O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu-meditatia zilei

O convorbire între omul rugător şi Dumnezeu scrisa de un necunoscut :

Omul – Tatăl nostru care eşti în ceruri…
Dumnezeu – Da! Spune-mi despre ce este vorba?
Omul – Sfinţească-se numele Tău…
Dumnezeu – Zici aceasta în mod serios?
Omul – Ce să spun în mod serios?
Dumnezeu – Că vrei să sfinţeşti numele Meu. Ştii tu ce înseamnă asta?
Omul – Înseamnă, înseamnă… of, Doamne, nu ştiu ce înseamnă. De unde să ştiu?
Dumnezeu – Înseamnă că vrei să Mă cinsteşti, că Eu sunt unicul lucru important pentru tine, că numele Meu este valoros în ochii tăi.
Omul – Aha!… Acum înţeleg. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Dumnezeu – Faci tu ceva pentru asta?
Omul – Ca să se facă voinţa Ta? Bineînţeles. Merg în fiecare duminică la biserică, plătesc anual simbria, donez pentru misiuni…
Dumnezeu – Însă eu vreau mai mult de la tine. Vreau ca viaţa ta să fie ordonată, ca obiceiurile rele cu care calci pe alţii pe nervi să dispară, ca să te înveţi să te gândeşti şi la alţii, nu numai la tine, ca toţi cei care intră în contact cu tine să fie ajutaţi. Vreau ca flămânzii, întristaţii, însetaţii, dezbrăcaţii pe care îi întâlneşti, să-i hrăneşti, să-i mângâi cu iubire, să-i adapi, să-i îmbraci, după putinţa ta…, căci tot ceea ce faci tu oamenilor, faci, de fapt, pentru Mine. Vreau să îţi vezi păcatele, să te căieşti pentru ele, sa-ti ceri iertare Tatalui in numele Fiului Sau Isus Christos care a murit pentru tine, să te lupţi cu tine însuţi ca să nu le mai faci şi să-ţi îndrepţi viaţa în bine.
Omul – De ce spui toate acestea tocmai mie, Doamne? Ştii Tu câţi făţarnici stau în biserică? Uită-Te la ei!
Dumnezeu – Scuză-mă! Mă gândeam că te rogi, într-adevăr, să se împlinească voinţa Mea. Dar aceasta începe, de fapt, de la acela care cere acest lucru. Abia atunci când vrei ceea ce vreau Eu, poţi deveni un vestitor al lucrărilor Mele.
Omul – Acum înţeleg. Dar pot să mă rog mai departe? Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…
Dumnezeu – Tu cântăreşti mai mult decât ar trebui să fie greutatea ta. Cererea ta conţine şi obligaţia de a face ca milioanele de săraci ai acestei lumi să aibă pâinea cea de toate zilele.
Omul – Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…
Dumnezeu – Şi Vasile!
Omul – Vasile? Acum iarăşi începi cu asta? Tu ştii prea bine că mă face de ruşine în public, că se poartă atât de arogant cu mine. Nu mă ia în serios ca şi coleg de muncă, într-una mă calcă în picioare. Şi el ştie că asta mă supără.
Dumnezeu – Ştiu, ştiu. Dar rugăciunea ta?
Omul – N-am vrut chiar aşa…
Dumnezeu – Cel puţin eşti sincer. Dar îţi face plăcere să umbli mereu cu atâta antipatie şi amărăciune în suflet?
Omul – Nu, asta mă îmbolnăveşte.
Dumnezeu – Eu vreau să te vindec. Iartă-l pe Vasile şi la fel te voi ierta şi Eu. Poate vei pierde ceva, sigur vei pierde. Însă această pierdere îţi va aduce bucurie în suflet.
Omul – Hm! Nu ştiu dacă mă voi putea birui pentru a putea ajunge la acest scop.
Dumnezeu – Eu te voi ajuta, trebuie doar să vrei şi să faci primul pas în acest sens!
Omul – Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Dumnezeu – Bagă de seamă la un singur lucru: trebuie să eviţi persoanele şi situaţiile prin care eşti ispitit.
Omul – Cum voi reuşi eu să fac acest lucru?
Dumnezeu – Îţi cunoşti slăbiciunile: nepoliteţea, agresivitatea, dispunerea de bani, educaţia… Nu-i da ispititorului nicio şansă!
Omul – Cred că această rugăciune a fost cea mai lungă şi cea mai grea din cele pe care le-am rostit vreodată. Dar asta a avut de a face pentru prima dată cu viaţa mea cotidiană.
Dumnezeu – Bine, acum hai să mergem mai departe. Roagă-te liniştit până la capăt.
Omul – Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu – Ştii ceva? Când oamenii încep să Mă ia în serios, să se roage cu credinţă, să Mă urmeze şi să facă voinţa Mea, când ei lucrează pentru venirea împărăţiei Mele şi observă că asta îi face fericiţi, atunci Eu simt o bucurie nesfârşită.

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”Apoc.3:11

„Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta (Biblia, cartea vietii ) !” Apoc.22:7

„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui

CLICK : “L-am iertat” pe Dumnezeu, „iarta-L” si tu!

Dragi prieteni,

poate vi se pare amuzant faptul ca „L-am iertat” pe Dumnezeu dar am pus in ghilimele ca sa intelegem ce mici suntem noi oamenii si ce mari cazuri facem din nimic, facem o telenovela din orice.
Uneori ne suparam pe Dumnezeu la orice pas, din orice nimic chiar si cand nu prindem tramvaiul .Este o absurditate desigur dar Dumnezeu nu tine cont de aceste “nebunii “ ale noastre si nu se supara pe noi caci de s-ar supara si El asa de repede ca si noi ar fi vai de noi …
Am intalnit oameni suparati pe Dumnezeu si cum sa le vorbesti de iubirea si iertarea aproapelui cand ei nu se iubesc si nu se iarta nici pe ei si mai tin si suparare pe Dumnezeu.Si la ce folos ?!
Cineva mi-a zis ca mai are nevoie de Dumnezeu ca sa ii dracuiasca pe oameni.
I-am zis dragul meu, te inseli amarnic , pentru asa ceva nu ai nevoie de Dumnezeu dar tine cont cat tu ai si vei avea nevoie de Dumnezeu tot timpul.
Nu poti respira fara Dumnezeu caci El detine tot oxigenul (Maleahi 2 :15 )  si s-a dovedit stiintific ca daca cu cel mai mic procent s-ar devia de la compozitia aerul atmosferic tot aerul s-ar infecta, plus ca bataile inimii noastre bat atata timp pana cand El spune STOP , aici se incheie viata acestui suflet pe pamant si de acum urmeaza roadele caci fiecare doarme cum isi asterne.

Ai facut bine vei fi avea parte bine, ai facu rau iti vei lua rasplata, caci Dumnezeu ne spune in Apoc 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Prov 22:4
„Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Psalmul 58:11

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Ioan6:47


Nu poti mirosii o floare fara Dumnezeu asta constient sau inconstient caci El ti-a dat mirosul de care te bucuri si El nu e suparat pe tine chiar si cand uiti sa Ii multumesti.
Nu poti pasii fara Dumnezeu caci EL ti-a dat viata si putere in madularele tale fie ca tu crezi asta sau nu.
“în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele Apos.17:28
Cred ca as putea sa fac o lista sa intelegi caci noi avem nevoie de Dumnezeu si nu El de noi.
Este adevarat caci in viata uneori lucrurile sunt asa de sumbre incat ne intrebam dar unde este Dumnezeu si de ce nu intervine.
Daca raportam totul la vesnicie vom vedea caci tot ce e aici pe pamant dureri, necazuri, tristeti, probleme, esecuri etc. sunt doar de o clipa si nu au importanta doar noi le vedem asa de importante si ne tinem de ele de parca viata s-ar oprii aici in loc sa mergem sa vedem mai departe ce avem de facut, de ce s-a intamplat asta si cum ne raportam intr-un mod intelep la situatie…
Cand dai de un bolovan mare ce faci ? te arunci in el ? dai cu capul de el ? il iei in brate, il saruti sau mergi mai departe ?

Defapt ai 2 mari sanse sa il ocolesti si sa iti continui linisitit calea sau sa te urci pe el si sa vezi zarea albastra sa privesti cu seninatate ce frumuseti ai inaintea ta, ce viitor frumos te asteapta alaturi de CEL CE TI-A DAT VIATA.
Este adevarat ca durerea e mare cand pierzi pe cineva drag sau ti se intampla o tragedie dar increzandu-te in Dumnezeu vei vedea caci El iti usureaza durerile si dupa ce vei trece peste toate necazurile iti vei da seama ca e o  nebunie sa te superi pe EL sursa binelui, sursa oricarei mangaieri, sursa fericirii, sursa bucuriei, sursa mantuirii, a vietii vesnice.
A te supara pe EL pentru niste clipe de durere (desi noua ni se par vesnice ) este ca si cum ne-am taia singuri craca de sub picioare . Este chiar absurd sa tot stai la o usa inchisa sa bati sa astepti sperante false cand in jurul nostru sunt asa de multe usi deschise pentru fericirea noastra.
In momentele intunecate vedem doar acea usa inchisa, ne blocam acolo, nu mai credem ca dupa nori mai exista soare, ca dupa noapte vine ziua, dupa greu zile usoare, dupa necaz, bucurie…
Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea simpla si sincera vindeca si transforma, de aceea imi place sa recomand tuturor oamenilor sa citeasca zilnic Biblia, cartea vietii.
Fiecare om are momente cand se supara pe Dumnezeu dar ce-i adevarat pe nedrept si in general asa facem cu totii ni se pare ca avem dreptate si motive sa ne suparam pe Dumnezeu si uitam sa vedem cine suntem noi si cine este EL : noi suntem in pumn de tarana si El e vesnicia, este de necuprins, este grandios si nu greseste niciodata si asta ar trebuii sa tinem minte.
Noi ne vedem buricul pamantului si credem ca Dumnezeu greseste si nu e in controlul tuturor situatilor.
Cand am citit in Cuvant
“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
In 2 Timotei 3:2-5 si „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.“ in Iuda 1:16
am zis cat adevar si lumina este aici caci asa suntem uneori noi oamenii nemultumiti cu una cu alta chiar nemultumiti cu soarta noastra.
Poate intrebarea mea pentru noi, oamenii ar fi sa o formulez in cateva cuvinte si vom intelege ce nu am inteles o viata-ntreaga :
Vrem cateva clipe de fericire sau vrem sa fim fericiti pentru totdeauna ?
Putem noi oare compara vesnicia care e fara sfarsit cu cateva clipe ce le avem de trait pe pamant ?
Nici vorba de comparitie dar fiind faptul ca suntem oameni, Dumnezeu nu se supara pe noi nici macar cand noi ne suparam pe El si ne intelege perfect. El ne iubeste si are rabdare cu noi mai mult decat ne imaginam noi si ne cheama la El sa ne fie un mangaietor in necazuri, o calauza in clipele intunecate ale vietii si o barca de salvare prin Domnul Isus Christos (Ioan 14:6 ) , care si-a dat viata pentru noi si ne-a iertat si ne iarta zi de zi pacatele ( 1 Ioan 2:1 ) oferindu-ne mantuire si pace sufetului nostru zdrobit de valurile vietii naprastice.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29


Vom fi intelepti si vom asculta acest glas a Lui  sau ne vom complace mai departe in pacat,  departe de slava Lui, departe de iubirea Lui neconditionata, departe de viitorul nostru frumos alaturi de El ?!

Crezi ca poti “sa-L ierti “ pe Dumnezeu si sa spui :
“Doamne nu Tu ai nevoie sa te iert caci Tu nu ti necaz pe om ci eu am nevoie de iertarea Ta si de imbratisarile Tale, eu am nevoie de pacea launtrica in zbuciumul vietii, eu am nevoie de prezenta Ta in clipele mele de singurate , eu am nevoie de Tine mai mult decat aerul, apa si oxigenul pe care il respir prin plamanii creati de Tine, Doamne iarta-ma ca nu mi-am inteles chemarea si scopul meu pe acest pamant si am dat mereu vina pe Tine pentru toate nereusitele mele si nu am vazut usile deschise de Tine in jurul meu si nici mana Ta intinsa spre mine.Iarta-ma ca cel rau m-a intunecat si m-a facut sa intorc spatele

UNICEI MELE SURSE DE FERICIRE…


Iti multumesc ca m-ai certat si m-am regasit in iubirea Ta infinita si dorec de azi sa fiu un copil ascultator, vindecat de orice nemultumire.
Din scrierile mele , cu drag si respect Angela Insula Ekklesia

PS.
„Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.Neemia 9:33
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 61:8
“căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.Prov 23:18
„Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.”
Isaia 49:4
„Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”
Matei 5:12
imagin iubire

imagini versete
imagini curaj

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

FILM- Maini inzestrate- Giftet Hands-Ben Carson (eng.-rom.)

Gifted-hands-movie

„Maini inzestrate este mai mult decat o poveste inspiratoare despre depasirea obstacolelor pentru a reusi, a spus intr-o declaratie Vicepresedintele TNT Michael Wright. „Este acea poveste rar intalnita despre a gasi ceva mai profund si mai semnificativ in viata in timp ce te confrunti cu provocarile lumii cu credinta, speranta si curaj.”

Castigatorul Premiului Academiei, Cuba Gooding Jr il va reprezenta pe Ben Carson in „Maini Inzestrate: Povestea lui Ben Carson”

Kimberly Elise, de doua ori castigatoare a premiului NAACP Image, o va reprezenta pe Sonya Carson, mama lui Ben, iar Aunjaunue Ellis va fi sotia lui Carson, Cindy.

Filmul are la baza autobiografia lui Ben Carson si va urmari calatoria sa de la copilul considerat fara valoare la directorul departamentului de neurochirurgie pediatrica din cadrul Centrului pentru Copii al Johns Hopkins.

Dr. Ben Carson (Cuba Gooding, Jr.), merge în Germania pentru a vizita un cuplu pe nume Petru şi Augusta Rausch, care au gemeni uniti la cap. Ben ştie că şansele de a le salva viata la amandoi sunt reduse, pentru că un copil moare întotdeauna în situaţii de genul asta. Ben este de acord să facă operaţia, dar numai dupa 4 luni, astfel încât el poate veni cu un plan pentru a le salva pe amândouă.

În timp ce caută în unele din cărţile sale, filmul clipeşte înapoi la anul 1961, unde Ben Carson (Jaishon Fisher) un copil afro-american de 11 ani care traieste cu  Curtis fratele mai mare si mama lor.

Mama lor se implica in vietiile lor si ii indruma sa invete si sa citeasca cat mai mult, cititul fiind un deschizator de usi …

Este un film educativ, de familie inspirat dupa un caz real , un film din care avem de invatat multe si care ne motiveaza spre o treapta de traire superioara in care curajul, speranta si credinta sunt lucruri reale si vitale.

Cand traiesti superficial nu poti sa te bucuri deplin de binecuvantarile Domnului.

Dumnezeu trebuie sa ne fie suficient si sa fie intaietatea vietii noastre nu roata de rezerva. O viata bogata de credinta arata faptul ca avem un Dumnezeu viu care revarsa harul Sau bogat peste oricine care Il cauta cu toata inima.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6:33)

Ben Carson a aratat ca prin perseverenta si  credinta se poate realiza imposibilul si in iunie 2008 el a primit Medalia Libertatii din partea fostului Presedinte George W. Bush pentru rezultatele sale in tulburarile neurologice si al contributiei sale la avansarea medicinii.

 

 

maini inzestrate-film
cred - Kopie

Miercurea fara cuvinte (38) Si azi mai sunt minuni (very interesting)

         Dragii mei,

nu uitati ca azi sunteti invitati la Miercurea fara cuvinte 🙂

Cand am vazut imaginea aceasta de mai jos pe facebook am scris

„Oare o fii adevarat ? „

Da,  se pare ca e adevarat caci Sylvester Stallone chiar s-a predat Domnului si are o noua viata . Sa nu ma intrebati cat si in ce masura s-a predat, asta vom afla 🙂

Un prieten bun de-al meu se ruga si se  roaga mereu pentru actori  desi mie mi se parea putin comic poate ca de acum ma voi ruga si eu pentru ei. Mai am foi libere in caietul de rugaciune 🙂

   Sylvester Stallone  s-a nascut pe 6 iulie 1946 la  New York si este  actor, regizor și scenarist american. A devenit legendar prin roluri principale în filme de acțiune ca Rocky și Rambo. În anii ’80 a fost unul din cei mai bine plătiți actori ai tuturor timpurilor si a devenit cea mai mare vedetă de cinema din lume.

Un alt  film de un mare succes a lui este intitulat simplu „Rambo” – ” Până în iad și înapoi”, si a apărut pe marile ecrane în luna ianuarie  2008.

      Desi nu prea am urmarit filmele lui promit ca voi urmarii predicile  lui 🙂

caci  ” iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”  ( Luca 13.30)

sursa imaginii

Daca doresti sa fii informat cand apar articole noi pe acest blog atunci te poti abona chiar AICI si ACUM Thank You Comments Pictures

Click Aboneaza-te prin e-mail

Click RSS Feed

Click
Urmareste-ma pe Twitter

Lasa-mi un comentariu ca sa stiu ca ai trecut pe aici si sa iti intorc vizita!

GOD BLESS YOU MY VIZITORS!

Izolarea, una din cele mai periculoase strategii a celui rau

      Dragii mei sunt unele lucruri in viata pe care trebuie sa le stim bine si apoi sa le spunem si altora ca sa putem fi scutiti de unele necazuri si probleme serioase.

Una din strategiile cele mai des folosite ale diavolului este de a izola (luandu-l deoparte ) omul facandu-l sa creada ca este victima si ca nimeni nu il intelege.
Aceasta strategie o gasim inca de la inceputul lumii in gradina Eden .
Oare cum a ajuns diavolul sa vorbeasca numai Evei ? Unde era Adam ?
Reusise sa o izoleze prin te miri ce tertipuri (Tertip= Șiretlic, stratagemă, truc, viclenie ) astfel a putut sa ii vorbeasca si sa o influenteze.

Aceleasi metode cel rau le foloseste si azi de aceea e bine sa le cunoastem ca sa putem fi paziti de orice rau.
Martirul secolul xx, martirul viu al Cortinei de Fier Richard Wurmbrand amintea odata ca oamenii ar trebuii sa studieze demologia, sa cunoasca cine e satan si care sunt metodele lui de lucru ca sa poata fi scutiti de multele necazuri pricinuite de el.

” Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.” Deut 30:15

Este o bucurie si o placere sa vorbesti despre lucrurile frumoase despre viata si despre bine dar este imperios de necesar ca sa cunoasteam  si partea negativa a lucrurile adica moartea si raul.

Despre succes ( izbanda,victorie)  iubire, frumos, bine si viata se vorbeste foarte mult, se scriu poezii peste poezii, carti, articole, eseuri , etc . dar putini amintesc de strategiile celui  lui rau care uneori sunt cai spre sinucidere.

Binenteles ca nu vom vorbii toata ziua numai de ele dar asa cum aminteam este important cunoasterea inamicului omului. Nu omul este dusmanul nostru ci diavolul , ingerii lui si duhurile rele. Asa cum se aminteste in unele scrieri, omul are 3 dusmani : pe el, lumea si satan cu metodele sale.

Una din strategiile satanei este  sa iti faca „spalarea la creier”  incet, subtil .

El iti sopteste ideea de izolare apoi o repeta mereu facandu-te sa crezi ca sunt gandurile tale iar acceptandu-le devii o unealta in mana lui.

Exact cum animalele de prada izoleaza victima de turma ca apoi sa o inhate asa si cel rau, cauta sa te izoleze de cei dragi , de sot(ie), mama, tata, de prieteni, de adunare, de toti oamenii care ar putea sa te ajute prin sfaturile lor bune si pozitive.

Izolarea este strategia celui rau sugerata prin indoiala, minciuna si inselatorie.

Oare a zis Dumnezeu ? Oare este omul drept ?  Oare cine este sfant sa ajunga in cer ?  Oare ce rost are viata ? Oare va fi ceva dupa moarte ? Oare ce rost are sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Oare ce rost are sa traiesc in curatie cand atatia tineri traiesc in pacat si parca nu vad nici o diferenta ? Oare, oare  ???

Metoda aceasta a lui o gasim scrisa si in Biblie si daca nu am cunoaste-o poate am lua-o ca si o gandire buna .

Iov 4:15-21
Un duh a trecut pe lângă mine… tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! „

Planul celui rau e sa te distruga ca sa nu ai parte de mantuire, de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu, Creatorul tau care ti-a pregatit un loc in cer . Domnul Iisus singurul mijlocitor intre oameni si Dumnezeu (1 Timotei 2:5 ) ne spune

„În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.”- Ioan 14:2

Cel rau vrea sa iti deie o alta realitate distorsionand adevarul. Inoculandu-ti virusul indoielii si izolarii te face   sa vezi totul printr-o alta a prisma a realitatii.

Diavolul iti pune in asa fel ideea intr-o forma logica ca tu sa poti sa o accepti.El iti cunoaste felul de gandire stie cum sa iti puna problema.

Printr-o relatie adevarata cu Tata din cer atat prin citirea zilnica a Bibliei cat si prin rugaciune vei putea fi pazit de orice plan a celui rau.

Nu sunt lucruri de gluma si nici de joaca.Sunt cazuri reale caci satana te amageste sa te atraga in izolare si apoi sa te faca sa iti iei singur(a )  viata.

Este trist si dureros sa scriu despre sinucidere dar printr-o informare corecta vei putea sa iti schimbi modul de gandire si sa iei in serios relatia ta cu Creatorul, care te poate pazii de orice rau atat pe tine cat si pe cei dragi ai tai.

Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

1-11nimic fara Dumnezeuo mana din noriesti unic

CARTE GRATIS -Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Profetul de Kahlil Gibran-din intelepciunea semita (orientala)

Este o reuşită culegere de principii practice ale artei de a trăi, o carte care vă oferă răspunsuri simple la întrebări complicate.

Cuprinsul cărţii „Profetul“ de Kahlil Gibran

1. Almustafa (pseudonim ), cel ales şi mult iubit
2. Vorbeşte-ne despre Iubire
3. Dar despre Cãsãtorie, Stãpâne?
4. Vorbeşte-ne despre Copii
5. Vorbeşte-ne despre Daruri
6. Vorbeşte-ne despre Mâncare şi Bãuturã
7. Vorbeşte-ne despre Muncã
8. Vorbeşte-ne despre Bucurie şi despre Tristeţe
9. Vorbeşte-ne despre Case
10. Vorbeşte-ne despre Veşminte
11. Vorbeşte-ne despre a Cumpãra şi a Vinde
12. Vorbeşte-ne despre Crimã şi despre Pedeapsã
13. Dar în ceea ce priveşte Legile, Stãpâne?
14.Vorbeşte-ne despre Libertate
15. Vorbeşte-ne despre Raţiune şi despre Pasiuni
16. Vorbeşte-ne despre Durere
17. Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine
18. Vorbeşte-ne despre Învãţãturã
19.Vorbeşte-ne despre Prietenie
20. Vorbeşte-ne despre Cuvânt
21. Stãpâne, dar despre Timp?
22. Vorbeşte-ne despre Bine şi despre Rãu
23. Vorbeşte-ne despre Rugãciune
24. Vorbeşte-ne despre Plãcere
25. Vorbeşte-ne despre Frumuseţe
26. Vorbeşte-ne despre Religie
27. Acum am dori sã te întrebãm despre Moarte
28. Eu am vorbit, cu adevãrat?

[slideshare id=18200841&doc=7825277-kahlil-gibran-profetul-the-messiah-130404182527-phpapp02&type=d]

Pentru a citii cartea la dimensiunea ecranului nu uitati sa selectati FULLSCREEN 🙂

Gandul zilei :

Cel cu o minte deschisa invata din orice si de la oricine.Cel inchis intr-o doctrina nu va intelege ceea ce se intampla in jurul lui si nici ce e in sufletul oamenilor.
Dumnezeu doreste sa fim oameni deschisi , flexibili gata de a invata si a experimenta lucruri noi si folositoare.Angela I.E.

ancuta 3

10 - Kopie - Kopie
11314_471285239593931_34169090_n

Raiul si Iadul-MARTURIE-Very important for your life-Testimony

http://www.youtube.com/watch?v=-NGyltKDbjQ&feature=player_embedded

58876_333471643417807_601659692_n
scara-spre-rai (2)
,lk
1KjzC-104-1 - Kopie
1-11

CAND TOTUL SE PRABUSESTE PESTE NOI – Charles Stanley-video

by Insula Ekklesia

parereataconteaza1-net
biblia-practic-o-blog

Cu numai 1 Euro poti sustine si tu proiectul meu!Afla despre ce e vorba!

Cu numai 1 Euro poti sustine si tu proiectul meu „Cumparand aceasta carte, un sarac va avea o paine pe masa „

Dragii mei,

am inceput cu voi de la 0 si ati fost alaturi de mine si de tot ce am facut.

Tot ce s-a cladit nu e meritul meu ci al nostru impreuna.

Voi m-ati incurajat si m-ati sustinut si ati avut incredere in mine.Va multumesc din inima ! Sunteti minunati, sunteti speciali.

Cand mi-ati spus ca am suflet de aur ( a avea inima de aur inseamna   a fi foarte bun)

nu am luat-o ca si o lauda ci ca si o provocare, ca si un tel la care vreau sa ajung.

Ceea ce apreciez si am apreciat la voi a fost faptul ca nu v-ati uitat la defectele mele ci la calitatile mele.

Domnul Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”Ioan 1: 47

Oare credeti ca acesta avea numai calitati si nu avea defecte ? ! Dar Domnul Isus s-a uitat la calitatile lui si nu la defecte.

Noi suntem chemati de Dumnezeu sa ne uitam la calitatile oamenilor nu la defectele lor caci Dumnezeu face o lucrare minunata si ne cerceteaza ca sa ne vedem calitatile si prin ele sa ne reparam si defectele.

Daca luam aminte la glasul Lui unele defecte le putem schimba in calitati iar pe altele va trebuii sa le purtam cu demnitate cate zile avem randuite pe acest Pamant .

Problema defectelor este intre noi si Dumnezeu , este deci pe verticala iar problema calitatilor este pe orizontala adica intre noi oamenii ,adica sa ne corectam si sa ne ajutam unii pe altii.Eu nu pot singura sa imi vad toate defectele si cine mi le spune imi face un mare serviciu…

Dumnezeu ne ajuta sa devenim ceea ce El doreste sa fim noi oamenii, pentru El si unii pentru altii, sa ne incurajam, sa ne vedem potentialul si sa ne sprijinim unul pe altul.

Un prieten adevarat iti va arata tot ce e mai bun in tine si te calauzi inspre telul tau .

Sa privim frumosul in fiecare om, sa iubim pe Creator si creatia Lui!

A iubi creatia inseamna, a iubi oamenii.

Voi mi-ati aratat ca ma iubiti nu numai prin faptul ca v-ati abonat la blog si ca urmariti acest blog ci si prin faptul ca v-ati deschis sufletul si mi-ati marturisit off-urile voastre.

Acum dati-mi si mie ocazia sa va arat dragostea mea sa imi deschis si eu sufletul catre voi si sa va spun bucuria mea 🙂 

Nu as vrea sa sune ca si o lauda dar am avut intotdeauna un sentiment special pentru saraci si pentru oameni cu dizabilitati. Poate si din cauza saraciei in care am crescut si greutatilor vietii prin care m-a purtat viata .

Ii multumesc lui Dumnezeu ca El mi-a inteles suferinta si inima zdrobita care nu a putut sa spuna

„Te iubesc tata , cum iti mai merge „ caci nu a existat in viata mea un tata , un sprijin de care aveam nevoie asa de mult  🙁

Aceasta durere a fost vindecata cand am fost constienta ca am un Tata sus in cer care ma iubeste neconditionat si ma accepta asa cum sunt .

Eram un dezastru, cu mintea in toate partile, un dezechilibru total…

Viata mea era un mare esec cand Dumnezeu si-a intins mana spre mine.

Eram straina de tot ce inseamna rugaciune, Biblie, credinta, pacat, curatie, viata evlavioasa, smerenie, viata noua. Am scris deja o mica parte din marturia mea aici.

Deci asa cum va spuneam am avut si inca mai am o sensibilitate aparte fata de cei in nevoi si fata de cei care sufera intr-un fel sau altul astfel m-am implicat in actiuni caritabile una dintre ele fiind

Organizatia Iosua si Caleb la care apreciez calitatile lor, cum am spus mai sus.

Neavand posibilitati financiare m-am gandit cu ce as putea sa ma implic.

Am inceput prin sustinerea in rugaciune si prin raspandirea mesajului lor si a activitatilor lor.

Nu sunt scriitoare, nu sunt poeta dar as vrea sa public cateva carti iar prin vanzarea lor sa pot ajuta aceasta organizatie. Toate veniturile vor fi directionate spre ei si spre scopurile minunate la care Domnul i-a chemat pe acest pamant.

Nu e placut sa ceri, dar cand o faci pentru scopuri nobile, atunci implinesti ce spune Domnul. „Cere si ti se va da”.

Astfel

solicit donatie

de la voi cititorii care treceti prin umilul meu blog, pentru a putea finanta editarea si tiparirea primei mele carti cu maxime si cugetari.

Ca  donezi un  1 Euro , ca donezi 10 sau 100 Euro este alegerea ta  .In functie  de posibilitatile financiare deschideti inima  si Dumnezeu iti va rasplatii  binefacerea.

„Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac ” Evrei 13:16

„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel ”    Matei 7:12

Sunt optimista, visez cu ochii deschisi si am credinta ca Dumnezeu ne va folosi in aceasta minunata lucrare.

Cum puteti dona?

Direct pe net  prin paypal  

sau direct la editura    pe email   viatainmainiletale@    yahoo.com   ( fara spatiu dupa @  )

  NU UITATI

sa specificati pentru

Proiectul  „Cumparand aceasta carte, un sarac va avea o paine pe masa „

PS.

Daca nu aveti inca un cont de paypal puteti sa va faceti chiar acum .Dureaza 2 minute  🙂  Cititi aici instructiunile .

Daca aveti ceva de tiparit apelati cu incredere la editura nevali  (Word Vision International  )
Va asigur ca veti fi foarte multumiti de servicile sale.

CONTINUAREA PROIECTULUI PUTETI SA IL CITITI AICI .


GHJKL  ASDFGHJ

Lucrarea lui satan în mintea omenească de W.Nee

Lucrarea lui satan în mintea omenească   de Watchman Nee

Lucrările lui satan sunt multiple. Pentru ca un creştin să umble bine înaintea lui Dumnezeu, el trebuie să înveţe cum să se împotrivească lui satan. Iar pentru a face aceasta, trebuie să discearnă care este lucrarea lui satan. Potrivit judecăţii Bibliei, multe aşa zise lucruri naturale sunt în realitate lucrările lui Satan; din punct de vedere omenesc, noi putem considera ceva ca fiind accidental, natural sau cauzat de împrejurări, dar Biblia îl etichetează foarte clar drept lucrarea celui rău. Dacă vor să să urmeze calea dreaptă, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să fie ignoranţi în ceea ce priveşte planurile lui Satan – cât de viclean este el, cât de arogant şi înşelător.

Noi trebuie să-l recunoaştem pentru a ne putea împotrivi lui.

Să menţionăm acum câteva din metodele lui Satan, aşa încât să ne putem împotrivi lui şi să-l biruim în faţa Domnului.

„Căci armele luptei noastre nu sunt ale cărnii, ci puternice pentru Dumnezeu spre dârâmare de întărituri; dărâmând gândirile şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu şi robind orice gând spre ascultare de Cristos” (2 Corinteni 10.4,5, C2). Satan îl înconjoară pe om cu întărituri pentru a-l împiedica să asculte de Christos. Terenul special al lucrării lui se găseşte în mintea omului sau în viaţa gândurilor. Adeseori omul este bombardat cu gânduri sau lucruri închipuite care sunt împotriva ascultării de Cristos. Pavel spune că armele luptei noastre împotriva acestora nu aparţin cărnii. Mai întâi trebuie distruse aceste imaginaţii, ca apoi să facem gândurile noastre roabe ascultării de Cristos.

Sfera de acţiune a lui Satan este în viaţa gândurilor. El îţi va inocula un gând, o imaginaţie ce pare a veni de la tine. Amăgit astfel, o accepţi şi o foloseşti ca şi cum ar fi a ta, deşi, în realitate, este a lui.

Reţineţi că multe lucruri din viaţa unui creştin încep cu gânduri sau imaginaţia minţii. Multe lucruri între fraţi îşi au originea în aceste închipuiri.

Sunt apoi şi acele gânduri ce apar brusc. Câteodată în mintea cuiva poate să vină un gând despre un anumit frate, sugerând că acel frate nu ar umbla bine. Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu nu recunosc astfel de gânduri ca fiind lucrarea lui Satan. Cineva poate să considere că un asemenea gând vine din el însuşi şi să-l ia drept adevărat. Satan este cel care a inoculat acel gând în mintea sa. Cum poate el să se împotrivească diavolului? Trebuie să spună: „Nu primesc acest gând. Ţi-l dau înapoi, Satan.” Dacă îl acceptă, acel gând va deveni propriul său gând. La originea lui, acel gând era al lui Satan, dar va deveni al său dacă îl primeşte.

Creştinii trebuie să cunoască ce este ispita satanică. Ispita satanică pătrunde în cea mai mare parte, dacă nu în exclusivitate, sub forma unui gând. Când Satan ispiteşte pe oameni, el nu lipeşte o etichetă pe care să fie scris: „Aceasta este o ispită satanică!” Dacă oamenii ar şti că ea vine de la Satan, i s-ar împotrivi. Nu, el se strecoară pe furiş, fără cel mai mic zgomot. Toate ispitele lui sunt în aşa fel concepute, încât să nu poată fi uşor recunoscute de credincioşi. El nu vrea ca ei să-l suspecteze, ci mai degrabă vrea ca ei să rămână liniştiţi. Astfel, el injectează pe ascuns un gând în mintea lor. O dată ce aceştia îl acceptă, el a dobândit un punct de sprijin.

De aceea, copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe cum să se împotrivească gândurilor rele.

Totuşi, trebuie să fie, de asemenea, atenţi ca nu cumva să ajungă la cealaltă extremă, de a fi din cale afară de precauţi.

Orice exces în această privinţă va duce la o confuzie ulterioară a gândurilor, ce va avea drept rezultat căderea sub şiretlicul vrăjmaşului. Dacă cineva se concentrează asupra gândurilor sale, ochii săi nu vor mai fi aţintiţi asupra Domnului. Trebuie, aşadar, să ne împotrivim gândurilor nelalocul lor, dar să nu fim ocupaţi întru totul cu gândurile noastre.

Aş vrea să spun cât se poate de răspicat, că în decursul anilor, am văzut oameni aflaţi la două extreme: unii nu exercită nici o înfrânare a gândurilor lor, alţii, în schimb, sunt preocupaţi de problema gândurilor lor. Aceştia din urmă sunt tot aşa înşelaţi de Satan ca şi primii. Ba mai mult, ei sunt nişte candidaţi aproape siguri la depresiuni nervoase. E nevoie deci să menţinem un echilibru adecvat. Nu trebuie să-i permitem lui Satan să ne ispitească injectându-ne gândurile lui, dar nici nu trebuie să ne concentrăm toată energia în a ne ocupa gândurile noastre. Dacă tot timpul avem atenţia îndreptată asupra gândurilor noastre, am căzut deja în ispita lui Satan, căci, în loc de a avea ochii aţintiţi asupra Domnului, îi avem asupra gândurilor noastre.

Te poţi împotrivi destul de uşor gândurilor satanice. Este o zicală mult citată de slujitorii Domnului:

„Nu poţi opri pasărea să zboare deasupra capului tău, dar o poţi împiedica să-şi facă cuib în capul tău”.

Reţineţi aşadar, că, deşi nu poţi împiedica gândurile să-ţi treacă prin minte, le poţi îmiedica să-şi facă cuib în tine. Când un gând apare brusc, îl poţi îndepărat doar zicând: „Nu-l vreau. Nu-l primesc. Îl resping.” Vei vedea atunci că a dipărut.

Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu au probleme cu gândurile lor. Nu şi le pot controla uşor. În nenumăratele scrisori pe care le-am primit în ultimii ani, cea mai frecventă întrebare ce mi s-a pus a fost aceasta:

„Cum să-mi pot ţine gândurile sub control?” Unii mărturisesc că le este greu să-şi controleze gândurile, în deosebi, când se roagă. La acest punct aş dori să spun ceva pe scurt. „Încolo, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi” (Filipeni 4.8, C2), ne spune Biblia. La aceastea să vă gândiţi! Copiii lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi dirijeze gândurile într-o direcţie bună. Cu cât mai mult vor folosi mintea lor într-o direcţie bună, cu atât mai puţine vor fi gândurile necontrolate. Mulţi nu sunt capabili să-şi controleze gândurile, pentru că nu gândesc; ei sunt pasivi în ceea ce priveşte viaţa gândurilor lor. Aceasta îi dă posibilitatea lui Satan să introducă în mintea lor câteva din multele lui gânduri gata pregătite.

Nu va fi uşor pentru Satan să injecteze în mintea ta gândurile lui, dacă vei învăţa să-ţi întrebuinzezi mintea pentru a te gândi la lucruri spirituale, bune, drepte, sfinte, paşnice, vrednice de iubit. Când mintea ta este ocupată într-o direcţie bună şi gândurile tale nu sunt leneşe, Satan nu are prilejul de a pătrunde. Dar dacă mintea creştinului trândăveşte, atunci acea minte pasivă, nepăzită, este deschisă la infiltrări satanice.

Din această cauză copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi antreneze mintea aşa cum îşi antrenează trupul.

Vor preveni astfel pătrunderea gândurilor satanice. Învăţaţi să recunoaşteţi care gânduri sunt necurate, de bârfă, şi apoi învăţaţi să vă împotriviţi lor de îndată ce descoperiţi că vin de la vrăjmaş. Multe gânduri sunt în mod evident satanice şi, prin urmare, pot fi respinse cu uşurinţă. Există, totuşi, unele gânduri destul de subtile, ce nu pot fi respinse uşor. Cu toate acestea, noi trebuie să învăţăm să ne împotrivim tuturor acestora.

Satan nu este nici atotştiutor, nici omiprezent. Totuşi, el cunoaşte multe lucruri, căci, prin duhurile rele – îngerii care au păcătuit – el are o reţea de informaţii răspândită pe întregul pământ.

Când noi trândăvim, Satan pune cu uşurinţă în gândirea omenească ceva ce pentru el este cunoscut, dar nu şi pentru noi. El injectează în gândurile noastre informaţiile pe care le-au obţinut serviciile sale secrete. El face să ne închipuim, să ne imaginăm ceva şi, astfel, îşi introduce informaţia în gândirea noastră. De îndată ce noi cugetăm asupra ei şi o acceptăm, ea devine reală pentru noi. De aceea copiii lui Dumnezeu trebuie să se lepede de orice informaţii venind de la Satan, chiar dacă aceste infomaţii aruncă lumină asupra unor lucruri. Trebuie să refuzăm a cunoaşte ceva ce nu ajunge la înţelegearea noastră în urma descoperirii primite prin rugăciune.

Copilul lui Dumnezeu nu trebuie să fie curios sau dornic de a se amesteca în orice. Astfel va scăpa de multe gânduri satanice. Însă dacă este curios, Satan îi va furniza necurmat din multele sale lucruri pe care le ştie. Se poate ca, la început, creştinul să creadă că astfel de cunoştinţe sunt utile. Totuşi, dacă el continuă să accepte aceste gânduri, va deveni în curând o unealtă în mâna lui Satan. Satan va angaja mintea creştinului în a face lucrarea lui. Din această cauză trebuie să ne împotrivim tuturor gândurilor ce nu au motivaţie. Ori de câte ori în mintea cuiva apare un gând despre greşeala unui frate, dacă acesta vine din gândirea minţii şi nu din cunoştinţa Duhului, trebuie respins.

Dacă este acceptat, el va deveni între timp convingere personală. Cineva care îşi închipuie că un frate i-a greşit, va ajunge curând să considere acest lucru ca fiind real. Urmarea va fi ruperea părtăşiei cu fratele său.

Dacă aceste gânduri bruşte nu sunt curmate de la bun început, mai târziu ies de sub control.

Când ispitele satanice ne invadează mintea, sunt mai uşor de înlăturat, dar odată devenite „fapte” în minte, este foarte greu să scapi de ele. Din această cauză trebuie să avem grijă de gânduri.

Trebuie să lepădăm toate gândurile necurate, ca să nu păcătuim.

Trebuie să folosim în mod activ mintea noastră, astfel încât să nu trăim o viaţă dezordonată şi uşuratică. Sub lumina lui Dumnezeu, vom vedea că multe păcate vin prin acceptarea ispitelor satanice.

Daţi-mi voie să repet: după ce te împotriveşti de prima dată unui gând, subiectul este considerat închis. Dacă acel gând vine şi a doua oară, trebuie ignorat. Cu alte cuvinte, când un gând îţi apare pentru prima dată, împotriveşte-te lui prin credinţă, crezând că a plecat de la tine. Dacă el se prezintă a doua oară, vine ca o minciună, nu ca un adevăr. Prin urmare, trebuie să-l consideri ca fiind fals şi să afirmi că tu deja te-ai împotrivit lui. Ia această poziţie până ce gândul dispare. Dacă vei recunoaşte ca adevărat gândul reîntors, îl vei descoperi foarte lipit de tine, încât cu greu îl vei putea da la o parte. Multe înfrângeri pot fi atribuie acestei greşeli. Dacă te vei împotrivi diavolului, el va fugi de la tine. Orice spune Satan, este ceva în care nu poţi să ai încredere. Domnul spune:

„Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4.7).

Aşadar, ceea ce vine iarăşi trebuie că este un fals şi nu trebuie crezut nicidecum.

Aşadar, principiul de bază este: împotriveşte-te prima dată, ignoră-l a doua oară.

Articol preluat de aici http://www.resursecrestine.ro/eseuri/103883/lucrarea-lui-satan-in-mintea-omeneasca

PS.

Fragmente din carti puteti descarca GRATIS de aici  http://www.lampadaruldeaur.ro/descarca

Tot la aceasta editura puteti gasii carti crestine de crestere spirituala la un pret redus .Cartile fratelui Watchman Nee sunt de un real folos si vi le recomand din toata inima 🙂

12743_373402782733813_1781607213_n

Scrisoare către Tatăl meu (meditatia zilei)

Tată, cum aş putea să-Ţi mulţumesc?

Ce aş putea să-Ţi dăruiesc?

Nu pot să Te îmbogăţesc cu nimic, tot ce e sub soare e al Tău.

Esti îmbrăcat cu slavă şi toată cinstea şi gloria e a Ta.

In Cer este tronul Tău de domnie iar Pământul e aşternutul picioarelor Tale.

Nimic din ce am nu e al meu, totul am primit din mâna Ta.

Nu mă încred în sănătate căci ar putea veni un moment când voi auzi cumplitul diagnostic: cancer;

nu-mi bazez fericirea nici pe părinţii mei sau pe prieteni, fiindcă îi poţi lua la Tine atunci când mă aştept mai puţin;

nu îmi bazez fericirea nici pe darurile pe care le primesc de la Tine,

căci aşa cum mi le dai, pot rămâne fără ele într-o zi .

Îmi bazez fericirea pe Tine, fiindcă Tu eşti Izvorul vieţii mele şi lângă Tine nu mi va fi sete niciodată.

Tu nu vrei jertfe sau arderi de tot de la mine.

Cadoul care te bucură cel mai mult este viaţa mea, împachetată în ascultare, dragoste, respect, atenţie şi încredere deplină în Tine.

          Cu drag, fiica ta care te iubeste

 

PS:Articol scris de  Ionela Ungurean.

Ionela trece printr-o perioada grea a vietii si as dorii sa ne rugam pentru sanatatea ei .

Va multumesc 🙂

Nu   uita,  cand simti ca ai nevoie de sprijin in rugaciune poti apela la noi care suntem alaturi de tine .Vezi aici  http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/08/15/cereri-de-rugaciuni-participa-si-tu/

grupul de rugaciune .

poezie27-copie17e40f2515f21596c5be23ee726fffacb1bucarate-mesaj-blog1

 

Un nou an sau o noua dimensiune ? (Meditatia zilei)

Friends Comments Pictures

« Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca ,

poporul este fara frau ! ( Prov. 29 : 18 )

Fiecare an nou aduce cu sine noi sperante , noi hotarari si noi dorinte .

Dar , daca sunteti realisti realizati ca nu faptul de a pasi intr-un nou an va va transforma viata !

Ce este cel mai important ?

A intra intr-un nou an sau intr-o noua dimensiune a existentei voastre ?

Daca vreti ca viata d-stra sa primeasca un nou impuls,

trebuie sa intelegeti ca Dumnezeu lucreaza cu perioade de timp pe care le-am numi anotimpuri !

Notiunea timpului la Dumnezeu este diferita de a noastra .

El lucreaza bineinteles in timpul cronologic , « cronos » : timpul din calendarul nostru.

Dar , de asemenea , si mai ales , cu timpul « kairos « , care face referinta la timpul fixat de Dumnezeu , « anotimpul stabilit » pentru ca lucrurile sa se intample .

El face orice lucru desavarsit la vremea lui ( literal : «in anotimpul Sau » ).

O noua dimensiune nu incepe cu un an nou , ci cu o noua revelatie divina !

Petru a avut nevoie de un nou cuvant din partea lui Hristos pentru a merge pe ape , lucru pe care nimeni inainte lui nu-l mai facuse !

Tot astfel , o noua viziune din partea lui Dumnezeu i-a permis lui Iacov sa devina Israel , lui Moise , fugarul , sa devina eliberatorul poporului evreu , lui David , respins mereu ,

sa devina omul dupa inima lui Dumnezeu si lui Saul din Tars , criminalul , sa devina Pavel , mentorul Bisericii !

Fiecare noua revelatie de la Dumnezeu va face constienti de posibilitatile voastre , de oportunitatile , de puterile voastre si de potentialul vostru imens !

Viziunea este cea care declanseaza in voi pasiunea , motivatia si determinarea de a plati pretul !

Tot ea este cea care va face sa vedeti invizibilul inainte de a implini /realiza imposibilul , care va impinge la acţiune, atunci cand este insotita de credinta !

Fara revelatie , fara o noua istructiune din partea Domnului , veti face ceea ce ati facut intotdeauna in trecut 🙁

Si , dupa cum spunea cineva :

« Daca continuati sa faceti ceea ce ati facut intotdeauna , veti obtine ceea ce ati avut intotdeauna !».

Nimic nu se va schimba 🙁

Si faptul de a lua hotarari, oricat de bune ar fi ele , nu va fi suficient , caci majoritatea vor disparea ( se vor estompa ) dupa cateva saptamani .

Dumnezeu incearca sa va spuna ceva !

El vrea sa va dea instructiuni pe care sa le urmati pentru a progresa in implinirea destinului vostru . Pentru a le urma , va este suficient sa va conectati la Duhul Sfant FM .

Ascultati ce va spune pentru anul acesta , vizualizati si treceti la actiune ! In felul acesta veti experimenta o noua dimensiune si nu doar un an nou !

O   actiune pentru azi :

Une action pour aujourd’hui  :

In acest nou an bucuria voastra , implinirea si stralucirea voastra depind de capacitatea voastra de a vedea , auzi si a urma intocmai instructiunile lui Dumnezeu !

Rezervati-va tot timpul de care veti avea nevoie , in rugaciune , pentru a asculta ceea ce vrea El sa va spuna in acest anotimp. Aceasta este revelatia divina !

Angajati-va in aceasta directie si veti constata ca nu va fi loc nici de confuzie , nici de rusine ! Aceasta este cheia pentru a experimenta , dincolo de un simplu an nou ,

O NOUA DIMENSIUNE CU DUMNEZEU !

   Articol tradus din limba franceza de Tabita Rosian.

Tabita este profesoara de limba franceza si este o prietena fidela a  acestui blog  🙂

                          Multumim mult 🙂

Nouvelle année ou nouvelle dimension ? par Yvan Castanou – La Pensée du Jour

Articolul original  in limba franceza il puteti citii aici

 

http://topchretien.jesus.net/topmessages/view/11269/nouvelle-annee-ou-nouvelle-dimension.html

1323456543264433baa64e10c7a37b

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia

Ai grija pe cine primesti in casa :un inger sau un drac ?!(partea a doua)

Dragii mei ,

pentru ca timpul zboara  m-am gandit sa ma grabesc cu  partea a doua sa nu ziceti ca sunt rea si va tin asa in suspans  plus ca atunci cand promit  ceva sau am o  programare imi place sa o rezolv cat mai repede ca nu cumva sa uit sau sa nu mai pot face , onora promisiunea 🙂

                  Cine vrea sa invete invata in fiecare zi iar cine nu vrea poti sa rastorni carul cu intelepciune pe el ca tot nu se prinde nimic de el….Ferice de cine isi deschide inima si mintea la cuvintele intelepte 🙂  caci

„Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. „Prov.18:4

Pentru cei care nu ati citit partea intai o puteti citii AICI….Hai cititi-o repede si apoi reveniti caci va astept 🙂

                                          Deci fara sa mai stea mult pe ganduri crestina noastra  observa situatia fara revers din casa ei….Cand incepea sa analizeze fiecare discutie, fiecare  moment si fiecare intamplare din casa ei  i se parea ca viseaza…dar nu orice vis ci un vis urat ,un cosmar chiar….

Sa fi in casa ta, sa nu te simti bine,sa nu poti sa faci ce vrei , sa nu poti sa-ti desfasori activitatile caci o persoana straina e acolo cu influente negative,prin diverse metode si mai ales prin faptul ca se baga in discutile familiei si mai ales a sotilor….

Nimic nu poate fi mai dureros decat sa vezi ca cel de langa tine e atasat mai mult de un strain decat de tine ,mai mult de hobby lui decat de sotie …..

Dureros sa ti in tine totul , sa nu poti sa comunici cu cel de langa tine durerea  din suflet ….

Sa te deschizi la altcineva e foarte riscant caci prietenii adevarati sunt tot mai rar si sufletul nostru e ca o  floare care daca se deschide unde nu trebuie risca sa fie calcata in picioare

si apoi sa se inchida poate pe o perioada mai indelungata si apoi foarte greu sa se redeschida din nou….

Sufletul ei era ca o floare ofilita care nu mai avea nici o picatura de tarie ca sa strige dupa ajutor la

Dumnezeu IZVORUL MINUNAT care uda si reimprospateaza sufletele noaste….

Acum il avea inaintea mintii ei pe sotul ei care era putin schimbat ,chiar ciudat si care nu comunica cu ea asa cum o facea altadata….Pe alt plan era si acest tanar care  pe zi ce trecea era tot mai mult o povara pentru ea pe care nu stia cum sa o rezolve…..

Pe langa toate acestea era si munca fizica in familie:copii,spalat,gatit,etc lucruri care o slabeau si  o surmenau ca sa nu ii mai ramana  timp de relatia ei personala  cu Domnul si cand e putina rugaciunea,putin timp pentru meditatie din Cuvant atunci  omul din interior devine slab si neputincios si daca nu exista  suficienta veghere atunci el se imbolnaveste si cu timpul moare si moartea spirituala e cea mai groaznica moarte….

Daca urmarim cu atentie versetul din 1 Cor 11:30

” Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm”        vom observa  acest aspect mai ales in ultima parte unde  spune ca nu putin dorm .Sunt sigura ca nu se referea la somn ca la o  stare fiziologică  ci la un somn spiritual….

                    Problema era caci zi de zi se analiza si incerca sa intealeaga principiul dragostei ( 1 Cor. 13 )  care cred ca cel putin o data orice om la citit sau auzit dar nu stiu cati au incercat sa il aplice in vietiile lor….

                    Dragostea e frumoasa si suntem chemati sa traim zi de zi in ea

dar cand vezi ca cineva profita,te dispretuieste si nu vede nimic din dragostea ta ci te vede chiar invers atunci lucrurile se schimba….Teoria e frumoasa si sunt multe invaturi una mai interesanta ca alta dar trebuie tinut cont ca

in viata situatiile sunt unicate si necesita solutii unicate …..

               Pe crestina noastra o cerceta mereu cuvintele pe care le avea in inima in legatura cu suferinta Domnului Isus si a martirilor care au suferit si se gandea caci poate Domnul are un plan cu acest tanar si ca nu degeaba a ajuns in casa ei dar nici un raspuns nu primii inca la rugaciunile ei ….

      A trecut o perioada buna de timp si dupa unele discutii cu sotul lucrurile au inceput putin sa se indrepte ….Tanarul mai mult fortat decat de buna voie pleca zi de zi sa caute de lucru si o chirie caci deja lucrurile degenerase mult de tot si minciunile lui nu mai erau acceptate….

                       Sotul cu o inima mare il ajuta sa isi gaseasca un loc bun de munca si o perioada scurta era pace in familie pana cand tanarul devenii tot mai nemultumit cu oboseala care isi spunea cuvantul dupa o zi de munca ….

                            Sotia era tot mai pornita sa stea de vorba cu sotul ei care intre timp isi uitate indatoriile de sot , tata si CAP al familiei…..

Copiii nu sunt doar de decor intr-o familie si nici sotia nu e datoare sa se ocupe singura de educatia lor ci impreuna cu sotul iar sotul e dator sa isi faca timp pentru proprii copii chiar si cand  sunt  mici si sa nu astepte acel dureros 

PREA TARZIU 🙁

   Sotul deasemena sa isi indeplineasca datoriile de sot fata de sotie si sa stea cu ea, doar ei doi  cel putin de 2 ori pe saptamana   si sa nu neglijeze  nici un aspect din relatia lor caci orice minus se aduna si mai tarziu se simte si acel gol nimeni nu va mai putea sa il  umple 🙁

                In familia lor nu mai exista acel timp nici macar o data pe luna si asta pentru ea erau mari semnale de alarma urmand sa apeleze cu incredere la bunul Dumnezeu care are un ocean de solutii la cea mai mica problema a omului  doar ca omul uneori nu aude vocea Lui ,raspunsul Lui fie din cauza pacatului.

  (Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte! Isaia 59 :1-2)

fie din cauza unei conexiuni slabe cu CERUL , rugaciunea fiind legatura intre el si Dumnezeu care doreste o

inchinare simpla dar sincera

( închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Ioan  4.23 )

                             Asadar lucrurile se indreptara dintr-un anumit punct de vedere dar inca existau aspecte ,unele dintre ele chiar foarte importante care inca nu erau rezolvate si necesitau o atentie aparte….

  Toata problema era ca sotul ei  nu vedea pericolul si prapastia din jurul lor ,nici nu observase schimbari majore in  familia lor,pe cand sufletui ei era asa de ofilit caci se gandea ori se ofilieste cu totul ori va fi improspatata de la IZVORUL NESECAT ( celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată! Apoc 22.17 )

                                 Cateodata nu sti cum sa actionezi si doar te rogi si spui Domnului  :

Doamne eu nu am gasit nici o cale de iesire din aceasta situatie dar  Tu cu siguranta ai una deja pregatita  si te rog sa o aplici acum caci asteptarea  e prea grea pentru  sufletul ofilit care doreste sa laude pe Creator nu sa se framante toata ziua cu probleme si sa caute solutii….

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. Prov 12.13)

                   Domnul a fost bun cu sufletul ei si intr-o zi  tanarul a plecat asa inopinant dar ea inca  continua sa il poarte in rugaciune caci stie ca  si el are nevoie de Domnul Isus ,de mantuire si iertare ….

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

untitledhköofelicitare 67_by Insula Ekklesia

Rugaciunea Tatal nostru-versuri si meditatii video

Tatal nostru
Care esti in ceruri
Sfinteasca-se numele Tau
Vie imparatia Ta
Faca-se voia Ta
Precum in cer asa si pe Pamant
Painea noastra cea de toate zilele
Da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri
Si nu ne duce pre noi in ispita
Ci ne izbaveste de cel rau

Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amen!”

 Mtei 6:9:13
 

702932_206601392808596_174906315_n

Ce usor stam pe margini si ne uitam in viata oamenilor:(

fim-de-semana-44Dragii mei

chiar nu as vrea sa va stric ziua cu povestile mele dar unele chiar e nevoie sa vi le spun caci e dureros sa vezi cum in spatele cortinei viata se stinge si noi stam pe scena si aratam cu degetul…. 🙁   🙁

Am cunoscut-o pe ea ,un suflet trist dar care in lupta ei vede dincolo de tot,vede cerul mereu deschis si imbratiseaza speranta la fiecare pas al vietii ei….

Dincolo de cortina stau „prietenii” ei care o acuza mereu ,arunca cu pietre si nici macar unul nu vede tristetea adanca din sufletul ei care plange aproape zilnic 🙁
Multi o condamna ca s-a casatorit cu un om care a fost insurat si gasesc si versete biblice

sa ii spuna ca e pacat,ca nu e bine,etc…dar nu e oare absurd daca pasul e facut si au si copii impreuna sa tot stai si sa scormonesti in trecut….???!!!!

Oare chiar trebuie sa luam Biblia si sa dam cu ea in cap la oamenii ?!

 

La prima sarcina sotul a venit in bucatarie si a luat capacul de pe oala si a dat cu el pe jos in bucatarie spunandu-i ca e prea mare si ca fiecare oala are capul ei adica marimea potrivita si nu se pune capac mare la o oala mai mica….

I s-a facut inima cat un purice si a ramas muta…nici nu a  stiut ce sa zica la gestul sotului care inainte cu o zi canta cu ea cantari crestine …:(

Si-a dat seama ca are probleme psihice dar nu era inca pregatita pentru asa ceva …

Au trecut anii si au o familie minunata …,din exterior e chiar perfecta pentru unii iar pentru altii e un subiect mereu de discutie …

Gura rea a  lumii nu o poti inchide ,asa e din totdeauna…

Despre nefericirea ei si viata pe care o are s-ar putea   scrie carti intregi dar prefera sa le tina ascunse in inima ei si sa I le spuna doar Domnului , singurul care o intelege cu adevarat….

Ceea ce o doare mai tare e usurinta cu care privesc oamenii in viata ei ,insensibilitate lor o doare  cel mai tare….:(

Egal cum e sotul ei ,e totusi sotul ei ,tatal copiilor si daca asta e drumul ei

cine suntem noi sa venim si sa ne tot bagam cu sfaturi inutile,neintelepte  si vorbe grele dureroase…

Intr-o zi se gaseste o „prietena ” sa ii spuna

 „Stii familia x se iubesc mult,el o ajuta mult la treaba ….” dar a uitat sa ii spuna  ca familia x e toata ziua  dupa bani si toul se invarte in jurul banilor….pe cand viata ei e simpla si chiar daca sotul nu o ajuta la treaba Domnul ii da ajutor din alta parte si dragostea pe care o are sotul ei pentru ea nu e una publica ….

Intr-adevar el are niste aspecte negative pe care unii le vad cu usurinta din fata cortinei dar are si parti pozitive  minunate pe care putini stiu sa le aprecieze…si pana la urma e sotul ei si ea il iubeste asa cum i l-a dat Domnul si

spera ca Dumnezeu are un plan cu viata ei si toate se intampla cu un scop …

poate neinteles de multi care stiu doar sa arate cu degetul ….

Viata ei e simpla dar de o calitate rar intalnita

si stie sa tina faclia credinta aprinsa in orice vreme si a inteles cel mai important  lucru

caci

” lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Cor 4:18)

……………………

                         Cu drag din drag Angela I.E.

by Insula Ekklesia

 
_by Insula Ekklesia

5 CUVINTE pe care sa nu le folosesti NICIODATA!!!

by Insula Ekklesia

Dragii mei

m-am gandit zilele acestea caci o relatie se construieste in timp,  cu rabdare si cateodata cu  multe sacrificii,  dar daca nu veghem ea poate fi distrusa intr-o secunda 🙁   de aceea cred ca ar fi bine sa tinem cont de cateva lucruri importante care ne vor ajuta sa pastram  relatile  de orice natura ar fi ele, fie ca e vorba de prietenii, de casnicii, fie ca e vorba de simple relatii…

Chiar si o simpla relatie conteaza ca nu stii cand ai nevoie de ea 🙂

In categoria   aceasta ” relatii”  as incadra si sufletul nostru caci el nu are relatii  numai pe orizontala ci si pe verticala  ….

„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.Eclesiastul 3:11

1.

Primul cuvant la care as vrea sa  ma refer e cuvantul NICIODATA .

Cand am specificat  cuvinte pe care sa  nu le folosesti niciodata m-am referit  la niste situatii anume nu  strict   la cuvantul”niciodata”

Se intampla intr-o relatie, fie ea de prietenie fie intre sot si sotie sa apare evenimente neplacute , situatii in care repede parca avem un raspuns:

-Tu niciodata nu ma ajuti…

-Tu niciodata nu ai timp de mine…

-Tu niciodata nu mergi cu copiii in parc…

-Tu niciodata nu faci cinste cu o inghetata 🙂
-Tu niciodata nu sti sa ierti

…………..

Lista ar putea continua la nesfarsit .Analizand aceste raspunsuri realizam ca exista o exagerare si chiar o minciuna:(

Se intampla  ca intr-un  anumit lucru cineva sa greseasca des sau poate numai o data si atunci nu putem sarii repede sa dam replici de genul   TU  NICIODATA ….

Acest cuvant NICIODATA trebuie eliminat din vocabularul nostru in astfel de situatii pentru ca este un cuvant dureros, taios , periculos, care poate sa „omoare” si sa raneasca adanc….

Haidem sa-l ucidem cu vorba si sa nu luam seama la toate vorbirile lui!” –
(Ier.18:18)

Daca vrem sa pastram si sa construim relatii frumoase pe toate planurile atunci sa veghem si sa ne controlam cu intelepciune cuvintele iar daca nu le putem controla putem apela la RUGACIUNE  🙂   cea mai buna solutie 🙂

„Vegheaţi şi rugaţi-vă…” Matei 26:41

2.

Al doilea cuvant care parca este frate cu „NICIODATA ” este INTOTDEAUNA

-Tu intotdeauna faci asa…

-Tu intotdeauna ma minti…

-Tu intotdeauna sti doar sa ranesti…

Tu intotdeauna nu ma ajuti…

Etc. si lista ar putea continua …Acest cuvant „INTOTDEAUNA ” este folosit adeseori in conditii negative si asa de frumos ii sta lui in conditii pozive de nici nu avem idee 🙂

-Tu intotdeauna esti dragut(a)

-Tu intotdeauna  ai timp pentru  mine

-Tu intotdeauna esti  un prieten minunat

-Tu intotdeauna esti alaturi de mine

-Tu intotdeauna te rogi pentru mine  

(„Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi…Col 1.3)

………………..

Asa de bine ii sta in pozitica pozitiva incat chiar l-as numai cuvant vindecator caci asa bine face sufletelor noastre incat urechile noastre ar dorii sa il auda cat mai des 🙂

Nu -i asa ?????

3.

Al treilea cuvant si acesta cred ca il stiti deja adica l-ati experimentat cu totii este  cuvantul MAINE.

Maine voi face, maine imi voi cere iertare,incepand de maine voi face exercitii de abdomen, incepand  de maine voi merge si eu pe calea dreapta, de maine nu  mai fumez ….etc .

iar  lista ar putea continua la nesfarsit.

Acest maine e o amagire mare

si pot sa il numesc cuvant mincinos , nu caci cuvantul in sine este rau ci intrebuitarea lui, pacaleala si minciuna cú care il acceptam si ce dureros ca uneori e ca o capcana sau ca o otrava din partea celui rau care ar face orice ca omul sa nu cunoasca Adevarul (Ioan 14:6 ),  sa nu caute VIATA (Ioan 17:3)  si sa nu ajunga in RAI , in  IMPARATIA VESNICA ….

Stim cu totii ca ziua de maine nu ne apartine , asa cum nu ne apartine nici clipa urmatoare, nici ceasul urmator daramite ziua de maine…

„şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.”Iacov  4:14

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi. Prov.27 :1

Ce ar fi sa inlocuim cuvantul maine cu AZI  sau chiar cu ACUM 🙂

4.

Al patrulea cuvant  la care m-am gandit este cuvantul RENUNT .

-renunt la viata 🙁

-renunt la tot…

-renunt la  el(ea)

-renunt  la prieteni

-renunt ….

-renunt la blog 🙂  🙁

Ce usor imbratisam acest cuvant care nu face decat sa ruineze si sa distruga relatii, vieti , idealuri, vise….

De ce sa renunt la visele mele cand nu am luptat suficient pentru ele , cand nu am pus ( inca)  punct  si nici nu voi pune 🙂  poate ….

Nu renunt la nimic caci astfel pierd valoriile si sensul lucrurilor….

De ce sa renunt cand pot sa lupt , cand pot sa sper , sa iubesc, sa astept, sa iert , sa trec peste, sa ….Caci si asa doar e  gratis  🙂   fara sa ma coste nimic 🙂

Ce ma costa sa   cred si sa  nu-mi pierd credinta ? A crede e gratis 🙂 sau mai bine zis e UN DAR ….

Dar  ce mult ma costa si ce mult pierd  cand renunt ,

caci de multe ori nici nu suntem constienti la ce renuntam sau vedem mai tarziu cu  mari regrete la ce am renunt si ce trist ca timpul e ireversibil , adica nu mai putem sa il intoarcem 🙁

De ce sa  ma simt un infrant,
cand sunt mai mult decat biruitor prin  Domnul Christos (Romani 8:37)?

De ce sä las sä mä apese tulburarile vietii,
cänd pot avea curaj, stiind cä Domnul  Isus a biruit lumea, cu necazurile ei (Ioan 16:33) ?

Aici in categoria aceasta  as incadra si

NU POT , NU MAI POT, NU VREAU , NU E PENTRU MINE, M-AM SATURAT , AJUNGE , DE CE TOCMAI MIE ?  , MA SIMT INFRANT , SUNT TERMINAT , AJUNGE , E PREA GREU …PANA CAND DOMNE ?!, SUNT LA CAPATUL PUTERIILOR …etc.

Cuvinte care trebuie  eliminate din start caci  dandu-le atentie ne vor fura PACEA si LINISTEA intr-o clipa si ne trezim cu tulburari puternice, unele greu de suportat 🙁  , greu de trecut ….

Desi exista remediu prin rugaciune si credinta in Domnul Isus

  (Lc .18:27   „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” )

totusi sa facem si noi ceea ce depinde de noi si sa nu Il tinem pe Dumnezeu ca o roata de rezerva 🙁  ci

sa traim dupa indemnurile Lui , sa umblam in intelepciune si ascultare caci daca EL NE-A ZIS SA NU NE-NGRIJORAM  (Matei 6:24,31…..)  atunci asa sa facem si vom fi biuitori  si fericiti , implinititi si multumiti…

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.Filipeni 4:6

         La acest punct  ar fi multe de discutat…Am scris odata despre probleme si despre faptul ca nu suntem singuri (vezi Arhiva )

Cand iti spui tie ca vei reusii atunci vei reusii chiar daca 1000 de ganduri te bombardeaza zilnic…

5.

Al cincelea  cuvant  si poate cel mai important  ar fi …

Aha …v-am fentat 🙂

Pe al cincelea c-ar fi sa il gasiti voi 🙂 astfel mai vad si eu cine citeste pe aici ca de LIKE-uri e plin podul 🙂  🙂

PS.

Si ca tot vorbeam de cuvinte „negative” ce-ar fi sa amintim si cateva pozive 🙂  nu ? 🙂

NU RENUNTA !

ZAMBESTE !

VEI REUSII ,

VEI FACE FATA !

VEI TERMINA CU BINE !

DON`T GIVE UP…LOOK UP !

BUCURA-TE! ,

MAI INCEARCA !

IUBESTE !

IARTA !

SPERA !

CREDE !

Don’t Worry Be Happy.

FII TARE !  etc ….

Pastreaza aceste indemnuri in inima ta si impartaseste-le si prietenilor tai 🙂

  fie prin optiunile de la SHARE de mai jos fie prin metodele tale dar nu uita sa specifici SURSA ….caci deja am discutat despre ORIGINALITATE si cred caci cu totii am invatat lectia 🙂  iar cei care au lipsit sa dea clic pe cuvantul ORIGINALITATE    si  astfel uite cate lucruri noi invatam  zilnic 🙂  …caci daca invatam pentru noi invatam si daca suntem buni pentru noi suntem buni…

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile.

Cum ai făcut, aşa ţi se va face….”Obadia 1:15

           Cu drag  din drag Angela Insula Ekklesia

by Insula Ekklesiaby Insula Ekkleisa

by Insula Ekklesia
bý Insula Ekklesia

Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?

Versiunea integrala a fost realizata pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.
Realizator: Ioan Ciobotă

********

M.O.
Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.
Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Iţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: “cel mai bine ar fi să mă sinucid”. Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe
Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.
Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe
Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:
Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie.

Dar sperăm ca o bună parte   dintre frământările  ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.
Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta:

“Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde” şi vede că l-a lăsat tot gol.

Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest “mâine” este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi “mâine”.

Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:
Am fost pregătită foarte mult pentru naştere – şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:
Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore – suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:
Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:
Intr-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:

Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Il voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.
Ceea ce ne informează Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.
Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu.

Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin –

“Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci

omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva – cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.
Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.

Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.

Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.

Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe:
Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam – era distracţie, era veselie?
Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire.

Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.

Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete.

Aşa suferim acum, pentru că nu Il avem pe El.

Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:
Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:
Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.
Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.
Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: “In tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti.”

M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele de realizat, aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în “weltanschaung”, în privirea de ansamblu care o avem fiecare.
Diferenţa este – dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.
La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.
La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă “Il grand finale”, pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:
In legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:
In lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.
Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie.

Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte.

 

Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:
Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:
Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.
Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:
Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: “Caută în tine însuţi”. Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Ideea aceasta – cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic.

Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu.

Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:
Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:
Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?
Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun “credincioşi reali” mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.
Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric:

“Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea.

Dar ce fac?

Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi.”

Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Intr-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii.In următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:
Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Cum de-am ajuns la depresie?
Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:
Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie – familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:
Există şi durere sufletească?

S.M.:
Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească.

Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:
Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:
Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:
Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară?In Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:
Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.
De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:
E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Prof. Dr. Doina Cosman:
Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor.

Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană,

chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare.

Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:
Dragul nostru prieten,

poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie.

Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.

Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor.

Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile,

sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.

Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.
Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.

Caută scăpare la Dumnezeu,

caută alinare la Dumnezeu,

în Domnul Isus Christos,

prin puterea Duhului Sfânt.

Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt.

Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii.

Atunci Christos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău.

Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

SURSA

 


De ce ne descurajam ?!!!

Dragii mei

acest fenomen negativ ne prinde uneori pe fiecare si vrem, nu vrem cadem in mreajele lui  🙁

Oricat de tari am fi totusi trebuie sa o recunostem ca toti  trecem si gustam amarul descurajarii 🙁

Am putea spune ca asa e viata cu zile triste ,cu zile senine,cu zile bune cu zile rele….dar totusi exista si partea noastra care „uitam ” sa ne-o facem si nu veghem si descurajarea ne prinde ca o plasa care tot ne infasoara pana ar vrea sa ne ieie chiar si viata…..

      Hai sa ne gadim in termeni mai simpli ….

Daca te invelesti cu o patura normala ai aer sa respiri si sa iesi repede de acolo  dar daca patura e lunga si mare si tot te infasoara pana la urma numai ai  aer si chiar esti expus pericolul de moarte….

Asa este si cu descurajarea  cum o numesc eu un fenomen negativ  …Nu stiu in termeni de psihologie cum se numeste caci desi mi-ar fi placut sa studiez psihologia totusi nu am reusit ci doar niste carti pentru ca drumul vietii mele m-a dus mereu pe la „portiile scolii ” si astfel am ajuns o

AUTODIDÁCTĂ

( AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.  )

Dar ce este  de facut pentru a prinde din nou curaj si aripi sa zburam din nou ?

Uneori doar un verset e de ajuns si ajungem la liman 🙂

Alteori e nevoie de post,de rugaciune si de perseverenta pe calea Domnului…

Recomand a se citii zilnic Biblia si mai ales cand incepem ziua .

Daca trebuie  sa ajungi la scoala (serviciu,facultate ) la 7  atunci te trezesti mai devreme ca sa ai timp sa te rogi si sa citesti macar 10 minute din Biblie .

Deasemenea citirea Psalmilor iti va aduce multa mangaiere iar citirea cartii Proverbe iti va duce multa  intelepciune….

Daca esti crestin nu cred ca mai este cazul sa iti amintesc caci rugaciunea este respiratia sufletului si a te ruga nu inseamna numai timpul de rugaciune de  pe genunchi ci

rugaciunea e un mod de viata,te rogi in autobuz,in tramvai,pe strada ,esti cu gandul la Domnul si cand vine ispita,incercare esti in garda si iesi biruitor 🙂

Sa-ti dau un exemplu scurt :

Ieri am fugit dupa un tramvai ca doream sa ajung la o banca sa trimit niste bani urgent la cineva si dupa ce ajung tramvaiul constat ca usa din spate e aglomerata si fug repede la o doua usa si cand apa pe buton sa se deschida nu se deschide desi normal trebuia sa se deschida …

Apoi repede fug la usa care era initial aglomerata si chiar in fata mea se inchide usa .Apas din nou pe buton ,apasa si o femeie din tramvai si nimic….

Era clar ca vatmanul a facu-o intentionat caci cand calatoresc cu tramvaiul si sunt in fata urmaresc miscarile vatmanului si obserc cum in fiecare statie ochii lui sunt indreptati in oglinda adica pe usi…

Primul gand care mi-a venit a fost negativ asa cum scrie in

Corinteni 15:46 ” Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă….”

M-am suparat scurt pe moment si ma gandeam ca in momentul cand s-a inchis usa trebuia sa tin mana pe usa si sa mut tramvaiul de pe sine sa il rastorn 😉 netinand cont ca era plin de pasageri 🙁

Apoi am inceput sa ma rog pentru vatman sau poate era vatmanita 🙂 nici nu am avut timp sa observ ca eram prea grabita…

M-am gandit saracul (sarucuta) poate nu s-a rugat nimeni pentru ea pentru familia lui (ei) pentru pacea din casa lui (ei ) …si uite asa mi-a trecut repede supararea si pana la urmatorul tramvai m-am rugat 🙂  …binenteles in gand ca doar nu m-am pus in genunchi in mijlocul strazii 😉

       Deci ,indiferent de situatia ta gandeste la altii cu alte situatii poate mult mai grave ca si situatia ta si crede-ma ca asta iti va da curaj si multumire caci suntem datori sa fim multumitori si chiar pentru situatile pe care nu le intelegem …

Oare nu sunt si acestea in evidenta lui Dumnezeu ?

Oare i-a scapat lui Dumnezeu ceva ???

Crezi tu ca Domnul e mare si minunat ????

Ai meditat vreodata la versetul din Iov 42 :10 ??? Chiar acum ti-as recomanda sa citesti  in intregime carte Iov din Biblie si crede-ma ca starea ta se va schimba radical …..

„Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.(Iov 42:10)

Sunt perioade in viata noastra cand starea noastra ajunge apasata,descurajata,trista si chiar viata ni se pare un act de curaj ….

Ceea ce ne poate inviora este nadejdea care nu piere si

prin rugaciune si rabdare Domnul ne aduce din nou la starea de HAR si BUCURIE ….

Sa nu dam inapoi ,

sa nu ne lasam descurajati ci sa ne incredem din toata inima

IN CEL CE POATE TOTUL IN CEL VESNIC SI MINUNAT ….

sa ne rugam si sa ne uitam cu luare aminte la Domnul nostru Isus care
a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine,

pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre….Evrei 12:3

Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Christos Efes.5:20

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” Apocalipsa 2:7

 „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” Apoc.2:7

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri Apoc.2:26

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”Apoc 3:21

                     Cu drag din drag Angela Insula Ekklesia

Ganduri si meditatii…

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi îndepărteze obișnuința.
Dumnezeu a spus NU.
Nu eu trebuie să ți-o îndepărtez ci tu trebuie să renunți la ea.
I-am cerut lui Dumnezeu să-l vindece pe copilul meu handicapat.
Dumnezeu a spus NU.
Spiritul său este întreg, iar corpul său este trecător.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.
Dumnezeu a spus NU.
Răbdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acordă, ea se învață.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi de fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu îți dau binecuvântare; fericirea este în tine.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă scape de durere.
Dumnezeu a spus NU
Suferința te face să lași deoparte grijile lumești şi te aduce mai aproape de mine.
I-am cerut lui Dumnezeu să crească în spiritul meu.
Dumnezeu a spus NU.
Tu trebuie să te crești pe tine însuți dar mă voi îngriji să fii roditor.
I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea să-mi încânte viața.
Dumnezeu mi-a spus NU.
Eu ți-am dat viața, aşa că poți să te bucuri de toate lucrurile.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i IUBESC pe alții, aşa de mult cum mă iubește El pe mine.
Dumnezeu a spus … Ahhhhhh, în sfârșit ți-a venit ideea cea bună.

                                primita prin email de la Mihai L.

Meditatia zilei (22.09.2012)Ce altceva aş putea să fac?

Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa.

Psalmul 55.16

Eu trebuie să mă rog şi mă voi ruga.

Ce altceva aş putea să fac?

Înşelat, părăsit, batjocorit, Doamne, eu voi striga la Tine.

Ţiclagul meu, în care m-am refugiat, a ars în flăcări şi s-a făcut cenuşă şi oamenii vorbesc să mă ucidă cu pietre. Dar eu îmi întăresc inima în Domnul, care mă va trece prin această încercare, cum m-a trecut prin atâtea altele. 

Înşelat, părăsit, batjocorit, Dumnezeu mă va izbăvi ,sunt sigur de acest lucru, cred acest lucru!

Dumnezeu mă va izbăvi şi nu altul.

Eu nu doresc nici un alt ajutor şi nu îmi pun nici o încredere în braţul de carne, chiar dacă aş putea să fac acest lucru.

Zi şi noapte, seara şi dimineaţa, eu voi striga la El şi numai la El, căci El este Dumnezeul tare.

Cum mă va izbăvi El, nu pot să ştiu, dar ştiu că El va face acest lucru.

El îl va trimite din ceruri pe îngerul Său care-mi va aduce ajutorul cel mai sigur, cel mai deplin, cel mai bun.

Cât este de adevărat că El trăieşte, tot aşa de adevărat este că acel mare „EU SUNT” mă va scoate din această grijă de azi şi toate îngrijorările din viitor.

Şi când va veni moartea cu toate tainele veşniciei, „El mă va izbăvi”, aşa cum a spus.

Aceasta va fi cântarea mea de bucurie, care mă va întări în timpul ceasurilor întunecoase. Nu este acest lucru ca un fruct copt din pomul vieţii? Eu mă voi hrăni cu el. Ce gust plăcut are!

                                          de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?

Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima.

Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.

El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul…Ps.15:1-4

Gandul zilei

Mai bine singur dar cu Dumnezeu decat cu multi prieteni falsi si lingusitori….Angela I.E.

Proverbul zilei

Adevarata neprihanire duce la viata, dar cel ce urmareste raul gaseste moartea” Prov 11:19

Gandul meu pentru tine

Daca Dumnezeu e viu si traieste atunci inseamna ca ne asculta rugaciunile si ne da rezolvare dar cat de  serios luam noi rugaciunea  facand liniste deplina in sufletele noastre ca sa auzim vocea Lui ? ….Nu ajunge  ca  ne rugam daca nu ne rugam cum trebuie facand liniste deplina in noi ,stingand toate vocile  vom avea inima deschisa pentru mesajul divin care e gata sa se reverse  in noi in orice clipa…Angela I.E.

Satan apare cu idei noi in momentele noastre de „plictiseala”

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu
umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :

– De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:

– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
– Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Domnul i-a raspuns intelegator:

– Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.

Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti.

Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vi la Mine obosit spunand ca ai esuat.

Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine… Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.

Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.

Adevarat, nu ai miscat stanca.

Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.

Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.

Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”

Meditatia zilei (25.07.2012)„Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?”

Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.

Ieremia 33.3

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm.

Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său.

Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde.

„Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?”

El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale?

Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său.

El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei.

El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie.

El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea.

Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL

                                                                                 de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”
1Petru 5:5

Gandul zilei

Atatea infrangeri vei avea pana vei intelege lectia smereniei,cea mai importanta lectie
Angela I.E.

Meditatia zilei (21.07.2012)Deschide-ti sufletul pentru frumos si adevar!

… Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.

Ioan 1.51

Da, noi care credem, vedem împlinirea acestor cuvinte chiar in zilele noastre.

Noi vedem cerul deschis, căci Domnul Isus l-a deschis pentru toţi credincioşii, şi privirile noastre pătrund până în tainele slavei Sale pe care ne-a descoperit-o. În curând vom intra chiar şi noi acolo, căci El este calea.

Avem aici explicaţia scării lui Iacov.

Între cer şi pământ s-a înfiinţat un schimb sfânt:

rugăciunea noastră urcă şi răspunsul coboară prin Isus Mijlocitorul.

Această scară apare când cugetăm adânc la Domnul Isus. El este calea luminoasă care ne duce până la tronul Celui Prea înalt. Să o folosim pentru a trimite acolo rugăciunile noastre care vor fi solii noştri. Vom trăi astfel şi noi viaţa îngerilor ridicându-ne la cer prin mijlocirea noastră, ca să primim de acolo binecuvântările, apoi coborând ca să răspândim printre fiii oamenilor darurile primite.

Ceea ce n-a fost pentru Iacov decât o vedenie minunată, ajunge pentru noi o realitate minunată.

Să urcăm şi să coborâm astăzi această scară în fiecare oră, urcând-o prin legătura cu Dumnezeu şi întorcându-ne pentru lucru spre mântuirea fraţilor noştri.

Aceasta este făgăduinţa Ta, Doamne; dă-ne deci bucuria să-i vedem împlinirea.

                              de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi.1 Ioan 4:19

Gandul zilei

Cine isi va deschide sufletul pentru frumos si adevar va primii cel mai minunat dar PACEA SUFLETULUI ,linistea cu care va traversa toate obstacolele vietii.Angela I.E.

Liviu Olah-REMEMBER -videos

William Carey – omul care a smuls oamenii din somnolenta lor spirituala

William Carey – omul viziunii misionare

 

Bisericile protestante nu au desfasurat o activitate misionara intensa in timpul epocii Reformei, deoarece toata energia lor era absorbita de munca , organizarea si lupta pentru existenta. In timpul Contrareformei, marea lucrare misionara a fost facuta de iezuiti si alte ordine din cadrul bisericii romano-catolice. Dar o unire a fortelor, incepind cu activitatea lui William Carey in 1792, a dus la o intensa activitate misionara de o asemenea amploare in secolul al XVIII-lea, incat acesta a fost numit Marele Secol, in cadrul miscarii protestante.

Credinta martorului William Carey ramane pentru noi un exemplu demn de urmat pe calea care ne este si care ne ramane larg deschisa: evanghelizarea lumii.

William Carey si-a scris numele in istorie ca cel care a reusit sa smulga Biserica din somnolenta care o caracteriza in acel secol si din lenea ei spirituala.

William Carey s-a nascut in Paulersbury, in Anglia, comitatul Northamptonshire, in anul 1761.

Parintii lui erau saraci, iar biserica pe care acestia o frecventau era biserica anglicana. Pana la varsta de 6 ani, cea care s-a ingrijit de educatia lui William a fost bunica sa,

care l-a invatat sa citeasca, folosind ca manual de citire Biblia.

Apoi este dat la scoala, si pe masura ce a crescut, a inceput sa aiba o mare pasiune pentru literatura, imprumutand din satul lui orice carte care i se parea interesanta.

 La virsta de 14 ani devine ucenic timp de cateva luni, dar nu poate lucra in aer liber si in soare din cauza unei boli a epidermei (pielii). Asa ca se reprofileaza si devine cizmar.

In ceea ce priveste educatia sa religioasa, cunoscand despre Dumnezeu multe lucruri si pe deasupra cunoscand bine catehismul, avea impresia ca este un bun crestin.

Intr-o zi, cu ocazia unei zile de post national a intrat in biserica dissenterilor, unde a ascultat o predica care vorbea despre iesirea afara din tabara pentru o intilnire cu Christos si pentru purtareaocarii Lui (Evrei 13:13).

Din cauza acestui text, el hotaraste sa iasa din tabara, ca sa fie cu cei care poarta ocara lui Christos.

 Din acea zi el va participa la serviciile religioase ale dissenterilor. Cautarea sa va deveni mai intensa in cunoasterea Domnului Isus. Participa la predicile lui John Wesley si ale prietenilor sai, predici care actionau asupra mintilor oamenilor.

Incepe sa-si puna o multime de intrebari, care îi vor indrepta pasii tot mai mult spre autoinstruire si spre consolidarea cunostintelor biblice.

In 1781 se va casatori cu Dorothy Plackett. Ea era o tanara pioasa, dar nestiutoare de carte.

Printre intamplarile cele mai importante ale vietii sale putem consemna intalnirea cu cativa baptisti, adunati la o intrunire frateasca, in apropierea localitatii Olney.

Acesti pastori erau constituiti intr-o asociatie care privea perfectionarea lor pentru slujirea in bisericile locale. Ei aveau anual cate o intalnire. Participand la o astfel de intalnire, William Carey este atras de bunatatea si dragostea acestor oameni, care l-au invitat la o masa frateasca, cu toate ca nu avea bani la el pentru a participa la astfel de intalniri.

Este invitat sa predice intr-un sat si acest lucru il motiveaza pentru a incepe sa studieze tot mai mult, in vederea viitoarelor studii biblice sau predici.

 

In urma studiului personal asupra botezului in apa la varsta adulta

si in deplinatatea facultatilor spirituale si mintale, avand ca baza scripturale Noul Testament, el se boteaza.

 

In anul 1785

 este chemat ca invatator la scoala din localitatea Moulton, prilej cu care va participa la intalnirile bisericutei baptiste din aceasta localitate.

El va deveni membru al acestei comunitati si in curand va fi ales predicatorul lor. Incepe studiul individual al mai multor limbi straine, dintre care trei limbi moarte.

Are pasiune pentru geografie si botanica si o sete nestavilita de cunoastere. La Moulton a locuit patru ani, timp in care a crescut spiritual foarte mult, devenind un crestin profund si cu o gandire de mare calitate.

Sufletul sau este cuprins de febra calatoriilor si al explorarilor. El citeste sarguincios toate cartile care i-au cazut in mana, despre popoarele pagane, despre trecutul misionar al Bisericii si despre secolele intunecate ale ei. Incepe tot mai mult sa il atraga aceasta lume indepartata si neexplorata a “ campului de misiune”. E ordinat ca pastor baptist.

In micul cerc format din pastorii baptisti din imprejurimi se studiaza mult scrierile lui Jonathan Edwards, teologul baptist american. Carey trage concluzia:

“ Daca toata lumea poate si trebuie sa auda Evanghelia, este de datoria celor care o poseda sa i-o duca”. Presedintele acestei adunari îi trage un perdaf zdravan: “ Tinere, stai jos. Cand o sa-i placa lui Dumnezeu sa converteasca paganii, o s-o faca fara ajutorul tau sau al meu”.

 Toti sunt surprinsi de acest raspuns, Carey mai mult ca oricare altul. Ideea pune stapanire pe el, il poseda, il domina. Scrie o carte in 1792 -“ O cercetare a obligatiei crestinilor de a folosi mijloace pentru convertirea paganilor”. Nu este o lucrare sentimentala in care autorul incearca sa provoace mila pentru o lume pagana in pericol de moarte, ci o provocare la lucrarea misionara, a carui cuvant de ordine este” OBLIGATIE ”.

In 1792, in luna mai, la o adunare tinuta la Nottingham, William Carey predica din Isaia 54:2-3. Aceasta predica va intra in istorie. Este o predica in doua puncte si rezuma doua mari idei:

Asteptati lucruri mari de la Dumnezeu.

Intreprindeti lucruri mari pentru Dumnezeu.

Atunci a fost fondata Societatea Misionara Baptista la Kettering, cu un fond initial putin peste 13 lire, ca rezultat al viziunii lui William Carey. Apoi vor lua fiinta alte societati misionare in Scotia, Tarile de Jos, In Anglia, America, Societatile Misiunilor Evanghelice din Paris, etc.

Unde sa se duca la inceput ? India ?

 Inca nu este un imperiu britanic; era un conglomerat de popoare cu limbi diferite unde haosul politic era complet si paganismul era rege. Intr-o zi Carey primeste o scrisoare de la un oarecare John Thomas, medic, care se intoarce dintr-o sedere in Bengal si care declara ca vrea sa se intoarca acolo, dar de data asta ca misionar. Comitetul misionar ia deci hotarirea de a-i trimite pe cei doi in Bengal.

In data de 23 iunie 1794 ei pleaca in India.

Calatoria dureaza cinci luni; sosesc in Calcutta. Timp de mai multe saptamani pentru ei viata va fi foarte grea, nesigura, traind in saracie lucie. William Carey incepe sa predice chiar de la sosirea lui, indata ce a fost lasat printre oamenii de pe strada si in pietele satelor, in limba bengali.

John Thomas are o oferta printr-un prieten al lui, domnul Udley, care si-a construit doua manufacturi pentru tratarea indigoului si care cauta doi administratori. Carey s-a decis sa plece de la Daharta la Mudbatty, unde va conduce fabrica de indigo. Muncitorii pe care îi are in subordine, familiile lor, satul lor, in care este construita fabrica sunt oamenii pe care îi evanghelizeaza. Predica in bengali, dar dar studiaza limba hindusa pentru a se apropia de hindusi si pentru a se familiariza cu dialectele lor.

 El predica de mai multe ori pe saptamana, dar dupa 6 ani inca nu avea nici un convertit. Deschide o scoala, dar elevii fiind prea saraci sunt luati inapoi de parintii lor pentru a munci. Fabrica de indigo este inchisa definitiv.

O scrisoare de la Carey are ca rezultat fondarea Societatii Misionare Londoneze a Congregationalistilor, in 1795. In aceasta scrisoare el cere mai multe cupluri misionare. Patru misionari au pornit la drum, dupa noua luni. Printre ei, William Ward, tipograful Joshua Marshman, invatatorul Grant Brunsdon, o domnisoara Tiffy care trebuia sa se casatoreasca cu un misionar sosit de curind ca intarire, John Fountain. Dar cei patru misionari sunt prizonieri in micul teritoriu de la Serampore, unde guvernatorul danez i-a primit cu multa simpatie. Ei nu se pot intilni cu Carey. “ Nici o piedica, este de parere guvernatorul,spuneti-i domnului Carey sa vina sa se instaleze la Serampore !” in 1800 s-a mutat la comania daneza Serampore cu sotia si cei trei baieti.

Serampore nu era numai o colonie misionara, ci si o comunitate. Misionarii constituiau o singura familie, totul mergea in caseria comuna. Joshua Marshman va deschide o scoala. Scopul sau imediat este sa procure mijloace de trai pentru misiune. Cu sotia sa Hannah, prima femeie misionara in India, organizeaza clasele si internatul. Internatul se va dovedi o sursa serioasa de venituri pentru misiune. Scolile lui Marshman se extind, masinile de tiparit ale lui William Ward cresc in importanta si din ele ies exemplare dupa exemplare ale traducerilor Scripturii.

 Viata la Serampore este organizata ora cu ora si programul este respectat cu punctualitate. Desteptarea este in zori, la ora 6. La ora 7, munca la tipografie si la scoala. Carey lucreaza o ora in gradina in fiecare zi. La ora 8 serviciul divin in comun, apoi micul dejun, dupa care, fiecare se intoarce la munca sa; Carey la slujba sa permanenta de traducere. De la ora 12 la ora 15 masa de pranz, lectura, siesta. La ora 15 reluarea lucrului, studiul limbilor cu ajutoare dintre indigeni.

Seara, predicarea Cuvantului pe strazi, servicii religioase in interior, intrunire intima pentru lectura, conversatie, rugaciune. Carey predica de 5-6 ori pe saptamana.Intrunirile in aer sunt cele mai interesante, caci sunt insotite de conversatii, intrebari si raspunsuri. Incep sa treaca din mana in mana brosurile in bengali. Ele se ocupa mai ales de idolatrie si

 prezinta mesajul harului lui Dumnezeu in Christos cel crucificat.

Guvernatorul, surprins de nivelul foarte scazut al capacitatilor profesionale, fondeaza un colegiu la Calcutta. Carey va preda cursuri de bengali, incepand cu treisprezece studenti. In trimestul urmator i se va incredinta si predarea sanscritei. El compune o gramatica in bengali, o alta in sanscrita si se pune pe lucru pentru alcatuirea unui lexicon sau dictionar poliglot pentru toate limbile derivate din sanscrita. Carey este numit profesor titular.

Cantitatea de munca depusa de el in timpul unei zile depaseste imaginatia. Jurnalul sau ne arata cum isi folosea timpul. Intr-o anume zi, el noteaza: a citit dupa trezire un psalm in ebraica, a lucrat ziua la traducerile in curs, in patru limbi diferite si si-a terminat ziua citind un capitol din Noul Testament in limba greaca. In aceeasi zi a mai si predicat.

La Serampore deschide o institutie de invatamint superior. Planul lui Carey si a prietenilor lui este sa asigure tinerilor hindusi, mai ales celor convertiti, o pregatire superioara, in care, pe langa adevarurile crestine, sa fie expuse si sistemele de gandire necrestina pentru a inarma spiritele impotriva minciunii si ratacirii.

Cei trei fii ai lui Carey- Felix, William si Jabez devin cu timpul predicatori si misionari in posturi avansate. Carey moare in 9 iunie 1834.

India s-a deschis pentru activitatea misionara dupa 1813 cind Compania Indiilor de Est a fost obligata sa admita misionarii. Incet, cu mari eforturi de consacrare si de rabdare, solul a fost arat, iar samanta semanata. Secerisul s-a lasat asteptat, primele semne s-au aratat dupa multa vreme. In 1804 mica comunitate de 48 deindigeni din caste diferite, toti botezati, s-au constituit intr-o biserica. In 1809 biserica numara doua sute de membri indigeni. Incepind din anul urmator s-au deschis noi statiuni misionare in diferite locuri din Bengal si din Orissa, adunarea se descentralizeaza, dar centrul ramina mereu Serampore.

Astazi, misiunea baptista in India numara peste 1500 de pastori si misionari, lucrind in peste 3800 de biserici. Numarul membrilor botezati este de aproximativ 413.000.

William Carey a lucrat pentru viitor. Harul lui Dumnezeu care a ridicat din nimic un slujitor de o asemenea anvergura, cu nenumarate talente, printre care uimitorea lui usurinta de a invata o limba straina n-a fost deloc de neglijat.

 Cel care l-a botezat isi nota in jurnalul sau “ Am botezat azi un biet cizmar”. N-avea de unde sa stie ca “ acel biet cizmar ” avea sa supervizeze peste citeva zeci de ani 6 traduceri complete si 24 incomplete ale Bibliei.

William Carey a fost un om al Bibliei. El s-a hranit din ea. Ea este adevarul ! îi placea lui sa proclame, si pentru ca este adevarul el o duce si altora, pentru ca cat mai multi oameni sa aibe acces la ea.

El a fost un om al rugaciunii. Cate imprejurari in care n-a avut ce sa faca decat sa se agate de Dumnezeul sau, dar si ce experienta a rugaciunii eficiente !

A devenit si a ramas un om al viziunii.

 Viziune a multimilor care se pierd de-a lungul si de-a latul lumii. Viziune de asemenea a puterii lui Dumnezeu, de la care se poate astepta ceva si pentru care putem intreprinde lucruri mari.

Daca William Carey a avut influenta considerabila, lucrul acesta este in mod sigur datorita viziunii sale despre Biserica(adunare )

 El credea si predica ca Biserica (adunarea ) este comunitatea celor care au fost nascuti din nou la viata de sus si care isi dau mana impreuna pentru slujirea Domnului. William Carey n-a dorit sa fie un om singuratic, ca atitia altii inaintea lui; el a fost un om al bisericii in sensul ca puternica sa convingere era ca evanghelizarea- care este misiunea esentiala a Bisericii – nu poate fi lucrarea unui om, ci a Bisericii insasi.

William Carey a fost un autentic discipol al lui Isus Christos.

La aceasta il cheama Dumnezeu pe fiecare credincios !!! 

………………………………

Ps.Fiecare trebuie sa-si cunoasca chemarea si sa paseasca inainte condus de viziunea pe care o are…Poate ca ai o lucrare mica ,poate ca ai o lucrare mare de indeplinit ,important e sa lucrezi cu credinciosie,cu tarie si plin de speranta…

  Nu trebuie sa te uiti la primul vant care bate si nici sa iei aminte la toate soaptele care le aude urechile tale….Tu tineti drumul drept ,paseste prin credinta si nu uita cand vei obosii sa te odihnesti pe bratul Domnului  ( „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,

zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Ps.91:1-2 )…

Bea din Izvoare curate  (Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.Is.49:10)

Increde-te numai si numai in Domnul Dumnezeu Atotputernic!

„Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina”Ps.36:9

                                                                             Angela I.E.

 

Meditatia zilei (15.07.2012) Sa ne dorim o inima curata!

 

Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine.

Psalmul 119.80

Să considerăm această rugăciune insuflată de Dumnezeu, căci ea cuprinde

siguranţa că aceia care se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor roşi niciodată de ruşine.

 Aceasta este deci o rugăciune ca să căpătăm o inimă întreagă de partea lui Dumnezeu. A avea o credinţă sigură este un lucru bun, dar a avea o inimă curată şi sinceră cu privire la adevăr este mult mai bine.

Să iubim adevărul, să-l recunoaştem, să ne supunem lui, fără de care nu vom fi cu credinţă sigură faţă de orânduirile lui Dumnezeu.

Sunt oare mulţi în aceste zile rele care n-au o inimă împărţită? S-ar putea ca cititorul sau autorul să fie dintre aceştia.

Mulţi vor fi ruşinaţi la sfârşitul vremurilor, când toate disputele vor înceta.

Şi vor vedea atunci nebunia gândurilor lor şi se vor umple de mustrări de cuget din cauza mândriei şi necredinţei lor, şi din cauza neîncrederii voite faţă de Dumnezeu.

 Dar acela care va crede ceea ce a spus Domnul şi va asculta de Cuvântul Său, va fi neprihănit în tot ce va face. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele. Oamenii care au fost cei mai dispreţuiţi şi cel mai rău trataţi din pricina credinţei lor, vor vedea ruşinea lor schimbată în slavă în acea zi.

Să înălţăm rugăciunea versetului nostru şi să fim siguri că această făgăduinţă se va împlini pentru noi. Dacă Domnul ne dă o inimă întreagă de partea Lui, El ne va ţine inima şi în siguranţă.

de C.H.Spurgeon

Versetul zilei

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată. Ps.7:10

Gandul zilei

Niciodata cand faci ceva bun,frumos si (sau ) de folos sa nu renunti caci asa cum tu semeni samanta si apoi te bucuri de recolta asa este si lucrarea sincera a oricarui om…Angela I.E.