Maria Montessori s-a născut în 1870 în Chiravalle, în provincia Ancona din Italia. După absolvirea Facultății de Medicină a Universității din Roma, în 1896 devine medic fiind prima femeie medic din lume. Preocupările ei din domeniul psihiatriei au condus-o spre studiul copiilor cu deficiențe pe care i-a observat iar în tratarea lor a folosit atât metodele medicale cât şi metodele pedagogice , care pot da rezultate bune în planul dezvoltării psihice…
Acest film biografic prezintă viaţa unuia dintre cei mai mari pedagogi italieni, fondatoarea unei metode de învăţământ moderne, care îi poarta numele: Maria Montessori…
Pentru a urmarii filmul in intregime dati click AICI
Dragi prieteni imi era dor sa va scriu sa ne intalnim online sa ne rugam unii pentru altii, sa nu stam nepasatori la problemele si dorintele noastre.
Eu doar o dorinta am sa il lamuresc pe domnul Tudor, Petru, etc ca nu stie nimeni cum il cheama ca isi schimba numele ca vremea si se ascunde din motive numai de el intelese…
Nu stiu cine ia bagat in cap ca eu am facut si postat ceva poza cu el.
Eu nu fac asa ceva si nici nu am timp de glume proaste.
Tare as vrea sa ca acest domn sa nu il numesc altfel 🙂 sa aibe cateva minute de sinceritate si sa inteleaga adevarul.Am multe adrese de email deci nu sunt de negasit 🙂
Nu stiu de ce fuge de conversatie caci mie imi place sa lamuresc fiecare lucru.Cand sunt vinovata recunosc si repede ma intrept si cand nu sunt vinovata dorm linistita ca nu am facut rau la nimeni.
Exista o vorba
Ce faci ? si raspunsul e „Bine la toti si rau la nimeni ”
Asa cred ca ar trebuii sa facem fiecare si chiar daca mai gresim ca nimeni nu e perfect sa ne intreptam repede greselile si sa mergem inainte. Este asa de scurt timpul cat vom fi pe pamant ca nu se merita sa ne facem rau unii altora.
Cu totii ducem jugul suferintei pas cu pas, an dupa an…
Nu exista om de pe pamant care sa nu aibe o durere, o amaraciune, o suferinta.
Este adevarat ca unii au incercari mai mari, altii mai mici dupa cum e hotarat de Cel care vede si cunoaste toate lucrurile.
Ceea ce ne da mangaiere si tarie e ca nimic nu e la voia intamplarii ci toate sunt sub atotstiinta lui Dumnezeu si El ne cantareste cat putem duce.
Noua ni se pare ca e prea grea povara, ca e prea greu sa asteptam sa se pocaiasca sotul sau sotia, si vrem toate de pe azi pe maine.
La Dumenzeu nu merge asa caci El stie mai bine si la El o zi e ca 1000 si 1000 ca o zi dar la noi si cateva clipe ni se par sute de ani si ele defapt sunt lasate acolo cu un scop bine definit.
Nu e usor sa nu murmuri cand totul se prabuseste, cand fratii te dau la o parte, cand cel care trebuia sa iti intinda mana iti intoarece spatete, cand celui care i-ai facut bine te vorbeste de rau, dar tacand si rugandu-ne in inima noastra vom vedea cum Dumnezeu nu ne va lasa caci este scris ca nu vom fi dati de rusine si ca
„Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume ” 1 Ioan 4
E dureros sa ne comportam ca unii care nu il cunosc pe Dumenzeu si puterea Lui mare.
Sa nu cadem in descurajare ci sa ne pregatim ca Cel ce vine va venii si nu va zabovi si ferice va fi de cine il asteapta.
Sa strangem randurile in unitate, dragoste, cainta si bunatate.
…Noi Îl numim pe Dumnezeu „Stâncă”, „Adăpost”, „Scut”,dar în perioade de tensiune, necaz, suferinţă şi încercări nu ne mai amintim de aceste lucruri şi facem din El ţinta atacurilor noastre.
Cel care se luptă cu Dumnezeu are câteva caracteristici:
Îl acuză pe Dumnezeu, este nemulţumit, protestează şi are pretenţii de la Dumnezeu.Nu trebuie să răsfoim prea mult paginile Bibliei pentru a susţine cele afirmate. Ieremia,
profetul lacrimilor,
avea o problemă cu caracterul lui Dumnezeu.
„Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă. Mi-ai luat pacea şi nu mai cunosc fericirea. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.”„Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!” Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.“
(Plângerile lui Ieremia 3:14-20)
Cei mai mulţi citesc versetele imediat următoare acestora:
„Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!“
(Plângerile lui Ieremia 3:21-23), însă mesajul lui Ieremia cuprinde şi cuvintele de protest, pe care el le îndreaptă către Dumnezeu când simte greutatea slujirii.
Ieremia deplânge stigmatizarea socială în care se afa în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. Face voia lui Dumnezeu, dar nu este răsplătit, ci batjocorit de poporul care se laudă cu Legea lui Dumnezeu, se închină în Templul sfânt şi se bazează pe Legământul levitic.
Viaţa sa a devenit un iad, iar Dumnezeu nu a intervenit!
Cu cine mă lupt?
se întâmplă şi astăzi; uneori, viaţa slujitorului lui Dumnezeu devine un iad, dar, asemenea lui Ieremia, sensibilitatea slujitorului autentic se amplifică şi dependenţa de Dumnezeu devine mai puternică.
În acelaşi timp, slujitorul va fi pasionat de salvarea sufletelor din iadul veşnic. Noi spunem că „viaţa a devenit un iad”, sau „Viaţa a devenit un calvar”.
Este bine, pentru că numai înţelegând „iadul” şi „calvarul” vom dori Raiul şi mântuirea. Dumnezeu ne ţine uneori în iadul vieţii, pentru a ne face să înţelegem iadul veşnic şi pentru a ne dori Raiul.
Stii bine caci Domnul Dumnezeu este cu tine in orice clipa a vietii tale si El nu te pareste cum cel rau vrea sa te faca sa crezi…
Cautand sa umbli in ascultare de Tatal ceresc descoperi noi puteri, noi orizonturi ti se deschid si poverile nu le mai duci tu si realizezi caci cineva iti poarta de grija pas cu pas…
„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.”
1 Petru 5:7
Nu este minunat sa constati caci prin rugaciune ai dat toate poverile Celui care te iubeste si se ingrijeste de tine si acum ce liber si bine te simti ?!
Ai mii si mii de motive de bucurie, bucurie in care trebuie sa ramai indiferent de cerul vietii tale, fie ca e soare, fie ca sunt nori Domnul Dumnezeu e acelas neschimbat… ” iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
Matei 28:20
BUCURATI-VA CA NUMELE VOASTRE SUNT SCRISE IN CERURI!Lc.10:20
1.Un neurochirurg revine din comă cu „dovada că Cerul există”
Dr. Eben Alexander este un neurochirurg celebru care a predat la Harvard Medical School. Toată viaţa a declarat că nu crede că există ceva după moarte, dar acum vorbeşte despre „o scânteie divină ce se găseşte în fiecare dintre noi”. O comă suferită în 2008 l-a convins de acest lucru.
În urmă cu patru ani, Alexander a fost anunţat că a contractat o bacterie foarte rară a meningitei. Fusese diagnosticat destul de târziu şi, din această cauză, medicii au fost nevoiţi să îi inducă o comă care a durat şapte zile.Aceasta a fost coma care i-a schimbat perspectiva asupra vieții, susține neurochirurgul. El povestește că, în timp ce era în starea vegetativă, a avut „o viziune a Cerului, un loc în care se află creaturi strălucitoare şi frumoase şi în care se aude o muzică de laudă aşa de frumoasă încât nu poţi să nu te alături corurilor cereşti.
Citeste articolul complet AICI
2.Adevarata educatie inseamna sa alegi ce vezi…
„Doi peştişori înotau când, deodată, a trecut un peşte mai bătrân pe lângă ei şi i-a întrebat: ‘hei, cum e apa?’. Peştele cel mare a trecut mai departe şi peste ceva timp, unul din peştişori îl întreabă pe celălalt: ‘Auzi, dar ce e apa?'”.
Cu această ilustraţie şi-a deschis scriitorul american David Foster Wallace discursul motivaţional de deschidere a anului universitar la Kenyon College, pe 21 mai 2005. Opt ani mai târziu, discursul lui a fost transformat într-un filmuleţ de scurt metraj, centrat pe apelul la a ne autoeduca pentru a trăi conştienţi de ceea ce ne înconjoară. Există şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.
Autorul cartii se ocupa intensiv de pacatul incalcarii promisiunilor facute ale credinciosilor fata de semenii lor, fata de credinciosi, fata de stat,fata de familia lor. Autorul cartii este crescut intr-o comunitate Amis-Menonita, el foloseste ilustratii din experientele sale in aceasta carte. El nu discuta despre diferentele doctrinare, cum altele congregatii trateaza acest pacat al calcarii promisiunilor, ci el vrea sa atraga atentia cititorului sa fie concentrat asupra acestui pacat al nerespectarii promisiunilor facute.(Pentru cine intelege doctrinele harului, va remarca o oarecare deviere in cunostinta autorului de la aceasta doctrina. Continutul cartii insa este plin de explicatii care ne pot pune pe ganduri si cercetare in viata personala, mai ales acum in zilele in care traim apostazia in plinatatea ei.) Nerespectarea cuvantului dat cuiva, a fagaduintei, nu aduce binecuvantare in viata aceluia care il calca. Cartea de fata da explicatii si in privinta aceasta. Deacea multe casnicii sunt in tragedie mare, nu numai la necredinciosi ci in mare masura si la credinciosi. Cineva pe care cunosc foarte bine, s-a rugat multi ani Domnului pentru un sot potrivit pentru ea…
…ca unii care și voi sunteți în trup.
Nu scrie că doar de creștinii chinuiți să ne amintim.
De toți cei chinuiți: de cei bolnavi, de întemnițați, de asupriți, etc.
Azi am citit o carte cutremurătoare ”Evadare din lagărul 14”. Eroul cărții: Shin s-a născut în lagăr. Dacă n-ai citit cartea e greu să-ți imaginezi. Pe Orwel nu l-a dus imaginația atât de departe. Auscwitz-ul e comparabil ca cruzime, dar a ținut doar 3-4 ani, lagărul 14 e de 60 de ani.
Citat:
”Park(un alt deținut)…încerca cu răbdare să-i explice cum era viața în afara lagărului 14-și în afara Coreei de Nord. (….) i-a spus lui Shin că țara uriașă aflată la doi pași distanță se numea China. Poporul ei se îmbogățea rapid. I-a spus că la sud există o altă Coree. În Coreea de sud toată lumea era deja bogată.
Park i-a explicat noțiunea de bani.
I-a vorbit despre existența televiziunii, a calculatoarelor, a telefoanelor mobile. I-a explicat că pământul este rotund. Pentru Shin, spusele lui Park, mai ales la început, erau de multe ori greu de înțeles sau de crezut. Alteori erau irelevante.
ca sa trimiti o felicitare sau chiar sa faci un cadou.
AZI E ZIUA SPECIALA 🙂
pe care putem noi sa o facem printr-un zambet, printr-un gest, printr-o stare de multumire, prin cumpararea unui cadou, prin trimiterea unei felicitari fie ea chiar virtuala…
Daca sti ce-i place persoanei dragi atunci ce mai stai …du-te si fa-i o bucurie!
Daca ai vazut ca vecina ta umbla cu ghiozdanul (pantalonii, camasa, tricoul….) rupt opreste-o si intreab-o de ce e rupt…Daca e saraca si nu are posibilitatea sa-si cumpere altul atunci fugi repede si cumpara-i un ghiozdan.(sau orice ce ar avea nevoie) N-ai ajuns?
Daca colega ta de la servici(scoala) e trista du-te la ea si intreab-o daca poti sa o ajuti cu ceva ….
Despre Filmul Patimile lui Hristos de Vladimir Pustan
A facut multa valva filmul lui Mel Gibson ( cel postat mai jos)
Nu stiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Rautacios, ma gandesc ca, oricum, cel putin financiar, a meritat efortul. Am vazut filmul „piratat”, inainte cu o saptamana de a aparea pe ecranele romanesti.
Nu le-a placut evreilor filmul, pentru ca de doua mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
Nu le-a placut catolicilor filmul, pentru ca Maria I-a sarutat picioarele rastignite si s-a umplut de sange pe buze. Hristos avea voie sa fie stalcit in bataie, dar imaculata fecioara n-avea voie sa fie atat de umana.
Nu le-a placut ortodocsilor filmul, ca n-a avut nici o liturghie in el si a fost facut de imperialistii americani ahtiati dupa bani.
Nu le-a placut penticostalilor filmul, pentru ca a fost, film si filmele nu-s bune sa fie vazute.
Se spune ca a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Flavius Josephus, care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu, care ne spune cum era bataia cu biciul ( Eusebiu spune ca dupa 50 de lovituri li se vedeau rinichii si organele interne 🙁
Filmul a fost ca viata. Fara fasoane, fara romantisme. Pe noi ne deranjeaza pretul platit de Hristos pentru rascumpararea omenirii. Noi n-am fi vrut sa-I ramanem datori. Filmul facut de Zefirelli este o telenovela pe langa cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cat o impunsatura de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar asa a fost?” m-a intrebat cineva. „Nu, i-am zis, a fost mult mai greu si mult mai rau.”
Pocainta inseamna sa intelegi ca esti rau, ca pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zambind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul sa fie gratuit, sa nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atat de aspra, pentru ca Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au batut romanii, dar pe tot ce pune mana omul se usuca. Am auzit ca s-au pocait o gramada de oameni la filmul acesta. Mi-e mila de ei daca a trebuit sa vada un film, ca sa-L inteleaga pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a lesinat. Oare ce-a predicat in toti anii de pana acum?
Initial Mel Gibson n-a vrut sa titreze filmul. Sa ramana in aramaica si latina, iar imaginea sa spuna totul. Dar i-au zis ca miliardele de „crestini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine sa foloseasca traducerea, sa inteleaga tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior gresit o crestinatate care uitase de Golgota, de Hristos, de mantuire, care traia plenar filosofia „nu te baga in viata mea”.
Hristos „S-a bagat” in viata noastra, acoperindu-ne cu sangele iertarii.
*preluat din „Dulcele sarut al singuratatii” de Vladimir Pustan*
BIBLIA cartea Isaia capitolul 53
1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
3. Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
10. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.
1. Almustafa (pseudonim ), cel ales şi mult iubit
2. Vorbeşte-ne despre Iubire
3. Dar despre Cãsãtorie, Stãpâne?
4. Vorbeşte-ne despre Copii
5. Vorbeşte-ne despre Daruri
6. Vorbeşte-ne despre Mâncare şi Bãuturã
7. Vorbeşte-ne despre Muncã
8. Vorbeşte-ne despre Bucurie şi despre Tristeţe
9. Vorbeşte-ne despre Case
10. Vorbeşte-ne despre Veşminte
11. Vorbeşte-ne despre a Cumpãra şi a Vinde
12. Vorbeşte-ne despre Crimã şi despre Pedeapsã
13. Dar în ceea ce priveşte Legile, Stãpâne?
14.Vorbeşte-ne despre Libertate
15. Vorbeşte-ne despre Raţiune şi despre Pasiuni
16. Vorbeşte-ne despre Durere
17. Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine
18. Vorbeşte-ne despre Învãţãturã
19.Vorbeşte-ne despre Prietenie
20. Vorbeşte-ne despre Cuvânt
21. Stãpâne, dar despre Timp?
22. Vorbeşte-ne despre Bine şi despre Rãu
23. Vorbeşte-ne despre Rugãciune
24. Vorbeşte-ne despre Plãcere
25. Vorbeşte-ne despre Frumuseţe
26. Vorbeşte-ne despre Religie
27. Acum am dori sã te întrebãm despre Moarte
28. Eu am vorbit, cu adevãrat?
Pentru a citii cartea la dimensiunea ecranului nu uitati sa selectati FULLSCREEN 🙂
Gandul zilei :
Cel cu o minte deschisa invata din orice si de la oricine.Cel inchis intr-o doctrina nu va intelege ceea ce se intampla in jurul lui si nici ce e in sufletul oamenilor.
Dumnezeu doreste sa fim oameni deschisi , flexibili gata de a invata si a experimenta lucruri noi si folositoare.Angela I.E.
Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.
Psalmul 34.20
Acest verset se referă în întregime la credinciosul care se găseşte într-o mare mâhnire:
„Multe sunt necazurile celui neprihănit, dar Domnul îl scapă din toate”.
Se poate să i se zdrobească sau să i se rănească carnea, dar „nici un os nu i se va sfărâma”.
Mare îmbărbătare pentru copilul lui Dumnezeu în încercare, îmbărbătare menită, să-l sprijinească în toate momentele sale grele.
Până acum, ca şi de acum înainte, recunosc că n-am avut nici o pagubă adevărată din diferitele mele întristări.
Ele nu m-au făcut să-mi pierd nici credinţa, nici nădejdea, nici dragostea.
Dimpotrivă, departe de a se pierde, aceste oase ale caracterului au câştigat în tărie şi putere.
Eu am acum mai multă cunoştinţă, mai multă experienţă, mai multă răbdare, mai multă statornicie decât aveam înainte de a veni încercările.
Chiar bucuria mea, n-a fost distrusă.
Boala şi lipsurile, clevetirile sau împotrivirea mi-au pricinuit mai mult decât o zdrobire; dar acum ele s-au dus şi nici unul din oasele mele n-a fost zdrobit.
Nu te supăra deci, suflete al meu, dacă ai de suferit unele dureri; nu se va afla nimic în tine care să se spargă. Îndură toate mâhnirile, şi încrede-te în Domnul care te va izbăvi de toate urmările neplăcute ale acestei mâhniri.
de C.H.Spurgeon
Versetul zilei
„nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Geneza 15:1
Gandul zilei
Petrece-ți viața cu cei care te fac fericit, nu cu cei care vor să te impresioneze. (anonim )
Maxima zilei
Mi se pare fără folos să ai informații despre orice dacă nu ești capabil să dai înapoi în societate din ceea ce tu ai deja. (anonim)
Proverbul zilei
Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Prov 31: 30
Ochii tăi multe lacrimi au cunoscut,
Viața ta prin multe-ncercări a trecut,
Nu ai azi nici o speranta
Si nu stii maine daca ai siguranta,
Dar poți avea pace în mijlocul furtunii
Poți găsi pace în mijlocul furtunii,
Poți găsi speranță când puterile te-au părăsit Iubirea lui Isus Te așteaptă
Chiar și-atunci când viața pare nedreaptă
Poți avea pace în mijlocul furtunii
Uneori încerc să înțeleg
Și in inima mea după-al vieții adevăr alerg
Atunci Iubirea Lui mă găsește
Si incet la ureche-mi șoptește:
Poți avea pace în mijlocul furtunii
zilele acestea am studiat despre cazurile care apar frecvent pe net in legatura cu tot felul de anunturi umanitare.
Unele dintre ele sunt reale , unele nu , din nefericire…
Exista aici un mare pericol de care as vrea sa fim scutiti si anume sa nu trimitem bani in buzanarele excrocilor , deoarece prin asa zisele organizatii umanitare se strecoara cu usurinta inselatoria. Exista binenteles si organizatii serioase dar pe net greu poti face diferenta chiar si cele renumite cum ar fi cele ale vedetei Andreea Marin Banica mi-ar fi greu sa ma pronunt…
Daca aveti pe inima sa ajutati atunci interesati-va concret despre caz si informati-va bine inainte de a face un pas in aceasta directie.
caci „cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea ” Prov.19:17
Sa tinem minte ca saracul nu are” religie” adica el e sarac si trebuie ajutat .Cred ca ati auzit si voi frecvent : E de-al nostru ? Din ce biserica face parte ? Ce religie are ?
Nu vreau sa dezvolt acum acest subiect sensibil DARNICIA dar sa nu uitam caci cine face lui isi face si cine da lui isi da 🙂
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel . Matei 7.12
Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; si oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Marcu 10 :43-44
Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac . Evrei 13:16
Problema care ma framanta pe mine e ca am mare nevoie de ajutorul vostru in sensul sa imi dati niste sfaturi avand in vedere ca primesc mereu mesaje si multe din ele sunt cazuri reale de saracie, boala sau nevoi urgente.
Desi nu acesta e tema principala a blog-ului si nici scopul dar daca s-a ajuns aici la aceasta situatie inseamna ca trebuie sa fac ceva 🙂
Nu pot sa ii las pe acesti oameni cu ochii in soare si eu sa imi continui activitatile ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si pe deasupra sa mai si scriu despre bunatate, iubire, darnicie …Cred ca ar fi strigator la cer asa cum scrie in 2 Tim. 2:19 „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”
Nu ar fi acesta un pacat ca oameni sa imi ceara ajutorul si eu sa imi vad de drum nepasatoare sau cum m-as simtii eu sa scriu un email si sa tot astept raspuns si acesta sa nu mai apara caci persoana , respectivul (a) e ocupat (a ) cu datul de sfaturi …?
„Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?
Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele,
si unul dintre voi le zice: „Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va!”, fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.”
Iacov 2.14-17
Multi dintre ei , dintre nevoiasi acum sunt prietenii mei si nu pot sa le zic
” „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine! ” Prov 3:28
si nici nu pot sa ii trimit la tot felul de asociatii umanitare caci Cuvantul Domnului nu mi se pare demodat ci este VIU SI ADEVARAT.
„Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.” Luca 3 :11
As vrea sa fac o asociatie in acest sens si nu stiu cum sa procedez sau cel putin un site in care sa colaboram impreuna 🙂
Cel mai greu lucru imi este sa refuz pe cineva si mai ales cand acea persoana are nevoie urgenta de a fi ajutata.
In primul rand nu pot sa ajut singura pe toata lumea si nici macar sa citesc toate email-urile plus ca net-ul e doar o parte din viata mea , nu e viata mea 🙂
Imi place sa scriu, imi place sa citesc , sa invat , sa socializez , sa ajut oamenii , etc. dar toate in limita timpului disponibil, de aceea
apelez cu incredere la sfaturile si ajutorul vostru 🙂
As vrea ca fiecare email sa fie citit si fiecare suferinta ascultata si fiecare problema rezolvata dar o singura persoana nu poate aceasta , de aceea doresc ca impreuna sa zidim poduri si nu ziduri , sa intindem o mana acolo unde trebuie si sa alinam o suferinta …
Cred ca ar fi eficient ca mesajele pe care le primesc, aceste cazuri umanitare sa fie traduse in limba engleza si germana si apoi sa le raspandim adica sa umblam cu ” cersitul ” 🙂
La asta ma descurc de minune 🙂 si chiar imi place sa cer si sa intervin pentru altii dar important e sa stim bine cazul nu sa merg sa bat pe la usi si apoi sa ne mai trezim cu alte surprize….
A cere nu e e rusine ci a mintii si a fura este o rusine dar atentie mare a nu se confunda lucrurile in sensul ca exista pe net multi cersetori
unii dintre ei se dau crestini care isi fac mereu conturi si adrese si pur si simplu lenevesc si traiesc pe spatele altora 🙁
Faceti-va un cont pe retelele sociale si scrieti la profil ca sunteti din Germania, U.S.A. sau vreo tara mai bogata si veti vedea ce de cersetori se strang pe langa voi ca roiul de albine .
Imi pare rau ca exista astfel de situatii dar trebuie sa fim realisti , sa stam drept si sa privim lucrurile drept 🙂
Cred ca m-am facut destul de inteleasa adica ca as vrea sa fac o organizatie in directia aceasta ca oameni sa fie ajutati , incurajati si iubiti cu adevarat.
Am nevoie de persoane cu suflet mare care sa colaboreze si sa se implice trupt si suflet, consecvent si serios.
Am nevoie de persoane care sa traduca mesajele in limba germana si engleza (poate chiar si in franceza ) si apoi de niste menageri buni care sa ma sfatuiasca la ce usi sa batem pentru a ajuta persoanele aflate in diferite situatii grele .
Nadajduiesc in ajutorul Domnului in primul rand si ma bazez pe voi ca veti avea inima deschisa pentru acest proiect 🙂
Va multumesc anticipat si astept sfaturile si ajutorul vostru atat pe email parereataconteaza1 @yahoo.com cat si mai jos la rubrica destinata comentarilor.
Va rog sa indrazniti caci fiecare sfat conteaza si fiecare gand ma poate ajuta enorm .
Picatura cu picatura se umple galeata si fiecare dintre noi este o piesa importanta din Puzzle-ul vietii 🙂
Mii de multumiri si de aprecieri pentru toti care veti pune umarul la acest proiect important atat pentru mine cat si pentru atatea suflete care spera si traiesc cu nadejdea ca mai exista suflete mari , oameni valorosi , oameni adevarati.
Nu uita ca cel mai mic gest conteaza si fiecare sfat este o piatra importanta in construirea unei lucrari care poate acum ti se pare inutila dar maine poate fi de un mare ajutor
si acolo unde nu te vede nimeni inalta o rugaciune sincera in directia aceasta :
Doamne , nici nu o cunosc pe Angela dar te rog binecuvanta tot ce are ea pe inima sa faca pentru oameni si pentru sufletele lor .
Toate proiectele ei le incredintez in mana Ta si te rog frumos sa intervi Tu sa le solutionezi .
Iti multumesc ca ma asculti si ca vei lucra dupa scumpa voia Ta.Te laud si iti multumesc in numele Domnului Isus Christos . AMEN.
O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă Prov. 13.12
Cu drag din drag Angela I.E. 12.01.2013
As dorii ca acest mesaj sa aiba ecou in cat mai multe inimi 🙂
Tuturor ne este teamă şi este emoţia pe care o întâlnim cel mai des în vieţile noastre.
Ne este teamă că nu vom trece examenul, că nu avem suficienţi bani pentru nevoile noastre, că nu vom fi acceptaţi de cei din jur, ne este teamă să spunem ceva greşit, ne este teamă de animale, de înălţime, de spaţii închise etc.
Toate acestea le privim într-un mod negativ, dar ce putem spune despre frica de Domnul?
„Începutul inţelepciunii este frica de Domnul”( Proverbe 9:10)
Ce înseamnă a-ţi fi frică de Domnul?
A-ţi fi frică să te apropii de El, gândindu-te că tu eşti păcătos şi El e Sfânt?
A-ţi fi frică să te apropii de El ştiind că tu eşti doar un om, eşti ţărână iar El e Dumnezeu, Împăratul?
Când citeşti în Biblie cum El i-a pedepsit pe cei care n-au ascultat de El, când vezi puterea Lui în tot ce ne înconjoară, în cutremure,tunete, tsunami si uragane,poate ai tendinţa să-ţi fie frică să te apropii de El, Îl priveşti cu teamă.
Dragostea nu inseamnă frică.
Nu poţi iubi dacă îţi este teamă.
Experienţa duhovnicească dovedeşte că una o anulează pe cealaltă.
Această frică este arma lui satan, el încearcă să ne facă să ne depărtăm de Domnul, să ne vedem mici si fără putere,dar nu într-un mod constructiv.
Este bine să vezi cât eşti de mic dar această discrepanţă între tine şi Dumnezeu nu trebuie să fie o prăpastie ci dimpotrivă, trebuie să te apropie mai mult de El, să vezi că depinzi de Persoana Sa.
Dar mai întâi trebuie să te faci mic, ca El să fie mare în viaţa ta.
Nu poţi să spui: ” Doamne, îţi dau viaţa mea…preia Tu controlul că eu nu mă descurc ” dar să vrei în acelaşi timp să conduci şi tu. Când nu-L vei lăsa pe El să-ţi conducă viaţa îţi va fi frică, fiindcă aşa ai fost obişnuit.
Ai experienţa furtunilor din trecut iar acum L-ai primit pe Domnul Isus în barca vietii tale , ştiind că nu te descurci la cârmă, dar parcă n-ai vrea să te aşezi pe locul din spate şi să-L laşi să te conducă.
Nu că ţi-ar fi frică, ai încredere în El, dar parcă ai vrea să ştii cât va ţine furtuna, cum vei ieşi din ea, care-i următoarea oprire, planifici în detaliu călătoria cu barca, aşteptând să ajungi la ţărm, în veşnicie.
Dacă ai putea, ai face şi o schiţă şi i-ai arăta Domnului Isus drumul pe care ţi-ar plăcea să mergi.
Toate acestea nu înseamnă decât îndoială, nerenunţare la eul personal, nesiguranţă, teamă, care îl supără pe Dumnezeu.
Şi te simţi deodată singur, plin de frică, în mijlocul furtunii.
„Dar cum e posibil?
Credeam că Domnul Isus e în barca mea, că mă conduce şi nu mi va fi frică niciodată”
Frica paralizează, înăbuşă, taie orice speranţă, te face să te simţi slab, vulnerabil, inferior, disperat, pierdut pe când „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”(1Corinteni 13:4-8)
La baza trecerii de la frică la dragoste se află indelunga răbdare în ascultarea de Domnul,
prin credinţă şi nădejde.
Dacă priveşti la furtunile din trecut, la furtunile din prezent şi la suferinţa implicită, nu reuşeşti decât să aduci furtunile şi în viitor, fiindu-ţi frică de ziua de mâine.
Însă „când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” (Ps 34 :5)
Dacă iei din trecut doar lecţiile, nu şi suferinţa şi crezi că tot ce s a întâmplat este spre binele tău, nu vei mai cîrti şi nu vei mai fi nemulţumit
căci „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” ( Romani 8:28)
Să nu-ţi permiţi să baţi cu pumnul în piept şi să întrebi: „De ce,Doamne? „
Dumnezeu nu răspunde la astfel de întrebări, nu poţi pune înţelepciunea Lui la îndoială doar fiindcă eşti nemulţumit de metoda Lui de lucru din viata ta.
Întreabă-te mai degrabă:
„Ce pot învăţa de aici?”
Dacă nu ştii să îţi răspunzi singur, întreabă-L pe Domnul. Nu te aştepta să auzi o voce sau să-Ţi trimită un semn. Răspunsurile pe care le cauţi se găsesc în Cartea Sa.
„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune şi neprihănire” (2 Timotei 3:16)
Când eşti tensionat, când lacrimi grele îţi cad pe obraz şi crezi că plângi singur, opreşte-te pentru o clipă şi priveşte la jertfa Lui si apoi la pacea Lui.
El e liniştit, te priveşte cu dragoste şi vrea să îţi ofere pacea şi bucuria Sa.
Cum ai ajuns aici?
De ce strigi:” Doamne, de ce m-ai părăsit?
El nu-i lângă tine, nici in sus, nu-ţi mai ridica privirea spre tavan.
El e chiar în tine, a ales să locuiască in tine, trupul tău e templul Duhului Sfant.
Ce onoare! Decât să iti faci timp să plângi si să disperi, cufundă-te in Cartea Sa,
El e lângă tine când o citeşti.
Roaga-L să te călăuzească, să te ajute să îndepărtezi toate lucrurile care îl supără.
Nesiguranţa şi frica n-au ce căuta la copiii lui Dumnezeu.
Dacă eşti prieten cu El, de ce să-ţi fie teamă? De ziua de mâine? De boală? De oameni? De rate la bancă?
Nimic nu te poate despărţi de dragostea Lui şi atâta timp cât eşti pe braţul Său, eşti în siguranţă. Teme-te mai degrabă de nebunia de a călători pe mare fără El, de a spune că poţi să potoleşti singur furtuna.
Dacă eşti prieten cu Dumnezeu, de ce să-ţi fie frică?
Teme-te să Îi fii duşman, să te lupţi împotriva Dumnezeului cel viu şi înfricoşat care va arunca în foc pe cei care trăiesc fără lege.
Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Vei auzi tu:
„Bine, rob bun şi credincios.Intră in bucuria Stăpânului tău. ” sau vei auzi: „Pleacă de la mine, blestematule, căci nu te cunosc!” ?
in primul rand vreau sa va multumesc si sa va spun ca va apreciez.
Chiar daca nu va cunosc pe toti personal imi sunteti dragi si apropiati sufletului meu.
As dorii ca acest mesaj sa fie unul special pentru toti vizitatorii, prietenii si colaboratorii acestui blog. Imi cer iertare ca nu reusesc sa va raspund la toti si nici sa postez tot ce imi trimiteti , lucruri minunate si de folos .
Va multumesc pentru intelegere 🙂
Sunteti cu totii persoane speciale si aceasta nu pentru ca o zic eu ci pentru ca
CEL CARE V-A CREAT ESTE SPECIAL si MINUNAT iar CEVA MINUNAT nu poate decat sa creeze ceva minunat 🙂
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu…” Geneza 1:27
Cel rau mereu vrea sa ne vedem altfel, sa ne vedem fara valoare, fara sens si fara rost pe acet pamant .
Cred ca in fiecare zi se lupta sa acceptam gandurile lui si sa il credem pe el dar noi am ales sa il credem pe
CEL CE NU MINTE NICIODATA ,
pe CEL care e cu noi in fiecare zi (Gen. 28:15 ) si ne-a promis caci din mana Lui NIMENI NU NE VA LUA .
„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Ioan 10:26
Stiu ca multi se intreaba si au mereu diverse intrebari fara raspunsuri , una dintre ele ar fi :
daca Dumnezeu e asa minunat si maret de ce ingaduie suferinta si boli , necazuri si incercari, saracie si diverse probleme….
In primul rand sa nu uitam caci Dumnezeu ne-a primis ca e cu noi si acesta e cel mai important lucru .
„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:20
El nu ne-a promis ca ne va merge numai bine, ca vom primii raspunsuri la intrebarile noastre nici ca vom fi scutiti de necazuri si incercari…
„Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. „1 Ioan 4:19
As vrea sa vedem lucrurile in simplitatea lor.
Oamenii complicati vad toate lucrurile complicate iar oamenii simpli vad toate lucrurile simple 🙂
A fi simplu si original cred ca e cel mai frumos lucru 🙂
Sper ca sunteti si voi de acord cu mine ?! 🙂
Stiu ca uneori in viata vin peste noi asa multe valuri mari si puternice incat nu mai vedem nici barca sperantei care e tot timpul langa noi .
E greu in noapte sa te gandesti la soare si totusi oricat de lunga ar fi noaptea soarele cu siguranta va rasarii 🙂 caci dupa orice noapte tot zi vine 🙂
Amintesteti mereu ca esti o persoana speciala , cu un destin special si ca esti pe acest pamant pentru o vreme , pentru un timp, fie bun ,fie rau caci pana la urma ceea ce conteaza cu adevarat este unde iti petreci vesnicia …
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Eclesiatul 3:11
Anii acestia pe pamant nu se pot compara cu eternitatea , care nu se exprima in ani si nici in milioane de ani .
Asa cum nu putem sa intelegem cu mintea noastra limitata divinitatea asa nu putem intelege nici eternitatea.
Asa cum erau versurile unei cantari minunate :Acestea parca sunt dar nu-s iar cele ceresti parca nu-s dar sunt .
„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd;
si la fiecare rasarit sa saruti cerul, noua ta casa.
Incepe ziua cu rugaciune si binecuvantare, cu ganduri bune si pline de pace.
Ceea ce te va ajuta enorm va fi pozitia ta in fata problemelor vietii.
Le vei intampina de pe pozitia invingatorului sau le vei lasa sa te doboare ?!
Dumnezeu e singurul din intreg Univers care nu te va abandona niciodata,
nu te va dezamagii si nu va inceta sa te iubeasca.
Iubirea Lui pentru tine e fara margini si planurile Lui cu privire la viata ta sunt multe si minunate, chiar daca poate acum nu le vezi sau nu le intelegi.
Il vei lasa sa te ajute si sa-si implineasca voia Lui in viata ta sau nu vei avea timp de El, crezand ca te descurci si singur…???
In primul rand trebuie sa sti cine este Dumnezeu,
trebuie sa te verifici daca crezi in El cu adevarat si apoi sa intelegi ca El nu doreste o relatie de duminica si nici de Pasti sau Craciun ci o relatie zilnica de Tatal si fiu . (Ioan 8:41 )
Dumnezeu nu e un bibelou frumos care il ti in vitrina si cand ai nevoie de El il iei si nici un brelog pe care il ti la chei sa iti aduca noroc….!!!!!!!!!
Dumnezeu e Creatorul tau , El stie gandurile tale si nimic nu se poate ascunde de El .
„Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Evrei 4:13
O inchinare adevarata cere in primul rand sinceritate .
Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.Ioan 4:23
Trebuie sa te vezi cine esti si sa recunosti ca ai nevoie de El, ca nu te poti singur mantuii.
Un crestin se intalneste odata cu un ateu si il intreaba politicos :
Tu ce faci cand intalnesti un sarac ?
Eu , am un Dumnezeu si ma rog Lui sa il ajute daca eu nu am posibilitatea dar cred ca tie ar trebui sa iti fie foarte greu caci va trebuii sa ii ajuti singur pe toti ….
Deci , cine e Dumnezeul tau ? Cine te inspira si te-ncurajeaza ?
Cine te intelege mai bine cand sufletul iti plange ?
„DOAMNE, da-mi SENINATATEA sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,
CURAJUL sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si
INTELEPCIUNEA de a discerne intre ele !
Si in toate, FACA-SE VOIA TA!”
Hai spuneti cu mine un big AMEN
ca sa intram impreuna in 2013
plini de speranta si bucurie , iubind mai mult si iertand mai mult …
„În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale…” Efeseni 1:11
M-am născut într-o familie de ortodocşi care ţinea cu regularitate zilele, praznicele, sfinţii!
Se punea mare accent pe credinţa strămoşească!
Am fost dată la orfelinat până la varsta de 3 ani, când sora tatălui meu a dorit să ia de crescut o fetiţă de la orfelinat… Neştiind de existenţa mea, când a căutat în dosare să vadă numele meu, a descoperit cu emoţie că de fapt eram nepoata ei…
Cât de mare este Dumnezeu… El pregăteşte celui orfan o casă!
Pe cea care m-a născut nu am cunoscut-o decât la 20 de ani, şi atunci m-am dus eu să o caut… nu că ar fi meritat efortul. Dar doream să-i trag o săpuneală… În mintea mea de copil, de la vârsta de 5 ani când am ştiut adevărul cu privire la părinţii mei, am judecat-o foarte mult… şi, sincer, am urât-o! Stăteam ore în şir în faţa oglinzii şi îmi închipuiam că vorbesc cu ea… şi atunci plângeam pe corzile viorii, căutând să găsesc răspunsuri la întrebările mele copilăreşti:
”De ce nu mă caută? Oare nu se întreabă dacă la orfelinat se ţin Paştele, Crăciunul?
Eram primul ei copil… cum a avut inimă să mă dea la orfelinat?” – acestea erau întrebările mele… Tatăl… era un beţiv şi de multe ori am stat internată în spital cu nasul spart şi ochii cât cepele din pricina pumnilor lui… În perioada aceea am strâns multă amarăciune, de care numai Duhul lui Dumnezeu m-a vindecat!…
Mama, cea care m-a luat şi m-a crescut, mi-a dat toată dragostea şi grija unui părinte adevărat… m-a iubit foarte mult, iar eu eram tare legată sufleteşte de ea…
Am fost un copil liniştit şi blând, dar greutăţile şi încercările prin care am trecut în copilărie din pricina tatălui m-au făcut să tratez cu indiferenţă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, astfel că pe la 19 ani am înghiţit vre-o 30 de diazepane… mă săturasem de viaţa pe care o duceam… şi pe când eram întinsă pe patul spitalului, cu perfuzii în mâna, dintr-o dată mi-am văzut trupul întins. Am ieşit din trup, am văzut cum toţi fugeau încoace şi încolo ca să mă aducă la viaţă, am vazut-o pe draga mea mamă cum plângea şi striga: „Dana, nu muri, mamă!”… chiar dacă aş fi vrut să-i spun ceva, ea nu mă vedea! Am văzut cum a venit la mine un bărbat foarte înalt, nu i-am văzut faţa, dar era îmbrăcat în haine albe… M-a luat de braţ şi am început să zbor…
Binecuvântate clipe!!! Doamne… Cum va fi la răpire??? Când vom zbura ca porumbeii înspre Cel ce a fost mângâierea noastră, cât am fost pe pământ…
Împreună cu acel om am trecut prin tavan, printre stele… Ce minunat!
Nu ştiam ce-i cu mine! Ştiam că lăsasem trupul acolo jos… dar de fapt eram tot eu şi zburam… şi dintr-o dată ne-am oprit într-o grădină plină de pomi, de flori, de soare… era ceva contrastant faţă de ce lăsasem pe pământ!
Era deosebit! Îngerul de langă mine (căci ştiam că omul acela era îngerul meu păzitor) aştepta verdictul lui Dumnezeu! De rai nu eram bună… de iad… nu aveam aprobarea! Dar, dintr-odată, cam la 3-4 metri de noi a aparut un OM îmbrăcat cu haină albă, până la pământ, şi încins cu un brâu foarte lat, de aur, la mijloc! Acel OM nu a vorbit cu mine, dar i-a spus celui de langă mine:
„Nu acum! Du-o înapoi pe pământ, căci trebuie să se întâlnească cu Mine!”… Eu nu am ştiut cine este acel OM! Dar la clipeala ochilor m-am trezit în spital! Îmi revenisem! Şi marea mea întrebare era: cine era acel OM? Îmi rămăsese gândul la acel brâu de aur!!!
Căci nu mai văzusem aşa ceva!
Apoi anii au trecut, devenisem rea, nu mă mai înţelegeam cu nimeni, iar cuvântul „iertare” era considerat o slăbiciune… Ştiam că nu fac bine, dar nu aveam puterea să nu fac răul… Prin Harul lui Dumnezeu, am lucrat într-o unitate militară şi prin anul 1993 eram pusă cam des la serviciul de zi… Eu tot comentam şi mă certam cu toţi, zicând că tot pe mine mă pune? Dar Domnul avea un plan…
Acolo am întâlnit un soldat prin care Dumnezeu m-a trezit… Eu îl vedeam pe el că e atât de liniştit şi tot ce-i spuneam să facă, făcea… Într-o zi îl întreb: ”măi, copile, tu nu cumva eşti pocăit?” – eu nu ştiam sensul cuvântului „pocăinţă” – iar el îmi răspunde:
“O, doamnă… nu sunt aşa cum ar trebui să fiu”, iar eu m-am îngrozit şi am zis: ”Dacă tu, care nu bei, nu fumezi, nu înjuri… şi spui că nu eşti aşa cum ar trebui să fii… atunci eu, care le fac pe toate… înseamnă că mă duc în iad… Doamne, mă duc în iad… n-am fost niciodată pe acolo, dar nu simt nevoia…” Şi atunci am început să plâng… au urmat multe zile de zdrobire, de zbuciumare sufletească… Plângeam mult şi într-o zi, pe când plângeam şi spuneam Domnului: “Doamne, eu ştiu că nu sunt vrednică de Tine… ştiu… dacă mor în noaptea asta, mă duc în iad…
Dar, Doamne, aş vrea să fiu mântuită… Ortodocşii spun într-un fel, iehoviştii în alt fel… Doamne, ce să fac? Care este Calea?…” Şi m-am culcat plângând…
Dar… Binecuvantat să fie Cel ce este viu! Cel Sfânt şi Atotputernic!
Şi dacă o inimă Îl cheamă, EL, care a făcut urechea şi gura, aude şi răspunde! Slăvit să fie Domnul! M-am culcat plângând şi am visat că zbor!… Ce minunat! Era un cer plin de stele… La un moment dat, în faţa mea a apărut acel OM! cu brâul de aur încins la mijloc! L-am cunoscut! Era Domnul! Era Isus! Adevărul suprem! Calea şi pacea, pe care le-am căutat o viaţă întreagă! Viaţă de păcat si amărăciune! O viaţă fără pace! Dar am găsit pacea! O pace sfântă!
Când L-am văzut, m-a luat de mână, m-a pus în dreapta LUI şi mi-a spus aşa:
“Acum va fi răpirea, acum toţi copiii Mei vor veni la Mine…
Du-te înapoi pe pământ să vezi ce a ajuns pământul în urma răpirii!”… Iar eu am zis: Doamne, e atât de bine aici la Tine… nu vreau să mai merg înapoi. (eu simţeam că pluteam în pace!)…
Dar Domnul mi-a spus din nou acelaşi lucru, iar la cuvântul Domnului am coborât şi am văzut pământul aşa cum arată în atlasele geografice… Arată ca o cărămidă arsă de foc… În timp ce coboram, respiram din ce în ce mai greu, în aer erau ca nişte straturi de pâclă, din ce în ce mai dense, care îmi îngreunau respiraţia! Pământul arată ca o cărămidă arsă de foc, iar din el ieşeau flăcări de foc până sus… Am coborât mai mult şi am ajuns pe pământ… Nu erau oameni, dar am văzut cai care înotau în sânge până la zăbală!
Atunci m-am uitat în sus şi am strigat: Isuse, nu mă lăsa!…
Am început să zbor din nou şi parcă dădeam fiecare stea la o parte cu mâna şi Îl căutăm pe Domnul! Apoi m-am trezit, dar aveam altă nedumerire: în vis, Domnul îmi spusese de răpire şi copiii Lui…
Am zis: ”Doamne, niciunde nu am auzit de vreo răpire a copiilor Tăi… Care sunt copiii Tăi? Ortodocşii nu au spus nimic despre aşa ceva… şi nimeni, nici preotul, nici parinţii, nici profesorii…” Dar Dumnezeu este credincios şi drept! M-a călăuzit prin Cuvantul Scripturii, prin multe vise şi vedenii. M-a ajutat să închei legământul prin apa botezului, bucurându-mă de prezenţa Lui…
El şi-a împlinit promisiunea, m-am întâlnit cu EL, şi de atunci, casa mea a devenit un colţ de rai…
Inima mea a primit pacea şi bucuria care nu pot fi exprimate în cuvinte… Mulţumesc Domnului pentru lucrările pe care le-a făcut în viaţa noastră, pentru minunea naşterii din nou… pentru Duhul Sfânt…
Nimeni nu m-a putut schimba…
Singurul care s-a aplecat până în mizeria mea şi mi-a schimbat viaţa, gândirea, a fost, este şi va fi cât vor ţine cerurile şi pământul: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…
“În nimeni altul nu este mântuire,
căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!”
Ana, chiar daca tu nu mai esti… mi-ar place sa poti citi scrisoarea mea pentru tine:
” Se intampla in viata sa iubesti dar persoana pe care o iubesti sa decedeze…
Iti iei viata de la capat,
vrei sa uiti tot dar amintirile sunt mereu in inima ta,
amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta…
Acum e tarziu, sa mai adaug ceva la ce a fost frumos…
s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase…atatea clipe frumoase intr-un timp asa de scurt,
incat mi-a amutit gandul printre lacrimi…
Ma intreb mereu acelasi lucru de ce trebuie sa iubim atat de mult persoana cu care nu ne mai putem intalni niciodata?
De ce a trebuit sa vi in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu apoi sa pleci pentru intodeauna?
A fost un vis aproape implinit m-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc odata clipa noastra…
Imi amintesc de seara cand ti-am cerut sa imi fi prietena… De prima data cand mi-ai spus ” te iubesc”… imi amintesc tot!
Imi amintesc cand mi-ai povestit ca ai fost plecata la spital, un val de teama m-a cuprins!
Presimteam ca vei pleca iar, dar inima mea refuza sa creada ca ne vom desparti pentru totdeauna…
Visam alaturi de tine insa acum mi-sau spulberat toate visele…
Nu credeam ca moartea ne va despartii!
Vei fi mereu o amintire frumoasa pe care seara de seara o sa mi-o amintesc!
Cateodata noaptea te visez…visez rugandu-ne impreuna, plimbandu-ne cu bicicleta.. .
As face orice sa nu ma mai pot trezi din acel vis frumos…
Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea creierului si a sufletului caci ochii mei nu au mai vazut…au fost plini de lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa bata… Nu stiu daca ti-am mai spus…dar cel mai mare vis e acela care nu poate fi implinit.
Draga Alin ,lasa-ma sa fiu prima care sa iti raspand desi cred totusi ca inaintea mea primul care ti-a raspuns a fost Dumnezeu caci ecoul inimii noastre este glasul Lui ….
El ti-a pus pe inima aceste ganduri si tot El iti va da raspunsul potrivit la momentul potrivit….
Mai citesc cateodata pe aici si ma ingrozesc de multitudinea si varietatea suferintelor si sa fiu sincera sunt uneori suparata chiar foarte suparata pe Dumnezeu de ce ingaduie asa ceva desi Il iubesc si stiu ca e cel mai puternic si ne poate pazii de orice rau dar in acelas timp
ma bucur cand vad lucrarile Lui cum da viata oamenilor,cum schimba vieti si situatii si da tarie celui care trece prin situatii grele
si crede-ma ca sunt cazuri mult mai grave ca si ale tale si totusi binele a invins intotdeauna raul….
Stiu ca nu iti este usor dar acest greu al tau este chiar taria ta,
sunt chiar aripile tale cu care vei traversa lumea aceasta neatins de tensiunile si presiunile ei si cand vei fi inaltat tot mai sus
vei intelege caci acesta e drumul tau in viata si experienta ta va fi tarie celui obosit ….
Cuvintele sunt de prisos,durerea e prea mare dar atata stiu ca DUMNEZEU E MARE 🙂
Povestea mea incepe in urma cu cativa ani cand aripile mi s-au frant si am inceput sa zbor prin credinta…
Sunt un porumbel cu aripi frante si am sa va duc prin lumea-ntreaga ,prin toate colturile lumii si am sa va spun multe povesti ,mai vesele sau mai triste .
La unele veti plange dar v-as ruga sa nu plangeti ci sa intelegeti ca asa e viata ,cu bucurii si tristeti ,cu lacrimi si vise neimplinite,cu doruri si dezamagiri….
Zborul meu se va incheia intr-o zi mai curand sau mai tarziu asta nimeni nu stie caci venim pe rand si mergem pe sarite si oricum cu o moarte suntem cu totii datori iar
moartea e doar o virgula,nu e punct….
Si pentru ca timpul zboara si vom regreta fiecare clipa risipita ,fiecare gand nescris m-am oprit azi sa imi (va ) amintesc caci
VORBELE SE DUC DAR SCRISUL RAMANE! ( VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT! )
si poate aceste cuvinte vor folosii cuiva chiar daca numai unei singure persoane eu voi fi cel mai fericit ca am lasat o urma,un semn,un gand spre cer….
cand Cineva a hotarat sa vin pe pamant printre muritori si de atunci zbor si zbor desi acum zbor mai greu caci am aripile frante ,lovite de viata,incarcate de suferite ,de suferintele altora caci pentru suferintele mele nu mai am lacrimi nici nu mai simt durerea …
M-am obisnuit cu ele si ma intreb daca am parcurs drumul pe care ar fi trebuit sau am deviat de la adevaratul drum si de aceea soarta nu mai tine cu mine….
Copilaria mi-a fost furata ,nu am putut sa ma bucur de ea si nici de familie asa cum se bucura alti copiii….
Trecutul cu trecutul ,prezentul cu prezentul si viitorul cu viitorul…
Ce folos sa ma plang de trecut ca nu-l mai pot schimba oricat as incerca de aceea incerc si ma lupt sa nu mai ma uit in urma caci e numai cenusa si prag,numai durere si tristete,numai inimi frante si suflete zdrobite…
Cand am crescut mare m-a inundat lumina si am primit o noua viata apoi am umblat in lumina si zburam atingand cerul…
Intr-o zi zborul meu s-a intrerupt apoi am am zburat in alta directie …
Credeam ca zbor spre fericire dar nu era asa,ci a fost un drum opus la tot ce am visat ,la tot ce am sperat…
Cand mi-am dat seama ca sunt pe un drum gresit era prea tarziu caci nu mai era cale de intoarcere…:(
Am incercat sa-mi fac prieteni dar pe toti i-a smuls vantul de langa mine iar pe altii i-a retinut problemele ,familia,egoismul si munca.
Pe unii prieteni mi i-a furat munca,i-a facu robi,pe altii i-a dus lumea pe caile ei si nu au mai gasit placere sa stam de vorba despre cele ceresti care nu mai erau acum pricina de bucurie si lauda ci devenisera o povara 🙁
Of…cata durere atunci mi-a sfasiat inima…
Fara prieteni viata e goala ,fara soare si fara speranta.
Cand am incercat sa trec peste ,sa iert mai mult si sa iubesc mai mult m-am trezit aruncat in drum si de atunci „colind” strazile si ma opresc pe la casele oamenilor si le ascult durerile si apoi le iau si le duc mai departe in zarile albastre ….
Calatoresc si innoptez pe la vreo casa saraca unde primesc ceva de mancare caci bogatii nu au o bucatica de paine pentru mine ,au inima de piatra uitand ca
exista CINEVA care are in evidenta Lui toate lucrurile si va rasplatii fiecare fapta si mai ales fiecare mana intinsa unui sarman….
Cand e cald si frumos ma opresc pe campul verde si sarut florile si le spun cateva povesti adevarate caci de minciuni e plina lumea si adevarul e tot mai rar vazut….
Cateodata zbor asa de departe caci nu mai imi vine sa ma intorc dar toti ma cheama si spune ca mai trebuie sa stau cu ei iar cateodata nu am putere sa zbor nici un metru ci doar ma tarai pana vine o mana blanda ocrotitoare si ma ridica si imi aduce aminte de HAR …
E trista viata mea caci inima mi s-a umplut de intristare si o tin bine caci daca ii dau drumul as umple pamantul de suferinta mea care tot o adun caci suferinta celor din jur ma ingreuneaza dublu …dar ce pot sa fac decat sa sarut pacea si bucuria,speranta si dragostea ….
Acest verset a fost pus multă vreme pe perete în faţa ochilor autorului şi, mai mult decât a fi privit, el a fost săpat în inima sa.
Ca să fii ales de Dumnezeu nu este lucru neînsemnat.
Pe aceia pe care Domnul I-a ales, îi face într-adevăr oameni aleşi.
A fi alesul lui Dumnezeu valorează mai mult decât a fi alesul unei naţiuni întregi.
Aşa de mare este acest dar, încât, pentru câteva neplăceri care s-ar putea să-l însoţească, ar trebui să fie primit cu bucurie, tot aşa cum evreii mâncau mielul pascal chiar dacă era însoţit de ierburi amare. Astfel noi alegem cuptorul, pentru că în el Dumnezeu ne alege.
Noi suntem aleşi ca popor întristat, nu ca popor înfloritor, aleşi în cuptorul cel mare şi nu în palat.
În cuptor, frumuseţea este veştejită, eleganţa distrusă, puterea slăbită, slava apusă, dar aici sunt descoperite tainele dragostei veşnice şi aici se face alegerea.
Aşa a fost şi cu noi.
În timpul încercărilor grele, Dumnezeu Şi-a îndreptat spre noi chemarea, Şi-a întărit alegerea şi ne-a dat siguranţă.
Atunci am ales noi ca Domnul să fie Dumnezeul nostru şi El a arătat că noi suntem în mod hotărât aleşii Săi.
De aceea dacă azi cuptorul ar fi încins de şapte ori mai mult, noi nu ne-am teme deloc, căci Fiul lui Dumnezeu va merge cu noi în mijlocul focului aprins.
de C.H.Spurgeon
Versetul zilei
Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.Ps.10:14
Gandul zilei
A sti sa suferi cu demnitate e puterea vietii si calea spre un viitor binecuvantat…Angela I.E.
Proverbul zilei
Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale. Prov 29:15
Gandul meu pentru tine
Cateodata privim prea mult in trecut
si ne lasam coplesiti de prezent
in loc sa privim mai mult in viitor,
sa vedem bogatiile harului,maretia lui Dumnezeu si binecuvantarile Lui pregatite pentru noi…Angela I.E.
Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.
Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime?
Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare,
nici nu-i da Ia o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.
Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.
Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta,Domnul Isus are milă de tine.
de C.H.Spurgeon
Versetul zilei
Tinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inima curata, dintr-un cuget
bun si dintr-o credinta neprefacuta. 1Timotei 1:5
Gandul zilei
Cel ce aduna bucatile de iubire distruse de” vanturi si ploi” este un om cu adevarat intelept …Angela I.E.
Proverbul zilei
Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga
spre pieirea lui.Prov.13:3
Gandul meu pentru tine
Asa cum am citit ´mai sus Domnul stie suferinta ta ,Domnul stie gandurile tale,intentile tale ,viata ta de aceea cel mai minunat lucru sa faci o rugaciune simpla si la subiect :
Doamne ,eu nu inteleg dar ajuta-ma si da-mi putere sa ma-ncred in Tine si sa accept fara cartire
Închipuiţi-vă o dimineaţă în care ieşiţi în pragul casei pentru a merge la servici sau pur şi simplu pentru a vă bucura de lumina primelor raze aurii ale soarelui acelei zile 🙂
E vară, dar în loc sa fiţi înconjuraţi de verdele de smarald al ierbii şi frunzelor, de cerul adânc de un albastru plin de pace al infinitului,
vă întâlniţi cu o lume tristă în care totul înseamnă nuanţe de gri, un cenuşiu murdar ce defineşte totul:
natura, viaţa, sufletul omului…
Vă opriţi după câţiva paşi făcuţi în afara casei şi vă întrebaţi: de ce?
De ce trăiţi, de ce totul e doar o pâlpâire fără sens ieşind dintr-o veşnicie trecută înainte de a se stinge pentru eternitate.
De ce soarele îşi aduce cu greu lumina sa difuză, aerul pare plin de praf, iar ceaţa în care existăm e singura realitate ce o cunoaştem şi care ne însoteşte din leagăn până în mormânt. Nu există zâmbet, oamenii sunt doar posaci evitându-se unii pe alţii, nimeni nu a auzit muzică pentru că sunetul e doar sunet, iar cel ce se aude e cel al tânguielilor, al durerii şi morţii, e sunetul maşinilor ce aduc bâzâind cu note ascuţite, deranjante, veşti triste de la capătul Pămăntului.
Cutremure, tsunamii, inundaţii, incendii, catastrofe umane- războaie, foamete, mii de oameni ce pier zilnic într-un mod inutil, după ce au trăit niște ani fără sens aici pe pământ, sute de milioane ce suferă într-o lume crudă şi înghețată față de ea însăși.
Nu cunoaștem oameni care s-au bucurat vreodată, nu cunoaștem ca cineva să fi râs vesel. Cunoaștem doar lacrima ce zilnic se scurge pe obraz!
Nu putem iubi, nu putem crede, nu putem spera!
E lumea în care “geniile” știinţei ne-au alinat suferința spunându-ne că e normală, că nu contăm, că suntem doar un accident cosmic, compuși chimici ce într-o zi au înțeles, printr-o eroare stupidă, ce se întâmplă cu ei;
au înțeles durerea, au experimentat tot ce se putea experimenta adică urâtul, griul şi negrul în care trăiesc…
Suntem în lumea în care Dumnezeu nu mai există! (!!!???)
Suntem în Universul în care Dumnezeu chiar nu a existat niciodată. Suntem în Universul ce s-a creat singur, care printr-un soi de eșec ne-a creat și pe noi şi pe care l-am putut simți în toată splendoarea sa distructivă…
În care nimeni nu a trăit ceva ce se numește credință, ceva ce se numește iubire, ceva ce se numește speranţă…:(
A fost doar lupta pentru supraviețuire, pentru fiecare secundă smulsă timpului înainte de a ne arunca înapoi în neant, iar legile date de cei care au condus planeta, sutele de mii de legi date au arătat fiara flămândă de sânge din sufletele noastre mai bine decât orice altceva.
De ce cred? Sunt multe de spus!
Dar cred pentru că există zâmbet,
cred pentru că ochiul se bucură zilnic de o paletă de culori,
nasul de miresme florale,
urechea de muzica lui Bach sau Mozart,
sunete ce te înviorează și te fac să înţelegi
că muzica este un dar divin și nu înșiruiri de sunete ce plac unor combinații biochimice din greșeala evoluției numită creier…
Oamenii încă se pot bucura,
oamenii încă trăiesc și simt,
încă ceea ce fac contează și nu suntem doar o ciudată greșeală a Cosmosului,
Un bărbat a mers la frizer să se tundă. În timp ce frizerul îl tundea pe client, cei doi au început o conversaţie interesantă despre diverse subiecte. În cele din urmă au ajuns să vorbească despre Dumnezeu, iar frizerul a spus: „Nu cred că Dumnezeu există.” „De ce spui asta?” a întrebat clientul.
„Trebuie doar să ieşi pe stradă si să vezi că Dumnezeu nu există.
Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi suferinţă şi durere.
Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite să se întâmple asemenea lucruri.”
Clientul s-a gândit pentru un moment,s-a rugat in gand dar nu a răspuns, pentru că nu voia să înceapă o discuţie în contradictoriu.
În scurt timp, frizerul a terminat de tuns şi clientul a plecat mai departe. Imediat ce a ieşit din frizerie a văzut însă pe stradă un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman. Clientul s-a întors la frizer şi i-a spus: „Ştii ceva? Frizerii nu există!” „Cum poţi spune asta?” a întrebat frizerul nedumerit. „Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!” „Nu e aşa!” a spus clientul. „Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neîngrijit, ca omul de afară.” „Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine.” „Exact!” a spus clientul plin de încântare.
„Asta e ideea!
Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întâmplă este că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută.
De aceea există atâta durere şi suferinţă în lume.”
Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.
Iacov 5.8
Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este:
„Vino repede, iubitule”,
şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim:
„Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”.
Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă:
„Venirea Domnului este aproape”.
Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde.
Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”.
Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă:
„fii răbdător!”.
Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset:
„întăriţi-vă inimile”.
Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”.
În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului!
Chiar astăzi poate să Se arate.
de C.H.Spurgeon
Versetul zilei
De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. 1 Cor.15:58
Gandul zilei
Misticul Soare al Neprihănirii a răsărit pentru toţi, a venit la toţi, a pătimit şi a înviat din morţi pentru toţi – dar dacă cineva nu crede în El (în Christos), acela se lipseşte singur de binele pe care i-l poate face. Doar dacă unul îşi închide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toţi”. (Isaac Barrow)
Cred ca si tu ai trecut in viata prin momente in care ti-ai pus intrebarea:
„Care este locul meu?”
Fie ca e vorba de un loc fizic, spiritual sau social, cred ca Dumnezeu e cel care a pus in noi o
busola cereasca, o nevoie de orientare spre CEVA. Dar necunoscutul, sau orice suferinta posibila,
ne inspaimanta.
Spre ce-ti indrepti privirea? Care e nadejdea ta?
Uneori, imi place sa privesc viata din perspectiva celor care sufera. Nu e o placere sadica – e realitatea,
pe care trebuie si vreau sa o privesc in fata, o realitate surprinsa foarte bine prin versurile unui poet:
„…Ce-i regele? Hmm…Un vreasc
Odata cu popoarele strivite in teasc.
Ce-i coroana? O vestejire
Cand nu mai e apa si paine
Pentru cei dusi in robie […]
Ce-i omul? Un ciorchine de dureri
Ce nu-si gaseste pacea pe lume nicaieri.
Ce-i cerul? Ceva ce-i prea departe
Cand imprejur e-atata sange si-atata moarte…”
Insa suferinta nu e doar lirica…O vad in viata unor oameni care il cunosc pe Dumnezeu
si se tem de El, care se straduiesc sa traiasca frumos inaintea Lui.
Ilie, care e durerea ta?
Ai trait si tu, ca acesti oameni…
…durerea unor parinti care si-au pierdut copilul inainte de a se naste?
…prigoana pe care o sufera o tanara din partea familiei ei pentru credinta in Dumnezeu?
…suferinta provocata de gandul ca fratele, sau varul, sau matusa, sau tatal, sau prietena nu-L cunoaste
pe Dumnezeu?
…singuratatea unei tinere evlavioase care la aproape 30 de ani inca isi asteapta partenerul de viata?
…dorul aprins si mocnind tainic in inima unui fiu/ unei fiice care tanjeste dupa practicarea coltului de rai
– asa frumos descris in Biblie – in familia sa?
…durerea unui parinte credincios care-si vede copiii parasindu-L pe Hristos si fugind in lumea pacatoasa?
…strigatul disperat de mijlocire pentru adunare in care te-ai nascut si ai crescut, dar care acum e pe moarte?
Nu stiu care e durerea inimii tale, Ilie.
Poate ca nimeni nu o stie – doar tu si Dumnezeu.
Dar ce faci tu aici, in durerea ta?In durerea ta, tu poti alege pustiul, noaptea, o pestera in care sa te ascunzi.
O sa alegi probabil sa fii singur, cu durerea ta.
Insa, in indurarea Lui, Dumnezeu alege singuratatea ta, la care tu nu vrei sa-L faci partas. In indurarea Lui, El alege chiar atitudinea ta de respingere fata de El…de dragul tau.
Pentru ca te iubeste.
O, Doamne, invata-ma sa incetez sa mai gandesc asa cum e firesc.
Invata-mi mintea sa gandeasca ceresc.
Ce faci tu aici, Ilie?
Care ti-e pozitia…fata de suferinta ta?
Nu cumva ti s-a stricat busola?
Prietene, ori te inchini suferintei tale, ori te inchini lui Dumnezeu, care e deasupra ei.
Poti sa te temi de Izabela, o vorbareata-goala, sau de Cel care te hraneste in pustiu, care raspunde
„bland si linistit” unei inimi distruse de durere.
Tu alegi. Insa, in incheiere, as vrea insa sa-mi amintesc mie
si sa-ti amintesc si tie doua lucruri:
1. Nu esti singurul care sufera.
2. Nu esti singur in suferinta ta.
…Cu tine mai sunt inca vreo 7000…
+ Dumnezeu.
O scrisoare de la Angelica,o cititoare fidela a blog-ului Insula Ekklesia si o prietena deosebita 🙂
…Noi Îl numim pe Dumnezeu „Stâncă”, „Adăpost”, „Scut”,dar în perioade de tensiune, necaz, suferinţă şi încercări nu ne mai amintim de aceste lucruri şi facem din El ţinta atacurilor noastre.
Există şi alte feluri de a privi realitatea plictisitoare a rutinei zilnice decât de a judeca tot ce ni se întâmplă prin prisma celor mai frustrante inerenţe ale vieţii.
