Cred ca ma apuc iar de scris caci aici in lumea scrisului ma simt cel mai bine 🙂
Cel mai greu examen al meu a fost si inca este sa ma abtin sa raspund provocarilor.
Cand crezi ca totul e bine si frumos se iveste o situatie cu tot felul de afirmatii ca ma mir si eu de unde le scoate…Unii ce e drept au mintea „bogata” si scot tot felul de povesti despre altii caci nu stiu daca macar ei le cred.
In ianuarie a fost o intalnire superba chiar de 15 ianuarie 2015 si am sarbatorit impreuna Ziua culturii nationale si totodata si 165 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu.
Defapt intalnirea noastra a avut ca scop principal intalnirea profesorilor cu viitorii cursanti. Desi aceasta intalnire a fost un motiv de bucurie totusi nu toti s-au bucurat si oare de ce…
Simplu, pentru ca unii care au fost voluntari cica s-au simtit folositi. Oare de la cine vin simturile si cum le putem stapanii si identifica?!
Eu ori cate ori am facut voluntariat ma simt si m-am simtit intotdeauna foarte bine 🙂
Am incercat prin toate metodele sa explic ca intr-o echipa toti lucram, ne ajutam dar asta nu inseamna ca ne folosim unii de altii.
Pai daca toti ar gandii asa nimeni nu ar mai ajuta si nu ar mai face nimic.Trist sa dai peste o asa gandire…ca sa nu zic minte bolnava…
Imi pare rau ca mi-am pierdut energia si am vorbit unor minti inguste si unor inimi inchise .Cred ca daca ma rugam mai bine faceam decat sa raspund provocarilor…
Nici nu sti uneori cum e mai bine, sa ii lasi asa sau sa le explici frumos caci sunt unii frustati si suparaciosi de nu ii mai urnesti din loc…Mie mila de ei dar nici nu pot sa ii ajutam caci daca ei se vad perfecti si arata cu degetul catre altii e clar ca ei nu isi vad starea si atunci se pune intrebarea cum poti sa ii ajuti pe astfel de oameni…
Am mai patit si anul trecut si cred ca de aceea se tot repeta examenul pana il iau cu brio 🙂
Anul trecut a fost mai rau. A plouat cu mii de acuzatii false si in loc sa tac ma tot aparam si astfel scapam dintr-o polemica si intram in alta.
Acest exament l-am cazut si a trebuit sa suport toate consecintele negative.
Ieri, primesc un mesaj surpriza si ma opresc si imi zic : Inca un examen ?
Imi venea vrute si nevrute sa ii zic dar mi-am adus aminte ca ” robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare ” 2 Timotei :24
si daca incep sa ii explic ca nu e asa o sa intru in polemica si cine stie unde mai ajungem.
Tacerea e de aur scriam eu in carte acum trebuie sa si demonstrez 🙂
Cum sa ii explic acelei persoane ca nu are dreptate ca oricum nu va intelege sau va intelege ce ii convine.
Eu cred cu tarie ca cel vinovat are gura mai mare iar cel nevinovat tace si se roaga, rabda si sufera, iubeste si iarta…
Exista si un proverb minunat ” Cel mai slab se razbuna! Cel mai puternic iarta! Cel mai inteligent ignora! „
Cred ca exista un Dumnezeu care e mai presus de intelegerea noastra si vede tot si la vremea potrivita ne face dreptate si scoate adevarul la lumina.
Voi ce experinte ati avut ? Care a fost cel mai greu examen al vostru ?
Cu mult drag Angela Peschir 05.04.2015
Examene pentru viata asta sunt multe si la orice pas de cand te trezesti si pana iti pui la loc capul pe perina , parerea mea. Provocarea mea, sau examenul este simplu: sa fac fata zilei de azi in toate …nu is certaret dar nici tipul prea rabdator nu sunt deci sunt o persoana simpla si ” la locul ei ” dar asta nu inseamna cxa ma las calcat in picioare de altii pe motiv ca sunt asa , si apoi exista un timp pentru fiecare lucru ( Eclesiastul parca, nu ? 🙂 ) asa ca daca e de raspuns da, voi raspunde iar daca oponentul nu poate intelege sau nu vrea…no problema il dau ” pe mana lui Dumnezeu ” , adica ma rog pentru el si nu mai discut nimica cu incapatanatul sau incapatanata 🙂 . Un articol frumos, multumesc de postare si God bless ca tot e la moda !
Buna Dorin multumesc de gandurile tale 🙂
God bless you!
Te salut Angela. E un raspuns departe in timp, timpi pamanteni caci Dumnezeu nu are timp. Examenul acesta il am de dat si eu in fiecare zi. Il dau si eu si tu si altii pana cand ne vom invata lectia. Avem provocari la fiecare pas . Trebuie sa le recunoastem, sa le cunoastem si sa stapanim ego -ul din noi sa le raspunda. Cu alte cuvinte ego-ul din noi vrea sa iasa in fata de fiecare data, iar ca sufletul nostru sa fie impacat trebuie sa invatam in fiecare zi sa convietuim cu el. Cum putem sa facem asta ? Invatand sa-l recunoastem cand apare si sa-l imblanzim in favoarea noastra. Nu e usor . La inceput raspundem oricarei provocari, apoi descoperim o provocare, apoi doua. Ne vom trezi intr-o zi ca vom recunoaste enorm de multe provocari si treptat invatam cum sa le folosim in sensul bun in favoarea noastra, in favoarea celor din jurul nostru.
Iar daca a trebuit sa vorbesti unor minti inguste si pline de ego este pentru ca aceasta a fost lectia ta din acel moment , ei au fost provocarea ta, acela a fost examenul tau. Iar daca nu ai trecut un examen nu inseamna ca nu poti invata sa-l iei data viitoare. Iar daca ai trecut un examen nu inseamna automat ca le vei trece si pe cele viitoare. Numai bine si zile frumoase .
Multumesc Amalia pentru gandurile tale bune si frumoase.Te mai astept 🙂 Iti doresc multa binecuvantare si multa sanatate.