us, in the area where my grandmother is. It’s a complicated story because since I was little my mother raised us alone. I looked for him many times even this year before the pandemic. I still have a sister and a brother from my father but they are part of another longand interesting story… Some boxes of stories keep them locked and open them from time to time to tell real events, concrete facts from which one can learn. Others keep them sealed, memories that no longer make sense, some sad and painful that I have healed and released and I will open others at the right time. All these waves hardened me and formed me in a beautiful way and I learned not to judge anyone, never to take revenge and leave everything to Elohim (God). Every person has a story and from every story we can learn something. Let’s be careful not to judge people because we do not know their heart, their life and the reasons why they are in a way and not in different one. We must bevery careful how we speak with each other because not everyone can be replaced and the injured canbe left with serious traces. We are so little on this earth and why to hurt each other when we can live simply and beautifully. Many beautiful books have been written about relationships, that’s why I always encourage reading good and useful books and in terms of kindness and generosity, these are learned by practicing. A rich person will never be able to fully understand a poor person because has never been poor and only those who have slept on an empty stomach at least once in their lives can understand the hungry one. To enjoy anything but to receive it when he had nothing he will know how to give from the heart to the needy. My childhood was not a very happy one and until the age of 26 when I got married I suffered a lot from several problems. The first reason was that my family is not whole and I often felt alone, nobody’s until the miracle happened in my life and I met the Savior Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),personally at the age of 18 years. Only thenmy life begin to have a meaning and Ibegan to understand the things around me that until then I did not understand . Then another sufferingI had was the inability to understand why there are so many poor and sick people. It took me years of research and daily questions until I got married, matured, and studied the Bible, God’s Word, with my husband. It was always in my mind that if we all shared what we had, there would be no poor people because many of us have things and money in abundance. I have noticed that many do not differentiate between needs and desires, which is why there is a global imbalance. These two passages from the Bible, among many others, speak so clearly about how we should be and how we really are.•“Lay not up for yourselves treasures upon earth, where moth and rust doth corrupt, and where thieves break through and steal: but lay up for yourselves treasures in heaven, where neither moth nor rust doth corrupt, and where thieves do not break through nor steal: For where your treasure is, there will your heart be also.”Matthew 6: 19-21•Undoubtedly, godliness (faithfulness) accompanied by contentment is a great gain. For we have brought nothing into the world, neither can we take anything out of it. But if we have what to eat and what to wear, it will be enough for us. Those who want to get rich, on the contrary, fall into temptation, snare, and many reckless and harmful lusts, which plunge men into ruin and perdition. For the love of money is the root of all evil; and some, when they had gone after her, had gone astray from the faith, and pierced themselves through with many sorrows. ”1 Tim. 6: 6-10
I got married in 2003 and come in Graz, Austria because my husband has been here since 1989. Although we don’t have many people from Romania at home, our soul is where we have many friends, all over Romania, and we recieved many invitations to visit them but, because children are still small and traveling still expensive we visit very rarely or, almost not at all. I feel rich to have suchfriends from different social categories, of different faiths, but we are united by love and friendship. What is interesting is that many friends who travel or stay abroad on the way to Romania stopped at us to rest for a few days. I scolded them: well, you come here with such a small car, you don’t know that my cellar is full and where I put all the gifts I want to send in Romania to those in need. Many of them are involved in missionary (and) relief work, and we have been working together for years with good results because they are righteous people and I really share them with the poor. This work brings you a lot of joy, but sometimes sadness and problems. Many people leave me requests for help and do not want to understand that me and the team I work with can not cope with all the cases that are in Romania, plus we do not have the necessary time, we have our families and our responsibilities. No one can engage in a non-stop work and especially when the time is low for everyone.We all have 24 hours a day, no one has more. In the first place we have family and children with whom I spend a lot of time, we learn the Romanian language and we have many activities together and in the free time that I don’t have much but I do, I like to write and read. Why did I say I doit because I always hear the expression: I don’t have time and I wonder but who has time? No one, because we make time and if we really want something then we get it and make time for the things welove.
I printed a book„Golden Words for Golden Souls”:https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ which I am republishing now at anotherpublishing house because in the book there are some things that are no longer correspond to reality. Iprinted this book to help an association in Romania to sell the books to those in need of financial support, but the association now does not have so many activities, plus now I am working on new projects where I want to invest both financially as well as material. I would also like to change some ofthe teachings and ideas in the book, such as the name of the Savior. I like to use the original name because I am Jewish and I love this name: Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh),meaning Yeshua is Salvation and Mashiach, the Anointed One. This is a longer topic, we will discuss it another time or we can study it together with our Jewish friend from Cambodia, Eduard Claudiu Moisă:https://www.facebook.com/Eduard Claudiu Moisa with whom it is a pleasure to discuss the originals of the Bible.
(Here is anotherstory about how we met him, how we sent packages to Cambodia (here you can read more about thistopic:https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924
and how my husband has a plane ticket to go there in September 2020 to see them needs there and get even more involved. It’s a beautiful story with the campaign for Children in Cambodia.
don’t start with statements like that: they are quite poor in Romania and what do we have to dowith the children in Cambodia, as if they were not people, some people put the problem wrong. It is sad to think so, especially that everyone helps where he is called and everyone helps with what he can and when he can. The poor are poor regardless of religion or nationality. Free yourself from theseprejudices to make a difference between people. We will talk more on this topic soon, but today I wenta little further with the testimony that was actually thought of, at first as a simple article about what it means to feel like a DROP OF WATER IN THE OCEAN and I touched on several unplanned topics.Oh, remind me to tell you about my book „Heartfelt Advice for Those Who Want to Learn” or „1000 Things Anyone Should Know” There would be a lot to share and I would be glad to know that someone reads and has learned something from all these life stories.Probably for some it will be too
much to read and for others a beautiful reading, a smile on the face and maybe a welcomed help. I also finished the second volume of the book but I didn’t manage to print it and I started some more books but I’m moving forward like a snail because I’m involved in the association’s projects, social, cultural and educational projects, but I’m not complaining because as I told you in the article previousall things have their time. And the other volunteers from the association are special people (I don’t write their names here because I want to ask them first, to ask their permission) who are teachers in Austria, some have families with many children, others are simple people but with a big heart, each different but we had the same vision and that’s important, different but together for better or worse. At the association we had and received volunteers from all religions, Catholics, Orthodox, Evangelicals, Muslims, etc. And I have seen that it is not religion that makes people’s necessarily, but the character and goodness of the heart. We also have supporters, friends who empathize with us who share on Facebook and tell others about us. Those who volunteer for the association also have their own private life, that’s why they help when they can and how they can, and everyone must understand thatwe are not an organization who pay the employees.In Austria, the country of associations, there are many organizations that do many beautiful and wonderful things for people but have paid employees even if their services are free. On this occasion, I want to thanks all the collaborators, members and friends of the Association and especially for every SHARE for we do not often know what a miracle a distribution can do. It happens that you give a SHARE and someone to see and donate for a charity, to solve exactly the problem of another person who may suffer or is hungry, may be sick and in need of treatment, may suffer like me that he has no space to carry out their activity, etc. And as I told you at the beginning around 2003 I was going to the flea market (Flohmarkt is in German,) and people were nice and gave me many things, some for free, others I bought at low prices, beautiful new things for children and adults. Then I would take them home, select them, wash them and pack them for Romania. After my babies were born, people gave me many things because they knew I had many children. Some appreciate me for it, others ask me ironically, “But how many more children do you want to make ? „. I would answer more, but education and common sense do not leave me, I answer only: „I do not make children, I do not know how to make children, I receive them, they are heavenly gifts and great blessings for me, it is my wealth.”I could tell you about my children for days, but today we have another topic. My only concern is about my little girl Arielle Elisabeth who will turn 11 this year.For two years I went to the hospital every month and also a few months later she was hospitalized where she was tested and given antibiotic infusions. The reason that he had a fungus in her throat. Then I gave up the appointments and hospitalizations at the hospital and continued the checks to a lung doctor who said he had an onset of asthma and now in April 2020 he told me that the lungs are ok and he recommended me to go for a special neck test. I just made a film around her neck called MRI (Nuclear Magnetic Resonance) and the result is positive, he said he has nothing
My anxiety is that my little girl doesn’t have until now a diagnosis and a concrete treatment. Nobody knows what she has. I don’t know what to give her when I hear her sneezing in her throat and she can’t breathe or speak normally. She can’t make everything expensive she feels in her throat and the noise in her throat bothers her. I can’t tell in words how a mother feels when she has to take her child in her arms at night and take her to another room because she can’t sleep from the sound of itching inher throat. Next week we will go to Vienna because in Graz for 2 years this problem has not been solved and I can’t wait, I can’t wait. Pray for us to receive a proper diagnosis and treatment so they can go to school without calling me to ask me what your child has that bothers them in classRegarding the earthly riches that many covet for me personally, I do not even have a small fortune in my name and I do not want earthly riches, because I am already very rich, I have many heavenly riches and I have enough.Many nice people from all nations (there are many nations here in Graz and I have many Turkish neighbors… another story) came to me with respect and I wondered if I recive things because some who do not receive or see this as humiliation. Even in flea markets, especially since there are many in Graz (here is the listhttps://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/grazwith them for those who are
interested) there are many people, poor or rich who do not go either that they are ashamed to see others, for various reasons, and not a few. It depends on how you see it, one thing for you can be a blessing and another for a curse. How is your heart shall be the way you see all the things around you. A good person will see all the positive, beautiful things and will find opportunities to enjoy everything small around him but a person with a bad heart will see everything negatively and you will be always dissatisfied . I saw all this as a blessing and I thanked them and told them that I would passit on to other because I have enough for my children and I do not want to fill my house and they were happy that they knew I would send them to Romania. When I had no place in the house or in the basement, I rented a garage where I was collecting aid for Romania. For years my husband and I would go to people’s houses, take things and take them to the garage and then my husband put everything in the van and drop them to Romania. It was hard, it was a big expense but we enjoyed doing something good and useful.When you see those eyes filled with tears of gratitude and happiness, when you receive sincere messages and when you know that someone is sleeping happily because of you, you don’t need more wealth then this. My husband worked in assembly and had a normal salary, I was a housewife at home with the children, so financially we were not so well but Adonai Elohim (Lord God) took care of us. Then my husband went to a security and guard company where he had to take care of the building on Grenadiergasse in Griesplatz, the former art school in Graz. There Elohim (God) got in the way of a good-natured engineer, like many Austrians in fact, fromGraz City Hall, who was very impressed with what we were doing and said to my husband:„How, you pay the garage to collect things for Romania, at your own expense you take them from people’s houses and take them to Romania, you invest so much time and love in everything you do (praise is excluded, I only repeat his words) you spend money for the needy in Romania, you also buythem food, baby diapers, etc. in addition to the many gifts you collect at the garage, it is something to be admired and appreciated! ”. After a few days, he came to my husband and gave him the keys and said, “Look, this building is yours, take care of it, there are valuable paintings inside and I am responsible for everything. Until the mayor’s office decides what to do with it, you can use it for charitable purposes.One day a team came and was also the mayor of Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl and my husband asked him but what are you doing with this building and he answered we still don’t know andthat was for our own good so we could use it for as long as possible. It was a great blessing that big and spacious space where we also can put furniture, washing machines, refrigerators, children’s bicycles, etc. Even if everything seems good and beautiful, transport to Romania was always a problem. Because if friends came and filled their cars, it was one thing, but if we wanted to send a shot or a big car, it was already a problem, big expenses that no one had to cover. We went and gladly took them from people’s homes for FREE (others made it a business, good for them, each withhis mission, his job, we can’t all have the same calls and we don’t have to be envious on those that go well because there is enought space under the sun for everyone) and I took them to the warehouse but then there was a lot of work with loading and unloading furniture, washing machines, refrigerators, etc. then organizing the transport, then other costs and costs. You couldn’t let the driver go until you made sure the man had food and everything he needed on the road. Plus, so much can happen on the road and you can’t be without a penny, if something or other unforeseen expenses occur. My husband worked, our family was enlarged and on the weekends he could not go to Roumania to take them and it was necessary to enlarge the team, volunteers who understand what a mission and generosity work means. Because the drivers always had problems at customs,we had to ask each other to prepare the necessary documents for transport.In one night when a truck was about to leave for Romania, our friends from Graz City Hall called at night to a church in Graz and asked them nicely to prepare our documents. After a few days, they came to our house and said: “This is not good! You have to work with documents, you can’t send trucks to Romania without documents and we can’t walk at night to solve the documents for transport.Even if we organized everything during the day, it still happened that the car was delayed or we did not meet the time for loading and it was always difficult for us to bother others to send the transport with proper documents. These wonderful people from Graz City Hall (I don’t give them their name because I have to ask their permission first) have done all the paperwork for us and we thank them very much until today we are grateful to them. They were happy to see many books in our house and asked us what we do with them and if we read them. I told them that I had read 90% of them and theyare our heritage for children. They asked us what you were doing with them because there were books in all the rooms, not just in the living room. We simply replied, „If we don’t have room for books in our house, then we’ll open a library!” and that happened a short time after our conversation.The opening of the intercultural library in Graz was a necessity and an important step because people
already came to our house to borrow books, they missed reading a book in their mother tongue and I always had a small baby who had to be breastfed and even if we are welcoming guests, you can’t receive all the people from the street in your house all day long. We are not afraid of thieves because they have nothing to steal from us except the books that are all our wealth and those if they steal them from us we are not upset. The library contains secular and Christian books in 3 languages, English, German and 80% in Romanian books of inestimable value. Our home is a state home, although many ask us why you did not make your home if you have been in Austria for so many years, at least for children. Everyone says and thinks in their own way and we follow their advice, but we have other principles and other visions. First of all, a state house in Austria is like your house, it’s just that your name is not written on that document, but what makes you happy is that your name is written on the document or not, you still sleep, you you can enjoy it, it doesn’t warm me at all whether my name is written or not. From a state house no one ever throws you out, even if the children grow up and your house is with two or four rooms and you are alone, they do not come to say to move to a smaller house, because this big they want to give to a larger family. The Austrian state is a social state and they think a lot about people and they have the concept that a person is confortablein his place where he lived a life and how to move him from there, it would be like taking his life. ((this is another story, on another occasion we will talk about this in detail). In 2014, after over 10 years of voluntary field work, I opened the association:Angela, Association for the support of Romanians which one at the advice of volunteers who saw an obstacle in this name, thought that people will not help us if they will see a personal name there and will link all things to that name. I think that these prejudices are not good because people saw who weare and what we do, we were not invisible. But because I like to work in a team and listen to advice, I agreed to change my name to Wings of Hope. When we expanded our activities and other nations began to join us, not only Austrians, so we decided together with the members of the association to change into a neutral name, to be accepted by all and other peoples and to feel good about us, not to be an association only of Romanians. In many projects we have involved friends from different nations and even practitioners from different countries who stopped by us and joined us, so we changed the name to Austro-Romanian Cultural Center Graz – The Wings of Hope. Opening this association made our work a lot easier in the sense that people with a big heart came to put their shoulder to the wheel and understood the work we do. Inaddition to charitable projects, I was very involved in social projects, my husband being in Austria since 1989 and I, who was a legal adviser without an official diploma, listened to everything my husband discussed on thephone and learned every day what integration means, what new laws have been passed, etc. My purse was and is still purse different from other women’s handbags, it’s full of diaries, notebooks, brochures and all sorts of things from A to Z because I always think that maybe someone needs something and I have to give it to them, then I think of my children to have a patch if needed or a hair clip for girls or you wonder what other ideea is going through my head. In addition, I had the extra baby backpack with everything needed for a baby. I like to have simple evangelistic pamphlets in my purse without any religious overtones if Adonai Yeshua (the Lord God) gets in the way of people interested in the truth and in addition I had information pamphlets from various institutions and organizations and other flyers related to the events from Graz.Now I don’t have so many because I studied them and I made personal contact with many institutions and organizations in Graz and now I have all this information in my head and I receive the events by email and post them on these facebook pages mentioned up above. Much has changed since 2003 and technology has advanced a lot. For years, when I, when my husband, went with the people wherethey had appointments to translate and help them, then from home by email I worked non-stop. Sometimes I even called other friends and asked them to go with others.Not infrequently, even my older children accompanied some people to translate and help complete some documents. Amena Petra,my oldest daughter, also has a degree in the field, but she still doesn’t work because she doesn’t have the time. In addition, I received daily messages on Facebook:„Mrs. Angela, can you tell me what this law is like?” „I heard a new law has been passed” or „Mrs. Angela I have only one question” and she would send you a very long message to take you an hour tounderstand what problems she was facing. I tried to answer everyone with love and respect, but whenthey were already calling me on the phone and writing to me on Facebook all day, I didn’t know which one to answer, so I said it wouldn’t work. I wrote up the PERSONAL ACCOUNT profile and I created this page to write here so I can have some peace. Even if it seems strange but I do not accept requests just for the sake of having many friends to be famous or I know what others reasons have for
liking to have many friends just for the sake of making a name for themselves. And now they keep writing to me and I apologize that I can’t answer them all but when I open facebook I first want to answer to friends and that’s why I created this page so that I can continue to help only within the time available.Thanks for understanding!Only in 2018 I got the idea for everyone to sign for each free service and emails with a lot of information from the Association. I have hundreds of lists gathered in the archive and I’m sorry I didn’t get the idea sooner that I would have entered the record book.We attended for a long time in Graz to the Synagogue but now we gladly go to a small gathering of Austrians in Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, because those here empathize with us in the charitable work in which we are involved and as I was saying we have enlarged our team and we have beautiful connections and places all over Graz where people give us dear things for Romania. The only problem is only the transport, which is often very expensive, but if someone has it in their heart, they can make a small donation to this account and we will send them the proof by email of what we did with the money.Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSKIBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWWOur association is apolitical, areligious and without any support from the Austrian or Romanian state. Iworked and worked side by side with anyone who has a good heart, regardless of religious belief. We support ourselves and the donations we receive cover only a small part of the transport costs, we have to put the rest as much as we can, as far as possible. On this occasion, I would like to thank the members, volunteers and friends. As I told you above, this beautiful work brings you a lot of joy both by the fact that you give and when you receive positive feedback, when you receive messages of thanks from those who enjoy everything you have given them.These days I received a picture of thanks: „I gladly wear the sweater from you!” and it was with a beautiful smile in the picture that it was so dear to me.Of course, I didn’t recognize the sweater because honestly, when I receive clothes, people are nice and show me that there are many beautiful things, my size, and I smile and thank them. I don’t tell everyone that I pass them on. Some neighborsare nice and come to my door and leave them there, others knock on the door and ask me if I want them and others leave me a message. Many people think that if I have many children, I also need a lot of things, but this is not the case, because I prefer to have a few and what is strictly necessary thana lot to clean all day and not have room in the clothes house. I often carry bags of clothes in the basement, either I receive them or they stay are to small from my children. Don’t take it for granted that it’s just my life story that I want to share with you. Everyone has their own story and we humans are like flowers that open in front of others or close. When you open up, you take the risk of being attacked, judged, misunderstood , but you also have joy because you know that it is useful for some to read you and even enjoy your experiences or for some you can be a role model or an example as afamily in Vienna that I always think of with respect and admiration.A transport company from Vienna, weekly sends whole trucks of food, clothes and things to Romania,meaning their earnings from the company go to charitable projects. At the moment I don’t know them so well and I can’t afford to give them their names here, but I tell you that I see every day on the group, on the phone how whole trucks arrive from them in Romania to those in need and that’s such great joy for me that I can’t describe you in words. I pray for them that I know it’s not easy, it’s a lot of work, there are a lot of responsibilities and it takes a long time. I know from my own experience that it is not as easy as it seems and not so simple, that is why I admire them a lot and I wish them with all my heart a lot of health and blessing.I repeat, I am a DROP IN AN OCEAN, a grain of sand, a leaf fallen and carried by the wind and sometimes trampled by careless passers-by, a shadow, a mystery but at the same time a joy and a blessing for all who know how to enjoy the simple and beautiful things. I saw the miracles of Elohim (God) in this work, I saw them in my life and in my family, that’s why I go forward through faith, hope and strength because everything will be good and beautiful. I’m not perfect, I’m not the best mother orthe best wife, but I like to learn every day, I’m a self-taught person and I like to work with people even if sometimes this is the hardest thing in the world. Someone told me that he preferred to work eight hours in a factory, to finish his work and go home, to have nothing to do with anyone, no stress and
no problems. But you, Angela, in the middle of people need a lot of patience, attention and a lot of time and that’s not easy. Do what you can and as much as you can because you know very well that the path to failure is to seek to please everyone. Don’t waste your energy trying to thank everyone that you won’t succeed.Always think of those who support you, work with honest people, keep your faith strong and always dare more and more. Don’t give up on your dreams, you have people as they are because you will always meet good people, bad people, strange people, wonderful people, people and people but you stay the same and don’t forget that good people attract, meet and stay Together Forever. If someone empathizes with us and wants to support this work can make a donation to this account but specify FOR SPACE (SPENDE für LOKAL) because I will take every generous gift from my heart and make alist of every penny.Verein zur Unterstützung von RumänInnen
BAWAG PSK IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Please email us at romaniidingraz@yahoo.com if you do not want to put your name on the list and want to remain anonymous. Also, if you make a donation, we are honored to make a sponsorship contract with you, to place the advertisement from your company or association on our blog page https://romaniidingraz.wordpress.com and on the web site www.insulaekklesia.ro where we have many subscribers, as well as on the pages of our friends, over 50 facebook pages and groups on facebook. Thank you from the bottom of my heart and don’t forget that any SHARE matters!
Share this article because I am sure we will find solutions to develop these projects and do beautiful things together.
Every donation matters, no matter how small, because little by little a whole is made!
And because we already have a few sponsors for this big step, I dared to write my story, our story.I look forward to your feedback at romaniidingraz@yahoo.com
30.06.2020 Graz, Austria Angela Island Ekklesia (Angela Insula Ekklesia)

Puterea exemplului-Povestea profesorului…

Un om bătrân întâlneste un tânăr , care il întreabă: dumneavoastră vă amintiti de mine?
Si bătrânul zice NU! Apoi tânărul îi zice că a fost elevul său.
Si profesorul întreabă: ce faci acum, ce faci in viata de zi cu zi?
Ei bine, am devenit profesor ii zice tânărul.
O, ca mine răspunde profesorul.
Da…de fapt am devenit profesor că dumneavoastră m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.
Bătrânul curios întreabă in ce moment al vieții ai decis să fi profesor?
Atunci tânărul ii spune următoarea poveste:
intr-o zi, unul din prietenii mei, tot student, a venit cu un ceas nou, foarte frumos si eu m-am decis sa il fur si i l-am luat din buzunar.
Putin mai tarziu prietenul meu a remarcat si s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră . Ați venit in clasă imediat zicând : ceasul acestui student a fost furat in timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, sa il înapoieze imediat!
Eu nu l-am înapoiat pentru că nu am vrut.
Apoi ați inchis usa si ne-ati zis la toti sa ne ridicăm ca veti trece pe la fiecare, sa cautati in buzunar până când veti găsi ceasul. Dar ne-ați zis să închidem cu totii ochii.
Noi am inchis ochii si dumneavoastra ati căutat din buzunar in buzunar si când ați controlat in buzunarul meu ați găsit ceasul si l-ați luat. Ați continuat să controlați la toti colegii si când ati terminat ați zis: deschideti ochii! Avem ceasul!
Nu mi-ați zis nimic si n-ați mai mentionat vreodată acest episod.
De asemenea nu ați zis nici cine a furat ceasul.
In acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!
A fost cea mai rușinoasă zi din viata mea!!
Dar a fost si ziua in care am fost salvat să nu devin un hot, o persoana denigrata.
Dumneavoastra nu mi-ati zis nimic niciodată si chiar dacă nu mi-ați atras atenția ca v-am dezamagit ca să imi dati o lectie de morală, eu am inteles acest lucru foarte clar.
Si datorită dumneavoastra am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.
Va amintiti de acest episod?
Imi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l-am căutat la toată lumea, dar nu imi amintesc de tine pentru că si eu aveam ochii închisi in timp ce căutam….si adaugă mai departe: dacă pentru a corecta, trebuie să umilesti, înseamnă ca nu esti un bun profesor!Puterea exemplu

Povestea noastră numai cu tine poate continua!

  Povestea mea, povestea noastră a cărui rezumat il puteti citii AICI
poate continua numai cu ajutorul tău.
Nu putem dormi linistiti întru-un pat călduros cand altii nu au pat, nu putem dormi sub o pătură cand altii dârdâie de frig, nu putem sta indiferenți  la atâtea nevoi când noi avem posibilitatea să ajutăm doar că ne lipseste un singur detaliu SPATIU UNDE SĂ LE DEPOZITĂM.
Avem o comunitate în jurul nostru care ne sustine material cu tot ce ar fi nevoie pentru nevoiasii din România si nu numai ,  avem si transport gratuit Austria România (Multumim Asociatiei Theodor din Viena si tuturor soferilor care ne-au ajutat ani de zile si care sunt mereu alături de noi ) avem si sposonsori care ne-au motivat sa mergem înainte, ne mai lipsete partea ta (dvs) ,o mica donatie sau măcar o distribuire  ca totul să ia  viată si aceste povesti triste din România să nu se mai repete, aceste dureri ale suferintei si foamei sa ramână inchise intr-o carte a uitarii…
 De ce să nu dăruim dacă avem, de ce să nu le ducem in România daca avem transport gratuit ?

De ce să  ne umplem dulapurile cu haine când avem la cine să le dăm, de ce să ne umplem cămările când avem cu cine să împartim ? De ce să nu facem bine dacă putem si avem atâtea posibilităti ?

De 16 ani noi am făcut asta fără tine si acum avem nevoie de tine de contributia ta mică sau mare, de un share si de o inimă care să bată pentru cei bolnavi,  săraci sau orfani.
Avem  zeci de scrisori de recomandare de la diferite institutii de stat si organizatii din întreaga lume, avem protocol scris în trei limbi cu poze si  video si multe povesti de viata din toata România si nu numai, adunate de la oameni unde am dus mâncare, produse de igienă pesonală,  jucării, cadouri, mobilă, masini de spălat si tot ce a fost nevoie.
La multi am plătit curentul, chiria, datoriile sau scoala.
 În povestea noastră s-au implicat mereu oameni cu suflet mare care au contribuit in multe feluri astfel ne-am extins cu dărniciile si pe alte continente, cum ar fi Asia sau Africa pentru că considerăm că imlicatia noastră contează indiferent de apartenența religioasă sau etnie celui care e nevoie.Nevoiasul e nevoias si trebuie ajutat.Nu e vina lui că s-a nascut in România sau pe alt continent.
Comunitatea de oameni buni din jurul nostru a înteles că :
1. E mai ferice să dai decât să primești!
2. E mai ferice să iubești decât să fii iubit!
3. Există o răsplată pentru orice faptă bună!
4. Numai împreună vom reusii!
5. Contributia ta conteaza!
FIECARE ORICUM FACE  PARTE DIN POVESTE fie că vei sta indiferent, fie ca vei ajuta într-un fel sau altul, într-una din categorii vei intra fie că vrei sau nu…
Suntem siguri că iti va face plăcere să faci parte din povestea noastra fie printr-o donatie mică sau mare, fie că vei vorbi cu prietenii tăi de noi, fie că vei face o distribuire si vei scrie
STOP, NU STA INDIFERENT , fie chiar si printr-o rugăciune si sustinere morală.

Aici ai contul nostru

Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
si
AICI găsesti campania noastră pe facebook unde in partea dreapta ai obtiunea să iti inviti prietenii si să intri in povestea noastră.
Asociatia noastră Centrul Cultural Austro Român Graz  iti multumeste  din inimă.

O poveste de viată în care poți să fi și tu o piesă importantă!

Bine v-am (re)găsit!
Acestea sunt doar câteva din paginile noastre de facebook și ca să înțelegeți
mai bine proiectele noastre dați click pe fiecare link și aruncați o privire. Mulțumim din inimă pentru timpul acordat!
Mulți, când văd paginile noastre de facebook, proiecte realizate cu voluntari, cu oameni deosebiți, zic wow ce multe și frumoase lucruri ați făcut.
Desigur că e de apreciat și de admirat oferirea de servicii, cunoştinţe şi abilităţi, dăruirea, talentul si timpul acordat unor astfel de proiecte.
Voluntariatul nu e o muncă usoară pentru că el se desfăsoară pe lângă familie, serviciu si atâtea obligatii si chiar dacă el e realizat în timpul liber de multe ori acel timp liber nu prea îl avem si pentru al avea trebuie să facem sacrificii…
De aceea mereu mă închin cu respect celor care mi-au fost alături și au rămas până la capăt.
Sunt foarte conștientă că nu a aș fi putut realiza nimic dacă nu aveam persoanele potrivite, circumstanțele favorabile și binecuvântarea lui Elohim (Dumnezeu).
Multi din prietenii mei mă încurajează și asta îmi dă puteri să merg înainte căci ei cunosc proiectele mele personale care niciodată nu vor apărea pe facebook si mereu le zic că mă simt ca o picătură de apa într-un ocean.
Unele sunt nevoită să le postez pe facebook pentru a încuraja si pe alți să facă fapte bune.
Altele le postez pentru a ne bucura împreună de poze frumoase care rămân in amintirea noastră mulți ani de acum încolo.Pozele sunt cele mai frumoase amintiri si ele ne aduc aminte de oameni frumosi , de proiecte minunate si de locuri interesante.Asociația noastră in scurtă vreme va avea un spatiu nou si de cel vechi ne vom aduce aminte cu drag uitându-ne pe poze…
Unele articole trebuie postate să vadă sponsorii si colaboratorii că acel sprijin, fie mic sau mare a fost folosit pentru scopul cu care a fost donat.
Zilele acestea am primit o donație un computer si am postat si mulțumit donatorului dar când se deschide vama vom posta din nou unde a ajuns acel computer, la cine l-am donat mai departe.
E importantă această transparentă ca să putem lucra mai bine si eficient si cu alti sponsori care vor să se alăture misiunii noastre, să vadă cum lucrăm si să ne cunoască mai bine.
Sunt multe persoane care fac fapte bune și trec neobservate de unii, dar nu de toți, și asta nu e o problemă dacă te laudă sau nu cineva, important e să ai inima mulțumită și sufletul liniștit seara când îți pui capul pe pernă, să dormi cu conștiința împăcată că ai făcut numai bine și rău la nimeni.
Chiar dacă nu poți să mulțumești pe toată lumea, chiar dacă unii te judecă sau au prejudecăți despre tine fără să te cunoască, chiar dacă alții îți mai scot și vorbe rele, astea toate fac parte din viață.
De ce avem două urechi? Pentru că pe una să intre și pe cealaltă să iasă și niciodată să nu le punem la inimă, să nu le lăsăm să ne întristeze sufletul, să ne împiedice, să ne spulbere visele și nici să ne strecoare otravă în minte. E important să avem o viziune clară și să ne urmăm drumul exact ca și în proverbul acela: Căinii latră și ursul își vede de drum și până la urmă ce treabă avem noi cu răutatea sau nemulțumirea unora, e problema lor, e treaba lor și nu a noastră. Comportamentul lor nepotrivit îi murdărește pe ei, le întunecă orizontul și îi face robi ai întunericului pentru că ei sunt călăuziți de frustrările lor proprii și nu de principile luminii și bunătății.
Niciodată nu am putut să mă supăr pe astfel de oameni pentru că ei sunt asa din cauza rănilor pe care le au. Iar dacă aleg să nu se vindece, atunci ii atacă pe ceilalti si îsi aruncă veninul crezând că asa se vor simtii mai bine dar asta e o stare “ de bine” de moment apoi trăiesc mai departe cu durere, frică, slăbiciuni, neîmpliniri, frustati si goi de aceea noi trebuie să avem compasiune pentru astfel de oameni. (asta e deja o altă poveste, cu altă ocazie)
Peste tot ce e negativ trebuie să trecem repede, nu să facem o telenovelă din nimic, nici să le dăm prea multă importanță și nici să le analizam prea mult căci gândindu-ne la ele va apărea întrebarea: Oare e adevărat? Oare de ce a zis așa?… Asta deja mă duce cu gândul la Geneza unde a venit cel rău să îi dea idei Evei: Oare a zis Elohim (Dumnezeu) ?
Există și o latură a problemei când critica e constructivă și atunci trebuie să avem grijă să o luam în seamă și să medităm. Au fost și cazuri când m-am oprit și m-am gândit: Oare de ce a zis așa? Poate îl(o) pot ajuta să iasă din starea invidioasă, răutăcioasă sau frustată și să îi ofer o mână de ajutor. (asta deja e o poveste mai lungă)
Am întâlnit oameni care aveau probleme și pentru că tot se gândeau la ele, acestea i-au împovărat și le-a luat pacea. I-am sfătuit să se roage și să lase poverile la picioarele lui Yeshua HaMashiach (Isus Christos) și să nu le mai ia, căci mulți le duc acolo, apoi iar le iau în spate și își fac singuri mai mari probleme. Problemele sunt ca și pietricele alea micuțe care ne ies în cale și noi trebuie doar să le ocolim, să le luăm în calcul, dar nu să ne lăsăm împiedicați de ele, nici să le vedem probleme mari și să ne lăsăm descurajați. (despre asta vom povesti altă dată că nu vreau să stric dulceața și mierea din povestea de azi)
Ceea ce mă fascinează e faptul că sunt mulți oameni buni în jurul nostru și când ți-i scoate Elohim(Dumnezeu ) în cale se întâmplă minuni, miracole mari…
Citiți AICI:
În toate proiectele acestea durerea mea cea mai mare a fost LIPSA DE SPAȚIU, lipsa de loc să îți desfășori activitatea. Să vină oamenii cu brațe de cărți la tine și să le zici că nu ai loc că e plin peste tot, e cea mai mare durere. Să îți lase mesaj că au lucruri frumoase pentru copii și doresc să le doneze, nu poți să spui că nu ai loc că ți se rupe sufletul să știi că unii le dau din toată inimă și alții nu au ce să îmbrace și chiar au nevoie de ele iar tu să îi refuzi pe motiv că nu ai spațiu… culmea durerii… Desigur că am încercat să nu refuz pe nimeni dar multe lucruri le-am luat cu jumătate de inimă, nu cu bucurie cum mi-ar place să le preiau, pentru că nu știam unde să le mai pun. În pivniță si în balcon era plin, la ușă era plin, locul unde chiar nu am voie să le țin căci ni se dă amendă și nu de puține ori am fost la un pas să primesc amenzi. Plus că am copii și nu pot să le iau spațiul lor de joacă pentru proiectele asociației și așa mai îmi zic câteodată:
„Mami vrem să ne jucăm în balcon când îl eliberezi?”. Mi se rupe sufletul că ei nu înțeleg că noi le trimitem cu drag în România sau uneori vine cineva după ele dar după un timp iar e plin și chiar îmi doresc să le eliberez balconul pentru totdeauna să aibă și ei locul lor de joacă liber și frumos.
Cu părere de rău trebuie să vă spun că au fost cazuri când i-am refuzat mai ales când era vorba de mobilă, mașini de spălat, biciclete sau lucruri mai mari. O plasă, o cutie de haine îi mai faci loc pe undeva cumva, dar lucruri mari voluminoase nu ai unde să le mai înghesui. Zilele acestea am dormit și când m-am trezit sufrageria era plină de haine. M-am uitat nu știam ce e cu ele. Am zis copiilor : “De ce le-ați luat nu știți că nu mai avem loc!”. Când m-am uitat la ele mai cu atenție, erau haine noi-nouțe de la nu știu ce vecină pe care trebuie acum să o caut să îi mulțumesc. Ne iubesc vecinii, ne iubesc oamenii și mereu vin să ne aducă lucruri frumoase dăruite din inimă. Ei vor să ni le dea nouă pentru că suntem o familie mare, dar eu degeaba le spun de multe ori, că am destule lucruri pentru copii că parcă nu aud și iar vin după câteva zile. Depinde de la caz la caz. La primul impuls spun nu am loc, nu îmi mai aduceți nimic dar apoi zic în inima mea: “O sa le pun eu undeva până vine cineva dupa ele” sau mă gândesc că asa cum am rezolvat de fiecare data voi rezolva cumva si acum.
Să vă povestesc pe scurt cum a început povestea aceasta că și așa deja v-am reținut cam mult
Când am ajuns în Austria soțul meu m-a dus la o piață de vechituri de care m-am îndrăgostit. Îmi plăcea să merg, să mă opresc la fiecare masă, să mă uit, să cotrobăiesc, să caut printre lucruri nu neapărat să cumpăr ceva. Pur și simplu mă relaxa mai ales că unii vorbeau cu tine și, cum eu iubesc oamenii, stăteam cu drag să îi ascult. Soțul meu era pe alte rânduri și ne sunam numai daca găseam ceva ca să ne consultăm, în rest câteva ore fiecare era cu treaba lui. De fiecare dată când mergeam primeam lucruri sau unii îmi ziceau: „…uite ia-le pe toate că ți le dau ieftin:”. Eu le ziceam ce să fac cu atâtea lucruri nu am locuință mare și nu vreau să îmi umplu casa cu așa multe lucruri. Îmi arătam respectul față de oferta generoasă a vânzătorului si până la urmă după mai multe discuții îi ziceam :”..uite hai că le iau, le pun în pivniță !” – am o pivniță curată care era tot timpul plină – „și apoi când vin prieteni la noi din Romania le dau lor!”. Și soțului meu îi ziceam de multe ori: „Te rog să nu mai cumperi nimic că nu mai avem loc, nici dacă îmi aduci mobilă de aur nu mai am plăcerea și timpul necesar să o schimb pe a mea, de care sunt mulțumită așa cum e, și dacă o să îmi aduci linguri de aur tot așa o să mâncam cu ele cum mâncam și cu celelalte!”. El e mai cheltuitor ca mine și cumpără uneori prea mult, dar îl înțeleg că ia cu drag pentru copii și e bine într-un fel că e așa, că astfel se echilibrează căsnicia noastră. Ce ne făceam dacă eram amândoi prea cheltuitori, dar cum eu cheltui mai puțin, numai bine că există cineva care are grijă de bani. Acum să nu vă închipuiți că avem așa mulți bani, dar egal că ai mulți sau puțin, e important cum îi chivernisești.
Când investeam în proiectele caritabile primeam înapoi însutit, asta era metoda mea să îi înmulțesc.
Un exemplu de proiect e acesta CLICK AICI:
https://www.facebook.com/donate/2941706212561287/ (asta e o altă poveste cu alta ocazie)
De multe ori mă distrez cu fetele mari și le zic:
„Ce bine că mama voastră are grijă de bani că ce ne făceam cinci fete la shopping!”. Eu îmi cumpăr foarte puține lucruri, strictul necesar și chiar telefonul care îl am l-am primit de la soțul meu care și-a luat altul și asta nu o zic din mândrie, ci pur și simplu nu îmi trebuie multe lucruri, am de toate, sunt mulțumită cu ce am și mereu mă gândesc la familie, la copii, la proiecte sau la altii necajiti sau bolnavi.Știți cum e inima unei mamei, mereu dăruită pentru puișorii ei, mereu cu gândul la ei să fie fericiți, să aibă o copilărie frumoasă, să se bucure de familia lor și să se simtă bine în casa unde i-a trimis Elohim(Dumnezeu)
Mulți mă apreciază și îmi spun Angela eu nu mă descurc cu unul, spune-mi și mie secretul tău cum te descurci cu șapte?
Nu am nici un secret anume, ci pur și simplu îmi vin soluții pe moment la tot ce fac și asta se datorează formării mele, a cărților citite și a relației mele cu Mântuitorul care îmi dă răbdare, speranță, credință, lumină, înțelepciune și tot ce am nevoie.
Din totdeauna mi-a plăcut să fac economii, să am grijă de bani , să îi calculez bine, să fiu atentă ce cumpăr pentru că se întâmplă să fi în magazin și văzând atâtea lucruri ai impresia că ai nevoie de ele dar în realitate nu ai nevoie de ele.
Nu vi s-a întâmplat să fiți în magazin și să ziceți: „Ce rochiță frumoasă, chiar îmi trebuie pentru săptămâna viitoare!” și când ați ajuns acasă era dulapul plin, de nici nu ați mai avut loc unde să o puneți. (despre asta am scris câteva articole pe site www.insulaekklesia.ro în urmă cu câțiva ani)
În urmă cu 20 de ani eram așa de săracă că țineam zile de post negru fără apă și fără mâncare, numai că nu aveam ce mânca și seara când încheiam ziua mâncam pâine cu margarină sau untură și vegeta. (O să vă povestesc altă dată cu altă ocazie).
De cumpărături și ce mai e nevoie în casă se ocupă soțul și când nu îi ajung banii îi mai dau eu căci știe că eu am rezerve întotdeauna și mulțumesc lui Elohim (Dumnezeu) că nu ne-am certat niciodată pe tema asta. De altfel nu ne certăm deloc și dacă mai apar unele discuții, cum e normal în toate familiile atunci le clarificăm rapid, frumos și fără prea mult tam-tam. Dacă te uiți cu atenție la cuvântul ceartă vei observa două cuvinte “ce” și “artă” adică, ”Ce artă”! Deci noi alegem “ceartă” sau “ce artă”!
E frumos să ai o căsnicie binecuvântată, pace și bucurie în familie. (cu alta ocazie vă voi povestii mai multe cum ne-am căsătorit și cum eu am grija de bani, nu că eu aș fi cocoșul în casă, nici nu se pune problema la noi în felul acesta, plus că noi respectam principiile bibliei:
Yeshua, Capul familiei, apoi soțul, apoi soția, apoi copiii, dar toate într-o armonie frumoasă, cu respect și dragoste unii față de alții).
Pe lângă asta am prieteni buni care îmi fac câte un cadou, exact ce am nevoie la timpul potrivit. Cea care se îngrijește de mine și acum, este mama mea cu care vorbesc zilnic. Ea locuiește în Italia dar ne întâlnim o dată pe an în Romania sau vine la noi. Mai am un frate căsătorit în Austria care are un băiețel minunat și cam asta e toată familia mea. Mi-ar fi plăcut să am familie mare, cumnați, cumnate (am numai una și pot să zic că mă înțeleg bine cu ea), socri sau frați mai mulți, dar dacă nu am neamuri mă bucur că am copii și asta mă împlinește, așa cum am scris odată ASTA E CARIEREA MEA : familia mea.
Mai am în România o bunică dragă, dar e cam departe în județul Harghita, lângă Borsec și câteva mătuși care îmi sunt dragi și un unchi care se bucură de tot ce postez pe facebook.
Tatal meu mai trăieste si e departe de noi , in zona unde e bunica mea.E o poveste complicată căci de când am fost mică mama mea ne-a crescut singură. L-am cautat de multe ori chiar si anul acesta inainte de pandemie.Mai am o soră si un frate din partea tatălui dar ei fac parte din altă poveste lungă si interesantă…
Unele cuti cu povesti le tin încuiate si le mai deschid din când în când pentru a povesti intamplări reale, fapte concrete din care cineva poate să învețe.Altele le țin închise pecetluite, aminti care nu îsi mai au rostul, unele triste si dureroase de care m-am vindecat si eliberat iar altele le voi deschide la vremea potrivită.
Toate aceste valuri m-au călit si m-au format intr-un mod frumos si am învățat să nu judec pe nimeni, să nu mă razbun niciodată si să las totul pe seama lui Elohim (Dumnezeu)
Fiecare om are o poveste si din fiecare poveste putem învăta ceva.Să avem grijă sa nu ii judecăm pe oameni căci noi nu stim inima lor, viata lor si nici motivele de ce sunt asa si nu sunt altfel.Trebuie să avem mare grijă cum vorbim unii cu altii pentru că nu oricine poate fi înlocuit si cel rănit să ramână cu urme grave.Suntem asa de puțin pe acest pamant si de ce să nefacem dureri unii altora când putem sa trăim simplu si frumos.
Legat de relatii s/au scris multe cărti frumoase de aceea eu mereu incurajez cititul cărtiile bune si de folos iar in ceea ce priveste bunătarea si dărnicia astea se învată practicând.
Niciodată un om bogat nu va putea să il inteleagă pe deplin pe un om sărac pentru că nu a fost niciodată sărac si numai cei care s-au culcat măcar o dată în viată cu stomacol gol poate să il ințeleagă pe cel flămând.Cine a stiut să se bucure de orice dar care l-a primit când nu avea nimic va sti să dăruiasca din inima celui in nevoi.Copilăria mea nu a fost una prea fericită si pană la vârsta de 26 de ani când m-am căsătorit am suferit mult din mai multe motive.Primul motiv a fost că familia mea nu e întreagă si deseori m-am simtit singură, a nimănui până când s-a produs minunea in viața mea si
L-am cunoscut pe Mântuitorul Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), în mod personal la vârta de 18 ani.
Abia atunci viața mea a primit sens si am început sa înteleg lucrurile din jurul meu care până atunci nu le întelegeam si mă frământau.Apoi o altă suferință pe care o aveam era neputința de a înțelege de ce există atâția săraci si oameni bolnavi.Această frământare a durat ani întregi de cercetare si întrebări zilnice până când m-am căsătorit, m-am maturizat si împreună cu soțul meu am studiat Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
In mintea mea era mereu gândul că dacă toti am împărtii ce avem nu ar mai exista oameni săraci căci multi avem lucruri si bani in plus față de ceea ce avem nevoie.
Am observat că multi nu fac diferența între nevoi si dorințe de aceea e un dezechilibru mondial.Aceste doua pasaje din Biblie pe lângă multe altele vorbesc asa de clar cum ar trebui sa fim noi si cum suntem in realitate.
  • ”Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”Matei 6:19-21
  • ”Negreşit, evlavia (credinciosia ) însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.
  • Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” 1 Tim. 6:6-10
M-am căsătorit în anul 2003 si am plecat in Graz, Austria pentru că soțul meu era aici din 1989.Deși nu avem multe neamuri în România și nici casă totuși sufletul nostru e acolo unde avem mulți prieteni în toată România și multe invitații dar pentru că copiii sunt încă mici si drumurile costisitoare mergem foarte rar sau aproape deloc.
Mă simt bogată să am astfel de prieteni din diferite categorii sociale, de diferite credințe, dar ne unește dragostea și prietenia.
Ce e interesant că mulți prieteni care călătoresc sau stau în străinătate în drum spre România se opreau la noi să se odihnească câteva zile. Eu îi certam : păi cu așa mașină mică vii aici la noi, nu știi că pivnița mea e plină și unde bag eu toate darurile pe care doresc să le trimit în Romania la cei în nevoi. Mulți dintre ei sunt implicați în lucrări misionare (și) de ajutorare și lucram împreună de ani de zile cu rezultate frumoase pentru că sunt oameni corecți și chiar le împart cu drag la cei săraci. Lucrarea asta îți aduce multă bucurie, dar uneori tristețe și probleme. Mulți îmi lasă cereri de ajutor și nu vor să înțeleagă că atât eu cât și echipa cu care lucrez nu putem să facem față la toate cazurile care sunt în Romania, plus că nici nu avem timpul necesar, avem si noi familii și responsabilitățile noastre.
Nimeni nu se poate angrena într-o lucrare non-stop și mai ales când timul e puțin pentru fiecare.Toti avem 24 din 24 de ore, nimeni nu are mai mult. Pe primul loc vă rămâne familia și copiii mei cu care îmi petrec foarte mult timp, învățăm limba română și avem multe activități împreună și în
timpul liber pe care nu prea îl am dar mi-l fac, îmi place să scriu și să citesc.
De ce am zis ca mi-l fac pentru că mereu aud expresia : Nu am timp si mă intreb dar cine are timp ? Nimeni, caci timpul ni-l facem si dacă vrem ceva cu adevărat atunci vom obtine si ne vom face timp pentru lucrurile care le iubim.
Am tipărit o carte “Cuvinte de aur pentru suflete de aur”:
https://www.facebook.com/CuvinteDeAurPentruSufleteDeAur/ pe care o reeditez acum la o altă editură pentru că în carte sunt câteva lucruri care nu mai corespund cu realitatea.
Această carte am tipărit-o pentru a ajuta o asociație din Romania ca prin vânzarea cărților să beneficieze cei nevoiași de un suport financiar, dar asociația acum nu mai are așa multe activități, plus că acum eu lucrez la proiecte noi unde vreau să investesc atât financiar cât și material.
Aș vrea să modific și câteva învățături și câteva idei din carte cum ar fi numele Mântuitorului.
Îmi place să folosesc numele original pentru că sunt evreică și iubesc acest nume:
Yeshua HaMashiach (Yeh-SHOO-ah Ha-Mah-SHEE-akh), adică Yeshua este Mântuirea și Mashiach, Unsul.
Asta e un subiect mai lung, îl vom discuta altă dată sau îl putem studia împreună cu prietenul nostru evreu din Cambodgia, Eduard Claudiu Moisă: https://www.facebook.com/eduardclaudiumoisa cu care e o plăcere să discuți din originalele Bibliei. (Aici e o altă poveste cum ne-am cunoscut cu el, cum am trimis pachete în Cambodgia (aici puteți citi mai multe despre tema asta:
https://www.facebook.com/pg/Proiectul-Aripile-Speranței-Graz-1614742275409578/photos/?tab=album&album_id=2551158721767924 și cum soțul meu are bilet de avion să meargă acolo în luna septembrie 2020 să vedem nevoile de acolo și să ne implicam și mai mult.
E o poveste frumoasă și cu campania pentru Copiii din Cambodgia.
Deschideți AICI :
Vă rog să nu începeti cu afirmatii de genul că sunt destul săraci in România si ce treabă avem noi cu copiii din Cambodgia, de parcă ei nu ar fi oameni asa pun unii gresit problema.
Este trist să gândim asa mai ales că fiecare ajută unde are chemarea si fiecare ajută cu ce poate si când poate.
Săracul e sărac indiferent de religie sau nationalitate.Eliberați-vă de aceste prejudecăti sa faceți diferente între oameni.
Vom povesti mai mult în curând pe tema asta dar azi m-am cam lungit cu mărturia care de fapt era gândită la început ca un articol simplu despre
ce înseamnă să te simți că o picătură de apă într-un ocean și am atins mai multe subiecte care nu erau plănuite.
Of, aduceți-mi aminte să vă povestesc despre Cartea mea “”Sfaturi din inimă pentru cei care vor sa invete” sau ”1000 de lucruri pe care trebuie sa le stie oricine”
Ar fi multe de împărtasit si eu m-as bucura să stiu că cineva citeste si a învatat ceva din toate aceste povesti de viață.Probabil că pentru unii va fi prea mult de citit iar pentru altii o lectură frumoasă, un zâmbet pe fată si poate un ajutor binevenit.
Am terminat și volumul 2 al cărții dar nu am reușit să îl tipăresc și mai am începute niște cărți dar înaintez ca melcul pentru că sunt implicată în proiectele asociației, proiecte sociale, culturale și educaționale, dar nu mă plâng căci așa cum vă povesteam în articolul anterior
toate lucrurile își au vremea lor.
Și ceilalți voluntari de la asociație sunt oameni deosebiți (nu le amintesc numele pentru că vreau mai întâi să îi întreb, să le cer permisiunea) care sunt profesori în Austria, unii au familii cu mulți copiii , alții sunt oameni simpli dar cu suflet mare, fiecare diferit dar aveam aceeași viziune și asta e important, diferiți dar împreună la bine și la rău.
La asociație am avut si am primit voluntari din toate religiile, catolici, ortodocși, evanghelisti, musulmani, etc. si am văzut că nu religia face omul neapărat ci caracterul si bunătatea inimii.
Avem și simpatizanți, prieteni care empatizează cu noi care dau share pe facebook și spun și altora despre noi.
Cei care sunt voluntari la asociatie au si ei viața lor privată de aceea ajută când pot si cum pot, iar fiecare trebuie să fie înțelegător că nu suntem o organizație cu angajați plătiți.
În Austria, țara asociațiilor, sunt multe organizații care fac multe lucruri frumoase și minunate pentru oameni dar au angajați plătiți chiar dacă serviciile lor sunt gratuite.
Vreau să le mulțumesc cu această ocazie tuturor colaboratorilor, membrilor și prietenilor   Asociației
și mai ales pentru fiecare SHARE
căci nu știm de multe ori ce minune poate face o distribuire. Se întâmplă să dai un SHARE și cineva să vadă și să doneze pentru o lucrare caritabilă, să rezolve exact problema unei alte persoane care poate suferă sau e înfometată, poate e bolnavă și are nevoie de un tratament, poate suferă ca mine că nu are spațiu să își desfășoare activitatea, etc.
Și cum vă povesteam la început cam prin 2003 mergeam în piața de vechituri (Flohmarkt e pe limba germană, iar tradus ar însemna, piață de purici) și oamenii erau drăguți și îmi dădeau multe lucruri, unele gratis, altele le cumpăram la preturi mici, lucruri noi frumoase de copii și adulți.
Apoi le duceam acasă le selectam, le spălam și le împachetam pentru România. După ce au venit copilașii mei pe lume, oamenii îmi dădeau multe lucruri că știau că am copii mulți.
Unii mă apreciază pentru asta, alții mă întreabă ironic „Dar cați copii vrei să faci? „. Le-aș răspunde mai multe, dar nu mă lasă educația și bunul simt, le răspund doar atât:
„Eu nu fac copii, eu nu știu să fac copii, eu îi primesc, sunt daruri cerești și mari binecuvântări pentru mine, e bogăția mea”.
Despre copiii mei as putea să vă povestesc zile întregi dar azi avem un alt subiect.
Singura mea îngrijorare este cu privire la fetița mea Arielle Elisabeth care va împlinii anul acesta 11 ani.Timp de doi ani am umblat lună de lună la spital si tot la câteva luni era internată unde i se făcea analize si i se dădea perfuzii cu antibiotice pe motivul că ar avea o ciupercă in găt.Apoi am renuntat la programările si internările de la Spital si am continuat controalele la un medic de plamâni care a zis că are un început de astmă iar acum în Aprilie 2020 mi-a spus că plămânii sunt ok si mi a recomandat să merg la un control special la gât.Tocmai i-am făcut un film la gât numit RMN ( Rezonantă magnetică nucleară ) si rezultatul e pozitiv adică a zis că nu are nimic 🙁 Nelinistea mea e că fetița mea nu are până acum un diagnostic si un tratament concret.Nimeni nu stie ce are.Nu stiu ce să îi dau când o aud că hârcâie în gât si nu poate să respire si nici să vorbească normal.Nu reuseste să scumpe tot ce simte că are in gât si mereu o deranjează zgomotul din gât.Nu se poate povesti în cuvinte ce simte o mamă care noaptea trebuie să îsi ia copilul in brațe si să îl ducă în altă cameră că nu poate dormi de zgomotul hârcâielii din gât.
Săptămâna viitoare vom merge la Viena căci la Graz timp de 2 ani de zile nu s-a rezolvat aceasta problemă si eu nu mai am rabdare, nu mai pot astepta.
Rugati-vă pentru noi să primim un diagnostic si un tratament adecvat să poată să meargă la scoală fără ca să mă sune să mă întrebe dar ce are copilul dvs că deranjează in ore 🙁
Legat de avutiile pământesti după care multi râvnesc eu personal nu am nici măcar o mică avuție pe numele meu și nici nu îmi doresc bogății pământești, căci sunt foarte bogată deja, dețin multe bogații cerești și îmi ajunge.
Mulți oameni drăguți de toate națiile (aici în Graz sunt multe națiuni și eu am mulți vecini turci …o altă poveste) veneau la mine cu respect și mă întrebam dacă primesc că știau că sunt unii care nu primesc sau văd asta ca o umilință.
Chiar și în piețele de vechituri, mai ales că sunt multe în Graz (aici e lista https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/graz cu ele pentru cei care sunt interesați) sunt mulți oameni, săraci sau bogați care nu merg fie că le este rușine că îi văd alții, fie din diferite motive, și nu puține.
Depinde fiecare lucru cum îl vezi, un lucru pentru tine poate fi o binecuvântare iar pentru altul un blestem.
Cum iti este inima asa si vezi toate lucrurile din jurul tău.Un om bun va vedea toate lucrurile pozitive, frumoase si va găsi oportunităti să se bucure de orice lucru mărunt din jurul lui dar un om cu inimă rea va vedea totul negativ si va nemultumit mereu.
Eu vedeam toate acestea ca o binecuvântare și le mulțumeam și le spuneam că le dau și eu mai departe că am destule pentru copiii mei și nu vreau să îmi umplu casa și ei se bucurau că știau că le voi trimite în Romania.
Când nu am mai avut loc nici în casă și nici în pivniță am închiriat un garaj unde adunam ajutoare pentru România.
Ani de zile soțul meu și cu mine mergeam la casele oamenilor, luam lucruri și le duceam la garaj apoi soțul meu le ducea în România. Era greu, erau cheltuieli mari dar ne făcea plăcere să facem ceva bun și de folos.
Când vezi ochii aceia umpluți de lacrimi de mulțumire și fericire, când primești mesaje sincere și când știi că cineva se culcă fericit datorită ție nu îți trebuie mai mare bogăție ca și aceasta.
Soțul meu lucra în montaj avea salar normal, eu eram casnică acasă cu copiii, deci financiar nu stăteam așa bine dar Adonai Elohim (Domnul Dumnezeu ) ne purta de grijă. Apoi soțul meu s-a angajat la o firmă de securitate și pază unde trebuia să aibă grijă de clădirea de pe strada Grenadiergasse în Griesplatz, fosta școală de artă a orașului Graz. Acolo Elohim (Dumnezeu) i-a scos în cale un inginer cu suflet bun, cum sunt mulți austrieci de fapt, de la primăria orașului Graz care a fost foarte impresionat de ceea ce facem noi și a zis către soțul meu:
„Cum, voi plătiți garajul ca să adunați lucruri pentru România, pe cheltuiala voastră le luați de la casele oamenilor și le duceți în România, investiți atâta timp și dragoste în tot ce faceți (sunt excluse laudele, redau doar cuvintele lui) cheltuiți bani pentru cei nevoiași din România, le mai cumpărați și alimente, scutece la copii, etc. pe lângă atâtea daruri ce adunați la garaj, este un lucru de admirat și apreciat!”.
După câteva zile a venit la soțul meu și i-a dat cheile și a zis: „Uite clădirea asta e a ta, ai grijă de ea că sunt înăuntru picturi de valoare și eu sunt responsabil de tot.
Până primăria vă decide ce va face cu ea tu poți să o folosești pentru scopuri caritabile”.
A venit într-o zi o echipă și era și primarul orașului Graz Bürgermeister, Mag. Siegfried Nagl și soțul meu l-a întrebat dar ce faceți cu aceasta clădire și el i-a răspuns încă nu știm și asta a fost spre binele nostru ca să putem să o folosim cât mai mult timp.
A fost o mare binecuvântare acel spațiu mare și încăpător unde aveam loc și de mobilă, mașini de spălat, frigidere, biciclete pentru copii, etc.
Chiar dacă totul părea bine și frumos totuși transportul spre România era mereu o problemă. Căci dacă veneau prietenii și le umpleau mașinile era una, dar dacă doreai să trimiți un tir sau o mașină mare deja devenea o problemă, cheltuieli mari care nu avea cine să le acopere.
Noi mergeam și le luam cu drag de la casele oamenilor pe GRATIS (alții au făcut din aceasta o afacere, bravo lor, fiecare cu misiunea lui, cu treaba lui, nu toți putem să avem chemări la fel și nici nu trebuie să fim invidioși pe cei care le merg bine căci este loc sub soare pentru fiecare) și le duceam la depozit dar apoi era multă muncă cu încărcatul și descărcatul mobilei, mașinilor de spălat, frigiderelor, etc apoi organizarea transportului, apoi alte costuri și costuri.
Nu puteai să îl lași pe șofer să plece până nu te asigurai că are omul mâncare și tot ce are nevoie pe drum. Plus că pe drum se pot întâmpla atâtea și nu poți să fii fără un bănuț la tine, dacă intervine ceva sau alte cheltuieli neprevăzute. Soțul meu lucra, familia noastră era mărită și în weekend nu mai putea să meargă în țară să le ducă și a fost nevoie de mărirea echipei, de voluntari care înțeleg ce înseamnă o lucrare de misiune și dărnicie. Pentru că la vamă șoferii mereu aveau probleme a trebuit să cerem de la unul și altul sa ne întocmeasca documentele necesare pentru transport.
Într-o noapte când trebuia să plece un tir către Romania prietenii noștri de la primăria orașului Graz au sunat noaptea la o biserica din Graz și i-au rugat frumos să ne întocmeasca documentele.
După câteva zile au venit la noi acasă și au zis: “Așa nu mai merge! Voi trebuie să lucrați cu acte, nu puteți trimite mașini către România fără documente și nici noi nu putem umbla noaptea sa rezolvăm actele pentru transport.
Chiar dacă noi organizam totul ziua totuși se întâmpla să întârzie mașina sau să nu ne încadrăm cu timpul pentru încărcat și nouă ne era greu mereu să îi deranjam pe alții pentru a trimite transportul cu acte in regula.
Acești oameni minunați de la primăria orașului Graz (nu le dau numele că trebuie mai întâi să le cer permisiunea) ne-au făcut toate actele și le mulțumim frumos până în ziua de azi le suntem recunoscători.
S-au bucurat să vadă în casa noastră, multe cărți și ne-au întrebat ce facem cu ele și dacă le-am citit. Le-am zis că 90 % le-am citit și că ele sunt moștenirea noastră pentru copii. Ne-au întrebat ce faceți cu ele căci în toate camerele erau cărți, nu numai în sufragerie.
Noi le-am răspuns simplu: “Dacă nu o să mai avem în casa noastră loc pentru cărți atunci o să deschidem o bibliotecă !” și asta s-a întâmplat după un timp scurt de la conversația noastră.
Deschiderea bibliotecii interculturale din Graz a fost o necesitate si un pas important căci oamenii deja veneau la noi acasă să împrumute cărți, le erau dor să citească o carte în limba maternă și eu mereu aveam bebeluș mic care trebuia alăptat și chiar dacă suntem primitori de oaspeți nu poți să primești toată ziua toți oamenii de pe stradă în casa ta. De hoți nu ne temem că nu au ce să ne fure decât cărțile care sunt toată averea noastră și alea dacă ni le fură nu ne suparăm
Biblioteca cuprinde cărti laice si crestine in 3 limbi engleză, germană si 80 % in limba română (Bibliotecă românească in Graz )  cărti de o valoare inestimabilă.
Locuință noastră e locuință de stat deși mulți ne întreabă cum de nu v-ați făcut casă dacă sunteți de atâția ani în Austria, măcar pentru copii. Fiecare zice și gândește în felul lui și noi le respectam sfaturile, dar noi avem alte principii și alte viziuni. În primul rând o locuință de stat în Austria e ca și cum ar fi casa ta, doar că nu e numele tău scris pe acel act dar cu ce te încântă că e scris pe act numele tău sau nu, tot așa dormi, tot așa te poți bucura de ea, nu mă încălzește cu nimic să fie numele meu scris sau nu. Dintr-o locuință de stat nu te dă nimeni afară niciodată, chiar daca copii cresc și locuința ta e cu doua sau patru camere și ești singur, ei nu vin să zică să te muți la o locuință mai mică, deoarece aceasta mare vor să o dea la o familie mai numeroasă. Statul austriac e un stat social si se gândeste mult la oameni și au conceptul că omul e învățat în locul lui unde a trăit o viață și cum să îl muți de acolo, ar fi ca și cum i-ai lua viața. (asta e o altă poveste, cu altă ocazie vom povesti și despre asta în amănunt).
În anul 2014 după peste 10 ani de muncă voluntară pe teren am deschis asociația:
Angela, Asociație pentru sprijinul românilor care apoi la sfatul voluntarilor care vedeau o piedică în acest nume, se gândeau că oamenii nu o să ne ajute că vor vedea acolo un nume personal și vor lega toate lucrurile de acel nume.
Eu cred că aceste prejudecați nu sunt bune căci doar oamenii vedeau cine suntem și ce facem, nu eram invizibili. Dar pentru că îmi place să lucrez în echipă și să ascult sfaturile am acceptat să schimbăm numele în Aripile Speranței Graz   apoi când ne-am extins activitățile
și au început să ni se alăture și alte națiuni, nu numai austrieci, atunci am hotărât împreună cu membrii asociației să schimbăm într-un nume neutru, care să fie de toți acceptați și din alte popoare și să se simtă bine la noi, să nu fie o asociație numai de români. În multe proiecte avem implicați prieteni din diferite națiuni și chiar practicanți din diferite țări care au poposit la noi și s-au atașat de noi, astfel am schimbat numele în
Deschizând această asociație ne-a ușurat foarte mult munca în sensul că au venit oameni cu suflet mare să pună umărul și au înțeles lucrarea care o facem.
Pe lângă proiectele caritabile eram implicați mult în proiecte sociale, soțul meu fiind din 1989 în Austria și eu care eram un consilier juridic fără diplomă oficilă, trăgeam cu urechea la tot ce discuta soțul meu la telefon și învățam zi de zi ce înseamnă integrarea, ce legi noi s-au dat, etc.
Poșeta mea era și este o poșetă mai altfel decât alte poșete de femei, e plină de agende, carnețele, broșuri și tot felul de lucruri de la A-Z căci mă gândesc mereu că poate la cineva îi trebuie ceva și eu să am să îi dau , apoi mă gândesc la copiii mei să am un plasture dacă e nevoie sau o agrafă de păr pentru fetițe sau te miri ce bazaconie mai îmi trece prin cap. Pe lângă asta mai aveam și rucsacul pentru bebe extra cu tot ce era nevoie pentru un bebeluș.
Îmi place să am în poșetă broșuri de evanghelizare simple fără vreo tentă religioasă dacă Adonai Yeshua (Domnul Dumnezeu ) îmi scoate în cale oameni interesați de adevăr și pe lângă acestea aveam și broșuri de informare de la diverse instituții și organizații și alte flyere legate de evenimentele din Graz.
Acum nu mai am așa de multe căci le-am studiat și am luat personal contact cu multe instituții și organizații din orașul Graz și acum toate aceste informații le am în cap și evenimentele le primesc în email si le postez pe aceste pagini de facebook amintite mai sus.
Din 2003 până acum s-au schimbat multe și tehnologia a avansat mult. Ani de zile, când eu, când soțul meu, mergeam cu oamenii unde aveau programare să le traducem și să îi ajutăm, apoi de acasă de pe email lucram non-stop. Uneori chiar și pe alți prieteni îi sunam și îi rugam să meargă cu alții.
Nu de puține ori chiar copiii mei mai mari au însotit unele persoane penru a traduce si ajuta la complectarea unor documente.
Amena Petra fiica mea cea mai mare are si diplomă in domeniu dar încă nu lucreaza că nu ii permite timpul.
Pe lângă asta primeam zilnic mesaje pe facebook: ”Doamna Angela îmi spuneți vă rog cum e cu legea asta?” ”Am auzit că s-a dat o lege nouă” sau ”Doamna Angela am numai o întrebare” și îți trimitea un cârnaț de îți lua câte o oră să înțelegi cu ce probleme se confruntă.
Am încercat să răspund la toți cu drag și respect dar când deja mă sunau pe telefon și îmi scriau pe facebook toată ziua de nu mai știam la care să răspund am zis așa nu mai merge.
Am scris sus la profil CONT PERSONAL și am creat această pagină Angela Peschir & TEAM  să scrie aici să am și eu puțină liniște.
Chiar dacă pare ciudat dar nu accept cereri așa numai de dragul să am mulți prieteni să fiu faimoasă sau mai știu eu ce motive au alții de le place să aibă mulți prieteni numai de dragul de a-și face un renume.
Și acum continuă să îmi scrie, să primesc multe mmesaje și îmi cer scuze că nu pot să le răspund la toți dar când deschid facebook-ul prima dată le răspund la prieteni și apoi răspund si la alte mesaje doar în limita timpului disponibil.
Mulțumesc pentru înțelegere!
Abia în anul 2018 mi-a venit ideea ca fiecare să semneze pentru servicile gratuite oferite de Asociatia noastră atât pentru deplasări la diferite institutii sau diferite întâlniri cât si pentru orele de consultantă telefonică sau scrisă (email, facebook, whatsapp, etc.)
Să nu uităm că pe lângă consultantă de integrare privind locurile de muncă, găsirea unei locuinte, informarea cu privire la institutiile si asociatiile existente pe teritoriul Austriei,etc ofeream si consultantă juridică, familiară, psihologică, spirituală, etc. Dacă tinem cont că unele consultante ajung la peste 100 euro pe ora, Asociatia noastră are avea cu ce să se laude.
Am sute de liste adunate la arhivă și îmi pare rău nu mi-a venit ideea mai repede că am fi intrat în cartea recordurilor
Am umblat mult timp în Graz la Sinagogă dar acum mergem cu drag la o adunare mică de austrieci în Schillerplatz 5, Graz 8010, Gemeinde des Herrn Jesus Christus, pentru că cei de aici empatizează cu noi la lucrările caritabile în care suntem implicați și așa cum spuneam ne-am mărit echipa și avem în tot Graz-ul legături frumoase și locuri unde oamenii ne dau cu dragi lucruri pentru Romania.
Singura problemă e doar transportul care de multe ori e foarte scump, dar dacă cineva are pe inimă poate să facă o mica donație în acest cont și noi îi trimitem dovezile pe email ce am făcut cu banii.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Asociația nostră e apolitică, areligioasă și fără nici o susținere din partea statului austriac sau român.
Am lucrat si lucram cot la cot cu oricine are inimă buna, indiferent de convingerea religioasă.
Ne auto-susținem și donațiile care le primim acoperă doar o mică parte din cheltuielile de transport restul trebuie să punem noi fiecare cat poate, dupa posibilităti.
Doresc cu această ocazie să mulțumesc membrilor, voluntarilor și prietenilor.
Cum vă spuneam mai sus această frumoasă lucrare îți aduce multă bucurie atât prin faptul că dăruiești cât și când primești feedback pozitiv, când primești mesaje de mulțumire de la cei care se bucură de tot ce le-ai dat .
Zilele acestea am primit o poză de mulțumire: ”Port cu drag pulovărul de la tine!” și era așa cu un zâmbet frumos în poza că îmi era așa de drag. Desigur că nu am recunoscut pulovărul căci sincer când primesc haine oamenii sunt drăguți și îmi arată că sunt multe lucruri frumoase, de mărimea mea și eu le zâmbesc și le mulțumesc. Nu la toți apuc să le povestesc că eu le dau mai departe. Unii vecini sunt drăguți și vin la ușa mea și le lasă acolo, alții bat la ușă și mă întreabă dacă le vreau și alții îmi lasă mesaj. Mulți cred că dacă am mulți copii am și nevoie de multe lucruri dar nu e chiar așa căci prefer să am puține și strictul necesar decât multe să fac toată ziua curat și să nu mai am loc în casă de haine. Deseori duc saci de haine în pivniță, fie că primesc, fie că rămân mici de la copiii mei.
Să nu o luați că pe o laudă este doar povestea mea de viață pe care doresc să o împărtășesc cu voi.
Fiecare are povestea lui iar noi oamenii suntem ca florile care ne deschidem în fața altora sau ne închidem. Când te deschizi ai riscul să fi atacat, judecat, să nu fi înțeles sau să fi înțeles greșit dar ai și bucurie caci sțti că unora le este de folos să te citească și chiar să se bucure de experiențele tale sau pentru unii poți fi un model sau o pildă cum este pentru mine o familie din Viena la care mă gândesc mereu cu respect și admirație.
O firmă de transport din Viena, săptămânal trimite tiruri întregi de mâncare, haine și lucruri în România, adică câștigul lor de la firmă merge în proiecte caritabile. Deocamdată nu îi cunosc așa bine și nu îmi permit să le trec numele lor aici, dar vă zic că văd zilnic pe grup, pe telefon cum tiruri întregi ajung de la ei în Romania la cei în nevoi și asta pentru mine e o bucurie așa de mare că nu vă pot descrie în cuvinte.
Mă rog pentru ei că știu că nu e ușor, e multă muncă, sunt multe responsabilități și îți ia mult timp.
Știu din propria experiență cu nu e așa ușor cum pare și nici așa de simplu, de aceea îi admir mult și le doresc din tot sufletul multă sănătate și binecuvântare.
Repet, sunt o picătură într-un ocean, un fir de nisip, o frunză căzută și purtată de vânt și uneori călcată în picioare de trecătorii neatenți, o umbră, un mister dar în același timp o bucurie și o binecuvântare pentru toți care știu să se bucure de lucrurile simple și frumoase.
Am văzut minunile lui Elohim (Dumnezeu ) în această lucrare, le-am văzut și în viața mea și a familiei mele de aceea merg înainte prin credință, speranță și putere căci totul va fi bine și frumos.
Nu sunt perfectă, nu sunt cea mai bună mamă și nici cea mai bună soție, dar îmi place să învăț zi de zi, sunt o persoană autodidactă și îmi place să lucrez cu oamenii chiar dacă uneori acest lucru e cel mai greu lucru din lume.
Îmi zicea cineva că preferă să lucreze opt ore într-o fabrică, să își termine treaba și să meargă acasă, să nu aibă treabă cu nimeni, nici stres și nici probleme.
Dar tu, Angela, în mijlocul oamenilor iti trebuie multă răbdare, atentie si mult timp si asta nu e usor.
Fă ce poti si cât poți căci sti bine că calea esecului este să cauți să ii multumesți pe toti.
Nu-ți irosi energia degeaba încercând să mulţumeşti pe toată lumea ca nu vei reusii.
Gândeste-te mereu la cei care te sustin, lucreaza cu oameni onesti, păstreaza-ți credința puternică si îndrazneste mereu tot mai mult.
Nu renunța la visele tale, i-ai pe oameni asa cum sunt căci mereu vei intalnii oameni buni, oameni răi , oameni ciudati, oameni minunati, oameni si oameni dar tu rămâi aceeasi si nu uita că oamenii buni se atrag, se intalnesc si rămân impreună pentru totdeauna.
Dacă cineva empatizează cu noi și dorește să susțină această lucrare poate să facă o donație în acest cont dar să specifice
pentru că eu voi lua extra fiecare dărnicie din inimă și voi face o listă cu fiecare bănuț.
Verein zur Unterstützung von RumänInnen BAWAG PSK
IBAN: AT91 1400 0893 1034 6030 BIC: BAWAATWW
Vă rog să ne trimiteți email pe romaniidingraz@yahoo.com dacă nu doriți să trecem numele dumneavoastră pe listă și doriți să rămâneți anonimi.
De asemenea dacă faceți o donație noi suntem onorați să încheiem cu dumneavoastră un contract de sponsorizare, să punem reclama de la firma sau asociația dumneavoastră pe pagina noastră de blog https://romaniidingraz.wordpress.comși pe site-ul www.insulaekklesia.ro unde avem mulți abonați, cât și pe paginile prietenilor noștri, peste 50 de pagini de facebook și grupuri pe facebook.
Vă mulțumim din inimă și nu uitați că orice SHARE contează!
Distribuiți acest articol căci sunt sigură că vom găsi soluții ca să dezvoltăm aceste proiecte și să facem lucruri frumoase împreună.
Fiecare donație contează, fie ea cât de mică, căci puțin câte puțin se face un întreg!
Si pentru că deja avem câtiva sponsori pentru acest pas mare, am îndrăznit să scriu povestea mea, povestea noastră.CLICK AICI 
Astept cu drag feedback-ul vostru pe adresa de email romaniidingraz@yahoo.com
05.05.2020 Graz, Austria  Angela Insula Ekklesia

Povestea lui Ruth (The story of Ruth) Episodul 2


Episodul 1 si interviul cu Mika Varga le puteti vedea AICI .

In rest toate cele bune, ascultati cu atentie, luati aminte si invatati din aceste lectii de viata.

Cineva acolo sus va iubeste!

Ce scump ne costa nevegherea!

384293_499704443539422_6877092673328932195_nLuca 21:36 Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă,
Ieri seara desi a fost un eveniment frumos totusi nu am putut sa am implinirea ce mi o doream si asta pentru ca am uitat de versetul din Luca unde suntem indemnati sa veghem tot timpul.
Dumenzeu mi a implinit un vis care il aveam pe inima de mai bine de 10 ani si nici macar nu am fost in stare sa ii multumesc Lui public.
Am amintit de vis in fata publicului dar pentru ca eu nu am zis nimic preotul catolic a zis ca Dumnezeu a facut sa ma cunoasca si sa ma ajute.

Am simtit cum din inima a vorbit de Dumnezeu si eu nu am fost in stare sa sa rostesc numele Lui, parca mi a fost rusine.
Si acum cand va scriu ma gandesc si regret ca am gresit ieri seara si imi dau seama ca trebuie sa veghez la tot pasul si sa am grija in viitor sa nu mai fac aceeas gafa…
Cred ca daca lasam tot deoparte inainte de eveniment si ma rugam eram mult mai plina de har si nici nu uitam sa ii multumesc lui Dumnezeu public.
Nevegherea vine de multe ori cand suntem obositi sau cand avem de facut ceva si nu ne ajunge timpul.
As fi vrut sa va aduc vesti bune azi dar totusi am scris experienta asta ca sa nu vi se intample si voua si sa va indemn impreuna cu mine sa veghem mai mult in toate si in fiecare clipa caci viata e asa de scurta si doar cand traiesti cu Dumnezeu simti implinire si bucurie in rest totul e dezamagire, durere si nefericire…

Va imbratisez Angela Peschir

Am o mare multumire ca nu am alungat pe nimeni de langa mine

11954691_10205975168312151_3961693059173090661_nMi-a fost dor de voi, sa va impartasesc multele mele experiente din 2015 😉
Asa cum scriam in titlu nu am alungat pe nimeni de langa mine desi au fost persoane care chiar poate meritau o usa inchisa dar am zis nu, nu pot sa fac asta…
Am indurat jigniri, barfe, nedreptati in 2015 dar acum la sfarsit de an am ajuns la concluzia lui Arbert Einstein „Sunt recunoscator celor care mi-au spus NU. Datorita lor am reusit singur.”

Am citit azi „Când vrem să vorbim despre un om, să ne asigurăm mai întâi că într-adevăr îl cunoaştem. Altfel s-ar putea să cunoaştem doar părerile altora despre el.”
Ce mesaj profund dar oare cine are si minte sa inteleaga…

Nu vreau sa fac pe victima, departe de mine gandul acesta dar as vrea sa va povestesc cateva experiente ciudate prin care poate sa treaca cineva…

Am cunoscuta pe doamna „x” care s-a tinut de mine pe facebbok crezand ca am o masina de spalat gratis apoi ii explic frumos ca eu doar am dat share.Unii sunt asa de afoni de functiuniile fb caci trebuie sa faci si lectii cu ei 🙂
Apoi ne imprietenim pentru ca eram din acelas oras.Toate bune si frumoase, ma ajuta la organizarea unui eveniment important ca apoi sa se ofere voluntara la Asociatia unde sunt si eu voluntara…
Intre timp intr-una din zile ma opresc la un prieten la lucru unde erau mai multi romani adunati.Cum am vazut masina de spalat sar cu gura :A cui e masina, vad ca ai 2 , hai fa un bine unei femei necajite caci iti da 50 euro pe ea.
Preitenul meu se uita la mine lung, sta putin apoi si ceilalti romani se uita si se intrebau oare o fi de dat masina…Apoi ma intreaba Sigur e saraca…Da, dar sa sti ca femeia a zis ca ar da 50 euro pe o masina daca ar gasii la mana a doua…
Unde sta prietena ta ma intreaba sub privirile curioase a grupului strans acolo ?
Pai iti dau adresa…Ok maine o sa fie masina acolo, nu am nevoie de nici un ban, o fac pentru tine Angela….
Zis si facut si femeia se trezeste cu masina de spalat acasa bucuroasa si fericita.Au mai fost si alte fapte bune catre aceasta persoana dar nu as vrea sa le amintesc sa nu sune a lauda 🙂

Cert este ca dupa o perioada scurta „prietena” mea isi scoate masca jos si ma face in toate felurile de nu imi vine sa cred crezand ca visez…Dar nu se opreste aici ci striga la mine ca eu nu am ajutat-o pe ea niciodata ci ca ea m-a ajutat pe mine…
Atata bai sa fie ca cine pe cine a ajutat, problema e ca frustata si orgolioasa la maxim se inchide in cochilia ei de unde nu mai poate nimeni sa o scoata.

Vorbesc cu prietena ei cea mai buna si o intreb „Doamne dar ce i-am facut de e asa de pornita pe mine fara macar sa o jignesc sau sa ii zic ceva…
Ea atat imi raspunde Angela las-o in pace caci are probleme…
Dar bine bine dar eu chiar vreau sa o ajut…
Trece un timp apoi o vad pe strada si o salut frumos, ea intoarce capul si asa mi se intampla de cateva ori.Chiar tineam la ea si ma gandeam vreau sa o ajut cu orice pret, ce probleme are, oare cum sa fac…
Intr-una din zile ma duc la ea acasa si iese la mine infuriata de numa si ma ameninta ca cheama politia…
Bine bine dar nu am venit cu vreun cutit si nici cu ceva sa iti dau in cap, am venit sa bem o cafea si sa vorbim…Intre timp tremurand de nervozitate o suna pe prietena ei si ii explica ca eu sunt la usa si ca sa plec ca ea cheama politia…
Ii cer intre timp un pahar cu apa crezand ca se va calma si prin usa imi da un pahar.Beau din apa si ma gandeam: de politie nu mie frica dar pentru ce tot circul acesta cand se poate discuta frumos, omeneste…
Zic in sinea mea „Doamne tu vezi ca eu tin la fiinta asta dar daca ea nu vrea sa ma mai vada dragoste cu forta nu se poate…si plec .
Pe drum ma tot gandeam „Ce pot sa fac, sa o fac sa inteleaga caci orice ar fi fost intre noi doua e de domeniul trecutului si eu o iert si chiar daca nu isi va cere iertare pentru jignirile grave care mi le a adus.
In acelas timp aveam o multumire mare in suflet ca nu am jignit-o si nu am raspuns provovarilor ei.
Aceas multumire de care vorbim la inceput am avut-o si tu atunci, ca nu am alungat-o de langa mine si daca ea a plecat poate asa a trebuit sa fie caci cred cu tarie din exprienta vietii ca
Ramane langa noi cine trebuie sa ramana si pleaca cine trebuie sa plece…
Voi cum credeti ? Cu drag din drag Angela Peschir

Cel mai greu examen al meu -Al tau care a fost ?

lumina,imagini luminaCred ca ma apuc iar de scris caci aici in lumea scrisului ma simt cel mai bine 🙂

Cel mai greu examen al meu a fost si inca este sa ma abtin sa raspund provocarilor.

Cand crezi ca totul e bine si frumos se iveste o situatie cu tot felul de afirmatii ca ma mir si eu de unde le scoate…Unii ce e drept au mintea „bogata” si scot tot felul de povesti despre altii caci nu stiu daca macar ei le cred.

In ianuarie a fost o intalnire superba chiar de 15 ianuarie 2015 si am sarbatorit impreuna Ziua culturii nationale si totodata si 165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu.

Defapt intalnirea noastra a avut ca scop principal intalnirea profesorilor cu viitorii cursanti. Desi aceasta intalnire a fost un motiv de bucurie totusi nu toti s-au bucurat si oare de ce…

Simplu, pentru ca unii care au fost voluntari cica s-au simtit folositi. Oare de la cine vin simturile si cum le putem stapanii si identifica?!

Eu ori cate ori am facut voluntariat ma  simt si m-am simtit intotdeauna foarte bine 🙂

Am incercat prin toate metodele sa explic  ca intr-o echipa toti lucram, ne ajutam dar asta nu inseamna ca ne folosim unii de altii.

Pai daca toti ar gandii asa nimeni nu ar mai ajuta si nu ar mai face nimic.Trist sa dai peste o asa gandire…ca sa nu zic minte bolnava…

Imi pare rau ca mi-am pierdut energia si am vorbit unor minti inguste si unor inimi inchise .Cred ca daca ma rugam mai bine faceam decat sa raspund provocarilor…

Nici nu sti uneori cum e mai bine, sa ii lasi asa sau sa le explici frumos caci sunt unii frustati si suparaciosi de nu ii mai urnesti din loc…Mie mila de ei dar nici nu pot sa ii ajutam caci daca ei se vad perfecti si arata cu degetul catre altii e clar ca ei nu isi vad starea si atunci se pune intrebarea cum poti sa ii ajuti pe astfel de oameni…

Am mai patit si anul trecut si cred ca de aceea se tot repeta examenul pana il iau cu brio 🙂

Anul trecut a fost  mai rau. A plouat cu mii de acuzatii false si in loc sa tac ma tot aparam si astfel scapam dintr-o polemica si intram in alta.

Acest exament l-am cazut si a trebuit sa suport toate consecintele negative.

Ieri, primesc un mesaj surpriza si ma opresc si imi zic : Inca un examen ?

Imi venea vrute si nevrute sa ii zic dar mi-am adus aminte carobul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare ”  2 Timotei :24

si daca incep sa ii explic ca nu e asa o sa intru in polemica si cine stie unde mai ajungem.

Tacerea e de aur scriam eu in carte acum trebuie sa si demonstrez 🙂

Cum sa ii explic acelei persoane ca nu are dreptate ca oricum nu va intelege sau va intelege ce ii convine.

Eu cred cu tarie ca cel vinovat are gura mai mare iar cel nevinovat tace si se roaga, rabda si sufera, iubeste si iarta…

Exista si un proverb minunat Cel mai slab se razbuna! Cel mai puternic iarta! Cel mai inteligent ignora!

Cred ca exista un Dumnezeu care e mai presus de intelegerea noastra si vede tot si la vremea potrivita ne face dreptate si scoate adevarul la lumina.

Voi ce experinte ati avut ? Care  a fost cel mai greu examen al vostru ?

Cu mult drag Angela Peschir 05.04.2015

versete imagini
despre fericire,fii fericit

Andreea Marin – Interviu cu Mehmet Ali Aydinlar, fondator Acibadem Hospitals Group

god loves youAndreea Marin declara pe reteaua de socializare  facebook urmatoarele cuvinte care mi-ai atras atentia in mod deosebit:

„Dragii mei, exista oameni care construiesc si lasa in urma lor realizari ce transforma in bine vietile a mii de suflete, iar in spatele povestii lor de succes in cariera se afla de cele mai multe ori emotia si motivatia unei istorii personale ce merita a fi cunoscuta.

Mehmet Ali Aydinlar e un om care a construit, din nimic, pornind de la o idee, un imperiu in domeniul medical ce a depasit demult granitele tarii sale: Acibadem.

Nu este medic, nu are pregatire medicala, asadar cum a fost posibila transformarea unei idei indraznete in realitate?

Ce se intampla atunci cand o motivatie adanc ascunsa in suflet, ascunzand emotia unei pierderi grele, iti da putere sa construiesti mai mult decat ti-ai fi putut inchipui cu ani in urma?

Aflati din interviul realizat la Istanbul, fata in fata cu omul a carui realizare a dus, in ultimii ani, la salvarea a multor romani.”

citate,imagini citate,maxime si cugetari

Nick Vujicic, tanarul fara maini si picioare la Timisoara-video


cuvantul lui Dumnezeu
insula ekklesia

Cel mai bogat om din pestera-marturia minunata a lui Doug Batchelor

fa-ti timp,citate,maxime

binecuvantari

L-am gasit pe Dumnezeu fara Biblie, fara biserica.(marturie video)


biblie,mesaj biblic

frunza,toamna,mesaje crestine

Calea Adevarul si Viata – Emisiunea de la Alfa Omega TV despre mantuire


biblia,calea adevarul si viata
flori,pahar
imagini biblia

Povestea ananasului -Intamplari adevarate din Noua Guinee

citate,ganduri,mesaje

posibil,imposibil
multumesc,

Povestea trista a Amandei Todd-SHARE ca toti tinerii sa vada


Don__t_worry__be_happy_by_MyOneAndOnlyEvilTwin

Dumnezeu,dedica timp,un sfert de ora

Psamul 23

Mărturia lui Costel Pîrnău-Video impresionant

Costel Parnau este omul care nu se plange de soarta lui.La nici 18 ani alearga dupa un viitor mai bun cand cursa alergarii sale a fost dur secerata si visele spulberate parca fara mila.
Cand s-a trezit pe un pat de spital,  jumatate om,  fara picioare si fara o mana nu i-a venit sa creada dar viata nu s-a oprit aici…
Dumnezeu i-a dat tarie si speranta pana in clipa cand a zis: „Doamne te urmez orice ar fi ” si asa a facut si face pana in ziua de azi.
Daca inca nu il cunoasteti sa stiti ca ati pierdut mult caci doza lui de curaj, incredere si speranta este mereu proaspata deoarece se alimenteaza zilnic de la Izvorul Vietii.
Ar fi  multe de povestit dar inainte de a urmarii aceasta marturie v-as recomanda sa vizionati marturia lui din Anglia unde Dumnezeu l-a trimis sa vesteasca numele si puterea Sa. CLIC AICI .
Vizionare placuta si multa sanatate ca e mai buna ca toate 🙂

PS.Cine doreste să il sustină o poate face AICI 

Fă o faptă bună!Donează sau (si) distribuie!

imagini apus de soare,inima si soare

pasare,mesaj in engleza
alergare,Dumnezeu , privirea in sus

Fiindca va iubesc prietenii mei -o marturie minunata

FIINDCA VA IUBESC , PRIETENII MEI !

Au trecut aproape trei ani de cand Dumnezeu m-a oprit din goana mea nebuna prin aceasta lume ! M-a oprit intr-un mod la care nu m-am asteptat , dar este consecinta alegerilor facute de mine . Sunt in detentie si inca mai am de ispasit o pedeapsa de aproape sase ani.
Poate va intrebati ce s-a intamplat…
Ei bine, nu doar o alegere a dus la situatia in care ma aflu, ci un sir intreg de alegeri gresite . Am preferat aceste alegeri incurajat de prietenii, in mijlocul carora ma simteam “bine’ , dorind sa fiu ca ei . Imi iubesc prietenii si vreau sa le adresez direct cateva cuvinte :
Timpul nu ne apartine ! Viata e un dar ! Alegerile noastre distrug uneori timpul si , implicit, vietile noastre ! Alegeti viata care merita cu adevarat traita, pana nu va va lovi o tragedie , indiferent de natura ei !
Inainte de arest am dus o viata zbuciumata si nebuna . Multi dintre voi stiti acest lucru. Multi m-au criticat, altii m-au barfit, restul au profitat.
Dar nu judec pe nimeni . Alegerile eu le-am facut , nu m-a obligat nimeni .
Acum am ales iertarea .
In vara anului 2 010 am plecat din Romania increzator intr-o persoana pe care o consideram ca un frate mai mare , datorita diferentei de varsta si nu numai . Ii promisesem ca-l voi insoti in calatoria respectiva si voi lucra cu el. Am fost naiv, credul si m-am lasat influentat de un om, nu am ascultat de Dumnezeu .
Coplesit de mirajul aventurii care ma astepta, am acceptat sa aleg alt drum , fata de cel pe care am fost educat sa pasesc . Imi asum responsabilitatea faptului savarsit si iata ca acum platesc. As fi putut alege sa devin rau, sa-mi deformez caracterul , atitudinea si limbajul, dar nu asta vreau ! Vreau sa devin o persoana mai buna decat am fost inainte !
O buna parte din viata aceasta n-a fost condusa de Dumnezeu, nici macar de mine, ci de muzica pe care o ascultam : B.U.G Mafia, La Familia si alte trupe din strainatate, care, prin mesajele lor , te incita sa alergi dupa bani, indepartandu-te astfel de realitate, de normele morale. Dupa ce am terminat liceul am inceput sa cred ca si eu pot trai asa cum auzeam in cantecele ascultate : sa am bani , castigati legal sau ilegal , sa-mi fac de cap , creandu-mi astfel doar probleme. Ajunsesem sa nu-mi pese ca raneam pe cineva si faceam sa sufere, inclusiv familia, persoanele dragi.
A urmat intalnirea cu fratele mai mare…omul in care aveam incredere . Am fost naiv si am crezut tot ce imi spunea. Viata “cantata” de solistii pe care-i ascultam si “gogosile” persoanei in care am avut incredere mi-au distrus traiectoria in viata, asta bineinteles pentu ca eu am ales asa.
Pana sa fiu arestat am incercat absolut tot ce mi-a trecut prin minte , de la tatuaje la piercing-uri, pana la a cheltui bani cu gramada si a ma juca cu inimile fetelor si , sincer, nimic din tot ce am facut nu mi-a adus fericire.
Poate vi se pare ciudat, dar aici am regasit o alta cale ( pe care am neglijat-o ) , iar aceasta cale poate face lucrurile noi. Aici m-am intalnit cu adevarat cu Dumnezeu !
Poate ca vi se va parea plictisitor acest subiect, dar va rog sa continuati sa cititi !
Vreau sa va spun ca, in ciuda faptului ca sunt inchis , fizic vorbind, sunt fericit , ma simt implint si cred ca Dumnezeu imi va oferi un viitor in care sa ma bucur de libertate , slujindu-L pe EL !
Viata fara Dumnezeu este seaca, uscata si lipsita de sens .
Cat am fost in libertate eram detinut in inchisoarea viciilor , care-mi furau timpul, de fapt, imi furau viata .
Am inceput sa citesc, sa studiez Biblia si am aflat ca, daca nu renunt la stilul vechi de viata si nu ma intorc la Dumnezeu, finalul vietii mele va fi unul urat.
“Fiindca plata pacatului este moartea : dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Hristos Isus , Domnul nostru .” ( Romani 6 : 23 )
“Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul de foc .” ( Apocalipsa 20 :15 )
Poate imi veti spune ca toti vom muri intr-o zi . Da, asa este, dar depinde de alegerea noastra unde vom petrece vesnicia : in rai sau in iad .
Nu va inselati singuri, raiul si iadul sunt la fel de reale precum sunt parintii nostri, copacii si tot ceea ce ne inconjoara , chiar daca mintea noastra nu poate percepe lucrurile care sunt dincolo de imaginatia noastra.
Prietenii mei , dupa ce am citit Biblia de mai multe ori, am inteles ca viata NU SE TERMINA cand murim. Atunci INCEPE viata vesnica , pe care o petrecem in locul pe care l-am ales cat am trait pe pamant !
Poate va ganditi cum de imi permit eu, un detinut , sa va spun voua, care sunteti in libertate , cum sa traiti si cum sa nu traiti. Nu, nu asta vreau sa va spun, ci vreau sa va vorbesc despre lectia pe care am invatat-o : poti fi captiv in libertate si liber in inchisoare! Am experimentat ambele moduri de viata, stiu ce va spun !
Cand eram in libertate eram rob al pacatului si al viciilor , acum ma simt liber , chiar daca ma aflu in inchisoare :
”daca Fiul ( Isus Hristos ) va va face liberi, veti fi cu adevarat liberi “ ( Ioan 8 : 36 )
Eu am gasit libertatea veritabila . Ma gandesc ca nu va va atrage ideea de a trai o viata condusa dupa principiile biblice , insa eu ma voi ruga pentru voi toti! Ma voi ruga pentru prietenul in care am avut incredere , ca Domnul sa-l protejeze si sa aiba mila de sufletul lui, ma voi ruga pentru toti pe care-i cunosc si nu-i cunosc sa constientizati ca viata fara Dumnezeu este ca un trup fara oase.
Prietenii mei, n-as vrea sa ma intelegeti gresit , nu va chem la o religie, nu, va chem la Dumnezeu , va chem la o Persoana , care , dupa cum scrie in Biblie , este vie, vrea sa fie Prietenul nostru . Acea Persoana este Hristos Domnul !
“Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti vei fi mantuit . “ Romani 10 : 9 )
Asta inseamna pocainta , a-L recunoste pe Hristos ca Domn si Mantuitor , a-L avea pe EL model de viata . Prin EL poti sa-ti schimbi modul de viata, modul de a gandi , de a vorbi . Poate credeti ca nu este posibil. Este! Vad cum Dumnezeu lucreaza in vietile nostre , ale detinutilor care L-am primit cu adevarat in inima noastra .
“Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci . “ ( Evrei 13 : 8 )
Ma gandesc ca aceste cuvinte nu vor fi bine primite de multi dintre voi, insa imi doresc sa intelegeti ca exista un Dumnezeu care vede tot, stie tot, pana si cele mai tainice ganduri sau sentimente . Intr-o zi ne va trage la raspundere pentru viata pe care am trait-o pe acest pamant si nimeni nu ne va putea ajuta . Vom fi doar noi si Dumnezeu !
“Va spun ca-n ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit . Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit …Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese di gura, aceea spurca pe om…Nu intelegeti ca orice intra in gura merge in pantece si apoi este aruncat in hazna ? Dar, ce iese din gura , vine din inima si aceea spurca pe om . Caci din inima ies gandurile rele , uciderile , preacurviile , curviile , furtisagurile , marturiile mincinoase , hulele . Iata lucrurile care spurca pe om .” ( Matei 12 : 36-37 ; 15 : 11 ; 17 – 20a. )
Prietenii mei, nu va judec si nici nu-mi permit sa va tin morala.

Va scriu fiindca va iubesc si vreau sa va spun despre Vestea Buna , Isus Hristos , si imi doresc ca si voi sa intrati in rai , sa-L vedeti pe Dumnezeu .
“Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.”(Ioan 15 :13)
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va schimbe vietile !
La EL totul e posibil !

Lumea de acum

Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare
dupa nume.
Priveste zilnic, cu drag si cu iertare
peste a noastra lume.
Cauta sa vada credinta
revarsata-n fapte bune,
dar oamenii aleg dorinta
de a pasi pe carari nebune.
Se uraste, se fura , se-njura,
oamenii lacomi traiesc in minciuna,
uneori chiar cu Biblia in mana.
Rautatea se-ntinde ca o ciuma,
Alearga – lunatic cu spume la gura .

Cum printre nori apare o raza de soare
Asa este si-a noastra Salvare.

Alex Trey – 2 . 02 . 2 013

sursa 

imagini mesaje

insulaekklesia

solutii,Dumnezeu

Povestea impresionanta a lui Iulian Siminiuc-video

Iulian Siminiuc, petrece 11 ani in inchisoare din cauza unei crime. Acolo, privat de libertate, Il cunoaste pe Dumnezeu si viata lui se schimba radical. Cu toate ca a mai ramas cativa ani inchis, sufletul lui era liber!

imagini versete

imagini rugaciune

Alin Loloș și Adi Martin – Stația de Metrou Bucuresti-videos

God bless you

by insulaekklesia.ro

Dumnezeu vindeca – marturia lui Costel Pirnau-video

credinta
fericirea

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

5 Articole interesante, 5 Teme diferite-ALEGE SI TU!

experiena_morii_i_schimb_viaa_i_credina_unui_neurochirurg_4001.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI

2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…

„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.

 Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară.
Foto: colourbox.comExistă şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.

Citeste continuarea AICI

3.Implinitori sau calcatori de promisiuni.

Autorul cartii  se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor.  Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…

Citeste continuarea AICI

4.Aduceti-va aminte… de  cei chinuiti

…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.

De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.

Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani. evadare

Citat:

”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord.  (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.

Park i-a explicat noțiunea de bani.

I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.

Citeste continuarea AICI

5. Azi e o zi speciala.Fa azi pe cineva fericit!

   NU e nevoie sa fie o zi speciala

  ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.

                       AZI E ZIUA SPECIALA 🙂

 pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…

Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!

Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie)    N-ai ajuns?  :)

Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….

Hai, fa-o cu toata dragostea!

Citeste continuarea AICI 🙂

biblia trpentru persoane specialeporumbel n

FILM -Patimile Domnului Isus Christos si „Dulcele sarut al singuratatii”

Despre Filmul Patimile lui Hristos de Vladimir Pustan

A facut multa valva filmul lui Mel Gibson ( cel postat mai jos)
Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul „piratat”, inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.

Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.

Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Flavius Josephus, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovituri li se vedeau rinichii si organele interne 🙁
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar asa a fost?” m-a intrebat cineva. „Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau.”

Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?

Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de „crestini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia „nu te baga in viata mea”.

Hristos „S-a bagat” in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.

*preluat din „Dulcele sarut al singuratatii” de Vladimir Pustan*

BIBLIA cartea Isaia capitolul 53

1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?

2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.

3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.

5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.

10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

http://www.youtube.com/watch?v=i25D7Td26_Y

https://www.youtube.com/watch?v=flt-22AOJe4

ai fost junghiat imagine

bunatatile Domnului imagine
Domnul este viu

imagine cheia succesului

imagini biblie

Chinezul crestin Yun, „omul ceresc ” vine in Romania (program complet)

Chinezul crestin Yun este cunoscut în China sub numele de „omul ceresc”. Această poreclă provine de la un incident din anul 1984, când a refuzat să-şi dea numele adevărat autorităţilor. Dacă şi-ar fi divulgat adevărata identitate, el ar fi pus în pericol viaţa creştinilor locali. Ca răspuns la bătăile şi ameninţările Biroului Public de Securitate de a-şi divulga numele şi adresa, Yun a strigat: „Eu sunt un om ceresc! Casa mea e în cer!” Credincioşii locali, care încă se mai adunau într-o casă învecinată, i-au auzit strigătul şi au ştiut că acesta reprezintă un semnal de alarmă faţă de pericolul iminent. Au fugit cu toţii şi au scăpat de arest.

În semn de respect pentru curajul său şi pentru dragostea manifestată faţă de Trupul lui Christos, credincioşii din China i-au spus, până în ziua de azi, Yun, „omul ceresc”.

Mărturia fratelui Yun demonstrează existenţa credincioşiei şi a bunătăţii lui Dumnezeu în viaţa sa. În povestea lui este vorba despre un tânăr flămând pe care Dumnezeu L-a scos dintr-un sat sărac din provincia Henan şi L-a folosit pentru zguduirea lumii. Acest om preferă să se concentreze asupra caracterului şi frumuseţii lui Isus Christos, decât asupra miracolelor şi suferinţelor prin care a trecut. El doreşte ca întreaga lume să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum Îl cunoaşte el – nu ca pe un personaj istoric şi distant, ci ca pe Dumnezeul omniprezent, atotputernic şi plin de dragoste.

În timpul cercetărilor mele pentru această carte am intervievat zeci de creştini din China, care au fost martori oculari şi care pot demonstra veridicitatea evenimentelor descrise în paginile următoare. Pe paginile cărţii vom găsi, de asemenea, câteva contribuţii scurte ale soţiei fratelui Yun, Deling, şi ale câtorva lideri chinezi ai bisericilor de casă. Aceste contribuţii îl vor ajuta pe cititor să obţină o perspectivă diferită – şi o imagine completă – a evenimentelor principale din viaţa lui Yun. Majoritatea reflecţiilor lui Deling au fost făcute în perioadele în care soţul său se afla în închisoare de dragul Evangheliei. (Paul Hattaway)

M-am născut în 1958, în timpul anului chinezesc bisect, fiind cel de-al patrulea copil din cei cinci ai familiei mele. Am venit pe lume într-un sat vechi de fermieri numit Liu Lao Zhuang din ţinutul Nanyang, situat în partea de sud a provinciei Henan din China.

În Henan locuiesc aproape o sută de milioane de oameni, fiind astfel cea mai populată provincie din China. […] Toţi cei şase sute de locuitori din satul meu erau şi sunt fermieri până în ziua de azi. Nu s-au schimbat foarte multe de pe vremea când eram mic. Noi cultivam în special cartofi, porumb şi grâu, dar şi varză şi legume rădăcinoase.

Casa noastră avea o structură foarte simplă; era construită din lut uscat cu acoperiş din paie. Ploaia reuşea întotdeauna să găsească găurile din acoperişul nostru, în timp ce iarna vânturile reci îşi făceau loc prin golurile din pereţi. Când temperaturile scădeau sub zero grade Celsius, obişnuiam să punem pe foc pănuşi rămase ca să ne încălzim. Nu ne puteam permite să cumpărăm cărbuni.

Uneori vara era atât de cald şi umed, încât nu suportam să dormim înăuntrul casei noastre slab aerisite. Paturile erau trase afară şi întreaga familie se alătura celorlalţi săteni, care dormeau în aerul răcoros, sub cerul liber.

Numele provinciei Henan înseamnă „partea de sud a râului”. Marele Râu Galben străbate partea de nord a provinciei. […] Tatăl meu spunea că tot
ceea ce contează este efortul nostru de a face rost de hrană. Era nevoie de toţi membrii familiei la muncă, aşa că de la o vârstă fragedă am mers şi eu la câmp să-mi ajut fraţii şi surorile. În consecinţă, nu am avut oportunitatea de a merge foarte mult la şcoală.

În alte părţi ale Chinei, băştinaşii din Henan au reputaţia de a fi încăpăţânaţi precum catârii. Probabil din cauza încăpăţânării nu au primit cei din provincia Henan credinţa creştină atunci când aceasta a fost adusă pentru prima dată în provincia noastră în anul 1884, de misionarii protestanţi. Mulţi misionari au lucrat în Henan fără prea mare succes. În anul 1922, după aproape patruzeci de ani de efort misionar, existau doar 12 400 de credincioşi protestanţi în întreaga provincie…

      Informatii preluate de la Editura Casa Cartii Oradea

 

UPDATE :

Dacă nu aveți cum să ajungeți să-l vedeți pe viu, așa cum probabil vă doriți, puteți urmări transmisia video la această adresă: http://www.ustream.tv/channel/casa-cartii

Fratele Yun, lider al bisericii subterane chineze, s-a aflat în această perioadă în centrul unei campanii mediatice susținute (la televiziune, la radio și pe bloguri). Ar fi însă o mare eroare să pierdem din vedere faptul că nu el este personajul cheie al evenimentelor la care participă, ci Dumnezeul care l-a ajutat să reziste în pușcărie și să devină o voce cu autoritate.

Împrejurările excepționale prin care a trecut îl recomandă, fără îndoială, ca pe un om de seamă, ca pe un credincios înflăcărat ce merită toată atenția tocmai grație faptului că aduce un mesaj aparte, din inima unei țări pe care suntem obișnuiți s-o considerăm comunistă și atee….

Notati-va programul si spuneti si prietenilor Dvs.

Puteti folosii si butoanele aferente de mai jos si nu uitati sa filmati si sa imi trimiteti si mie video-uri de la intrunire  🙂   Va multumesc.

imagini fratele  Yun  China

imagini mesaje
imagini citate
comorile vietii
fluture imagine
sperante imagini

Miercurea fara cuvinte (38) Si azi mai sunt minuni (very interesting)

         Dragii mei,

nu uitati ca azi sunteti invitati la Miercurea fara cuvinte 🙂

Cand am vazut imaginea aceasta de mai jos pe facebook am scris

„Oare o fii adevarat ? „

Da,  se pare ca e adevarat caci Sylvester Stallone chiar s-a predat Domnului si are o noua viata . Sa nu ma intrebati cat si in ce masura s-a predat, asta vom afla 🙂

Un prieten bun de-al meu se ruga si se  roaga mereu pentru actori  desi mie mi se parea putin comic poate ca de acum ma voi ruga si eu pentru ei. Mai am foi libere in caietul de rugaciune 🙂

   Sylvester Stallone  s-a nascut pe 6 iulie 1946 la  New York si este  actor, regizor și scenarist american. A devenit legendar prin roluri principale în filme de acțiune ca Rocky și Rambo. În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiți actori ai tuturor timpurilor si a devenit cea mai mare vedetă de cinema din lume.

Un alt  film de un mare succes a lui este intitulat simplu „Rambo” – ” Până în iad și înapoi”, si a apărut pe marile ecrane în luna ianuarie  2008.

      Desi nu prea am urmarit filmele lui promit ca voi urmarii predicile  lui 🙂

caci  ” iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”  ( Luca 13.30)

sursa imaginii

Daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Raiul si Iadul-MARTURIE-Very important for your life-Testimony

http://www.youtube.com/watch?v=-NGyltKDbjQ&feature=player_embedded

58876_333471643417807_601659692_n
scara-spre-rai (2)
,lk
1KjzC-104-1 - Kopie
1-11

Experienta mea cu Dumnezeu -MARTURIA Cameliei Ionescu

Dragii mei cum sunteti ? Ati reusit sa savurati cartea Viata condusa de scopuri ? Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand dau de ceva ce imi place si mai ales de o carte buna nu o las din mana pana nu o mananc bucatica cu bucatica  🙂
Sa nu va inchiputi ca am mai mult timp ca voi, poate chiar mai putin dar sorb fiecare clipa la maxim, nu risipesc nici un gram de timp. Cand merg cu autobuzul citesc.Am o carte mereu in poseta care ramane acolo pana o termin.Mai am cateva carti pe la bucatarie, dar nu carti de bucate 🙂   Apoi mai am o carte sau mai multe la computer si una in plan de citire 🙂
Cand fac curat prin casa ma rog sau ascult muzica….
Despre mine ar fi multe de zis dar nu e acum momentul…
Am cunoscut-o pe Camelia Ionescu care s-a bucurat mult de mine , eu fiind prima crestina pe care a intalnit-o pe net si ne-am imprietenit, parca ne cunoasteam de-o viata.Ea a dorit sa imi trimita marturia ei ca sa fie citita si de altii.

I-am inteles dorinta  si desi aveam multe lucruri pregatite pentru voi am renuntat la ele ca sa ii acord Cameliei intaietate dar am nadejdea caci in curand voi revenii cu surprizele pregatite 😉
Cititi va rog marturia ei si purtati-o pe brate de rugaciune caci lupta ei nu s-a sfarsit inca:

Ma numesc Camelia Ionescu. Sunt din Iasi si vreau sa impartasesc cu voi experienta mea cu Dumnezeu.
Domnul a inceput sa lucreze la inima mea in urma cu 18 ani,pe atunci aveam 27 ani, o familie normala, eu sotul si un baiat.Cand o cumnata a venit la mine cu un misionar, prin el Domnul mi a spus ca in cateva zile voi parasi acel oras iar unde voi merge voi intalni doar spini.
M-a sfatuit sa fac multe rugaciuni, ca Domnul ma iubeste si va fi mereu cu mine.
Dar eu nu stiam cine e acest Domn, nu stiam de biblie ,decat ca ii o carte pe care o ti intr un sertar.
Parintii mei erau plecati impreuna cu bunicii din aceasta lume.
TotuL, din acea zi s a schimbat, eram mereu nemultumita, nelinistita, din viata de oras, am ajuns la casa cu chirpici,
construita de mine si sotul meu, cu lacrimi, fara lumina, fara servici amandoi, fara un mijloc de trai.
Dar intr-o seara mi-am adus aminte de misionar.
Am inceput a ma ruga, a plange, a implora sa fim ajutati de situatia in care ne gaseam, sa se indure Dumnezeu de noi, sa putem avea ceea ce ne trebuie.
Nu a trecut decat 3 luni de cand ne mutasem, sotul a gasit un servici temporar, dar era ceva decat deloc, si mai minunat Domnul ne-a binecuvantat cu un al doilea copil,il dorisem, dar…intre el si fiul cel mare sunt 10 ani,,am avut ani grei,mergeam cu ziua prin sat ,luam pamint in parte cate 3 h,am cultivat tutun,apoi am ajuns sa avem de toate in gospodarie,si animale,pasari ,dar voiam mai mult.ASA mi am gasit si eu de lucru in sat la un magazin.Acolo mi a adus Domnul in cale o pocaita din sat,care incet mi a vorbit un pic despre adevarul vietii vesnice,apoi cand a vazut ca o ascult mi a vorbit cu inflacarare despre mantuire.PE moment mi a placut,dar cum sa rup eu cu viata care o aveam?cum sa cred ca Dumnezeu e linga mine,ei povesti imi spuneam,imi era mai usor o cafea o tigara un pahar cu vin,sa cinstesc,sa ma bucur de viata asa cum face toata lumea.Cum sa ascult de povete,cum sa ascult,da eu m am rugat,da mi a dat ca merit,Doamne cat de retacita eram si nerecunoscatoare,dar noaptea ma judecam,incepusem sa am vise ,oameni implorind iertare,simteam ca totul se prabuseste in jurul meu,am vrut o schimbare in viata mea,simteam pacatul din mine,dar ma gandeam la oamenii din jur,la vorbele satului ,la traditie,iar ratacirea mea a durat inca doi ani.Am plecat in italia la un castig mai mare,am gasit un lucru la o biserica in bucatarie,era frumos,dar eram fara copii si sot,departarea pe sotul meu l a inrait,tot ce am facut pina atunci,sau spulberat,gradina era o ruina,staulul animalelor gol,copii mei sufereau,iar sotul meu incepuse o viata destrabalata,dar cum eu nu vedeam ce greseli am inaintea Domnului,adsa si el nu si recunostea greselile.Am venit acasa intr un concediu,si mi am dorit sa merg la „pocaitii”din sat,am mers la rugaciune,acolo am vazut atata simplitate si multa dragoste,si cand ne am asezat pe genunchi,am plins si m am rugat sa primesc o boala care sa ma lase de toate viciile pamintesti si sa fiu si eu ca acei oameni,atunci a fost o seara de rugaciune in care Domnul m a cercetat,poate a fost prima data cand am simtit ca vorbesc cu Domnul si el e alaturi,,,.oameni buni m am reintors in italia pustiita si abatuta,iar dupa cateva luni,a trebuit sa merg la spital,imi era rau,eram mereu obosita,nu reuseam sa mi misc bine picioarele.Fratilor dupa analize ecografii,am facut operatie urgenta,CANCER TIROIDA GRAD 4,socul imi distrusese bruma de credinta care isi facuse loc in inima mea,departe de casa departe de copii,pt care plingeam,aveam 38 ani,.Intr o tara straina am gasit iubire de la oameni necunoscuti,iar DOMNUL mereu a fost cu mine,am facut doar o sedinta de radioterapie,si am fost declarata vindecata,imi fusese luat cancerul,iar eu am hotarit sa merg acasa ,sa fiu mama celui mic ,care avea 9 ani,cel mare saracul,venise la mine dupa bacalaureat si a ramas la lucru in italia.Intoarcerea acasa mi a adus necazuri mari,aveam cativa banisori strinsi,dar sotul meu,din casa curata pe care o lasasem,a distrus tot ,nu aveam macar o fata de perna,sau o patura,lucrurile din casa le scosese in ploaie,erau putrede,dar am avut forta sa aranjej in asa fel incat sa avem din nou cele necesare,Daca eram vindecata de cancer,sufleteste eram daramata,toti apropiatii m au parasit,iar dupa ce au vazut ca merg la raveaugaciune,eram si mai ponegrita din toate partile.Dorinta de afi iubita era mare in inima mea,si am gresit mult inaintea Domnului,am mers si am facut legamint cu Domnul,dar inima mea se indoia,eu voiam sa traiesc ca cei din jurul meu ziua ,iar noapteasa pling si sa l rog sa fiu iertata.Nuse poate,cu doi stapini,si la o luna de la legamint pe 31 ianuarie,noaptea am inceput sa am dureri infricosatoare,simteam cum imi trosnesc oasele bazinului,ameteam ,aveam frisoane,asudam,un noian de dureri,care m au purtat cu ambulanta la spital,unde dupa cateva ore eram cu METASTAZA ,in ultimul stadiu,nici nu m au mai internat, Am fost lasata intr o camera rece,fara incalzire,alaturi de mine era un om al strazii cu picioarele degerate,muribund,fara apa,fara o patura,ca un caine,,,iar o asistenta a inceput sa mi faca injectii dintr o seringa mica.a inceput pt mine agonia,dragii mei si multe lacrimi.Incepusem sa am momente de luciditate ,asa am chemat sotul,l am rugat sa vina cu baiatul,l am rugat sa nu ma lase singura,imi era frica,incepusem hemoragie mare,luciditate aveam cateva minute in care vorbeam la telefon cu baiatul cel mare si sora mea,plingeam impreuna,S a constatat ca nu au ce sa mi faca,si a doua zi a venit la mine la spovedit ,preotul din sat,eu fiind inca ortodoxa,a lacrimat linga mine si m a incurajat,sa nu mi fie teama,linga mine sufleteste era un vecin ,care tinea la mine ca la o sora[a murit saracul la trei saptamini stop cardiac],sotia lui,copii mei ,sora si fetita ei,DUMNEZEU,si :pocaitii „mei..DOMNUL ISUS e viu,pocaitii mei au stat pina la miezul noptii,linga mine cu biblia in mina cu lacrimile siroaie,cand DOMNUL a vorbit pocaitei mele „sora Tatiana”,,,,:CAMELIA,DOMNUL A ZIS SA RAFUZI ACESTE INJECTII,EL ITI VA DA UN MEDICAMENT MAI BUN,tu crede el te va vindeca,maine te vei trezi pe picioarele tale si vei fi un vas de lucru inaintea DOMNULUI…IMEDIAT a si venit o asistenta cu seringa,dar am refuzat,stiu doar ca cineva ma mangaia pe fata si mi soptea,sa cred,sora TATIANA si frateleCEZAR.AM FOST TREZITA DIMINEATA ,VINDECATA,VINDECATA,MI AU FACUT FEL SI FEL DE COMPUTER ,ERAM VINDECATA,DR DIN ONCOLOGIA A PLINS,TREMURA DE EMOTII,dr cu care am ramas prieteni.DUMNEZEU mi a dat inca o sansa,sa fiu mantuita.DAR lupta e mare,iar cel rau nu vrea sa te scape,asa am patit si eu,Umblam cand inflacarata in credinta cand coboram la cele parsive,in inima mea se strecura raul ,pina intr o zi,cand la o ecografie mi au depistat 17 noduli in sani.ABIA atunci am spus cu glas tare catre cerDOAMNE DACA TU MA VINDECI,EU MA POCAIESC. L am pus la incercare eu,pacatoasa,iar Domnul si a facut mila mi a scos in cale o planta printr un medic naturist,iar la trei luni aveam doar 3 noduli pe care ii am si azi dupa 2 ani,LA O saptamina,in biserica noastra se faceau botezuri,am plins si mi am indreptat pasii,iar DOMNUL m a primit.,l am primit ca DOMN SI STAPIN AL MEU.oameni incercarile nu s au sfarsit,dar acum pot multumi Domnului ,de la botezul in apa Domnul m a vindecat de un ficat cirotic,a lasat linistea in casa mea,sotul meu a devenit omul cel bun ,pe care eu il cunosteam,ia dat Domnul servici,aproape de casa,pot vorbi cu copii mei de dragostea Domnului,recunosc oricui si marturisesc bunatatea DOMNULUI MEU.CEL rau a mai intrat in casa mea,ia luat viata sorei mele,chiar in gradina mea,a spinzurat o de copac,asa DOMNUL mi a dat in dar inca doi copii,acum am trei baieti ,o fata,un sot,si multi frati in Domnul,SUNT 5ANI,de cand sunt vindecata,incercari sunt multe,dar am pacea care mi a lipsit mereu,iar cu aceasta marturie imi doresc sa cunosc si alti frati,DOMNUL,SA VA DEA MULTA PACE,SI SA REVERSE BINECUVANTARE FIECARUI SUFLET CARE IL CAUTA,IMI DORESC SA INVAT CAT MAI MULTE DESPRE IUBIREA PT DOMNUL MEU SI APROAPELE MEU,AMIN

Multumim mult Camelia.
Va rog sa ii scuzati greselile de ortografie si sa priviti spre inima ei indurerata si in acelas timp vindecata si plina de speranta.

intareste.te

rama tabla

kj
Ps 118

rama tabla - Kopie

LECTII DE VIATA -O mama fara maini -mother without hands give us life lessons

 Am primit ieri de la Aurel acest video, o adevarata lectie de viata .

Oridecateori ma vor „vizita”  ganduri de nemultumire ma voi uita la acest video si le voi inchide usa 🙂  Nu e frumos sa fi nepoliticos 🙂 dar prefer sa fac casa cu multumirea 🙂

 

 
http://www.youtube.com/watch?v=FkaGNzldgQs&feature=youtu.be

616339_303418836423088_2115411471_o - Kopie