Scrisoare catre prietenul meu „2014”

lumina,speranta    Dragul meu prieten „2014” imi pare rau ca ma despart de tine dar crede-ma ca e spre binele tau si-al meu.

Acum am un prieten nou „2015” care ma ajuta sa vad viata diferit cu alti ochi si sa merg din bine spre mai  bine.

Poate te intrebi de ce te paresc si  mi-am ales alt prieten si poate e normal sa ma intrebi asta dar pana cand nu ma despart definitiv de tine nu am pace.
Tu imi iei toata pacea si ma ti pe loc, esti prieten cu trecutul si cu batut pasul pe loc.
Prietenul meu nou e diferit de tine si crede in Dumnezeu ca sursa de putere, fericire, mantuire si binecuvantare.
As vrea sa iti amintesc ca pe langa trecutul care ma trage inapoi sunt si traditiile pe care eu acum le vad diferit intr-o noua lumina.

Acum totul mi se pare atat de simplu si concret, adica daca un lucru nu sta scris in Biblie e pentru mine un semn clar ca este traditie facuta de oameni penru ai tine robi si nu purul Adevar.
Cu cat citesc mai mult din Biblie cu atat inteleg mai multe lucruri, nu strict legate de Dumnezeu ci lucruri reale legate de viata de zi cu zi.
De exemplu am citit in Biblie ca este pacat sa chemi mortii sa te inchini lor chiar daca acestia au fost persoane dragi de pe pamanat totusi sa nu uitam vii cu vii si mortii cu mortii.
As vrea sa redau niste citate din Catechismul Bisericii Catolice, nr. 2116 unde se adevereste ca singura inchinare o datoram lui Dumnezeu, creatorul nostru :
„Dar ce este cu toate interdicţiile Vechiului Testament în privinţa încercărilor de contactare a celor care au murit ? „Dacă vi se zice însă: ‘Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc’, răspundeţi: ‘Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?’” (Isaia 8,19). Aşa şi este. Iar Biserica oricum interzice toate formele de divinaţie, recurgerea la Satana sau la demoni, chemarea morţilor şi orice alte practici despre care se presupune că ar „dezvălui” viitorul: consultarea horoscoapelor, astrologia, chiromanţia (cititul în palmă), cititul în cărţi de ghicit, în zaruri, fenomenele de clarvedere şi mediumnitatea – tot ceea ce are în subsidiar dorinţa de stăpânire a timpului, a istoriei şi în ultimă analiză a altor fiinţe umane, precum şi intenţia de a recurge la puteri oculte. Toate acestea contravin sentimentului de onoare, respect şi teamă plină de iubire pe care le datorăm numai lui Dumnezeu”

Asadar sa nu imi uit ideea cand am citit despre oameni care se roaga la morti nu am inteles versetul pana cand nu am intalnit direct oameni care se roaga la cei plecati dintre ei si cred ca spiritul lor e cu ei.
Chiar vedeta Andreea Marin declara odata ca simte spiritul mamei ei ca e cu ea.Nu as vrea sa ne amagim singuri dar aceste afirmatii sunt chiar periculoase.
De la ea cu atata scoala si cercetare nu ma asteptam la o asa deviere din Biblie cand ea se da credincioasa.
Nu as vrea sa dezvolt acest subiect si nici sa o condamn pe dansa care o credinta limitata de viata luxoasa in care traieste.
A fi credincios nu trebuie sa fi neaparat sarac ci ajunge sa ai o inima buna si multa smerenie caci celor smeriti li se da har…

Luxul cu credinta nu au nimic in comun.Dumenzeu nu e impotriva sa ai tot ce iti trebuie dar tot ce ai in plus sa imparti cu cel care nu are si asta nu trebuie sa o faci public, caci darnicia nu se trambiteaza…

Ar fi multe de zis dar poate cu o alta ocazie…
Acum scumpul meu prieten 2014 vreau sa iti spun ca ma simt liber, eliberat de trecut, plin de pace si speranta, optimist si increzator in viitor.
Bunul meu prieten „2015 ” este un prieten de nadejde, un cadou special venit de sus sa imi redea bucuria si pacea, iubirea si speranta.
Voi ramane cu prietenul meu nou un an de zile urmand ca la anul sa fac un salt mare catre 2016 dar nu inainte de a ma ruga :
„„Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”
Iacov 4:15

Primii pasi pe care i-am facut cu prietenul meu „2015” m-au pus serios pe ganduri si mi-am dat seama ca este foarte important sa am incredere in mine si binenteles in Dumnezeu.
Este asa de minunat si de benefic sa ai incredere in tine.Poti obtine aceasta incredere prin izgonirea fricii, a deznadejdiilor, a uitarii trecutului.
Ca sa faci pasi puternici si siguri citeste Biblia Cuvantul lui Dumnezeu de unde vei primii multa intelepciune, lumina si calauzire in toate.
Roaga-te si increde-te in Cel ce ti-a dat viata si vei vedea schimbari minunate in viata ta.
Tu poti sa faci multe, poti sa realizezi lucruri marete si minunate caci puterea lui Dumnezeu e cu tine si cu El totul e posibil si imposibilul devine posibil.

Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu” (Luca 18, 18-27)
Tot ce ti-ai propus vei realiza daca perseverezi zi de zi, daca te rogi constant si cu credinta si daca nu te mai uiti inapoi spre trecut.
Esti binecuvantat de Tatal Luminii de aceea ridica capul sus, deschide ochii si vei vedea lucruri noi si minunate.
Ai incredere in tine, orienteaza-te spre ceva nou, nu renunta la vise si planuri caci fiecare lucru de sub soare isi are ceasul lui ( citeste Eclesiatul cap. 3 )
Iti doresc succes si putere de rugaciune pe aripile credintei.
Angela Peschir

„Cuvinte de aur pentru suflete de aur”

carti,imagini citate

Dormi linistit ca nu are nimeni nimic cu tine

9-de-df6f436212bca0d562bbcc76f8a61c2bDragi prieteni imi era dor sa va scriu sa ne intalnim online sa ne rugam unii pentru altii, sa nu stam nepasatori la problemele si dorintele noastre.
Eu doar o dorinta am sa il lamuresc pe domnul Tudor, Petru, etc ca nu stie nimeni cum il cheama ca isi schimba numele ca vremea si se ascunde din motive numai de el intelese…
Nu stiu cine ia bagat in cap ca eu am facut si postat ceva poza cu el.

Eu nu fac asa ceva si nici nu am timp de glume proaste.
Tare as vrea sa ca acest domn sa nu il numesc altfel 🙂 sa aibe cateva minute de sinceritate si sa inteleaga adevarul.Am multe adrese de email deci nu sunt de negasit 🙂
Nu stiu de ce fuge de conversatie caci mie imi place sa lamuresc fiecare lucru.Cand sunt vinovata recunosc si repede ma intrept si cand nu sunt vinovata dorm linistita ca nu am facut rau la nimeni.
Exista o vorba

Ce faci ? si raspunsul e „Bine la toti si rau la nimeni ”
Asa cred ca ar trebuii sa facem fiecare si chiar daca mai gresim ca nimeni nu e perfect sa ne intreptam repede greselile si sa mergem inainte.
Este asa de scurt timpul cat vom fi pe pamant ca nu se merita sa ne facem rau unii altora.

Cu totii ducem jugul suferintei pas cu pas, an dupa an…
Nu exista om de pe pamant care sa nu aibe o durere, o amaraciune, o suferinta.
Este adevarat ca unii au incercari mai mari, altii mai mici dupa cum e hotarat de Cel care vede si cunoaste toate lucrurile.
Ceea ce ne da mangaiere si tarie e ca nimic nu e la voia intamplarii ci toate sunt sub atotstiinta lui Dumnezeu si El ne cantareste cat putem duce.
Noua ni se pare ca e prea grea povara, ca e prea greu sa asteptam sa se pocaiasca sotul sau sotia, si vrem toate de pe azi pe maine.
La Dumenzeu nu merge asa caci El stie mai bine si la El o zi e ca 1000 si 1000 ca o zi dar la noi si cateva clipe ni se par sute de ani si ele defapt sunt lasate acolo cu un scop bine definit.
Nu e usor sa nu murmuri cand totul se prabuseste, cand fratii te dau la o parte, cand cel care trebuia sa iti intinda mana iti intoarece spatete, cand celui care i-ai facut bine te vorbeste de rau, dar tacand si rugandu-ne in inima noastra vom vedea cum Dumnezeu nu ne va lasa caci este scris ca nu vom fi dati de rusine si ca
„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume ” 1 Ioan 4
E dureros sa ne comportam ca unii care nu il cunosc pe Dumenzeu si puterea Lui mare.
Sa nu cadem in descurajare ci sa ne pregatim ca Cel ce vine va venii si nu va zabovi si ferice va fi de cine il asteapta.
Sa strangem randurile in unitate, dragoste, cainta si bunatate.

Pe curand  🙂

Meditatia zilei-Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu

 

miel«El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura.» Faptele Apostolilor 8:32

Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru că în acest fel S-a descoperit şi a fost cunoscut de lume.

Mielul este simbolul purităţii şi al nevinovăţiei.

Domnul Isus a fost Om în toate privinţele: «ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat» (Evrei 4,15).

A fost într-adevăr o fiinţă umană în carne şi oase, ca noi toţi de altfel şi recunoaştem adevărul acesta în dezvăluirea umanităţii Sale:

El a plâns, I-a fost foame, I-a fost sete, I-a fost teamă, a obosit, a fost ispitit de Satan – dar nu a păcătuit niciodată!

De aceea este numit Mielul sfânt al lui Dumnezeu.

Pentru că Domnul Isus a trăit în sfinţenie, sângele Său — şi numai al Său — ne curăţă de absolut toate păcatele.

El a ales să fie Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să putem păşi pe calea Sa.

El a venit din ceruri cu scopul clar de a fi sacrificat pentru păcatele noastre: «… vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12).

Nu a fost disperat din cauza execuţiei Sale groaznice, ci a spus cu hotărâre sfântă:

«Dar tocmai pentru aceasta am venit pană la ceasul acesta!» (loan 12,27).

Şi-a dat viaţa de bunăvoie şi prin aceasta ne-a descoperit nouă tuturor natura Sa de Miel, predestinat sacrificiului suprem.

WIM MALGO

lion-of-judah-lamb-of-god

Daca te simti impovarat de pacate sau greutatile vietii vino azi la El, chiar acum si spune-I Lui in rugaciune tot ce te apasa si cheama sangele Lui sa te curateasca pe deplin ca sa fi un vas curat, placut inaintea lui Dumnezeu.

El iti iarta toate pacatele si iti ia toate poverile inoindu-ti viata.

/:Rănile Lui ne-au mântuit, braţul Său ne-a izbăvit
În El avem iertare, în El avem vindecare:/
/:Cheamă-l în sufletul tău, cheamă-L când îţi este greu
El e bun şi va veni, sufletu-ţi va izbăvi:/
Îţi va izbăvï ”

 


cer,pasari,libertate
Stanca,versete

Oare numai Biblia, cartea vietii poate schimba viata oamenilor ?

work-experience-importantDragi prieteni asa cum am spus la Radio Vocea Evangheliei nici o alta carte nu se ridica la nivelul Bibliei sau mai bine zis Biblia nu are termeni de comparatie.

Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu, nu e o  carte oarecare.

Când o citeşti, de fapt citeşti un mesaj din partea lui Dumnezeu Însuşi. Când îţi vorbeşte Biblia, îţi vorbeşte direct  Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor, Cel care ti-a dat viata.

Oricine primeşte mesajul Bibliei si il accepta pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor are viata vesnica.

„Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui” Ioan 20:31

„Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentruca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.”
2 Timotei 3:16-17

Toate promisiunile făcute de Dumnezeu s-au împlinit şi se vor împlini cu siguranţă.

“Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mmai veni in minte.” Isaia 65:17.

“Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.” 2 Petru 3:13.

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera.” Apocalipsa 21:1.
„Cuvântul Tău este adevărul” Ioan 17:17b
„Nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” Matei 5:18b

Biblia este o carte vie , speciala si minunata.

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri… judecă simţirile şi gândurile inimii.” Evrei 4:12

Biblia a schimbat, schimba si va mai schimba vietile multor (milione si milioane de )  oameni.
Nu se poate exprima în suficiente cuvinte cât de importantă este Biblia pentru vieţile noastre.

Ea aduce mangaiere si bucurie in necazuri, ea este un far in noapte si hrana  pentru sufletele noastre.
Asadar intrebarea mea era
Oare numai Biblia, cartea vietii poate schimba viata oamenilor ?
Cineva mi-a spus :

Angela, de ce ai scris ca,   cartea Cuvinte de aur pentru suflete de aur iti poate schimba viata caci numai Biblia poate schimba viata oamenilor…
Nu i-am dat nici un raspuns dar apoi m-am gandit caci Dumnezeu lucreaza in diversitate si viata unui om se poate schimba oricand si prin orice mijloc, caci nu exista o regula batuta in cuie.
Un gest al nostru, citirea unei brosuri, un film crestin, un mesaj, o carte, etc. pot fi metode ( cai ) prin care Dumnezeu vorbeste oamenilor.
Cand am primit cartea mea de la tipar m-am bucurat apoi cand am rasfoit-o si am gasit cateva greseli m-am descurajat dar Dumnezeu mi-a vorbit si m-a ridicat facandu-ma sa inteleg caci nimic nu e perfect si ca data viitoare va fi mai bine.
Faptul ca am scris o carte nu este un prilej de lauda („Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” 1 Cor 4:7 )
dar pentru mine este un prilej de bucurie.
Daca cineva invata ceva din ea, daca numai unei singure persoane aceasta carte e de folos atunci inima mea se bucura impreuna cu cerul intreg si multumeste Celui Preainalt pentru bunatatea Lui cea mare care se innoieste in fiecare zi.

 

“Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!” Plangerile lui Ieremia 3:22-23.

 

“Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti care n-au nevoie de pocainta.Luca 15:7

Asadar nu voi  mai fi descurajata caci deja primesc mesaje de la cei care au citit cartea si sunt uimita de metodele lui Dumnezeu de a lucra la inimile oamenilor.

Voi  face o pagina speciala unde fiecare sa fie liber sa isi scrie parerea despre carte. Chiar si criticile le voi primii cu bucurie caci sunt constienta de schimbarea de care am nevoie in fiecare zi.

Va multumesc din inima si va doresc multa binecuvantare, pace in familile voastre, multa sanatate si tot ce va doriti.

Doresti un exemplar din aceasta carte ? atunci fa click AICI .

1-ro-1a7ddd918e0315ce1d9dda792453cf31.jpgäü

 

Cuvinte de aur

femeie,carti,citeste,comanda

De 8 Martie in Atelierul de reparat oameni

pisicaIeri m-am gandit mult la bunatatea si indurarea lui Dumnezeu fata de fiecare dintre noi. Oamenii sunt gata sa te condamne pentru cea mai mica gresala dar Dumnezeu te iarta si te iubeste indiferent cat de mult ai gresit…
In fiecare zi bunatatea si dragostea lui Dumnezeu ne ocroteste minunat si este revarsata din belsug peste noi.Chiar si in Plangerile lui Ieremia 3:22-23 ne este amintit acest lucru :
“Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!”
Fiecare zi este o sansa pentru noi sa gustam din bunatatea lui Dumnezeu si sa reparam ce trebuie reparat in viata noastra.
Ieri am citit aici niste ganduri minunate si am sa vi le redau exact asa cum le-am gasit:
„Ce mă surprinde pe mine cel mai mult este că Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca Dumnezeul recuperării, Dumnezeul ridicării. Ce îmi place acest super Adevăr!

Biblia e plină de oameni care au eșuat, care au alunecat, care au căzut ………. însă majoritatea s-a și ridicat. Și tu poate ești unul dintre cei ce au eșuat. Toți oamenii cad, dar doar cei puternici se ridică! Cel mai grav lucru care ți se poate întîmpla nu este că ai căzut. Toți am căzut într-un fel sau altul! Căderile unora se știu, ale altora nu se știu. Asta este singura diferență. Cel mai grav lucru care ți se poate întîmpla este să nu te mai ridici, adică să nu vrei să te mai ridici. Să crezi că dacă ai căzut nu mai este șansă de ridicare.

Vrăjmașul îți va șopti că nu te mai poți ridica. Domnul îți spune că te poți ridica și poți merge mai departe!
Proverbe 24:16 „Cel neprihănit de 7 ori cade și se ridică”.

Observi? Ai înțeles? Ai înțeles corect oare? Cel neprihănit, da, cel neprihănit, adică cel ce aparține lui Dumnezeu, cade, și nu odată, ci de multiple ori, dar se și ridică.

Dacă ești neprihănit te ridici. Dacă nu ești neprihănit nu te mai ridici. Deci dacă ești, doar dacă ești neprihănit, te vei ridica! Sîngele lui Isus Hristos ne curățește de ori și ce păcat la timpul prezeeeeeent! Nu limita puterea Sîngelui vărsat! Orice ți-ar spune mintea sau biserica negativ, tu crede ce spune Domnul, nu ce spun alții! Ridică-te în Numele lui Isus și umblă! Ai acest mare drept!

Tu, care ai căzut ai acest mare drept! Folosește-l chiar acum! „Cocar D.

fericire

8 martie,Mariana Mihai

Carte gratis-Cum sa-l biruiesti pe satan-Cunoaste-ti vrajmasul de Zac Poonen

 

carte   În aceste zile, atacurile lui Satan sunt îndreptateîntr-un mod deosebit asupra tinerilor. Satan vrea cu tot dinadinsul să se asigure că tinerii de astăzi sunt plini de murdăria destrăbălării, a amărăciunii, a invidiei, a
ambiţiei egoiste şi a materialismului; iar dacă nu reuşeşte
să îi compromită în niciuna din aceste zone atunci face tot
posibilul ca ei să fie înşelaţi în zona mândrei, a autoîndreptăţirii şi a ipocriziei.
Noi nu ne putem permite să rămânem în necunoştinţă de cauză în privinţa nici uneia dintre uneltirile şi vicleşugurile lui Satan.
Acest vrăjmaş, Satan, a fost biruit la crucea Golgotei
de către Domnul nostru Isus. Acum, chemarea noastră este să considerăm valabilă această biruinţă asupra forţelor întunericului şi să o aplicăm în situaţii concrete,oriunde mergem.
Dacă eşti interesat de realizarea practică a acestei
biruinţe, în viaţa ta şi a altora, citeşte această carte.
Jos in partea dreapta in colt se poate marii pentru a se citii la dimensiunea ecranului.


biblia,ganduri
nadejde,speranta,binecuvantare

Am cautat iubirea de Costache Ioanid (versuri si video )

Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfînta
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncînta.
Si-am întîlnit durerea. Dar cerul nicaieri.

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamînt edenic de pace troienit,
sa spun odata clipei: “Ramîi, esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamîntul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic,
sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.

Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întîlnit în cale deodata un drumet.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara,
o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie întîmpinînd batjocuri,
lasînd sa-i rupa cîinii din haina cîte-un fald.
Urca pe colti de stînca. Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.

Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui.
Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima,
caci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strîns.
Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma,
cînd am privit prin zdrente cutremurat de plîns.

Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga
vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.

-Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osînda sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumetul. Si El mi-a spus în soapta:
-Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

-Dar tu, vorbi strainul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
-Eu… am soptit în sila, eu… cautam iubirea…
-Iubirea? … fu raspunsul strainului. Eu sunt…
Costache Ioanid – Am cautat iubirea

insulaekklesia

insula ekklesia,binecuvantari

Kahlil Gibran – Aripi frante-carte audio

Khalil Gibran Khalil Gibran

s-a născut în 1883 la Bsharri, Liban, într-o veche familie creștină.În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston.

Familia se instalează în cartierul Chinatown din Boston, unde Djubran urmează cursurile școlii comunale timp de 4 ani și unde l-a cunoscut pe fotograful Fred Holland Day care i-a dat lecții de desen și de pictură.
A început să studieze arta fotografică, literatura arabă, engleză și franceză urmând cursuri de specialitate în America și Liban.În 1898 se întoarce în Liban unde își perfecționează cunoștințele de limba arabă până în 1901. Este perioada în care începe să-și manifeste pasiunea pentru filosofie și pictură. Dealtfel, el și-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes.
În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză „Spiritele rebele”.

Este excomunicat din cadrul comunității creștine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană.

In cartea „Aripi frante” ca de altfel in toate scrierile sale Kahlil Gibran ne indeamna neincetat sa descopeim partea spirituala a vietii; mai presus de toate el ne aminteste, intr-un mod emotionant, ca omul este dator sa lupte in mod neobosit pentru demnitatea si libertatea sa, ca sufletul se imbolnaveste in lipsa frumusetii si a iubirii.
Aripi frante este un emotionant roman al unei iubiri imposibile.

Click pe link si auditie placuta Kahlil Gibran – Aripi frante
sau descarcati aici

1 Kahlil_Gibran-Aripi_frante-Capitolul_01.mp3 3143
2 Kahlil_Gibran-Aripi_frante-Capitolul_02.mp3 1975
3 Kahlil_Gibran-Aripi_frante-Capitolul_03.mp3 1842
4 Kahlil_Gibran-Aripi_frante-Capitolul_04.mp3

toamna,frunze

toamna, frunze

Alberto Rivera-Scriptura sau Traditie (carte gratis )

Puteti descarca aceasta carte sau citii direct pe site la dimensiunea ecranului.In partea dreapta jos este un patrat pe care va trebuii sa dati un click.Daca v-a placut mesajul cartii nu uitati sa distribuiti si prietenilor Dvs.
Weekend binecuvantat dragi prieteni minunati 🙂

Alberto Rivera by InsulaEkklesiablog

weekend

citate

L-am gasit pe Dumnezeu fara Biblie, fara biserica.(marturie video)


biblie,mesaj biblic

frunza,toamna,mesaje crestine

O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu-meditatia zilei

O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu scrisa de un necunoscut :

Omul – Tatăl nostru care eşti în ceruri…
Dumnezeu – Da! Spune-mi despre ce este vorba?
Omul – Sfinţească-se numele Tău…
Dumnezeu – Zici aceasta în mod serios?
Omul – Ce să spun în mod serios?
Dumnezeu – Că vrei să sfinţeşti numele Meu. Ştii tu ce înseamnă asta?
Omul – Înseamnă, înseamnă… of, Doamne, nu ştiu ce înseamnă. De unde să ştiu?
Dumnezeu – Înseamnă că vrei să Mă cinsteşti, că Eu sunt unicul lucru important pentru tine, că numele Meu este valoros în ochii tăi.
Omul – Aha!… Acum înţeleg. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Dumnezeu – Faci tu ceva pentru asta?
Omul – Ca să se facă voinţa Ta? Bineînţeles. Merg în fiecare duminică la biserică, plătesc anual simbria, donez pentru misiuni…
Dumnezeu – Însă eu vreau mai mult de la tine. Vreau ca viaţa ta să fie ordonată, ca obiceiurile rele cu care calci pe alţii pe nervi să dispară, ca să te înveţi să te gândeşti şi la alţii, nu numai la tine, ca toţi cei care intră în contact cu tine să fie ajutaţi. Vreau ca flămânzii, întristaţii, însetaţii, dezbrăcaţii pe care îi întâlneşti, să-i hrăneşti, să-i mângâi cu iubire, să-i adapi, să-i îmbraci, după putinţa ta…, căci tot ceea ce faci tu oamenilor, faci, de fapt, pentru Mine. Vreau să îţi vezi păcatele, să te căieşti pentru ele, sa-ti ceri iertare Tatalui in numele Fiului Sau Isus Christos care a murit pentru tine, să te lupţi cu tine însuţi ca să nu le mai faci şi să-ţi îndrepţi viaţa în bine.
Omul – De ce spui toate acestea tocmai mie, Doamne? Ştii Tu câţi făţarnici stau în biserică? Uită-Te la ei!
Dumnezeu – Scuză-mă! Mă gândeam că te rogi, într-adevăr, să se împlinească voinţa Mea. Dar aceasta începe, de fapt, de la acela care cere acest lucru. Abia atunci când vrei ceea ce vreau Eu, poţi deveni un vestitor al lucrărilor Mele.
Omul – Acum înţeleg. Dar pot să mă rog mai departe? Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…
Dumnezeu – Tu cântăreşti mai mult decât ar trebui să fie greutatea ta. Cererea ta conţine şi obligaţia de a face ca milioanele de săraci ai acestei lumi să aibă pâinea cea de toate zilele.
Omul – Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…
Dumnezeu – Şi Vasile!
Omul – Vasile? Acum iarăşi începi cu asta? Tu ştii prea bine că mă face de ruşine în public, că se poartă atât de arogant cu mine. Nu mă ia în serios ca şi coleg de muncă, într-una mă calcă în picioare. Şi el ştie că asta mă supără.
Dumnezeu – Ştiu, ştiu. Dar rugăciunea ta?
Omul – N-am vrut chiar aşa…
Dumnezeu – Cel puţin eşti sincer. Dar îţi face plăcere să umbli mereu cu atâta antipatie şi amărăciune în suflet?
Omul – Nu, asta mă îmbolnăveşte.
Dumnezeu – Eu vreau să te vindec. Iartă-l pe Vasile şi la fel te voi ierta şi Eu. Poate vei pierde ceva, sigur vei pierde. Însă această pierdere îţi va aduce bucurie în suflet.
Omul – Hm! Nu ştiu dacă mă voi putea birui pentru a putea ajunge la acest scop.
Dumnezeu – Eu te voi ajuta, trebuie doar să vrei şi să faci primul pas în acest sens!
Omul – Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Dumnezeu – Bagă de seamă la un singur lucru: trebuie să eviţi persoanele şi situaţiile prin care eşti ispitit.
Omul – Cum voi reuşi eu să fac acest lucru?
Dumnezeu – Îţi cunoşti slăbiciunile: nepoliteţea, agresivitatea, dispunerea de bani, educaţia… Nu-i da ispititorului nicio şansă!
Omul – Cred că această rugăciune a fost cea mai lungă şi cea mai grea din cele pe care le-am rostit vreodată. Dar asta a avut de a face pentru prima dată cu viaţa mea cotidiană.
Dumnezeu – Bine, acum hai să mergem mai departe. Roagă-te liniştit până la capăt.
Omul – Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu – Ştii ceva? Când oamenii încep să Mă ia în serios, să se roage cu credinţă, să Mă urmeze şi să facă voinţa Mea, când ei lucrează pentru venirea împărăţiei Mele şi observă că asta îi face fericiţi, atunci Eu simt o bucurie nesfârşită.

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”Apoc.3:11

„Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta (Biblia, cartea vietii ) !” Apoc.22:7

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui

Mai trimite Doamne, incurajari -versuri si video

Corul Rugul Aprins – Mai trimite-mi Doamne”

Mai trimite-mi Doamne, incurajari..
1.Ma simt ca o frunza, purtata de vant.
Ca o trestie franta,pe malul unui lac.
Ca un nuc, care abia mai infomega.
Dar fara Domnul, mult, mult prea sarac.

2.Furtuna e mare iar barca mi-e inecata.
Nu mai pot vasli, as vrea, sa ajung la mal.
Ma uit in jurul meu si vad, doar barci scufundate.
Mai Vino odata, sa nu ma pierd in lac.

REFREN :Mai trimite-mi Doamne X 3
Incurajari.
Cand mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare.
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu.

3.Azi e clipa sa Te strig.
E momentul sa Te chem, in ajutor.
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc.

4.Nu-s nici fiul lui David
Ai mila de mine.
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime.
Nu-s femeia, canadianca, cea din scripturi.
Sa cer de la tine, doar faramituri.

5.Sunt un simplu calator, spre tara mea.
Sunt un copil, fara de-ajutor.
Tu Esti Tatal meu, Tu Esti Mama mea.
Ma incred in Tine, din tineretea mea.

REFREN: Mai trimite-mi Doamne x 3
Incurajari.
Cand mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare,
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu.

6.Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor.
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc.

7.Azi e clipa sa Te strig.
E momentul sa Te chem, in ajutor.
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc…

8.Nu vreau sa Te pierd Isuse
Nu vreau sa Te pierd caci prea mult Te ïubesc.
TE IUBESC.

imagini versete
nu te voi lasa

CLICK : “L-am iertat” pe Dumnezeu, „iarta-L” si tu!

Dragi prieteni,

poate vi se pare amuzant faptul ca „L-am iertat” pe Dumnezeu dar am pus in ghilimele ca sa intelegem ce mici suntem noi oamenii si ce mari cazuri facem din nimic, facem o telenovela din orice.
Uneori ne suparam pe Dumnezeu la orice pas, din orice nimic chiar si cand nu prindem tramvaiul .Este o absurditate desigur dar Dumnezeu nu tine cont de aceste “nebunii “ ale noastre si nu se supara pe noi caci de s-ar supara si El asa de repede ca si noi ar fi vai de noi …
Am intalnit oameni suparati pe Dumnezeu si cum sa le vorbesti de iubirea si iertarea aproapelui cand ei nu se iubesc si nu se iarta nici pe ei si mai tin si suparare pe Dumnezeu.Si la ce folos ?!
Cineva mi-a zis ca mai are nevoie de Dumnezeu ca sa ii dracuiasca pe oameni.
I-am zis dragul meu, te inseli amarnic , pentru asa ceva nu ai nevoie de Dumnezeu dar tine cont cat tu ai si vei avea nevoie de Dumnezeu tot timpul.
Nu poti respira fara Dumnezeu caci El detine tot oxigenul (Maleahi 2 :15 )  si s-a dovedit stiintific ca daca cu cel mai mic procent s-ar devia de la compozitia aerul atmosferic tot aerul s-ar infecta, plus ca bataile inimii noastre bat atata timp pana cand El spune STOP , aici se incheie viata acestui suflet pe pamant si de acum urmeaza roadele caci fiecare doarme cum isi asterne.

Ai facut bine vei fi avea parte bine, ai facu rau iti vei lua rasplata, caci Dumnezeu ne spune in Apoc 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Prov 22:4
„Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Psalmul 58:11

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Ioan6:47


Nu poti mirosii o floare fara Dumnezeu asta constient sau inconstient caci El ti-a dat mirosul de care te bucuri si El nu e suparat pe tine chiar si cand uiti sa Ii multumesti.
Nu poti pasii fara Dumnezeu caci EL ti-a dat viata si putere in madularele tale fie ca tu crezi asta sau nu.
“în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele Apos.17:28
Cred ca as putea sa fac o lista sa intelegi caci noi avem nevoie de Dumnezeu si nu El de noi.
Este adevarat caci in viata uneori lucrurile sunt asa de sumbre incat ne intrebam dar unde este Dumnezeu si de ce nu intervine.
Daca raportam totul la vesnicie vom vedea caci tot ce e aici pe pamant dureri, necazuri, tristeti, probleme, esecuri etc. sunt doar de o clipa si nu au importanta doar noi le vedem asa de importante si ne tinem de ele de parca viata s-ar oprii aici in loc sa mergem sa vedem mai departe ce avem de facut, de ce s-a intamplat asta si cum ne raportam intr-un mod intelep la situatie…
Cand dai de un bolovan mare ce faci ? te arunci in el ? dai cu capul de el ? il iei in brate, il saruti sau mergi mai departe ?

Defapt ai 2 mari sanse sa il ocolesti si sa iti continui linisitit calea sau sa te urci pe el si sa vezi zarea albastra sa privesti cu seninatate ce frumuseti ai inaintea ta, ce viitor frumos te asteapta alaturi de CEL CE TI-A DAT VIATA.
Este adevarat ca durerea e mare cand pierzi pe cineva drag sau ti se intampla o tragedie dar increzandu-te in Dumnezeu vei vedea caci El iti usureaza durerile si dupa ce vei trece peste toate necazurile iti vei da seama ca e o  nebunie sa te superi pe EL sursa binelui, sursa oricarei mangaieri, sursa fericirii, sursa bucuriei, sursa mantuirii, a vietii vesnice.
A te supara pe EL pentru niste clipe de durere (desi noua ni se par vesnice ) este ca si cum ne-am taia singuri craca de sub picioare . Este chiar absurd sa tot stai la o usa inchisa sa bati sa astepti sperante false cand in jurul nostru sunt asa de multe usi deschise pentru fericirea noastra.
In momentele intunecate vedem doar acea usa inchisa, ne blocam acolo, nu mai credem ca dupa nori mai exista soare, ca dupa noapte vine ziua, dupa greu zile usoare, dupa necaz, bucurie…
Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea simpla si sincera vindeca si transforma, de aceea imi place sa recomand tuturor oamenilor sa citeasca zilnic Biblia, cartea vietii.
Fiecare om are momente cand se supara pe Dumnezeu dar ce-i adevarat pe nedrept si in general asa facem cu totii ni se pare ca avem dreptate si motive sa ne suparam pe Dumnezeu si uitam sa vedem cine suntem noi si cine este EL : noi suntem in pumn de tarana si El e vesnicia, este de necuprins, este grandios si nu greseste niciodata si asta ar trebuii sa tinem minte.
Noi ne vedem buricul pamantului si credem ca Dumnezeu greseste si nu e in controlul tuturor situatilor.
Cand am citit in Cuvant
“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
In 2 Timotei 3:2-5 si „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.“ in Iuda 1:16
am zis cat adevar si lumina este aici caci asa suntem uneori noi oamenii nemultumiti cu una cu alta chiar nemultumiti cu soarta noastra.
Poate intrebarea mea pentru noi, oamenii ar fi sa o formulez in cateva cuvinte si vom intelege ce nu am inteles o viata-ntreaga :
Vrem cateva clipe de fericire sau vrem sa fim fericiti pentru totdeauna ?
Putem noi oare compara vesnicia care e fara sfarsit cu cateva clipe ce le avem de trait pe pamant ?
Nici vorba de comparitie dar fiind faptul ca suntem oameni, Dumnezeu nu se supara pe noi nici macar cand noi ne suparam pe El si ne intelege perfect. El ne iubeste si are rabdare cu noi mai mult decat ne imaginam noi si ne cheama la El sa ne fie un mangaietor in necazuri, o calauza in clipele intunecate ale vietii si o barca de salvare prin Domnul Isus Christos (Ioan 14:6 ) , care si-a dat viata pentru noi si ne-a iertat si ne iarta zi de zi pacatele ( 1 Ioan 2:1 ) oferindu-ne mantuire si pace sufetului nostru zdrobit de valurile vietii naprastice.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29


Vom fi intelepti si vom asculta acest glas a Lui  sau ne vom complace mai departe in pacat,  departe de slava Lui, departe de iubirea Lui neconditionata, departe de viitorul nostru frumos alaturi de El ?!

Crezi ca poti “sa-L ierti “ pe Dumnezeu si sa spui :
“Doamne nu Tu ai nevoie sa te iert caci Tu nu ti necaz pe om ci eu am nevoie de iertarea Ta si de imbratisarile Tale, eu am nevoie de pacea launtrica in zbuciumul vietii, eu am nevoie de prezenta Ta in clipele mele de singurate , eu am nevoie de Tine mai mult decat aerul, apa si oxigenul pe care il respir prin plamanii creati de Tine, Doamne iarta-ma ca nu mi-am inteles chemarea si scopul meu pe acest pamant si am dat mereu vina pe Tine pentru toate nereusitele mele si nu am vazut usile deschise de Tine in jurul meu si nici mana Ta intinsa spre mine.Iarta-ma ca cel rau m-a intunecat si m-a facut sa intorc spatele

UNICEI MELE SURSE DE FERICIRE…


Iti multumesc ca m-ai certat si m-am regasit in iubirea Ta infinita si dorec de azi sa fiu un copil ascultator, vindecat de orice nemultumire.
Din scrierile mele , cu drag si respect Angela Insula Ekklesia

PS.
„Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.Neemia 9:33
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 61:8
“căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.Prov 23:18
„Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.”
Isaia 49:4
„Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”
Matei 5:12
imagin iubire

imagini versete
imagini curaj

10 pilde crestine-10 Povesti cu talc

imagini natura1.
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.
Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:
– Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
– Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
– O, nu se poate așa ceva, domnule…
Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai, după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația, adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
– Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
– Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!…
– Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?…
Din sală, cineva a stigat iritat:
– Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!… Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!…
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
– Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!…
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
– Dau eu 10 pentru acest portret…
Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
– Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!…
Sala era în fierbere.
– Dați-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeștri!…La maeștri!…
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
– 10, odată!…10, de două ori!…
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
– Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din față, cineva a zbucnit:
– În sfârșit, putem trece la marea colecție!…
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
– Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
– Dar tablourile?!…Cum rămâne cu maeștrii?!…Colecția?!…
– Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului! Cine Îl ia, moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă!
Omul care-l primește pe FIUL obține TOT!…
” Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.
Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”
1 Ioan 5:11-12

2.
La un crestin batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. Atins fiind de Cuvantul lui Dumnezeu acesta dorea sa traiasca de acum o viata frumoasa , curata si placuta Creatorului…
Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Crestine, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
– Da, crestine, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, crestinul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou”.
3.

Trăia odată un credincios vestit pentru viaţa lui curata si placuta. Într-o zi, aflându-se la rugaciune L-a chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
– Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru Tine. Supune-mă la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
– Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă, şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti niciun strop de ulei.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „niciun strop să nu se irosească!”.
Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă niciun strop de ulei.
Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică. A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit”.
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
– La ce-mi trebuie Mie uleiul tău, omule?
Ce să fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei?
De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândit la Mine? Niciodată!
Aşa era, omul se gândise numai la ulei.
– Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la Mine, cu iubire.
Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit, şi iubeşte-Mă cu adevărat
4.
Rugăciunea neîncetată a unei femei simple

La un crestin venise o femeie să-si spuna necazurile. Ea l-a întrebat: „Frate, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”. Fratele a întrebat-o:

„Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog”. „Şi cum te rogi?”. „Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: „Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: „Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”. Femeia l-a întrebat în final: „Frate, o fi bună rugăciunea asta?”, iar fratele i-a spus asa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”.
5.

Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu. Profesorul i-a răspuns: „Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”. Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult. Atunci copilul i-a răspuns: „Pentru că simţeam nevoia să respir”. Profesorul i-a răspuns:

„Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.
6.
Harnicul, leneşul şi ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”
7.
Ajutor dezinteresat

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.
Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.
Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

„Dragostea necondiţionată – rădăcina şi izvorul binelui”.
8.
Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:

– Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?

– Sigur, boierule – a raspuns omul bucuros – ce trebuie sa fac ?

– Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? „E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!”

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.

Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

– Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa. A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic.

In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

„Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi.”
9.
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!

Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: „Fie ce-o fi!” si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.

Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:

– E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari …

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:

– Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!

Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!

„In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.

In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul.”
10.
Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem unde sta peste noapte?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? „Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine”.

„Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine”.

 

    VA URMA 🙂 

 

iubirea by insulaekklesia

imagini versete

imagini spera

Sunt un firicel de floare-versuri si video

Sunt un firicel de floare,
Langa crucea cu piroane.
Floarea-i mica, dealu-i mare;
Ce parfum sa dea o floare?
Dar, ca mine, Domnul are /: milioane! :/

Sunt un fluier care-aduna
Ratacite oi sarmane
Cand, pe ceruri, norii tuna,
Cine-aude-o veste buna?
Dar, ca mine-n vai rasuna /: milioane! :/

Sunt o raza din Golgota,
Langa tarmuri de oceane;
O scanteie-n varf de stanca,
Cine-o vede-n noapte-adanca?
Dar, ca mine, mai sunt inca /: milioane! :/

Sunt un calator pe lume,
Strabatand meridiane;
Fratii mei de trup si nume
Ma luara-n ras si glume,
Dar eu am alti frati in lume /: Milioane! :/

Sunt un abur care-adie
Si se pierde prin pustie,
Dar, in ziua ce-o sa vie,
Nu un om si nu o mie,
Dar, ca mine-ar vrea sa fie /: Milioane! :/
de Nicolae Moldoveanu

imagini mesaje

drum Ieremia

Alin Loloș la Sala Palatului București – 19 iunie 2013

god bless you

sa-nu-te-paraseasca-by-Insula-Ekklesia-300x173 - Copie

Videoclipuri minunate cu Adriana Stoica

by insulaekklesia

fii binecuvantat

Pazeste-ti inima mai mult ca orice-meditatia zilei

God bless youCeea ce spune inteleptul Solomon despre inima arata cat de important este ea si el spune astfel:

„Pazeste-ti inima mai mult decat orice caci din ea ies izvoarele vietii!”

M-am gandit mult de ce a spus Solomon sa ne pazim inima si mi-am adus aminte ca Domnul nu vrea nimic de la  mine si de la tine decat sa-I dam inima noastra in intregime Lui ca El sa locuiasca-n ea si psalmistul David spune in Ps. 131: 1:

„Doamne eu n-am o inima ingamfata si nici priviri trufase, nu ma indeletnicesc cu lucruri prea mari si prea inalte pentru mine.”

Dar inainte de a spune David acest lucru a venit plangand la Domnul si s-a rugat in Ps. 51: 10

„Zideste in mine o inima curata Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!”

Astfel daca n-ai vegheat si cumva in inima ta pe care n-ai pazit-o a intrat diavolul si a sadit mandrie si te-a facut sa devi ingamfat roaga-te Domnului sa-ti schimbe inima ca El sa poata sa locuiasca in ea si tu poti spune ca psalmistul

„Doamne eu n-am o inima ingamfata” pt ca tot psalmistul spune

„Doamnul este aproape de cei cu inima infranta” ( Ps. 34:18 ) adica de cei cu inima in care nu e ingamfare ci smerenie si Domnului ii plac oamenii smeriti despre care spune Scriptura:

„Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.” ( Iacov 4:6 )

Fie ca Domnul sa ne dea fiecaruia un duh de smerenie pentru ca tot Iacov spune :

„Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.”

Un al doilea lucru de care sa iti pazesti inima e murdaria ca Domnul nu poate sa locuiasca intro inima murdara nici tu nu poti locui intr-o casa murdara si un al motiv pt care sa-ti pazesti inima de murdarie e acela ca singurii oameni ce il vor vedea pe Dumnezeu sunt cei pe care Mantuitorul in fericeste zicand:

„Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vea pe Dumnezeu”

si daca vrei sa-l vezi pe Dumnezeu si sa-ti fie binevoitor ca pe Dumnezeu il vei vedea oricum azi El e plin de bunatate si gata sa te ierte sa-ti spele inima sa o ai curata si sa poti intra-n Impartia Sa pentru  ca Domnul  Isus a zis ca

” nimic spurcat si intinat nu intra in Imparatia lui Dumnezeu”

si maine nu vei putea fi iertat ci te va astepta in fata tronului de judecata si-ti va spune:

” -Nu te cunosc !” pentru ca n-ai vrut sa ai o inima curata si-atunci nu mai bine vi inaintea Domnului ca si David sa-L rogi cum s-a rugat el in Ps 51:

” Spala-ma cu desavarsire de nelegiurea mea, curateste-ma de pacatul meu!…

Curateste-ma cu isop si voi fi curat; spala-ma si voi fi mai alb decat zapada si sangele Domnul Isus care a murit ca noi sa fim curati si a carui sange a curs pe dealul Golgotei si care mai are putere si azi sa-ti spele inima ti-o va curati si-ti va da una noua ca

El a spus asa-n Ezeghiel 11:19 :

„Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou.”

Si gandul mi-a zburat acum la superba cantare care spune :

” Schimba-mi inima inima fa-ma mai curat, mai real, mai sfant, mai adevarat.”

 

Daca-ntradevar vrei sa fi un copil al lui Dumnezeu trebuie sa-ti pazesti inima de rautate si sa nu lasi niciodata rautatea ca rautatea sa stea-n inima ta pentru ca atunci n-ai sa poti canta spre lauda Domnului ca David a zis sa cante cel cu inima buna,

adica o inima in care rautatea sa nu stea ci sa fie o inima care sa domneasca Domnul, deaceea pazeste-ti inima de rautate si-n Evrei scrie astfel:

„Luati seama dar, fratilor, ca nimeni dintre voi sa n’aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu.” ( Evrei 3:12 )

Astfel daca vrei sa nu fi despartit de Dumnezeul cel viu pazeste-ti inima de rautate.

La incheiere nu-ti spun decat atat cheama-l azi pe Domnul  Isus ca Domn si Stapanitor al inimi tale si El o va pazi de orice lucru rau, lasa-l pe Domnul Isus sa locuiasca-n inima ta si fereste-te de orice rau si vei trai vesnic alaturi de EL, in slava si-n fericire,

dar daca nu-i dai Domnului inima ta si nu-l lasi pe El sa locuiasca-n ea vei ajunge alaturi de ce-l ce-a locuit in ea si anume Diavolul si vei fi o vesnicie in iad unde e plansul si srasnirea dintilor, deci alegi azi cine sa locuiasca in inima ta si nu uita ce ti-am spus:

” Pazeste-ti inima de orice rau caci din ea ies izvoarele vietii!”

Domnul sa ne ajute la aceasta!

Amen

Articol preluat de aici .

coala alba

5 Articole interesante, 5 Teme diferite-ALEGE SI TU!

experiena_morii_i_schimb_viaa_i_credina_unui_neurochirurg_4001.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”

Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI

2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…

„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.

 Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară.
Foto: colourbox.comExistă şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.

Citeste continuarea AICI

3.Implinitori sau calcatori de promisiuni.

Autorul cartii  se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor.  Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…

Citeste continuarea AICI

4.Aduceti-va aminte… de  cei chinuiti

…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.

De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.

Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani. evadare

Citat:

”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord.  (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.

Park i-a explicat noțiunea de bani.

I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.

Citeste continuarea AICI

5. Azi e o zi speciala.Fa azi pe cineva fericit!

   NU e nevoie sa fie o zi speciala

  ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.

                       AZI E ZIUA SPECIALA 🙂

 pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…

Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!

Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie)    N-ai ajuns?  :)

Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….

Hai, fa-o cu toata dragostea!

Citeste continuarea AICI 🙂

biblia trpentru persoane specialeporumbel n

ÎNAINTEA PORŢII de Charles Haddon Spurgeon-carte gratis

Înaintea porţii
Cuvânt către sufletele căutătoare de credinţă, în Domnul Isus Christos de Ch. H. Spurgeon (La inmormantarea sa, Spurgeon a fost numit Printul predicatorilor. El a fost un predicator simplu care se implica mult in viata oamenilor ajutandu-i si motivandu-i sa nu se lase, sa nu isi piarda speranta si sa vada dincolo de orice zid…)

„Intraţi pe poarta cea strâmtă”! (Matei7:13)
Cuprinsul cartii:

Introducere

Cuvânt înainte din partea autorului

Trezirea sufletului

Numai El – Domnul Isus Cristos

Credinţa în persoana lui Cristos

Cât de simplă este credinţa

Şovăielnic în credinţă

Piedici în calea credinţei

Nădejdea de a primi ajutor

O adevărată piedică

Întrebări inutile

[scribd id=67391673 key=key-21rybncqqwwkon2lgm1b mode=scroll]

In partea dreapta jos aveti optiunea sa mariti la dimensiunea ecranului. Deasemenea puteti descarca cartea si tot ce gasiti pe acest blog 🙂

NU UITATI ca suntem in luna
MAI , deci sa fim
MAI utili
MAI perseverenti
MAI adevarati
MAI plini de iubire
MAI iertatori
MAI vegheatori
MAI rugativi
MAI curajosi
MAI iubitori de carti 🙂
Deci va rog sa nu uitati de concursul lunii MAI
CLIC AICI , care va ofera surprize si carti :)
Cu drag pentru voi  🙂

carti gratisimagini mesaje

imagini fericire

FILM -Patimile Domnului Isus Christos si „Dulcele sarut al singuratatii”

Despre Filmul Patimile lui Hristos de Vladimir Pustan

A facut multa valva filmul lui Mel Gibson ( cel postat mai jos)
Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul „piratat”, inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.

Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.

Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Flavius Josephus, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovituri li se vedeau rinichii si organele interne 🙁
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar asa a fost?” m-a intrebat cineva. „Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau.”

Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?

Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de „crestini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia „nu te baga in viata mea”.

Hristos „S-a bagat” in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.

*preluat din „Dulcele sarut al singuratatii” de Vladimir Pustan*

BIBLIA cartea Isaia capitolul 53

1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?

2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.

3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.

5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.

10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.

11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

http://www.youtube.com/watch?v=i25D7Td26_Y

https://www.youtube.com/watch?v=flt-22AOJe4

ai fost junghiat imagine

bunatatile Domnului imagine
Domnul este viu

imagine cheia succesului

imagini biblie

Dependenta de jocurile de noroc si tratarea viciilor (text si video)

Dragi prieteni

daca oamenii mari cad in aceste capcane periculoase, distrugatoare a viciilor pe care le vedem la tot pasul ce sa mai zicem de tineri.
Copiii si adolescentii trebuie(trebuiesc) invatati cu seriozitate despre toate viciile si caile rele.
Orice persoana care are o viata de credinta echilibrata este pazita de aceste cai distrugatoare.
Imi place versetul
„din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.” 2 Tim.3:15
Dragul meu prieten(a) daca ai cazut in aceasta groapa, a viciilor lumii, fie ca e vorba de jocurile de noroc, fie ca e vorba de oricare alt viciu si te vezi fara salvare atunci iti spun o veste buna caci ce este cu ” neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” ( Luca 18:27)

AICI poti citii despre prima mea cafea fara tigara…
Eliberarea incepe de la tine. Daca tu iti doresti cu adevarat atunci nu mai exista nici o piedica.
Roaga-te in sinceritate, pleacati genunchii inaintea Celui ca stie si vede tot, citeste zilnic Biblia, Cartea Vietii si vei primii pace si eliberare.
Daca vezi ca nu reuseti de unul singur nu uita ca
„unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste”
Deci cauta oameni sinceri a lui Dumnezeu si roaga-te impreuna cu ei pentru ceea ce te framanta si sa nu iti fie rusine sa marturisesti orice viciu care te stapaneste caci numai prin sinceritate se poate ajunge la o viata libera, frumoasa, curata alaturi de Mantuitorul Isus Christos.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
2 Tim.3:16-17

http://www.youtube.com/watch?v=_5nrPvQPgZ0&feature=youtu.be

http://www.youtube.com/watch?v=T8hDfv1so6c

imagini versete
arata-mi

citate imagini
imagini salvare-viata noua

Un vierme mic de Costache Ioanid (text si video )

E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
„Şopârlele-s frumoase… şi-s repezi… şi-s cuminţi.”
Uşor el dă o filă. Şi alta… Şi-ncă una.
Apare papagalul… păunul şi păuna…
şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
şi un… Dar stai… afară… cine-a scâncit la uşă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag şi strigă: „E cineva?” Tăcere.
Ba nu. E-un glas subţire. Auzi? — Mi-e frig… îngheţ…
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
— Dar cine eşti? Mi-e frică. — Sunt mic… — Să-ntreb
pe tata!
— Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Şi-apoi ştiu basme multe şi ghicitori un sac!
— Dar cine eşti? — Un vierme… — O, viermii nu
prea-mi plac.
— Dar eu sunt mic… o scamă… Şi, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis băiatul: — Noroc şi seară bună!
— Noroc… Dar unde-i ploaia? — A stat… Nu vezi că-i
lună?
— Hi – hi! … A fost o glumă ca să mă laşi pe prag…
Dar stai, nu-nchide uşa că după mine trag
un vechi şi bun prieten, un şoricel din pod…
—Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga pe mese şi prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
— O bufniţă? Mi-e frică! — Dar bufniţa e blândă…
— Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umbli noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata… Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin…
— Eu… Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti…
— Eu ştiu că vulpea strică… — Ce? — Viile… — Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
— Dar e păcat… — N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute…
Şi-acum… deschide-n lături, că vine… vine iute…
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
slăvitei caracatiţi!… încolăcimii sale!
— Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară !… Prea târziu…
Căci bufniţa şi vulpea şi şoarecul suriu
dau uşa de perete. Şi umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze…
Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!…
— Aşaa! sunt deznădejdea! Acum… apare lupul!
Vai! În chenarul uşii doi ochi de foc se-arată…
E lupul ce rânjeşte… şi vine… vine… „Tată!”
Ca trăsnetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
— Tu dormi? îi spune tata. Şi lecţia n-ai scris!
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost… vis…

*

„Minciuna nu-i o crimă”, se spune câteodată.
„E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată…”
Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e o verigă, apoi un lanţ: robia.
Visarea trage lenea şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
te faci să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună… Prima.
Minciuna o e crimă? E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: „Tată!”
Prin sângele salvării loveşte pe duşman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

de Costache Ioanid

Mai multe si mai frumoase pe RESURSE CRESTINE.

18685_350629205035384_1959149325_n
58821_332126090219029_793831289_n
biblia-practic-o-blog

Sapte usi de Costache Ioanid ( text si video )

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
– Cine bate? Cine bate?
– Eu sunt Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
– Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint,nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun…
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc…
şi la Paşti…şi la Crăciun…
Biblia…am…răsfoit-o…
hăt,de când eram un ţânc…
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
– Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
– Eu, Cuvântul ce dă Har.
– Cum? Aici? La mine-n casă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa
unui om la fel de rău.
– Cine-i?
Salvatorul tău.
– Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a… întredeschis
– Cine-i şi cu ce dorinţă?
Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
– Da, credinţa nu e rea…
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire. Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna…necesară…
de o glumă…de-o ţigară
şi…de tot ce se iveşte?…
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum… du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi… mai vino pe la mine…

şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult…
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă… n-aţinti prin casă…
ochii Tăi din alte sfere,
căci… e-atâta murdărie
prin unghere…

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
se auzi un geamăt:
„Ajutor!Ajutor!”

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zângăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

– Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea… era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu –
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L… face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuga,pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug… şi fug pe totdeauna.
Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aici, Isuse,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate,bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
„Deocamdată, demolare!…”

   de Costache Ioanid

Mai multe  si mai frumoase  gasiti AICI   (343 poezii de Costache Ioanid ) 

http://www.youtube.com/watch?v=Pd4h1pxV-A0
481226_546508728712812_282936789_n

villa-balbianello-alee

543487_492920620745350_90531116_n

untitledasdfghjk

5 articole interesante -ALEGE SI TU !(sfaturi pentru fete,sotul ideal,casnicia,privirea patimasa,ispitele,)

1 .Sfaturi importante pentru fete :

O fată cumpătată îşi va demonstra cumpătarea prin vorbirea şi purtarea ei. Se va angaja cu vioiciune în jocurile de recreere, în proiectele de la şcoală şi va fi comunicativă şi prietenoasă cu băieţii antrenaţi în aceste acţiuni. Dar nu va căuta cu îndrăzneală atenţia unui băiat vorbind tare, chicotind în exces sau comportându-se prosteşte.
Mabel Hale spune în cartea sa, (Beautiful Girlhood) Tinereţea frumoasă a unei fete: „Atunci când fetele au ca prieteni băieţi şi bărbaţi, ele trebuie să fie mai atente cu aceştia decât cu fetele, când vine vorba să discute şi să interacţioneze cu ei. Graniţa dintre prietenie şi romantism este foarte îngustă şi relaţia care începe doar ca prietenie poate să devină ceva mult mai serios… Din nou, dacă o fată va deveni prea familiară într-o prietenie cu bărbaţii, este predispusă să le dea acestora o impresie greşită despre ea.
Aceasta se poate comporta ca „o bună prietenă”, iar ei să interpreteze că ea a renunţat la o parte din drepturile ei şi nu se aşteaptă să fie tratată cu stima şi respectul acordate de obicei femeilor cinstite. Orice fată care are această reputaţie se află pe un teren periculos.” CITESTE AICI CONTINUAREA

2.Cum îşi poate îmbunătăţi o soţie căsnicia?

„Căsătoria ta pare banală şi monotonă? Adu înapoi entuziasmul şi romantismul care îi lipsesc!”

  Asta sună interesant, se amuză Sara, analizând coperţile cărţii. Cred că o s-o cumpăr, se decise ea, adăugând-o la cele câteva mărunţişuri pe care le găsise de vânzare la mâna a doua.

  Ajunsă acasă, după-amiază, Sara îşi găsi timp pentru lectura noii sale cărţi. Cu cât citea mai mult, cu atât era mai puţin satisfăcută de căsnicia ei. Nu mai avea pic de romantism! A lua masa împreună, în oraş, era ceva ce soţul ei, Clayton, ar fi considerat complet inutil şi frivol. Şi niciodată nu i-ar fi trecut prin cap să-i cumpere flori – pur şi simplu nu era genul acela de bărbat. Conştiinţa Sarei tresări când îşi aduse aminte că dimineaţă Clayton fusese cel care pusese masa, în timp ce ea pregătea în viteză sandvişurile pentru şcoală. Iar la prânz îi apreciase bucuros mâncarea. Dar sunt atâtea alte lucruri pe care el nu le face, argumentă ea.

  În inima ei, Sara ştia că fusese mulţumită de căsnicia lor până a citit cartea ce-i căzuse în mâini. Îşi dorea să n-o fi cumpărat.

  Grace i se destăinui prietenei ei, Christine, în legătură cu problemele pe care le avea în căsnicie. Christine o ascultă cu atenţie, apoi îi spuse:

CITESTE AICI CONTINUAREA 

3.Capcana privirii pătimaşe

 Primul păcat consemnat de Biblie este reacţia Evei când a văzut un lucru pe care l-a dorit. Era „bun de mâncat … plăcut de privit, şi … de dorit ca să deschidă cuiva mintea” ~Genesa 3:6~. Dar totuşi, acel lucru era interzis! Tot aşa este şi pofta – o dorinţă intensă, de nestăvilit, îndeosebi pentru ceea ce este interzis. Pavel descrie dorinţa ca „pofta rea” ~Coloseni 3:5~. Nu poţi să te joci cu ea pentru că te va birui.
Mai întâi, pofta este o stimulare a minţii. „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi” ~Iacov 1:14-16~. Acest verset ne spune că pofta aparţine naturii adamice şi este progresivă. Când o privire devine un gând rău, atunci urmează păcatul şi moartea. Nu este de mirare că apostolul Iacov spune: „Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.”

     Privirea plină de poftă a ruinat multe vieţi. CITESTE AICI CONTINUAREA 

4.Ispitele

  Ispita este ademenirea de a comite un păcat sau chiar de a săvârşi păcatul în minte. Pentru că Dumnezeu ne-a creat cu libertatea de a alege, noi suntem confruntaţi în fiecare zi cu posibilitatea de a alege între bine şi rău. În Matei 26:41, suntem avertizaţi să veghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită.Ispita în sine nu este păcat. Când suntem ispitiţi, conştiinţa noastră este provocată să stabilească ce este bine şi ce este rău.

     Când ne dăm seama că gândul sau dorinţa pe care o avem este rea, atunci începem procesul de decizie. Răspunsul nostru la această avertizare ne conduce fie la biruinţă, fie la înfrângere şi păcat. Fiecare ispită pe care o întâmpinăm vine cu o încercare sau un test. Pe de o parte, este ademenirea – invitaţia sau, chiar mai mult, seducţia de a păcătui. De cealaltă parte, este vocea liniştită, blândă a Duhului, care ne încurajează să ţinem piept răului şi să alegem să facem binele. CITESTE AICI CONTINUAREA

5.Soţul ideal după modelul biblic în secolul XXI

    Era o dimineață aglomerată de octombrie, când la cabinet, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îi spune doamnei asistente că este foarte grăbit deoarece are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. Aceasta îl invită să se așeze știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observă cum cu atâta nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. Între timp se gândește că n-ar fi rău să-i desfacă bandajul și să vadă despre ce este vorba. Rana nu pare a fi așa de gravă…În așteptarea medicului, se decide să-i dezinfecteze rana și se lansează într-o mică conversație. Îl întreabă cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Acesta îi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția.

CITESTE AICI CONTINUAREA 

PS.

Daca aveti  amabilitatea lasati  mai jos va rog frumos un comentariu , in care sa ne impartartasiti  si noua care subiect v-a placut cel  mai mult si de ce 🙂 

560657_112062658950062_754876260_nsdfghjkl

A ramas singur si fara familie…

                   Era un barbat frumos, inalt cu trup de atlet.

Toate femeile isi intorceau capul cand trecea el si multe din ele si-l doreau ca sot nu doar pentru frumusetea lui ci mai mult pentru faptul  ca  avea un suflet mare si un caracter deosebit.

Stia sa respecte pe oricine chiar si pe un copil . Desi era bogat  nu facea diferente intre oameni si ii placea sa ajute saracii intr-un mod discret , fara sa se laude si niciodata nu o facea de ochii lumii.

                   Mii de Euro trimitea lunar la diferite organizatii si intotdeauna trimitea ca si anonim.Cand dorea sa ajute un sarac nu il ajuta direct ci intotdeauana avea intelepciune sa o faca prin altcineva ca sa ramana el in umbra si asta ii aducea multa pace si bucurie in suflet .

Azi era trist, sufletu-i era sfasiat si nu isi mai gasea rostul.Ganduri negre il macinau cumplit si dorea chiar sa se sinucida

Maria nu putea sa inteleaga nimic : cum un barbat frumos, plin de viata, bogat , care avea aproape orice isi dorea a ajuns aici…

Era prea greu pentru ea ca sa inteleaga dar era fratele ei si il iubea.

Camelia a intrat in camera Mariei si o surprinse citind din Biblie  dar Maria speriata ascunse Biblia si se fastacii…

Maria fugii repede la bucatarie si venii cu doua pahare si un suc.Zambii si o trase pe Camelia de mana si  o duse in alta camera…

Ma cearta mama daca nu te servesc cu nimic caci oricine vine la noi acasa trebuie sa fie omenit,  servit cu ce e mai bun si pus la masa iar cand pleaca trebuie neaparat sa primeasca o plasuta cu ceva, fie niste fructe, fie ceva dulce 🙂

Camelia zambii si ea si lua un pahar .Stai jos Maria caci stiu obiceiul familiei voastre si nu schimba subiectul….

Am venit la tine caci vreau sa il ajutam pe fratele tau sau vrei sa il lasi sa se sinucida ? De ce ai ascuns Biblia ? Ti-e rusine ca o citesti caci daca ar fi citit-o si Robert nu ar fi ajuns aici…

Maria pleca capul si tacu…Erau  cateva momente de o tacere adanca si acum peretii care se zice ca au „ochi” vorbeau ….Da, peretii  au „gura ” dar si  „ochi” .

Ei stiau toata istoria lui Robert si fiecare obiect din camera avea o istorie, istorie care avea sa fie descoperita abia mai tarziu…

Acum erau in camera lui Robert, o camera spatioasa dar cam intunecoasa si plina de mister.

Maria deschise larg geamurile si se intoarse spre Camelia.Asa mi-a spus mama ca se face aerisirea corecta .Lasam jumatate de ora apoi inchidem repede sa nu vina fratele meu sa ne gaseasca aici…

Camelia arunca cateva priviri in jurul ei si ramase putin pe ganduri.

De ce m-a adus oare Maria aici se intreba in sinea ei in timp ce privea in jur …

Deodata Maria scoase o scrisoare din sertar si se grabii sa o deschida.

Haide sa iti citesc repede ceva pana nu vine Robert ca ne bate pe amandoua  🙂  , sti sunt lucrurile lui intime unde normal eu nu am ce cauta dar de cateva zile ma tot gandesc la aceasta scrisoare care a fost scrisa in urma cu 5 ani :

                Draga Robert,

te rog frumos sa nu mai mai iubesti. Stiu ca a fost gresala mea ca te-am acceptat ca si amant dar mi-am dat seama ca am gresit enorm si doresc sa ne zicem ADIO acum cand inca sentimentele nu sunt stapane asa de puternic pe noi si cand inca exista salvare pentru amandoi.

Desi din prima clipa niste sentimente ne-au legat totusi pana cand nu suntem infasurati complet de ele putem face ceva , ceva frumos pentru care nu vom regreta fiecare.

Gandeste-te  ca acum suntem legati cu niste sfori subtiri care se  pot rupe usor dar mai tarziu vor fi fasii groase care ne vor lega tot corpul pana sus si nu ne vom mai  putea misca …

Intelegi ? Mai bine sa suferim acum putin decat mai tarziu mai mult  cand totul va fi complicat si poate prea dureros…

Eu am familie la care nu voi renunta niciodata  si ti-am spus asta de la inceput .Am copii  si sot pe care ii iubesc si nu as putea traii fara ei nici o clipa.

Sunt darurile mele de la Dumnezeu.

Stiu ca am gresit fata de Dumnezeu care ma iubeste asa demult dar vreau sa imi cer iertare si sa repar totul pana nu e prea tarziu pana nu afla sotul meu  si nici altcineva.Nu vreau sa imi dezamagesc familia,  prietenii si nici macar pe tine.

Te rog frumos sa intelegi ca trebuie totul sa se incheie, acum si pentru totdeauna.

M-am rugat si Domnul mi-a spus in inima mea ca daca imi voi cere iertare El ma iarta si chiar sotul meu nu va afla nimic caci nu vreau sa il ranesc chiar daca el poate m-ar ierta.Vreau sa ingrop tot acum si pentru totdeauna. De ce nu vrei sa intelegi ca a fost o gresala pe care o regret enorm dar gandeste-te caci daca vom continua vom regreta amandoi amarnic.

Poate ma crezi nebuna dar vreau sa incep o viata noua ,  frumoasa ,  cu Dumnezeu , cu familia mea , cu oamenii care iubesc frumosul.

Sa nu ma crezi o fanatica, o religioasa , o bisericoasa. Nu , ci doar vreau sa citesc zinic Biblia care  mi-a schimat viata  in urma cu cativa ani si vreau sa ma intorc pe caile frumosului, armoniei, blandetii, pacii , iubirii, sinceritatii, sperantei si credintei…

As vrea sa citesti Biblia pe care ti-am dat-o si sa il cunosti si tu pe Domnul Isus Christos ca  Mantuitor personal si El iti va schimba viata si iti va da putere sa treci peste .

Uite ce mi-a scris ieri o prietena:

 „Inchipuie-ţi sufletul ca pe un mic soare în interiorul tău. De fiecare dată când dăruieşti dragoste, când simţi în tine dragoste, când vorbeşti cu dragoste, soarele acesta creşte şi devine o imensă sursă de căldură în interiorul tău, o mare sursă de lumină. Cu cât creşte mai mult, cu atât răspândeşte în jurul tău mai multă lumină.

Această lumină, această căldură nu te încălzeşte numai pe tine, ci pe toţi cei din jurul tău.

Lumina soarelui tău interior îţi luminează gândurile, dorinţele, ţelurile.Totul devine mult mai clar. Lumina din tine îi ajută şi pe cei apropiaţi, care se vor simţi „luminaţi” în prezenţa ta. Iţi vei dezvolta darul de a spune cuvântul potrivit la momentul potrivit şi toată lumea îţi va mulţumi pentru această lumină. Aşa se comportă un suflet care îşi acceptă Dumnezeul interior.”

Asa-i ca e minunat…

Suneria suna jos si bagase repede scrisoarea in sertar si iesira repede din camera….

              VA URMA …

Daca consideri acest articol util si daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

547338_382659568438375_193775447326789_1005900_503905165_n-kopie - Kopie

8115_294227720675533_1155769906_n

Oamenii se îngrijesc mai mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile lor suflete!

TREZIREA SUFLETULUI

Mulţi oameni se dezinteresează complet de lucrurile veşnice. Ei se îngrijesc mai
mult de pisicile sau căţeii lor decât de propriile
lor suflete.

Este un mare har dacă suntem aduşi
acolo încât să ne gândim la
noi înşine, să cugetăm cum
stăm faţă de Dumnezeu
şi faţă de veşnicie.

Aceasta este
de multe ori un semn
al mântuirii ce va să vină.

Din firea noastră ne jenează teama produsă în
noi de grija pentru mântuirea sufletului nostru
– de aceea facem ca leneşii, să adormim
din nou. Ceea ce este o mare nechibzuinţă,
căci o luăm în
glumă
riscând
totul, întrucât moartea este atât
de aproape de noi şi
judecata
la care vom fi supuşi, la fel de sigură. Dacă Domnul ne-a ales pentru viaţa veşnică
El nu ne va lăsa să recădem
în adormirea noastră.

Iar dacă suntem chibzuiţi,
ne vom ruga ca grija pentru
sufletul nostru să nu înceteze,
până când
ne ştim cu adevărat mântuiţi.

Ar fi îngrozitor ca visând să cobori
în iad, iar apoi, deschizând ochii, să vezi prăpastia definitivă ce te desparte de cer.
Tot atât de îngrozitor este
şi ca
odată treziţi,
pentru
a scăpa de mânia viitoare,
să ne scuturăm apoi de această prevenire şi să ne întoarcem
la
marea noastră nepăsare de mai
înainte.

Constat deseori
că aceia care-şi înăbuşe imboldul conştiinţei în
păcătuirea lor cu o altă ocazie nu mai
sunt la fel de mişcaţi de conştiinţa
lor. Fiecare trezire spirituală
care nu este
folosită ajută numai
la recăderea
sufletului în inconştienţa somnului, ceea ce este
mai
rău decât înainte – devine foarte puţin
probabil ca sufletul să
fie readus din
nou ia simţămintele sfinte avute
mai înainte.

De aceea sufletul nostru ar
trebui să fie foarte îngrijorat la gândul de a
scăpa de neliniştea care îl frământă,

singura cale salvatoare fiind aceea a întoarcerii şi predării
lui Dumnezeu.

Un bolnav suferind de gută a fost
vindecat prin leacul
unui şarlatan, care însă i-a infectat
interiorul trupului, şi până la urmă pacientul
a murit. Nimic nu-i mai îngrozitor decât
să fii tămăduit de spaima
sufletească printr-o
nădejde falsă!
Atunci mijlocul
de tămăduire este mai
rău decât boala însăşi. Mult mai bine este ca sensibilitatea conştiinţei noastre să ne producă ani
de-a rândul
spaimă şi
îngrijorare,
decât să o pierdem – ca apoi
să pierim
din cauza împietririi inimii noastre.

Pe de altă parte, trezirea sufletească nu este ceva care să ne aducă autoliniştirea sau
să dorim ca ea să dureze neîncetat.
Dacă sărim
din somn văzând că ne arde casa,
nu ne instalăm
pe marginea patului
spunându-ne: sper că sunt
treaz de-a binelea. Bine că nu
am dormit mai departe!

Ci atunci facem ce ne stă în putinţă ca să
scăpăm de moartea care ne ameninţă, alergăm la uşă sau la
fereastră ca să
scăpăm, să nu
murim arşi de vii unde ne aflăm.

Ar
fi un avantaj foarte îndoielnic ca să ni se trezească sufletul şi
totuşi să nu scăpăm de primejdie.

Să nu uităm
trezirea sufletului nu înseamnă încă mântuire!

Un om poate să fie foarte conştient

este o fiinţă pierdută şi totuşi să nu fie niciodată
mântuit.

El poate fi făcut să cugete
şi totuşi să moară în
păcatele sale.

Când faci
descoperirea că ai
dat faliment, simpla
constatare a datoriilor
nu le va achita niciodată.

Un
rănit poate privi mult
timp
la rănile sale, dar
prin asta ele nu se vor vindeca – numai
pentru că omul le simte durerea, constată forma
şi gravitatea lor.
Este un şiretlic al diavolului să-l ispitească aşa fel pe om,
încât
acesta
să se mulţumească cu
simpla constatare a păcatelor.

Alt vicleşug al aceluiaşi
înşelător
este de a-l face pe un
păcătos să-şi închipuie,
că nu trebuie să se încreadă în Cristos,
câtă vreme nu a atins
un grad precis de deznădejde.

Trezirea
sufletului nostru trebuie să ne conducă la Mântuitorul.

Să ne închipuim că doar
ştiindu-ne păcatul putem

contribui la îndepărtarea lui,
apare ca ceva dezgustător. Este ca şi când am spune:
apa nu-mi poate
spăla
obrazul
dacă nu mă uit mereu
în oglindă, şi dacă nu-mi număr mereu
petele de pe faţă.

Simţământul că avem
nevoie de mântuire prin har este
un semn foarte sănătos; dar
ne trebuie înţelepciune
ca
să-l folosim bine, să nu
facem
un idol din acest simţământ.

Unii oameni par să se complacă în propria lor îndoială, temere şi grijă.

Nu
pot fi urniţi de la ele,
parcă au crescut
odată cu
ele. Se spune că cea mai
mare greutate pe care oamenii
o au cu caii când arde
grajdul, este
de
a-i scoate de
unde sunt priponiţi.
Caii,
dacă s-ar
lua pe urma celor
ce
vor să-i scoată,
s-ar
salva
din flăcări, dar
animalele par
înlemnite locului din cauza spaimei.

Oare temerea noastră de mânia viitoare ne va împiedica să
scăpăm de ea?

Nu-i
nici un fel de speranţă în privinţa
asta.

Un deţinut
care era de mulţi
ani în închisoare nu
mai simţea dorinţa să iasă de acolo. I se
deschisese uşa celulei – dar el
se ruga cu lacrămi,
să fie lăsat să rămână mai departe în
închisoarea unde stătuse aşa de multă
vreme. Auzi, să-ţi iubeşti închisoarea! Să-ţi fie dragi
zăbrelele de
la fereastră şi mâncarea din
închisoare! Bineînţeles
în cazul amintit, lucrurile nu erau în regulă,
omul nu era sănătos la minte.

Oare, suntem
noi dispuşi să rămânem mereu
doar
treziţi sufleteşte
şi atâta tot?

Să nu vrem
să dobândim şi iertarea?

Dacă vrem
să stăruim
mai departe în teamă şi spaimă, atunci desigur că nici cu
noi lucrurile nu-s
în regulă.

Dacă ne putem
căpăta pacea sufletească, atunci
s-o primim fără întârziere! De ce să rămânem
mai
departe într-o groapă întunecată, unde ni
se cufundă picioarele? Când putem avea parte de lumină,
şi încă una minunată,
cerească, de ce să
zăcem în întunerec şi să murim în spaimă?

Poate
nici nu ne dăm seama cât

ne este de aproape mântuirea!

Dacă am
şti, atunci desigur că am
întinde mâna să
o luăm, căci ea există,
ne stă la îndemână şi o putem avea;
trebuie
numai
să punem mâna pe ea,
şi să-I mulţumim Celui care ne-o dăruieşte. Nu
trebuie
să ajungem la deznădejde ca să fim pregătiţi pentru
îndurarea lui Dumnezeu.
Când

„Pelerinul” lui Bunyan în drumul lui spre poartă,
a căzut
în mlaştina deznădejdii,
oare i-a fost
lui plăcut noroiul de pe hainele sale şi
mocirla,
considerând aceasta
ca
un mijloc care
să-i
uşureze atingerea ţintei în drumul său? Desigur că Pelerinul nu s-a gândit nicidecum
la
aşa ceva! Şi cu
atât mai puţin o vom putea
noi face.

Nu ceea ce simţim noi ne va mântui,
ci ce a simţit
Domnul Isus pentru noi.

Un străin a venit odată
să viziteze furnicarul de
oameni care este oraşul Londra.
Deodată omul deveni palid la faţă. Întrebat ce are, răspunde:
Mi-am
pierdut portofelul cu întreaga mea avere în
numerar! El
precizează până la ultimul ban
numerarul din portofel,
toate
cecurile şi hârtiile de valoare ce le
conţinea. I
se spune de către prietenii
săi că faţă de situaţia creată,
ar trebui
să-i
fie o mângâiere faptul că ştie atât de bine dimensiunea pierderii suferite. Omul însă pare să
nu înţeleagă valoarea unei
asemenea consolări.
Nu

– spune el – Nu-mi ajută la nimic faptul
să ştiu ce am pierdut – această cunoaştere nu-mi repară pierderea
suferită!

Spuneţi-mi unde îmi pot regăsi
portofelul cu banii din el şi atunci îmi veţi face un
serviciu real;

simpla
cunoaştere a pierderii mele
nu-mi este
de nici un folos!

La fel este
şi cu conştiinţa noastră clară că am păcătuit,
că sufletul nostru se află în
mâna tare a dreptăţii

lui Dumnezeu – dar
faptul acesta tot nu ne va mântui.

Mântuirea noastră nu se săvârşeşte prin
aceea că noi
ne recunoaştem pierzarea, ci
prin faptul că noi punem mâna,
adică ne însuşim
pe deplin mântuirea,

care

ne este pregătită, făurită şi
dăruită în Domnul Isus Cristos.

Un om care nu vrea să
privească la Domnul Isus, ci
se încăpăţânează doar
să-şi constate propriile păcate şi propria pierzare,
aminteşte povestea cu
băiatul care a scăpat un ban în gura canalului
de pe
stradă – apoi a rămas ore întregi acolo, găsindu-şi mângâierea să-şi
spună mereu:

„Chiar pe aici s-a rostogolit
banul!

Chiar printre aceste două
fiare l-am
văzut
cum a alunecat în canal!” Bietul băiat!

Ne dăm noi oare seama ce înseamnă povestea asta? Poate învăţăm
ceva pentru binele
şi trezirea sufletului nostru! Amin!

             Autor anonim

 

dfedguntitledrtrtghggvbfelicitare 73felicitare 85

 

ARTICOLE , CARTI ȘI STUDII BIBLICE .ALEGE SI TU !

ARTICOLE ȘI STUDII BIBLICE

ALTE ARTICOLE

PREDICI AUDIO

PREDICI VIDEO

Lucrarea lui satan în mintea omenească de W.Nee

Lucrarea lui satan în mintea omenească   de Watchman Nee

Lucrările lui satan sunt multiple. Pentru ca un creştin să umble bine înaintea lui Dumnezeu, el trebuie să înveţe cum să se împotrivească lui satan. Iar pentru a face aceasta, trebuie să discearnă care este lucrarea lui satan. Potrivit judecăţii Bibliei, multe aşa zise lucruri naturale sunt în realitate lucrările lui Satan; din punct de vedere omenesc, noi putem considera ceva ca fiind accidental, natural sau cauzat de împrejurări, dar Biblia îl etichetează foarte clar drept lucrarea celui rău. Dacă vor să să urmeze calea dreaptă, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să fie ignoranţi în ceea ce priveşte planurile lui Satan – cât de viclean este el, cât de arogant şi înşelător.

Noi trebuie să-l recunoaştem pentru a ne putea împotrivi lui.

Să menţionăm acum câteva din metodele lui Satan, aşa încât să ne putem împotrivi lui şi să-l biruim în faţa Domnului.

„Căci armele luptei noastre nu sunt ale cărnii, ci puternice pentru Dumnezeu spre dârâmare de întărituri; dărâmând gândirile şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu şi robind orice gând spre ascultare de Cristos” (2 Corinteni 10.4,5, C2). Satan îl înconjoară pe om cu întărituri pentru a-l împiedica să asculte de Christos. Terenul special al lucrării lui se găseşte în mintea omului sau în viaţa gândurilor. Adeseori omul este bombardat cu gânduri sau lucruri închipuite care sunt împotriva ascultării de Cristos. Pavel spune că armele luptei noastre împotriva acestora nu aparţin cărnii. Mai întâi trebuie distruse aceste imaginaţii, ca apoi să facem gândurile noastre roabe ascultării de Cristos.

Sfera de acţiune a lui Satan este în viaţa gândurilor. El îţi va inocula un gând, o imaginaţie ce pare a veni de la tine. Amăgit astfel, o accepţi şi o foloseşti ca şi cum ar fi a ta, deşi, în realitate, este a lui.

Reţineţi că multe lucruri din viaţa unui creştin încep cu gânduri sau imaginaţia minţii. Multe lucruri între fraţi îşi au originea în aceste închipuiri.

Sunt apoi şi acele gânduri ce apar brusc. Câteodată în mintea cuiva poate să vină un gând despre un anumit frate, sugerând că acel frate nu ar umbla bine. Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu nu recunosc astfel de gânduri ca fiind lucrarea lui Satan. Cineva poate să considere că un asemenea gând vine din el însuşi şi să-l ia drept adevărat. Satan este cel care a inoculat acel gând în mintea sa. Cum poate el să se împotrivească diavolului? Trebuie să spună: „Nu primesc acest gând. Ţi-l dau înapoi, Satan.” Dacă îl acceptă, acel gând va deveni propriul său gând. La originea lui, acel gând era al lui Satan, dar va deveni al său dacă îl primeşte.

Creştinii trebuie să cunoască ce este ispita satanică. Ispita satanică pătrunde în cea mai mare parte, dacă nu în exclusivitate, sub forma unui gând. Când Satan ispiteşte pe oameni, el nu lipeşte o etichetă pe care să fie scris: „Aceasta este o ispită satanică!” Dacă oamenii ar şti că ea vine de la Satan, i s-ar împotrivi. Nu, el se strecoară pe furiş, fără cel mai mic zgomot. Toate ispitele lui sunt în aşa fel concepute, încât să nu poată fi uşor recunoscute de credincioşi. El nu vrea ca ei să-l suspecteze, ci mai degrabă vrea ca ei să rămână liniştiţi. Astfel, el injectează pe ascuns un gând în mintea lor. O dată ce aceştia îl acceptă, el a dobândit un punct de sprijin.

De aceea, copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe cum să se împotrivească gândurilor rele.

Totuşi, trebuie să fie, de asemenea, atenţi ca nu cumva să ajungă la cealaltă extremă, de a fi din cale afară de precauţi.

Orice exces în această privinţă va duce la o confuzie ulterioară a gândurilor, ce va avea drept rezultat căderea sub şiretlicul vrăjmaşului. Dacă cineva se concentrează asupra gândurilor sale, ochii săi nu vor mai fi aţintiţi asupra Domnului. Trebuie, aşadar, să ne împotrivim gândurilor nelalocul lor, dar să nu fim ocupaţi întru totul cu gândurile noastre.

Aş vrea să spun cât se poate de răspicat, că în decursul anilor, am văzut oameni aflaţi la două extreme: unii nu exercită nici o înfrânare a gândurilor lor, alţii, în schimb, sunt preocupaţi de problema gândurilor lor. Aceştia din urmă sunt tot aşa înşelaţi de Satan ca şi primii. Ba mai mult, ei sunt nişte candidaţi aproape siguri la depresiuni nervoase. E nevoie deci să menţinem un echilibru adecvat. Nu trebuie să-i permitem lui Satan să ne ispitească injectându-ne gândurile lui, dar nici nu trebuie să ne concentrăm toată energia în a ne ocupa gândurile noastre. Dacă tot timpul avem atenţia îndreptată asupra gândurilor noastre, am căzut deja în ispita lui Satan, căci, în loc de a avea ochii aţintiţi asupra Domnului, îi avem asupra gândurilor noastre.

Te poţi împotrivi destul de uşor gândurilor satanice. Este o zicală mult citată de slujitorii Domnului:

„Nu poţi opri pasărea să zboare deasupra capului tău, dar o poţi împiedica să-şi facă cuib în capul tău”.

Reţineţi aşadar, că, deşi nu poţi împiedica gândurile să-ţi treacă prin minte, le poţi îmiedica să-şi facă cuib în tine. Când un gând apare brusc, îl poţi îndepărat doar zicând: „Nu-l vreau. Nu-l primesc. Îl resping.” Vei vedea atunci că a dipărut.

Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu au probleme cu gândurile lor. Nu şi le pot controla uşor. În nenumăratele scrisori pe care le-am primit în ultimii ani, cea mai frecventă întrebare ce mi s-a pus a fost aceasta:

„Cum să-mi pot ţine gândurile sub control?” Unii mărturisesc că le este greu să-şi controleze gândurile, în deosebi, când se roagă. La acest punct aş dori să spun ceva pe scurt. „Încolo, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi” (Filipeni 4.8, C2), ne spune Biblia. La aceastea să vă gândiţi! Copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi dirijeze gândurile într-o direcţie bună. Cu cât mai mult vor folosi mintea lor într-o direcţie bună, cu atât mai puţine vor fi gândurile necontrolate. Mulţi nu sunt capabili să-şi controleze gândurile, pentru că nu gândesc; ei sunt pasivi în ceea ce priveşte viaţa gândurilor lor. Aceasta îi dă posibilitatea lui Satan să introducă în mintea lor câteva din multele lui gânduri gata pregătite.

Nu va fi uşor pentru Satan să injecteze în mintea ta gândurile lui, dacă vei învăţa să-ţi întrebuinzezi mintea pentru a te gândi la lucruri spirituale, bune, drepte, sfinte, paşnice, vrednice de iubit. Când mintea ta este ocupată într-o direcţie bună şi gândurile tale nu sunt leneşe, Satan nu are prilejul de a pătrunde. Dar dacă mintea creştinului trândăveşte, atunci acea minte pasivă, nepăzită, este deschisă la infiltrări satanice.

Din această cauză copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi antreneze mintea aşa cum îşi antrenează trupul.

Vor preveni astfel pătrunderea gândurilor satanice. Învăţaţi să recunoaşteţi care gânduri sunt necurate, de bârfă, şi apoi învăţaţi să vă împotriviţi lor de îndată ce descoperiţi că vin de la vrăjmaş. Multe gânduri sunt în mod evident satanice şi, prin urmare, pot fi respinse cu uşurinţă. Există, totuşi, unele gânduri destul de subtile, ce nu pot fi respinse uşor. Cu toate acestea, noi trebuie să învăţăm să ne împotrivim tuturor acestora.

Satan nu este nici atotştiutor, nici omiprezent. Totuşi, el cunoaşte multe lucruri, căci, prin duhurile rele – îngerii care au păcătuit – el are o reţea de informaţii răspândită pe întregul pământ.

Când noi trândăvim, Satan pune cu uşurinţă în gândirea omenească ceva ce pentru el este cunoscut, dar nu şi pentru noi. El injectează în gândurile noastre informaţiile pe care le-au obţinut serviciile sale secrete. El face să ne închipuim, să ne imaginăm ceva şi, astfel, îşi introduce informaţia în gândirea noastră. De îndată ce noi cugetăm asupra ei şi o acceptăm, ea devine reală pentru noi. De aceea copiii lui Dumnezeu trebuie să se lepede de orice informaţii venind de la Satan, chiar dacă aceste infomaţii aruncă lumină asupra unor lucruri. Trebuie să refuzăm a cunoaşte ceva ce nu ajunge la înţelegearea noastră în urma descoperirii primite prin rugăciune.

Copilul lui Dumnezeu nu trebuie să fie curios sau dornic de a se amesteca în orice. Astfel va scăpa de multe gânduri satanice. Însă dacă este curios, Satan îi va furniza necurmat din multele sale lucruri pe care le ştie. Se poate ca, la început, creştinul să creadă că astfel de cunoştinţe sunt utile. Totuşi, dacă el continuă să accepte aceste gânduri, va deveni în curând o unealtă în mâna lui Satan. Satan va angaja mintea creştinului în a face lucrarea lui. Din această cauză trebuie să ne împotrivim tuturor gândurilor ce nu au motivaţie. Ori de câte ori în mintea cuiva apare un gând despre greşeala unui frate, dacă acesta vine din gândirea minţii şi nu din cunoştinţa Duhului, trebuie respins.

Dacă este acceptat, el va deveni între timp convingere personală. Cineva care îşi închipuie că un frate i-a greşit, va ajunge curând să considere acest lucru ca fiind real. Urmarea va fi ruperea părtăşiei cu fratele său.

Dacă aceste gânduri bruşte nu sunt curmate de la bun început, mai târziu ies de sub control.

Când ispitele satanice ne invadează mintea, sunt mai uşor de înlăturat, dar odată devenite „fapte” în minte, este foarte greu să scapi de ele. Din această cauză trebuie să avem grijă de gânduri.

Trebuie să lepădăm toate gândurile necurate, ca să nu păcătuim.

Trebuie să folosim în mod activ mintea noastră, astfel încât să nu trăim o viaţă dezordonată şi uşuratică. Sub lumina lui Dumnezeu, vom vedea că multe păcate vin prin acceptarea ispitelor satanice.

Daţi-mi voie să repet: după ce te împotriveşti de prima dată unui gând, subiectul este considerat închis. Dacă acel gând vine şi a doua oară, trebuie ignorat. Cu alte cuvinte, când un gând îţi apare pentru prima dată, împotriveşte-te lui prin credinţă, crezând că a plecat de la tine. Dacă el se prezintă a doua oară, vine ca o minciună, nu ca un adevăr. Prin urmare, trebuie să-l consideri ca fiind fals şi să afirmi că tu deja te-ai împotrivit lui. Ia această poziţie până ce gândul dispare. Dacă vei recunoaşte ca adevărat gândul reîntors, îl vei descoperi foarte lipit de tine, încât cu greu îl vei putea da la o parte. Multe înfrângeri pot fi atribuie acestei greşeli. Dacă te vei împotrivi diavolului, el va fugi de la tine. Orice spune Satan, este ceva în care nu poţi să ai încredere. Domnul spune:

„Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4.7).

Aşadar, ceea ce vine iarăşi trebuie că este un fals şi nu trebuie crezut nicidecum.

Aşadar, principiul de bază este: împotriveşte-te prima dată, ignoră-l a doua oară.

Articol preluat de aici http://www.resursecrestine.ro/eseuri/103883/lucrarea-lui-satan-in-mintea-omeneasca

PS.

Fragmente din carti puteti descarca GRATIS de aici  http://www.lampadaruldeaur.ro/descarca

Tot la aceasta editura puteti gasii carti crestine de crestere spirituala la un pret redus .Cartile fratelui Watchman Nee sunt de un real folos si vi le recomand din toata inima 🙂

12743_373402782733813_1781607213_n

Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎

Dragii mei prieteni ,

as vrea sa va prezit un prieten de nadejde , un om al adevarului, milei si compasiunii pentru oameni ,  un om de afaceri crestin care scrie din inima si daruire divina.

Nu as vrea sa il  laud dar acest prieten (frate )  a stiut sa fie prieten pentru multi care au fost in pragul disperarii, oameni care au vrut sa-si ieie viata, oameni care au dorit sa se lase de diferite vicii , oameni fara adapost , oameni care au ajuns la ultima picatura de putere ,etc.

Numele lui e Lica Nemes si mai jos am sa va prezint  cateva din articolele  sale de un real folos  .

Poate trebuia sa o fac demult dar credeti-ma ca am peste 600 de ciorne , articole care sunt pregatite pentru a fi postate , documentare , carti si articole care deja le-am savurat si le-am gasit utile si demne de a fi raspandite mai departe. Nu sunt genul de om sa ma aglomerez pe degeaba, sa-mi fac stres si prea multe ganduri.

Fac ce pot, cand pot si cum pot 🙂

 

Atatea curente in jurul nostru, atatea religii, atatea credinte incat linia adevarului abia de se mai observa.

Fiecare trage oala la focul lui, fiecare voteaza cu „echipa” lui si cateodata te trezesti singur cu adevarul .

Nu e usor sa fi contra curentelor cand cei multi merg in jos e greu sa urci si sa razbati printre ei…

„Intraţi pe poarta cea strâmtă.

Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află. „

                                                                                             Matei 7:13-14

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea. Luca 13:24

 

Oare aceste versete nu sunt destul de clare ?

Sa ne gandim la pesti .Pestii morti sunt luati de curentul apei ,  pe cand pestii vii inoata împotriva curentului apei.

Asa este si cu cel care cauta si umbla in ADEVAR . El asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, crede ca are un Creator si de aceea el nu umbla ca lumea si pe caile ei stricate ci umbla potrivit cu adevarul, in curatie si dreptate .

Iata cateva articole ziditoare de pe blog-ul lui personal , blog care are ca si titlu

„Viaţa în mâinile tale 
Descoperă bucuria unei vieți noi. Cunoaște-ți darul și chemarea din viața ta. ‎”

Eu as numii blog-ul lui : Cand esti trist , vino aici ! 🙂

1.

Puterea ascunsă în renunțare

Da da. Ai citit corect. Nu îți mai cer să nu renunți ci îți cer să renunți.
Este bine când citim pe Facebook atâtea citate motivaționale, spirituale, înțelepte care ne îndeamnă să nu renunțăm. Și eu le distribui, cred în ele și chiar eu scriu ceea ce mă inspiră viața și apreciez mult pe toți care fac asta. Cred în motivație, în inspirație și cred că asta e și vocația mea. Să îmbărbătez inimi, vieți, și să le dau un impuls. De câteva săptămâni însă, învăț ceva nou. Nu contradictoriu, ci de completare. De ajutor. Este vorba de puterea ascunsă în renunțare.

Am descoperit că dacă vrem să ne împlinim visul, nu trebuie doar să luptăm, ci trebuie să învățăm și să renunțăm. Desigur nu la destin, nu la vis, ci la tot ce ne ține pe loc sau ne încetinește. Bagaje inutile pe care le purtăm în minte, în suflet, în obiceiurile noastre de zi cu zi.

Acestea pot fi amintiri, momente de confuzie și teamă din trecut, eșecuri și durere. Pot fi obiceiuri proaste. Caracter îndoielnic. Lipsa stimei de sine. Lipsa unei bune organizări a vieții personale, de familie, la muncă. Pot fi relații, afaceri, proiecte personale în care nu am fost sinceri, dedicați, loiali. Sunt multe aspecte prin care trec oamenii, eu și tu.

Nu îți cer să le retrăiești, ci să vezi care din acestea sau altele au influență în prezent și te țin pe loc din progres, din propășire, din dezvoltarea ta spirituală, materială, financiară.

Puterea de mișcare, puterea de alergare…zborul tău trebuie să fie ușor, lin, să te împlinească. Nu trebuie să simți nimic apăsător sau ceva ce mereu te pălmuiește, te lovește dinlăuntrul tău.

Privește atleții. Ei nu sunt îmbrăcați gros, cu multe chestii pe ei. Nu au rucsaci în spate, nu au covoare și mobilă în brațe. Nu au cu 50 de kg în plus față de normal. Dacă ar fi așa, nu ar mai avea rost să se prezinte la concurs. Din start au pierdut.

Poți să privești deschis la tine însuți să vezi ce anume porți inutil. Poate fi un viciu care te îmbolnăvește și îți cheltuie banii. Poate fi irascibilitatea.
Citeste aici continuarea   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/02/puterea-ascunsa-in-renuntare.html

2.

Din mizeria Africii în topul Americii

Îmi plac poveștile de succes. Mă motivează, îmi dă entuziasm când văd cum alții nu au permis împrejurărilor și condițiilor grele în care erau cândva să le dicteze viitorul.

Aceștia nu au lăsat ca frica, ideile religioase înguste sau scepticismul să îi oprească în drumul lor spre succes. Când au luat decizia corectă de a-și urma visul a însemnat că viața era în deja mâinile lor. Și au știut ce să facă cu ea. Te invit să citești acest articol despre viața extraordinară a unui african care a ajuns mult mai departe decât el însuși a visat vreodată că poate ajunge.
S-a născut într-o perioadă dificilă din anii ’60 întruna dintre cele mai corupte, mizere și infracționale capitale din Africa. Kinsasha.

Dikembe Mutombo este al șaptelea copil din cei zece ai familiei Mutombo. La fel ca milioane de africani a cunoscut suferința care nu poate fi descrisă în cuvinte. Sărăcia, bolile, corupția, crima, violurile, răpirile, miliția Mai-Mai, războiul civil, au fost ingredientele de bază ale vieții din societatea în care el a crescut. Străzile murdare și fără canalizare, pe care dormeau zeci de mii de orfani goi și flămânzi, lipsa apei potabile și a unui loc unde cei bolnavi să fie tratați cu decență l-au făcut pe eroul acestei povestiri să își dorească cu disperare să schimbe ceva în acel loc.

Citeste aici continuarea http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/01/din-mizeria-africii-in-topul-americii.html

3.

Ai dreptul la fericire?

Cât de mult ai gândit și acționat în 2012 știind că ai dreptul la fericire?

În istorica Declarație de Independență a SUA găsim aceste remarcabile cuvinte ale lui Thomas Jefferson:

Noi susținem ca aceste adevăruri de la sine înțeles că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt ​​viata, libertatea, precum și căutarea fericirii.

Poate zici despre tine:Cine? Eu? Eu nu voi fi fericit niciodată„.

Ai dreptate. Nu vei fi fericit niciodată, dacă tu asta crezi despre tine. Nu te contrazic. Ești așa pentru că ai crezut așa. Ești așa pentru că ai acționat așa. Ești așa pentru că ai fost învățat să crezi în rău și nu în bine pentru viața ta.

Te rog nu căuta motive. Problema principală nu sunt motivele, ci modul în care tu le-ai interpretat și aplicat la viața ta. Despre asta este vorba.

Ai renunțat la căutarea fericirii după câteva dezamăgiri venite fie de la cei apropiați fie că tu te-ai dezamăgit pe tine însuți prin greșelile (complet lipsite de maturitate) pe care le-ai făcut.

http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2012/12/ai-dreptul-la-fericire.html

                   Alte articole interesante veti gasii  in  arhiva blog-ului   http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/p/fiinta-umana.html

2012-059