Dragii mei
am citit azi dimineata un articol de la un prieten bun si cum era vorba de vise mi-am zis acesta e pentru mine 🙂 …
Subiectul principal era
daca ai un vis crede in el si vei gasii persoana potrivita sa te ajute :)…
Ce sa zis eu ,cum am mai multe vise si multe esuate rau de tot 🙁 mi-am dat seama ca totusi mai am speranta si mi-am facut un mic calcul 🙂
adica daca pentru un vis e nevoie de o persoana atunci pentru mai multe vise e nevoie de mai multe persoane 🙂 sau poate voi intalnii chiar persoana potrivita prin care visele mele vor devenii realitate 🙂
…
Nu pot sa imi fac vreun plan si sa nu zic
DOAMNE VOIA TA SA SE FACE IN VIATA MEA
caci vor fi si vise care nu se vor implinii pentru simplu fapt ca nu trebuie sa ni se implineasca caci nu avem nevoie de ele sau daca s-ar implinii ne-ar distruge ….
Daca un sarac care devine bogat se pierde de Domnul si apoi regreta ca mai bine ramanea sarac cu Domnul decat bogat si fara binecuvantarea Lui …..
Luati-va o portie de respiratie, una de credinta si una de rabdare ca sa cititi acest articol pe indelete si aveti mare grija sa nu va scape veun amanunt 🙂
” Se întâmplă uneori în viaţă ca firul roşu să se întrerupă şi să nu ştii cum să continui, cum să îl reînnozi ca viaţa să îşi continue cursul ei „firesc”.
Cred că majoritatea dintre noi am trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o astfel de experienţă. Şi fie am reuşit cu forţele proprii să depăşim situaţia, fie ne-a ajutat familia, rudele, prietenii.
Dar ce părere aveţi de o persoană absolut necunoscută, pe care o vezi pentru prima dată în viaţă?
Căreia îi spui doar problema ta, nevoia ta, visul tău şi e dispusă să îţi întindă o mână? Pare un scenariu de telenovelă, acolo unde totul e posibil, sau din Rai, acolo unde toţi sunt buni cu toată lumea.
Dar slavă Domnului că acest Rai există şi pe pământ, adică există şi aici oameni care, prin exemplul lor, ne învaţă ce e bunătatea, dăruirea, ajutorarea celorlalţi, ce înseamnă să fii deschis spre nevoile celuilalt şi nu centrat pe tine, pe nevoile tale.
Mi s-a întâmplat şi mie să caut un om, un om dispus în primul rând să mă asculte şi apoi să creadă în mine, în proiectul meu şi în capacitatea mea de a dezvolta acest proiect.
Povestea mea a început acum 11 ani când, datorită unor întâmplări deloc plăcute, am hotărât să renunţ la învăţământ. Nu aveam nici o alternativă, nu ştiam ce voi face pe mai departe, nu ştiam de unde să încep, încotro să mă îndrept, nu ştiam decât că nu mai doresc să lucrez în învăţământ. Şi, cum orice minune durează 3 zile, după ce mi-a trecut supărarea, au început întrebările: bine, dar eu ce fac mai departe? Cu ce o să îmi câştig existenţa? Eu altceva nu ştiu să fac decât să predau.
Pentru asta m-am pregătit, pentru asta am învăţat.
Privindu-mi CV-ul nu aveam prea mari şanse să mă angajez într-un post bine plătit.
Dar nu m-am lăsat descurajată de asta.
Dorinţa de a schimba ceva în viața mea era aprinsă în inima mea, iar în învățământ nu mai vroiam să mă întorc niciodată.
OK, şi atunci ce e de făcut? Nu ştiu ce faceţi voi când vă căutaţi un loc de muncă.
Poate căutaţi în ziarul Piaţa, poate vă depuneţi CV-ul la mai multe companii, poate vorbiţi cu părinţii, rudele, prietenii să vă ajute etc. Eu nu am făcut nimic din toate acestea.
Eu nu am depus nici un CV (v-am spus că nu arăta prea bine), nici nu am aşteptat să îmi plâng de milă.
Doar eu am fost cea care a renunţat, cu toate că mă puteam râzgândi oricând căci nu îmi depusesem încă demisia. Dar nu, hotărârea era luată orice ar fi. Şi ghiciţi ce am făcut? Am luat cartea Pagini Aurii!
Vă vine să credeţi? Să îţi cauţi un loc de muncă în Pagini Aurii! De fapt eu căutam o idee, o firmă care să îmi “descopere” ce pot eu să fac cu ceea ce ştiu, cu pregătirea mea de atunci. Şi am luat domeniile pe rând, de la A. Şi nu am găsit nimic interesant până la E. Dar când am citit edituri mi s-a aprins beculeţul. Am ştiut că e exact ceea ce căutam. Să lucrez într-o editură. Dar ce să fac acolo? Redactor? Nu aveam Facultatea de Litere sau Jurnalism. Să redactez? Nu ştiam PC decât noţiuni de bază. Să fac design? Nu cunoşteam nici un program de design.
Începuse lupta în mintea mea: dorinţa de a lucra într-o editură, pe de o parte, şi inamicul care îmi spunea că nu ştiu să fac nimic, pe de alta. Dar dorinţa de a nu mă mai întoarce în învăţământ era mult mai mare şi a învins. Mi-am adus aminte că în şcoala unde predasem mă ocupasem de un proiect. Mi-am zis atunci că aş putea să dezvolt acest proiect la scară naţională.
Aşadar ideea era să realizez teoretic acest proiect cu care să mă prezint la edituri, să le arăt ce am de gând, care e ideea mea şi ce vreau să fac. Zis şi făcut.
Am realizat un proiect dar deloc bine pus la punct sau profesionist. (Acum îmi vine să râd când mă gândesc cu ce m-am prezentat. Dar pe atunci nu mă interesa acest aspect sau nu consideram că e foarte important. Mă anima doar dorinţa de a lucra la o editură pentru a-mi dezvolta proiectul care era visul meu.
Dintr-o dată viaţa mea a luat o nouă culoare. Ştiam că e ceea ce doresc să fac. Ştiam că s-a încheiat o etapă din viaţa mea şi că trebuie să încep o alta.) Acum trebuia să mă prezint la edituri cu el. Dar la care? Nu ştiam nici măcar unde sunt editurile în oraşul meu sau care e mai „tare”, ce să mai zic să am o cunoştinţă care să mă recomande sau să îmi pună o pilă, cum se obişnuieşte…”
Da ,dacă ne lăsăm călăuziti de Dumnezeu el scoate un ,,,o ,,,străin pentru noi ca să-si realizeze planul ,dar trebuie să avem grijă ,noi vrem să mergem să rezolvăm noi si dacă nu reusim ne supărăm pe Domnul dacă reusim ne batem pe piept ce am facut noi
Dar ce avem noi si să nu fie de la El ??Slăvit să-i fie numele Amin
BUNA in speranta ca ma puteti ajuta vin si eu cu o mica povestioara. Sunt din Brasov am doi copii fata de 14 ani si baiat de 12 ani, sunt divortat din 2004, de la divort fetita care avea pe atuni 8 ani a ramas cu mine iar baietelul care avea doar 6 ani cu maicasa, dupa divort nu am fost lasat sa-mi mai vad baiatul, atunci am luat masurile necesare de a-mi cere drepturile si mam adresat instantei de judecata pentru un program de vizitare a minorului pe care lam si castigat, dar fosta sotie a plecat prin Japonia respectiv Italia unde e si acum, si la lasat pe baiat in grija fostei soacre care de cate ori dorea dansa numi dadea baiatul la programul stabilit de instanta de judecata, deoarece am tot intampinat dea lungul anilor probleme sa-mi vad baiatul si copii sa se vada intre ei am recurs inca o data la instanta de judecata unde mi-am cerut dreptul de reincredintare minor din februarie 2010 am chemato in judecata pe fosta sotie la care sa prezentat de 2 ori dupa care a fugit cu baiatul nostru in Italia fara consintamantul meu, unde traieste cu un arab. Procesul a decurs in continuare sa judecat in lipsa ei in februarie 2012 am castigat procesul de reincredintare ca ambi copii sa stea cu mine. Problema este ca trebui sa-mi aduc baiatul acasa din Italia, dar trebuie sa mai fac un mic proces in Italia care sa se puna in aplicare ordinul judecatoresc emis de judecatoria brasov, care este cam costisitor 3000 de euro ma costa avocatul international cu tot cu taxe. De aceea vin la dumneavoastra daca se poate sa facem acest anunt publicat in reteaua Crestin 3D, poate ma poate ajuta si pe mine cineva cu ceva sfaturi de vreun sait in care se pot face donati sau poate gasim oameni cu dara de mana si cu credinta care poate sa ma ajute fiecare cum poate si cu cat o sa poata pot fi contactat telefonic 0721740191 sau mail (valentinlevente@yahoo.com) pot demonstra cu acte tot ce am scris mai sus. Va multumesc anticipat in speranta ca-mi veti dati curs cereri mele. A nu se intelege gresit eu sunt divortat din 2004 eu am cerut sa fiu ajutat sami intregesc familia adica eu si cei doi copii, nu poti sta cu o femeie care iubeste mai multe persoane, am dovada infidealitati ei, fapt care eu eram la servici si fosta sotie era in poarta cu amantul la care fetita mea pe atunci de 3 ani a trecut pe langa ea si mi-a lovito masina.Dupa divort de cand am ramas cu fetita mea iar in anul 2008 am fost luat de acasa cu catusele de politie pe motivul ca mi-as fi violat fetita de doar 9 anisori fapt care dovedeste si certificatul medico legal ca fetita mea este virgina, atunci ma intreb eu oare ce fel de mama face asemenea lucru desi expune fetita la asemenea lucru josnic la care nu ia fost indeajuns certificatul medico legal a mai duso inca o data la medic oare acel copil nu surera vazand ce face propria mama, oare se poate numi mama sunt lucruri pe care eu le pot dovedi prin acte originale se poate face si cercetari ca nu ma deranjeaza as fi chiar incantat. Mi sa cerut sa zic din ce biserica fac parte da sunt CRESTIN_ORTODOX si sunt cu frica de DUMNEZEU. Multumesc DOMNULUI ca mi-a dat puterea de a merge mai departe si cu speranta in suflet ca intro zi voi fi cu cei doi copii impreuna. DOAMNE AJUTA
[…] a…munteanuaurel on 11 Month Old Twins Dancing to …hajdar levente valen… on Dacă ai un vis, crede în el şi…MIA on Dacă ai un vis, crede în el şi…Miercurea fara cuvin… on “Fiica mea […]