Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie-de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

(Mihai Eminescu)
1

Poezia „Fericire” de Costache Ioanid-text si video

O, drag cuvant cu chip fierbinte,
atat de des si cald rostit,
ce rar, intr-adevar, pe lume,
esti tu gustat si-mpartasit!
Ce urias tribut de lacrimi
si jertfe trebuie sa dea
sarmana inima-omeneasca
flamanda dupa fata ta!…

O, fericire-adanc ravnita
de-atatia oameni pe pamant,
ce multi asteapta cu ulciorul
vietii la izvoru-ti sfant!
Dar, vai, izvorul tau i-un picur
asa de-ncet si-atat de rar…
ca multi asteapta viata-ntreaga
un strop din tine, in zadar…

O, cati se-nghesuie spre tine,
calcand pe altii si lovind,
nadajduind sa te ajunga
furand, vanzand si-ademenind!
Dar pretul scump al mantuirii
si-al pacii constiintei lor
nu-ti poate cumpani comoara…
si vesnic fara tine mor…

Scump dar ceresc, O, fericire,
tu esti a celor blanzi si buni
ce de la Dumnezeu te-asteapta…
ca dar smeritei rugaciuni…
Dar si mai mult esti tu a celor
ce-au renuntat la tine-aici…
ca sa te poata da la altii
ce sunt mai parasiti si mici…

De cand deschis-am ochii catre soare
si-am invatat sa fac deosebire,
ma urmareste neinduratoare,
a tuturora trista intrebare:
-Ce este adevarata fericire?

Si ani in sir am cautat cu truda…
si am batut la portile-nchuiate…
caci imi spunea strigarea mea zaluda:
nu-i drept sa n-aiba cine s-o auda,
daca -s cu rost alcatuite toate…

Iar cea care zavoarele isi trase
a fost intaia tineretii poarta…
– In mine, zise, orisiscine poate
sa-si implineasca visurile toate…
Doar eu pot da o fericita soarta.

Dar un batran ce tocmai trecea drumul
imi spuse: _Tineretea e ca fumul!…

de alaturea c-un semn discret ma cheama
un calator ce stralucea-n vesminte…
– Doar aurul sa stii, de buna seama,
te face fericit si fara teama…
Numai bogatul e un om cu minte…

Dar gandu-atunci spre vorba sfanta zboara…
„Rugina roade orice comoara”…
Plecai incet catre academie
unde-nvatatii isi tineau conclavul,
Mi-au spus: – Doar in filozofie
deplin si fericit poate sa fie
aicea jos si slobodul si sclavul…

– dar si-ntre voi vad parca o tristete…
Si mai flamand plecai dupa povete.

Si rand pe rand m-au imbiat pe cale
mieroase glasuri, mintea sa-mi imbete.
Unii cantau virtutii osanale
altii placerii i-nchinau pocale…
Dar nu m-au vindecat de vechea-mi sete…

Cuprins de deznadejde si obida
m-am prabusit in praf ca o omida.
Cat oi fi stat acolo, nu stiu bine…
Stiu doar ca m-am simtit batut pe umar…
– Tu, omule cazut, ce e cu tine?
Trezeste-te! Nu vrei sa mergi cu mine?…
Cautarile s-au implinit la numar
si m-am trezit-si-am inceput sa murmur…
Chemarea Lui cand mi-a atins timpanul
am inteles ce aproape e limanul…

– dar cine esti, zisei eu din tarana,
si incercam sfios sa-I cat privirea.
M-a mangaiat usor strapunsa-I mana
si-abia soptit mi-a spus cu vocea-I buna:
– Te cautam demult… Eu sunt IUBIREA.
Si-am inteles, atunci, numai atunci cu adevarat ce este fericirea…AMIN

Autor:  Costache Ioanid      Album: Porumbite albe

frica,credinta

Muscă sau albină (poezie)-cuvinte intelepte

Muscă sau albină

În mica mea grădină-n miez de vară,
Când arşiţa-i mai blândă către seară,
Privea-am cu drag în razele de soare,
Albinele zburând din floare-n floare.

Lucrau de zor mereu neobosite,
Cu gingăşie culegând grăbite,
Polenul din petale, auriu,
Ce-l vor preface-n miere mai târziu.

Dar într-un colţ la groapa urâcioasă,
Unde se-aruncă ce-i stricat prin casă,
Cu-aceeaşi grabă muştele adună,
Gunoaie, după datina străbună…..

În drumul ei spre casă o albină,
Zburând prin a vecinului grădină,
Acesta o-ntrebă: albină dragă,
De unde vii, şi ce ai în desagă?

Albina îi răzpunse zâmbitoare:
De la vecinul tău, vai ce splendoare!
Are-n grădina lui flori minunate,
De-acolo noi vom deveni bogate…..

O muscă se opri şi ea să spună
Vecinului ce-i zise: ziua bună!
Şi eu am fost dincolo în grădină,
M-am desfătat din nou ca o regină.

A fost o zi plăcută şi frumoasă,
Azi mult gunoi voi duce iar acasă….
Când oare a putut s-adune,
Vecinul tău atâta stricăciune?

Privesc şi meditez adânc la toate….
Şi musca şi albina au dreptate!
Căci în grădina mea sunt flori frumoase,
Dar şi gunoaie hâde, urâcioase.

Numai, că fiecare se opreşte,
La lucrul care inima-l doreşte….
Albina caută flori înmiresmate,
Iar musca doar gunoaiele stricate.

Privind la ce se-ntâmplă în grădină
Eu mă întreb: Sunt muscă sau albină?
Caut eu la semeni partea lor cea bună?
Sau doar gunoaie precum musca-adună.

Din casa unui prieten bun sau frate,
Când plec adun gunoaiele stricate?
Sau duc cu mine numai lucruri bune,
Alese cu cerească-nţelepciune…

Ilie Belciu

cuvinte intelepte
prietenie,prietenii

imagini frumoase,nice photo
cuvinte,limab,sfaturi,versete

Oricat de frumos odata de Nicolae Moldoveanu-text si video

Oricat de frumos odata, Orice drum ti-ajunge greu;
Numai caile iubirii Le-ai umbla cu drag mereu.
Oricat de placute-odata, Toate cantecele tac;
/: Numai cantecul iubirii L-ai canta, cu drag, in veac. :/

Cat de lungi sa fie anii, Toti ii uiti, neingropati;
Numai anii dati iubirii Pentru veci, sunt neuitati…
Cat de tari, se rup odata Orice legaturi se fac;
/: Numai ce-a legat iubirea, Nu se poate rupe-n veac! :/

Orice lacrima fierbinte Se mai usca uneori;
Numai lacrima iubirii Nu se usca pana mori …
Orice rana se inchide, Mai tarziu sau mai curand;
/: Numai ranile iubirii Nu se vindeca, nicicand… :/

Orice sora si-orice frate Pot calca ce-au spus plangand;
Numai Domnul si iubirea Nu se pot schimba, nicicand…
Doamne, orisice pe lume Pot sa las, ori sa jertfesc;
/: Numai far-a Ta iubire, Nici sa mor, nici sa traiesc! :/


Nicolae Iorga,citate
curcubeu,citate,speranta

Am cautat iubirea de Costache Ioanid (versuri si video )

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.

Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
Costache Ioanid – Am cautat iubirea

insulaekklesia

insula ekklesia,binecuvantari

Cine-si da lui isi da, cine-si face lui isi face-text si videos

Intr-un sat un biet mosneag,
Chinuit de vremuri rele,
Isi facura un bordei,
De pamant si de nuiele.

Chiar la marginea padurii,
La tulpina unui fag,
In mijlocul creaturii,
Locuia bietul mosneag.

Fara nici o mangaiere,
Fara nici un ajutor,
Razimat in doua carje,
Sprijinea al sau piceor.

Chinuit asa sarmanul,
Isi ducea al vietii fel,,
Pana cand l-aduce unul
Din bordei la cimitir.

Cand si Cand pornea mosneagul,
Inspre sat la sarbatori,
Garbovit cu sacu-n spate,
Sa cerseasca de mancare.

Si in loc de multumire,
Le spunea vorba ce-i place,
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”

An cu an trecut-au iute,
Multi n-ainte lui murise,
Pe el harul si iubirea,
Domnului il sprijini-se.

Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba nici macar,
Sacul, carjea sau sumanul.

Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa,
II da ceva de mancare.

El in loc de multumire,
Le spunea, plecand in pace:
” Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face „.

Intr-o zi o gospodina,
Din zisa societate,
Egoista, fara mila,
Si plina de rautate,

Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ce cersea de-atat vreme,
Pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine,
Din faina cea mai alba,
Si pusa-i otrava-ntransa,
Si-apoi o coapse-n graba.

Si cand vine cersetorul,
I-o da painea otravita,
Si-a ei inima tresare,
Ca de-acuma cersetorul
Nu va mai veni la poarta.

Iar mosneagul isi ia darul,
Privindu-l cu bucurie,
Fiind painea cea frumoasa
Se gandeste s-o mai tie,

Isi repeta apoi zicala,
Ce asa de mult ii place:
‘Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’.

Dupa ce colinda satul,
Se intoarce la bordei,
Obosit se odihneste,
Pe un scaunel de tei.

Dar nu se aseaza bine,
Cand se-arata pe carare,
Un flacau, voinic din sat,
Venind de la vanatoare.

Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Rataci-se prin padure,
Fara nici un strop de paine.

Vine la bordei la mosul,
Si-l intreba cu mirare:
„Mosule sa nu te superi,
Nu ai ceva de mancare? ”

„Cum sa nu” raspunse mosul,
„Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale,
O paine alba mi-a dat.

Ia-o taica, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace”
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Dupa ce manca feciorul,
Multumind pleaca spre sat
Fara-a banui sarmanul,
De aceea ce s-antamplat.

Ajungand acasa bine,
Mamasa-l inbratiseaza,
Se dezbraca si in fine,
El la masa se aseaza.

Insa feciorul de-odata,
Se ridica in picioare,
” Vai, mi-e rau, mi-e rau
O mama,mama mor
Totul ma doare”.

Mama-sa se ingrozeste,
El se vaita disperat,
„Cum!Ce ai? intreaba mama,
Spune-mi draga ce-ai mancat?”

„N-am mancat, raspunse fiul,
Decat painea ce frumoasa,
Ce ai dat la cersetorul,
Astazi cand a fost pe-acasa”.

Un fior de groaza-atuncea,
Mame-i inima-i cuprinse,
Fiul ei isi da suflarea,
Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca,
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
Dupa gat i se agata.

Apoi isi priveste fapta
Corpul lui i se raceste,
Iata cum Acel din Ceruri,
Orice fapta rasplateste.

Si-n urechi i suna glasul
Mosului ce nu mai tace
„Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face”.

Amin.
Autor necunoscut



poruncile Domnului

versete,imagini versete,Psalmi

mesaje, darnicie,daruire,citate

Sunt un firicel de floare-versuri si video

Sunt un firicel de floare,
Langa crucea cu piroane.
Floarea-i mica, dealu-i mare;
Ce parfum sa dea o floare?
Dar, ca mine, Domnul are /: milioane! :/

Sunt un fluier care-aduna
Ratacite oi sarmane
Cand, pe ceruri, norii tuna,
Cine-aude-o veste buna?
Dar, ca mine-n vai rasuna /: milioane! :/

Sunt o raza din Golgota,
Langa tarmuri de oceane;
O scanteie-n varf de stanca,
Cine-o vede-n noapte-adanca?
Dar, ca mine, mai sunt inca /: milioane! :/

Sunt un calator pe lume,
Strabatand meridiane;
Fratii mei de trup si nume
Ma luara-n ras si glume,
Dar eu am alti frati in lume /: Milioane! :/

Sunt un abur care-adie
Si se pierde prin pustie,
Dar, in ziua ce-o sa vie,
Nu un om si nu o mie,
Dar, ca mine-ar vrea sa fie /: Milioane! :/
de Nicolae Moldoveanu

imagini mesaje

drum Ieremia

Poezie: O judecata la tribunal-text si video

Iată-ncepe judecata, Domnul judecă-n Sion,
Nourul de martori vine lângă strălucitul tron,
Stau în faţă acuzaţii, milioane, mici şi mari,
Se-nfioară împăraţii între hoţi şi criminali.

Primul suflet vine-n faţă : -„Tu de ce nu M-ai primit ?”
-„Eu aveam avere multă, n-aveam vreme de gândit”.
Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces:
-„Avraam, ce-aveai în lume , când din lume te-am ales ?”

-„Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat,
Saci cu aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat „.
-„Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule-Avraam ?”
-„De-ar fi fost al meu Pământul, totul, Doamne, Îţi dădeam”.

Se rosteşte scurt sentinţa; vine-al doilea acuzat.
-„Tu de ce-ai respins credinţa ?” -„Eu eram bolnav în pat”.
Şi din nourul de martori vine umil din norod ;
-„Cum te-aflai tu – spune Domnul – când Mi-ai fost întâiul rod ?”

-„Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita,
mă aflam atunci pe cruce, tocmai lângă crucea Ta „.
Domnul judecă pe altul :-„Pentru ce-ai respins credinţa ?”
-„Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau Căinţa „.

La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veșmânt :
-„Spune tu, cu tine-alături, câți credeau pe-ntreg Pământ ?”
-„Doamne, când vesteam potopul – spune martorul cu greu –
Nimeni nu urma credinţa, nimeni, Doamne, numai eu.”

Şi-acum vine-o acuzată. -„Tu de ce nu M-ai primit ?”
-„N-aveam timp, aveam atâta de cusut, de îngrijit.”
-„Tu, Tabita, pe câți oare îngrijeai, parcă vreo doi ?”
-„Ba pe mulţi”, spun zeci de glasuri, „şi pe noi”, „ba, şi pe noi.”

Vine altă acuzată; -„Tu, o Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot, eram frumoasă şi învinsă de ispite.”
-„Spune, strigă Salvatorul, tu , Maria din Magdal,
Cum erai ?” – „Eram frumoasă şi pluteam pe-al lumii val,

Sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat,
Dar eu am venit la Tine, Tu pe toate le-ai sfăr’mat.”
-„Tu ?” Alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare.
-„Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare.”

Domnul face-un semn spre martori, juriul marelui examen,
Şi se vede-un car de-odată şi din car coboară-un famen.
-„Tu, spre Templul Meu de unde te porneai când te chemam ?”
-„Eu din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam.”

Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat:
-„Doamne, Tu chemai prostimea, eu eram un învățat.”
Domnu-alege-acum un martor, unul singur e de-ajuns.
-„Luca, ce-ai fost tu în lume ?” -„Doctor”, martoru-a răspuns.

Domnul judecă ‘nainte. Vine-un prinţ de mare neam.
-” Tu de ce-ai respins credinţa ?” -„Eram rege, nu puteam.”
Şi ca martor e-o femeie. -„Tu, Estera cea frumoasă,
Când riscai slujind credinţa, ce erai ?” -„Împărăteasă.”

Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare
E un avocat cu vază: -„Doamne, cer o amânare,
Vreau un avocat de seamă, dau oricât să fie-adus.”
-„Prea târziu – răspunde Domnul – pân-acum să ţi-l fi pus.

Voi copii, întreabă Domnul , avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: „Tu ! ”
Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat.
-„Doamne, eu eram prea tânăr când din lume m-ai chemat.”

-„Ieremie !” strigă Domnul, -„Eu”,răspunde el umil,
-„Cum erai când ţi-am zis vino” ? -„Eram Doamne, un copil.”
Şi în rând cu Ieremia vin din nourul cel sfânt
Iosif cel frumos şi tânăr de ispite neînfrânt,

Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat,
Iosua, Caleb, ce-n ţara cea promisă au intrat,
David, cu o praştie în mână, un copil cu păr bălai,
Iosia, băiatul rege, credincios lui Adonai,

Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu,
Şi cei trei ce-au fost în flăcări lâng-un Fiu de Dumnezeu,
Vine dârz Botezătorul ce pe Domnul prevestea,
Vin copiii care-n Templu L-au primit cu Osana,

Vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelept
Ce şi-a sprijinit la Cină tâmpla pe cerescul piept,
Vin cei tineri ca o rouă cu podoabe sfinte-n zori,
Vin cântând cântare nouă, şi din glas şi din viori.

Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând.

Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător,
Crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ?
Nu uita umblând în viaţă din păcat în alt păcat,
Că în ultima instanţă nu exista avocat.

 

 

Autor: Costache Ioanid | Album: Porumbite Albe

imagini cu versete

Have a blessed weekend

Videoclipuri minunate cu meditatii (poezii ) de Lucica Boltasu


Tot ce va trebuii sa faceti este sa dati un singur play ( Start ) si apoi vor urma peste 70 de video-uri unul dupa altul 🙂
Inainte de a da Play puteti sa mariti la dimensiunea ecranului. E nevoie doar de un clic in partea dreapta jos.
Sper sa va placa 🙂
Reclamatii ulterioare nu se primesc 😉
O zi binecuvantata, frumoasa si tot ce va doriti 🙂
biblie si trandafir

zambeste imagini

fericire vesnica

flori 4

Acceptare-poezie de Lucica Boltasu-text si video

Dacă viaţa ta e-amară şi urcuşu-ţi este greu,
Dacă lacrima îţi curge pe obrazul marmoreu,
Dacă nimeni nu-ţi vorbeşte şi răspuns aştepţi mereu,
Nu uita că sus în ceruri te ascultă Dumnezeu!

Dacă trupul se-ncovoaie sub poveri greu de purtat,
Dacă rana e adâncă şi te simţi ca un ratat,
Dacă tot ce te-nconjoară e suspin şi e oftat,
Nu uita nicicând că Domnul e prezent, nu te-a uitat!

Dacă sufletul tresare, doborât şi-n agonie,
Dacă toţi din jur aşteaptă pentru fapte, o simbrie,
Dacă dăruieşti iubire şi primeşti doar silnicie,
Nu uita, Isus te vede, de acol´din veşnicie!

Dacă prietenii te lasă, tălmăcind mereu cuvinte,
Dacă vorba ta e-adesea un motiv de luare-aminte,
Dacă nu cunosc iertarea şi te-nlătură cuminte,
Nu uita, Domnul ţi-e frate şi prin El, ai un Părinte!

Daca fiul tău iţi este împotrivitor şi plângi,
Dacă pocăinţa este pentru mulţi, fapt de nătângi,
Dacă tu te lupţi zadarnic şi durere-n suflet strângi,
Nu uita, doar prin credinţă, poţi acestea să le-nvingi!

Dacă viaţa ta e tristă şi mereu împovărată,
Dacă lupta ta pe cale e vazută demodată,
Dacă veşnicia este pentru lume-un “altă dată”,
Nu uita, alege viaţa şi trăieşte fără pată!

Dacă pana îţi aşterne chiar şi-aşa, cuvinte sfinte
Dacă tot ce ai în suflet e o dragoste fierbinte,
Dacă acceptarea este o opţiune-n a ta minte,
Nu uita că mântuirea e răsplata, ia aminte!

Dacă sufletul tresare la a Duhului şoptire,
Dacă ţinta ta e cerul şi finalul, izbăvire,
Dacă-ndrumator îţi este Domnul şi a Lui sfinţire,
Nu uita că truda-ţi fi-va, răsplătită-n nemurire.

29/06/11, Barcelona Lucica Boltasu
„Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.”
(Romani 15:5-6)

din suferinta

fericire imagini

imagini  mesaje

45 Lessons in life -45 de lectii de viata-VIDEO


17900_351350068296631_1127597589_n

224949_352752664823038_1699805061_n
68029_334637339967904_1725995411_n
picture-020

Izolarea, una din cele mai periculoase strategii a celui rau

      Dragii mei sunt unele lucruri in viata pe care trebuie sa le stim bine si apoi sa le spunem si altora ca sa putem fi scutiti de unele necazuri si probleme serioase.

Una din strategiile cele mai des folosite ale diavolului este de a izola (luandu-l deoparte ) omul facandu-l sa creada ca este victima si ca nimeni nu il intelege.
Aceasta strategie o gasim inca de la inceputul lumii in gradina Eden .
Oare cum a ajuns diavolul sa vorbeasca numai Evei ? Unde era Adam ?
Reusise sa o izoleze prin te miri ce tertipuri (Tertip= Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie ) astfel a putut sa ii vorbeasca si sa o influenteze.

Aceleasi metode cel rau le foloseste si azi de aceea e bine sa le cunoastem ca sa putem fi paziti de orice rau.
Martirul secolul xx, martirul viu al Cortinei de Fier Richard Wurmbrand amintea odata ca oamenii ar trebuii sa studieze demologia, sa cunoasca cine e satan si care sunt metodele lui de lucru ca sa poata fi scutiti de multele necazuri pricinuite de el.

” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.” Deut 30:15

Este o bucurie si o placere sa vorbesti despre lucrurile frumoase despre viata si despre bine dar este imperios de necesar ca sa cunoasteam  si partea negativa a lucrurile adica moartea si raul.

Despre succes ( izbanda,victorie)  iubire, frumos, bine si viata se vorbeste foarte mult, se scriu poezii peste poezii, carti, articole, eseuri , etc . dar putini amintesc de strategiile celui  lui rau care uneori sunt cai spre sinucidere.

Binenteles ca nu vom vorbii toata ziua numai de ele dar asa cum aminteam este important cunoasterea inamicului omului. Nu omul este dusmanul nostru ci diavolul , ingerii lui si duhurile rele. Asa cum se aminteste in unele scrieri, omul are 3 dusmani : pe el, lumea si satan cu metodele sale.

Una din strategiile satanei este  sa iti faca „spalarea la creier”  incet, subtil .

El iti sopteste ideea de izolare apoi o repeta mereu facandu-te sa crezi ca sunt gandurile tale iar acceptandu-le devii o unealta in mana lui.

Exact cum animalele de prada izoleaza victima de turma ca apoi sa o inhate asa si cel rau, cauta sa te izoleze de cei dragi , de sot(ie), mama, tata, de prieteni, de adunare, de toti oamenii care ar putea sa te ajute prin sfaturile lor bune si pozitive.

Izolarea este strategia celui rau sugerata prin indoiala, minciuna si inselatorie.

Oare a zis Dumnezeu ? Oare este omul drept ?  Oare cine este sfant sa ajunga in cer ?  Oare ce rost are viata ? Oare va fi ceva dupa moarte ? Oare ce rost are sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Oare ce rost are sa traiesc in curatie cand atatia tineri traiesc in pacat si parca nu vad nici o diferenta ? Oare, oare  ???

Metoda aceasta a lui o gasim scrisa si in Biblie si daca nu am cunoaste-o poate am lua-o ca si o gandire buna .

Iov 4:15-21
Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! „

Planul celui rau e sa te distruga ca sa nu ai parte de mantuire, de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu, Creatorul tau care ti-a pregatit un loc in cer . Domnul Iisus singurul mijlocitor intre oameni si Dumnezeu (1 Timotei 2:5 ) ne spune

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”- Ioan 14:2

Cel rau vrea sa iti deie o alta realitate distorsionand adevarul. Inoculandu-ti virusul indoielii si izolarii te face   sa vezi totul printr-o alta a prisma a realitatii.

Diavolul iti pune in asa fel ideea intr-o forma logica ca tu sa poti sa o accepti.El iti cunoaste felul de gandire stie cum sa iti puna problema.

Printr-o relatie adevarata cu Tata din cer atat prin citirea zilnica a Bibliei cat si prin rugaciune vei putea fi pazit de orice plan a celui rau.

Nu sunt lucruri de gluma si nici de joaca.Sunt cazuri reale caci satana te amageste sa te atraga in izolare si apoi sa te faca sa iti iei singur(a )  viata.

Este trist si dureros sa scriu despre sinucidere dar printr-o informare corecta vei putea sa iti schimbi modul de gandire si sa iei in serios relatia ta cu Creatorul, care te poate pazii de orice rau atat pe tine cat si pe cei dragi ai tai.

Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

1-11nimic fara Dumnezeuo mana din noriesti unic

Flori, poezie şi citate -text si video

Nu putem admira în acelaşi timp
luna, zăpada, pădurea şi florile.

Stropii de ploaie, fraţii celor de rouă,
odihniţi pe clopotele bisericii
şi pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
şi nu-mi vând dimineţile niciodată.

Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereţii,
iar o simplă floare de câmp e perfecţiunea.

Dacă vrei fructe, nu rupe florile!

Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îţi şoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.

Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?

(Constantin Rusu, Lumea florilor)
Floarea este poezia reproducerii. Este exemplul eternei seducţii a vieţii. (Jean Giraudoux)

Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte. (Goethe)

O floare este o buruiană educată. (Luther Burbank)

Un singur trandafir poate tine locul unei gradini si un singur pieten poate face cat intreaga lume. (Leo F. Buscaglia)

Frumusetea trandafirului si gingasia crinului nu umbresc farmecul simplu al narcisei sau parfumul violetei. Daca fiecare floare ar fi fost un trandafir, de exemplu, primavara si-ar fi pierdut farmecul. (Therese of Lisieux)

Omul este mai tare decat fierul, mai puternic decat piatra si mai fragil decat trandafirul. (proverb turc)

Optimistul vede trandafirul, nu ghimpii sai; pesimistul vede numai ghimpii, uitand de trandafir. (Kahlil Gibran)

Cel care vrea un trandafir trebuie sa fie atent la ghimpi. (proverb persan)

Unul din cele mai rele lucruri legate de natura umana este ca tindem sa uitam sa traim. Visam cu totii la nu-stiu-ce gradina magica cu trandafiri in loc sa ne bucuram de trandafirii care cresc chiar in fata casei noastre. (Dale Carnegie)

Sunt momente in viata cand iubirea trebuie sa taca si faptele sa vorbeasca. (Angela I.E.)

Asa cum florile stiu sa se iubeasca si oridecate ori le punem impreuna indiferent de specie, nu comenteaza si nu se resping asa sa fim si noi oamenii sa stim sa ne iubim, sa stim sa ne apreciem, sa stim sa ne acceptam asa cum suntem si sa nu uitam ca fiecare om are valoarea lui. (Angela Insula Ekklesia)

#

cand iubiti

caci tu esti bun

credintaiubirea saPRIMAVARAflori

Un vierme mic de Costache Ioanid (text si video )

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
„Şopârlele-s frumoase… şi-s repezi… şi-s cuminţi.”
Uşor el dă o filă. Şi alta… Şi-ncă una.
Apare papagalul… păunul şi păuna…
şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un… Dar stai… afară… cine-a scâncit la uşă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag şi strigă: „E cineva?” Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? — Mi-e frig… îngheţ…
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
— Dar cine eşti? Mi-e frică. — Sunt mic… — Să-ntreb
pe tata!
— Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
— Dar cine eşti? — Un vierme… — O, viermii nu
prea-mi plac.
— Dar eu sunt mic… o scamă… Şi, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis băiatul: — Noroc şi seară bună!
— Noroc… Dar unde-i ploaia? — A stat… Nu vezi că-i
lună?
— Hi – hi! … A fost o glumă ca să mă laşi pe prag…
Dar stai, nu-nchide uşa că după mine trag
un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod…
—Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga pe mese şi prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
— O bufniţă? Mi-e frică! — Dar bufniţa e blândă…
— Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umbli noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata… Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin…
— Eu… Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti…
— Eu ştiu că vulpea strică… — Ce? — Viile… — Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
— Dar e păcat… — N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute…
Şi-acum… deschide-n lături, că vine… vine iute…
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
slăvitei caracatiţi!… încolăcimii sale!
— Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară !… Prea târziu…
Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
dau uşa de perete. Şi umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!…
— Aşaa! sunt deznădejdea! Acum… apare lupul!
Vai! În chenarul uşii doi ochi de foc se-arată…
E lupul ce rânjeşte… şi vine… vine… „Tată!”
Ca trăsnetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
— Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia n-ai scris!
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost… vis…

*

„Minciuna nu-i o crimă”, se spune câteodată.
„E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată…”
Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e o verigă, apoi un lanţ: robia.
Visarea trage lenea şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
te faci să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună… Prima.
Minciuna o e crimă? E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: „Tată!”
Prin sângele salvării loveşte pe duşman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

de Costache Ioanid

Mai multe si mai frumoase pe RESURSE CRESTINE.

18685_350629205035384_1959149325_n
58821_332126090219029_793831289_n
biblia-practic-o-blog

Sapte usi de Costache Ioanid ( text si video )

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
– Cine bate? Cine bate?
– Eu sunt Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
– Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint,nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun…
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc…
şi la Paşti…şi la Crăciun…
Biblia…am…răsfoit-o…
hăt,de când eram un ţânc…
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
– Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
– Eu, Cuvântul ce dă Har.
– Cum? Aici? La mine-n casă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa
unui om la fel de rău.
– Cine-i?
Salvatorul tău.
– Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a… întredeschis
– Cine-i şi cu ce dorinţă?
Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
– Da, credinţa nu e rea…
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna…necesară…
de o glumă…de-o ţigară
şi…de tot ce se iveşte?…
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum… du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi… mai vino pe la mine…

şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult…
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă… n-aţinti prin casă…
ochii Tăi din alte sfere,
căci… e-atâta murdărie
prin unghere…

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
se auzi un geamăt:
„Ajutor!Ajutor!”

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zângăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

– Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea… era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu –
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L… face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuga,pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug… şi fug pe totdeauna.
Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aici, Isuse,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate,bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
„Deocamdată, demolare!…”

   de Costache Ioanid

Mai multe  si mai frumoase  gasiti AICI   (343 poezii de Costache Ioanid ) 

http://www.youtube.com/watch?v=Pd4h1pxV-A0
481226_546508728712812_282936789_n

villa-balbianello-alee

543487_492920620745350_90531116_n

untitledasdfghjk

Mama de Nicolae Labis si Primele iubiri (videos)

Mama
de Nicolae Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi în zi mereu intineresti.

382209_543478182349200_344227619_n

539813_588655667814819_1950789000_n - Kopie

IMG_1778

14

18

529626_431255846951480_1647956324_n

SCRISOARE NEDESFACUTA-pentru un prieten drag

Ti s-a-ntâmplat prietene, vreodatã,
Ca-ntr-o scrisoare dorul tot sã-l pui,
Dor izvorât din inimã curatã,
Din focul viu al dragostei dintâi…?

Ti-ai pus în slove inima întreagã
Cu zâmbet si cu lacrimi când le-ai scris…
Pentru fiinta-n lume cea mai dragã
Cu ce emotii plicul l-ai trimis!…

Începe-acum cumplita asteptare
Cu lupte-ntre sperante si-ndoieli.
Rãspunsul îl astepti cu-nfrigurare.
Va fi un DA? Sau NU? Cum va fi el?

Dar zilele trec… nopti lungi de frãmântare…
Trec luni… un an… apoi trec ani stingher…
Târziu aflat-ai cã acea scrisoare
Nedesfãcutã zace-ntr-un ungher!

Ce dragoste aleasã si fierbinte
Atât de crudã rãsplâtire-avu!
Dar, dragul meu, nu-ti trece-acum prin minte
Cã o scrisoare ai primit si tu…?

Cãci Dumnezeu din lumile-I de pace,
Ti-a scris-o cu iubirea Sa, din cer.
N-o sti? Ori n-ai citit-o? ori ea zace
Nedesfãcutã-ntr-un uitat ungher…?

Citeste-o si rãspunde la scrisoare!
Aceasta-i hotãrârea ce-o poti lua.
Aceasta-i clipa ta de cercetare
Când poti rãspunde-n umilintã: DA!

Cum asteptai odatã tu rãspunsul
Si Dumnezeu il asteaptã necurmat,
Ca mântuit sã poti sa fi printr-însul,
Cât este harul încâ arãtat.

Dar va veni o zi de grea rãsplatã
Când vei vedea pe-acela ce ti-a scris
Si te-a iubit… cum n-ai gândit vreodatã,
Iar tu… o viatã-ntreagã L-ai respins.

Ce îngrozit vei fi în nefiintã
Când spre salvare nu va mai fi drum
Si-n flãcãri arzãtoare de cãintã
Plãti-vei nepãsarea de acum…

De ce astepti asa un ceas sã vinã?
Crezi tu cã poti scãpa?
O, dragul meu,
De ce nu vrei sã intri în luminã
Cât timp spre ea te cheamã Dumnezeu?

Deschide-n umilintã Cartea Vie –
SCRISOAREA Sfânt-a Celui Preaînalt,
Citeste-o-nlãcrimat de bucurie
Si la iubirea Lui rãspunde: DA!

AMIN
de Cornelia Gavril

1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8kjj-copie396997_189474164484223_100002649214118_321973_428591968_n264061_10151403499710590_1679836960_n

Poezii minunate de Mariana Mihai

534449_10151075366568091_123740961_nDragii mei

va mai aduceti aminte ca am postat niste

poezii   AICI

Mariana Mihai     ne suprinde mereu  cu multe poezii minunate  si poate in curand  si o carte 🙂

 

 

 

 

Lasă Doamne…

Lasă Doamne pacea Ta

Peste tot ce ai zidit

Și ne umple inima Să avem de risipit!

Pune Tu în noi Iubirea Dăruită la Calvar…

Și ne-nvață fericirea

Să bem cupa de amar!

Lasă Doamne Duhul Sfânt

Să conducă pașii mei,

De la leagăn, la mormânt

Să îi poarte unde vrei!

Lasă Doamne-nțelepciunea

De a ști că-n toate ești,

Să venim cu plecăciune

Până-n sferele cerești!

(Mariana Mihai,aprilie 2012 )

 

Niciodată

nu uita

să lași urme-n urma ta,

blânde, calme, iubitoare,

cu iz cald de sărbătoare!

Niciodată

nu lăsa

vorbele să te rănească,

tot ce spui…

să înflorească

pretutindeni,dragostea!

Niciodată

nu pleca,

neîncrezător la drum,

din al cerului parfum,

ia

și umple-ți inima!

Mariana Mihai, 26 septembrie 2012

 

Doamne, din Iubirea Ta

 

Doamne,din Iubirea Ta,

Dă-mi și mie să pot da,

O măsură-mbelșugată

Și-n Iubirea Ta mă poartă!

Te mai rog să-mi dai puțin

Din al Cerului senin…

Să pot fi o mângâiere

Celor dragi, plini de durere.

Dă-mi din sfânta-Ți bunătate

Să pot face și eu parte…

Mila și Iertarea Ta

Să îmi umple inima.

Doamne, iartă-mă de-ți cer

Și prea multe nu-ți ofer…

Nu le cer doar pentru mine,

Fă cum știi că e mai bine!

Eu Te rog și Tu m-asculți

Mă îmbracă cu virtuți

Numai prin Iubirea Ta

Voi iubi și voi răbda!

Mariana Mihai, august 2012

 

Fragilitate

 

Sunt frunza de mesteacăn, desprinsă de pe ram,

Ce-n negurile vremii, durut mă legănam…

Fragilă și necoaptă, plutind la întâmplare,

Fără să văd în juru-mi, nici urmă de cărare.

M-au bătut vânturi aspre și m-au purtat departe,
Acolo unde zarea, pământul îl desparte.
Mă cuibăream în mine și căutam putere,
Privind timid spre ceruri și plină de durere.

Și primăveri și toamne,

trecut-au peste mine,

Dar frunza ce se frânse,

nicicum nu-și mai revine.

Purtată de dorința arzânda-a regăsirii,

Cu demnitate-și poartă necazurile firii.

Și astăzi sunt o frunză desprinsă de pe ram,

Dansez în valsul vieții,

privind-o printr-un geam.

Călătoria-mi lungă m-a învățat povești…

Povestea mea de frunză, în care tu trăiești.

Mariana Mihai,27 august 2012

 

Amurg

 

Surade amurgul in drum spre culcare, …

Petale de flori in ruga se strang,

Iubirea iubirii mai da o strigare,

Incet, inserarea se lasa in crang.

Aduce amurgul cu el noi dorinte,

In linistea noptii, in tainicul gand,

Se țes noi iubiri in adanc de fiinte,

E noapte si-amurgul, adoarme dansand.

Mariana Mihai, 6 iunie 2012

 

Prietenilor mei

 

Prieten drag inimii mele

Care-ai ales sa mergi cu mine,

Sa zbori chiar dincolo de stele,

Sa cautam comori divine…

Eu te-am cerut in rugaciune

Si te-am chemat, fara sa strig.

Dar Dumnezeu, stie s-adune,

Pe cei cu care rad sau plang.

Si v-a adus divin, pe cale,

Asa cum sunteti … minunati,

Cu sufletul curat si mare …

Aproape, suntem niste frati.

Prieteni dragi cu dor de Cer,

Sa-I multumim Acelui care Ne-a dat o inima …

si sper Sa fim Lumina pe carare.

Eu pentru voi …voi pentru mine, …

Sa facem zilele senine,

Sa ne fim vesnic, mangaiere,

Prietenia-n veci nu piere!

(Mariana Mihai, 2012)

 

 Pentru cei care iubiti poeziile   aici veti gasii mai multe si mai frumoase 🙂

http://paradisuliubirii.wordpress.com/

401415_247346205348054_541389317_n

Miercurea fara cuvinte (23) A fost odata….

Azi e Miercuri 🙂  …. Miercuri ne intalnim la Carmen si facem „schimb” de imagini 🙂

Am gasit niste poze interesante si sunt sigura ca o sa va placa 🙂

Nu uitati obiceiul casei :ZAMBITI   🙂 ,ZAMBITI  🙂   si iar ZAMBITI   🙂  ….De ce am fi tristi…chiar asa 🙂 😉

Va doresc o zi plina de pace,bucurie si binecuvantare 🙂

 

Nu te-ngrijora!versuri Mariana Mihai

De s-au stârnit furtuni pe marea vieții tale
Și furioase valuri stau gata să te-nnece…
Nu te lăsa deloc cuprins de-ngrijorare,
Ci, roagă-te-n credință până furtuna trece.

Când inima te doare și nimeni nu-nțelege,
Iar cei de lângă tine își văd de ale lor…
Genunchii tăi și fruntea, în rugă să se plece,
În Tatăl tău din ceruri, rămâi încrezător.

Să nu uiți niciodată, că Cerul e Iubire,
Că dincolo de nori…e Țara stelelor,
Necazul de te-ndoaie sub crunta-i nimicire,
Te-nnalță fără teamă…nu te opri din zbor!

Mariana Mihai, 30 septembrie 2012

Te voi iubi mereu !-versuri minunate

Te voi iubi mereu (Love you forever)

                                      dupa Robert Munsch

O mama isi tinea nou-nascutul la piept si
incet il legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l tinea canta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

Copilul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pana a implinit doi ani,
si a inceput sa alerge prin toata casa.
Tragea de cartile din biblioteca. Tragea
toata mancarea din frigider si lua ceasul mamei
si-l arunca in toaleta. Citeodata mama isi spunea:
“Acest copil ma-nebuneste!”

Dar noaptea, cand copilul de doi ani era linistit,
mama deschidea usa camerei,
o strabatea taris,
se uita de la marginea patului;
si daca el era intr-adevar adormit il lua
in brate si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana canta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

Baietelul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. El a crescut pina cand a implinit noua ani.
Si niciodata nu vroia sa faca baie, si de cite ori
bunica ii vizita el vorbea urat. Cateodata
mama ar fi vrut sa-l vanda la gradina zoologica!

Dar noaptea, cand el dormea,
Mama deschidea incetisor usa camerei,
o strabatea taris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adevar adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat de noua ani
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana, canta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

Baiatul a crescut. El a crescut, si a crescut,
si a crescut. Si a crescut pana cand a ajuns un adolescent.
El avea prieteni ciudati si purta haine ciudate,
si asculta muzica ciudata.
Cateodata mama lui se simtea
ca intr-o gradina zoologica!

Dar noaptea, cand acest adolescent dormea,
mama deschidea usa camerei lui,
o strabatea taris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adeva adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat mare, minunat,
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana canta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

Adolescentul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pana a devenit un adult.
A parasit casa parinteasca si si-a luat o casa
in cealalta parte a orasului.

Dar cateodata, in noptile intunecate
mama se urca in masina ei si traversa orasul.
Daca toate luminile in casa fiului ei erau stinse,
ea deschidea geamul de la dormitorul lui,
il strabatea taris si se uita de la marginea patului.
Daca acel barbat mare, minunat, era intr-adevar adomit
ea-l lua in brate si-l legana inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana canta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

Ei bine, acea mama a imbatranit.
Si a imbatranit, si a imbatranit, si a imbatranit.
Intr-o zi si-a sunat fiul si i-a spus,
“Ar fi bine sa vii sa ma vezi
caci sunt foarte batrana si bolnava.”
Cand el a ajuns la usa ea a incercat sa cante
cantecul. Ea a cantat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna …”
dar nu a putut sa-l termine
pentru ca era prea batrana si bolnava.

Fiul s-a indreptat spre mama lui.
A luat-o in brate si a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si i-a cantat acest cantec:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atat cat voi trai,
Mama mea vei fi.”

Cand fiul s-a intors acasa in acea noapte,
a stat nemiscat mult timp la capatul scarilor.
Apoi a mers in camera
unde fetita lui nou-nascuta dormea.
A ridicat-o in brate si foarte incet a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si in timp ce-o legana a cantat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna
Atat cat voi trai,
Copilul meu vei fi.”

E toamna…

E toamna…
Ganduri coboara…
Deschid fereastra
Privesc tabloul naturii
Minunat,maret,uimitor
Culori,umbre,culori
Ganduri de pace coboara
E toamna…
E rece dar in suflet e cald
Pare un tablou trist ,
melancolic si prea linistit
Dar dincolo de el se iveste o lumina
O lumina calda din tara de dor
Patrunde prin fereastra intredeschisa
E soapta toamnei…
TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA…

Angela I.E. 08.10.2012

Domnul mi Se arată de departe:

Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!Ier.31:3

Ascundeti gandul….

Ascundeti gandul
De lumea cea rea
De ochii haini
De inima rece…

Gandul tau curat
Nu -l lasa intinat
E gandul tau
Gand de vis,din paradis

Ascundeti gandul
De strainul din poarta
De soapta fugara
De mana intinsa…

E gandul tau frumos
Purtat pe aripi de vis
Un dar ceresc
Un crin intre spini…

27.09.2012
Angela Insula Ekklesia

Poezii minunate de Mariana Mihai(versuri si video)

Știai

că florile sunt mai parfumate
doar pentru ca tu
mi le-ai dăruit?

că zâmbetul
e mai curat și mai dulce,
doar pentru că tu

l-ai stârnit pe chipul meu?

că viața e mai frumoasă
doar pentru că tu
faci parte din ea?

știai că
pe toate acestea…
florile,
zâmbetul
și viața,
le prețuiesc nespus?

acum știi!

Urare

In lumea asta de durere
Sa-ti prefaci lacrimile-n stele!

Sa scalzi in ele tot durutul,
Sa-ti scoti din inima pamantul.

Sa lasi tot raul de sub soare
Sa se topeasca-n topitoare.

Sa cauti dreptul drumului
…Si nu la fata omului.

Sa-mparti iubirea-n bucatele,
S-o strangi in pulbere de stele.

Sa-L rogi pe Bunul Dumnezeu
Sa-ti lumineze drumul tau.

Sa poti sa fii si tu lumina,
Sa fii o floare in gradina.

Sa stii ca Cerului ii pasa,
Cu dragoste te-astepta-acasa!

Mariana Mihai,8 iunie 2012

Vis de Cer

Într-o seară am visat
Că-n al Cerului palat,
Vor ajunge doar acei
Ce-au iubit uitând de ei.

Cei ce n-au privit de sus
Și-n credință s-au supus

Și cu inima miloasă
Au primit orfanu-n casă.

Au dat apă, au dat pâine…
N-au zis…Du-te!Vino, mâine!
Iar în casa cea de jale
Au pășit cu-ndurerare.

Și-ntr-o clipă de tăcere
Am aflat că nu-i plăcere,
Să se afle-n Cerul sfânt…
Niciun om de pe pământ,

Care nici n-a vrut s-audă,
Nici de rugă, nici de trudă.
C-ar fi pentru el un chin
Să trăiască doar Amin!

Trezită din visul meu,
L-am rugat pe Dumnezeu
Să ne-ntoarcă inima
Spre Impărăția Sa!

Că-n al Cerului palat …
De-aici nu-i nimic de luat.
Doar o inimă curată
Și-o iubire fără pată.

Mariana Mihai, septembrie 2012

Cu Tine!

Când pașii grei, durut ma poartă
Pe drum cu spini și mărăcini…
Privesc spre fruntea-nsângerată
Și Te aud ce-adânc suspini.

Când cred că nu mai am putere
Și mi se stinge-a mea voință…
Tu mă ridici până la stele
Și-mi spui că totu-i cu putință.

Dacă iubirea-n piept îmi seacă
Și bunătatea îmi dispare…
Eu simt cum dinspre Tine pleacă,
Belșug de binecuvântare.

Cu Tine, viața are sens…
Cu Tine, Doamne, zi de zi
Îmi port durerea-n univers
Și mă agăț de veșnicii!

(Mariana Mihai, 11 mai 2012)




„Fiica mea …unde ai plecat ?

Am   plecat sa inteleg lumea in care
traiesc …..

este atat de frumoasa!

plina de mari si oceane, paduri si
campii pline cu flori. Vreau sa
ascult pasarile cum canta, sa vad
caprioarele cum alearga, sa beau
apa din izvoare cristaline, sa fiu
libera si independenta…

-Iubita
Mea, aici le ai pe toate acestea,
zidite de Mine cu truda si
dragoste pentru tine…

Lumea pe
care tu o vezi acum atat de
frumoasa si atragatoare , este
falsa…

Izvoarele ei sunt otravite,
cararile ei sunt alunecoase pana si
soarele ei se va stinge intr-o zi.

Deschide ochii…..priveste Soarele
Dreptatii din gradina noastra,
priveste izvorul Duhului Sfant,
priveste lumina cararii lustruite de
rugaciuni……

priveste-Ma​ pe Mine
cand iti vorbesc cu lacrimi de pe
cruce…

ce te opreste sa
intelegi??? ca nu poti pipai si
atinge acum aceste bogatii!!??
sau pentru ca nu Ma vezi acum
cand iti vorbesc ??

Priveste la toti
cei ce au vazut, ce mult li s-a
cerut !!…Eu vreau sa te scutesc de
aceste suferinte! pe brate sa te
duc in tara minunata, Ierusalimul
ceresc ….

Vino!

nu-ti fie frica sa
crezi, fara sa vezi!”

Ps.

Cautand rostul vietii m-am oprit la fantana intelepciunii Biblia si mi-am racorit sufletul si am strans sperantele in piept ASTEPTAND UN NOU RASARIT!!!! Angela I.E.

Spre ce-ti indrepti privirea? Care e nadejdea ta?

Draga Ilie,

Cred ca si tu ai trecut in viata prin momente in care ti-ai pus intrebarea:

„Care este locul meu?”

Fie ca e vorba de un loc fizic, spiritual sau social, cred ca Dumnezeu e cel care a pus in noi o

busola cereasca, o nevoie de orientare spre CEVA. Dar necunoscutul, sau orice suferinta posibila,

ne inspaimanta.

Spre ce-ti indrepti privirea? Care e nadejdea ta?

Uneori, imi place sa privesc viata din perspectiva celor care sufera. Nu e o placere sadica – e realitatea,

pe care trebuie si vreau sa o privesc in fata, o realitate surprinsa foarte bine prin versurile unui poet:

„…Ce-i regele? Hmm…Un vreasc

Odata cu popoarele strivite in teasc.

Ce-i coroana? O vestejire

Cand nu mai e apa si paine

Pentru cei dusi in robie […]

Ce-i omul? Un ciorchine de dureri

Ce nu-si gaseste pacea pe lume nicaieri.

Ce-i cerul? Ceva ce-i prea departe

Cand imprejur e-atata sange si-atata moarte…”

Insa suferinta nu e doar lirica…O vad in viata unor oameni care il cunosc pe Dumnezeu

si se tem de El, care se straduiesc sa traiasca frumos inaintea Lui.

Ilie, care e durerea ta?

Ai trait si tu, ca acesti oameni…

…durerea unor parinti care si-au pierdut copilul inainte de a se naste?

…prigoana pe care o sufera o tanara din partea familiei ei pentru credinta in Dumnezeu?

…suferinta provocata de gandul ca fratele, sau varul, sau matusa, sau tatal, sau prietena nu-L cunoaste

pe Dumnezeu?

…singuratatea unei tinere evlavioase care la aproape 30 de ani inca isi asteapta partenerul de viata?

…dorul aprins si mocnind tainic in inima unui fiu/ unei fiice care tanjeste dupa practicarea coltului de rai

– asa frumos descris in Biblie – in familia sa?

…durerea unui parinte credincios care-si vede copiii parasindu-L pe Hristos si fugind in lumea pacatoasa?

…strigatul disperat de mijlocire pentru adunare in care te-ai nascut si ai crescut, dar care acum e pe moarte?

Nu stiu care e durerea inimii tale, Ilie.

Poate ca nimeni nu o stie – doar tu si Dumnezeu.

Dar ce faci tu aici, in durerea ta?In durerea ta, tu poti alege pustiul, noaptea, o pestera in care sa te ascunzi.

O sa alegi probabil sa fii singur, cu durerea ta.

Insa, in indurarea Lui, Dumnezeu alege singuratatea ta, la care tu nu vrei sa-L faci partas. In indurarea Lui, El alege chiar atitudinea ta de respingere fata de El…de dragul tau.

Pentru ca te iubeste.

O, Doamne, invata-ma sa incetez sa mai gandesc asa cum e firesc.

Invata-mi mintea sa gandeasca ceresc.

Ce faci tu aici, Ilie?

Care ti-e pozitia…fata de suferinta ta?

Nu cumva ti s-a stricat busola?

Prietene, ori te inchini suferintei tale, ori te inchini lui Dumnezeu, care e deasupra ei.

Poti sa te temi de Izabela, o vorbareata-goala, sau de Cel care te hraneste in pustiu, care raspunde

„bland si linistit” unei inimi distruse de durere.

Tu alegi. Insa, in incheiere, as vrea insa sa-mi amintesc mie

si sa-ti amintesc si tie doua lucruri:

1. Nu esti singurul care sufera.

2. Nu esti singur in suferinta ta.

…Cu tine mai sunt inca vreo 7000…

+ Dumnezeu.

 

    O scrisoare de  la Angelica,o cititoare fidela a blog-ului Insula Ekklesia si o prietena deosebita 🙂

Meditatia zilei (02.07.2012 )Ramanerea in ascultare aduce multa binecuvantare

Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.

Maleahi 3.17

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu.

 Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale Domnului Isus?

Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui „în ziua aceea”, dacă El „azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor.

Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei.

Ia gândeşte-te, suflete al meu:

 Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său?

Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei?

 Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: „Ei sunt ai Mei”, ci şi „Ei vor fi ai Mei”.

El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

                     de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

„până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc. Isaia 46:4

Gandul zilei

„Ceea ce ramane in urma ta nu e ceea ce afisezi in fata oamenilor ci ceea ce scrii in inimile lor!

 Un zambet  :)…un compliment…o mangaiere…o imbratisare… daruite din suflet pot atinge un alt suflet!”

Biruitorii- Versuri scrise şi recitate de Greta Andreica(video)

https://www.youtube.com/watch?v=r5vV9miXSb4