Toate fac parte din viata: si bune si rele

carte-copilul-citesteToate fac parte din viata: si bune si rele.Unii mai slabi de ingeri sau cum sa ii numim nu vor sa inteleaga ca in orice familie, echipa colectivitate exista si apar discutii si probleme mai putin placute.Cand acestea apar ele trebuie rezolvate repede , cu tact, rabdare si intelepciune.Despartirea nu e o solutie.Imi iau jucariile si plec este prea imatur si totodata neintelept.

Va dati seama ce haos ar fi in lumea asta toata lumea sa se desparta de la o discutie sau de la o jignire.

Ar trebui toata ziua sa existe divortur,i s-ar dezbina fabrici, s-ar bate muncitorii ar ramane multi oameni fara locuri de munca dar ar baga fiecare in seama fiecare discutie, fiecare cuvant rostit, poate spus la nervi, poate dintr-o gresala, poate chiar cu parere de rau.

Doamne ce am ajuns nu mai stim sa iertam, sa rezolvam conflicte, trecem repede la razboi, ne facem victime, ne plangem la unii si altii, mai trecem si la minciuna sa mai inflorim putin, nu spuneam ce noi am gresit, vedem numai ce a gresit altul de parca noi suntem perfecti si nu gresim niciodata „Vai ce m a jignit vai ce mi a facut…”

Ce e cu vaicareala asta cu lipsa de neiertare ?!

Facem din tantar armasar si inghitim camila, repede ne plangem la toti ne vedem victime si facem o telenovela doar ca am avut o discutie mai putin placuta cu careva.

Haidati sa aducem echilibru in lumea asta si nu haosul, iertarea si impacarea, iubirea si armonia, pacea si blandetea, rabdarea si ajutorarea Angela Peschir 20.10.2016

Meditatia zilei-Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu

 

miel«El a fost dus ca o oaie la tăiere şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura.» Faptele Apostolilor 8:32

Domnul Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru că în acest fel S-a descoperit şi a fost cunoscut de lume.

Mielul este simbolul purităţii şi al nevinovăţiei.

Domnul Isus a fost Om în toate privinţele: «ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat» (Evrei 4,15).

A fost într-adevăr o fiinţă umană în carne şi oase, ca noi toţi de altfel şi recunoaştem adevărul acesta în dezvăluirea umanităţii Sale:

El a plâns, I-a fost foame, I-a fost sete, I-a fost teamă, a obosit, a fost ispitit de Satan – dar nu a păcătuit niciodată!

De aceea este numit Mielul sfânt al lui Dumnezeu.

Pentru că Domnul Isus a trăit în sfinţenie, sângele Său — şi numai al Său — ne curăţă de absolut toate păcatele.

El a ales să fie Mielul lui Dumnezeu pentru ca noi să putem păşi pe calea Sa.

El a venit din ceruri cu scopul clar de a fi sacrificat pentru păcatele noastre: «… vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12).

Nu a fost disperat din cauza execuţiei Sale groaznice, ci a spus cu hotărâre sfântă:

«Dar tocmai pentru aceasta am venit pană la ceasul acesta!» (loan 12,27).

Şi-a dat viaţa de bunăvoie şi prin aceasta ne-a descoperit nouă tuturor natura Sa de Miel, predestinat sacrificiului suprem.

WIM MALGO

lion-of-judah-lamb-of-god

Daca te simti impovarat de pacate sau greutatile vietii vino azi la El, chiar acum si spune-I Lui in rugaciune tot ce te apasa si cheama sangele Lui sa te curateasca pe deplin ca sa fi un vas curat, placut inaintea lui Dumnezeu.

El iti iarta toate pacatele si iti ia toate poverile inoindu-ti viata.

/:Rănile Lui ne-au mântuit, braţul Său ne-a izbăvit
În El avem iertare, în El avem vindecare:/
/:Cheamă-l în sufletul tău, cheamă-L când îţi este greu
El e bun şi va veni, sufletu-ţi va izbăvi:/
Îţi va izbăvï ”

 


cer,pasari,libertate
Stanca,versete

Povestea celor doi lupi-lupta cu sine

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:

-Exista in fiecare dintre noi, doi lupi:

Primul lup reprezinta furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, stupiditatea, furia,vinovatia, lacomia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul.
Al doilea lup reprezinta  bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, umilinta, adevarul, credinta si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire, nepotelul il intreaba:

-Bunicule… si care lup castiga? La care batranul ii raspunde simplu :

Cel pe care il hranesti!

…..

Versete de meditat!

Iacov 3:11-12

,,Oare din aceeaşi vână a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.”

2 Corinteni 6:14-16 ,, ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii?”

Domnul Isus Însuşi a afirmat că: ,, Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”(Mat.6:24)

Galateni 5

19. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
 
22. Roada Duhului, dimpotrivă, este:
dragostea,
bucuria,
pacea,
îndelunga răbdare,
bunătatea,
facerea de bine,
credincioşia,
23. blândeţea,
înfrânarea poftelor.
Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

Ieremia 7.:9

Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!…

Osea 4:2

Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.

Marcu 7:21

Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

1 Timotei 3:2

Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.

3. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;

1 Petru 4:3

Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.

Apocalipsa 21:8

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

 
Denumirea listei viciilor este „faptele firii pământeşti”, pe când lista virtuţilor poartă denumirea de „roada Duhului”.
Aceasta este o deosebire importantă. După cum scrie James G. Dunn, „firea pământească cere, pe când Duhul aduce rod. Prima listă emană în jur o atmosferă impregnată de vanitate şi îngăduinţă de sine, pe când cealaltă vorbeşte mai mult despre preocuparea faţă de ceilalţi, despre linişte, despre tărie, despre încredere. Prima înfăţişează manevrele omeneşti, cealaltă împuternicirea divină prin har, subliniind ideea că transformarea interioară este sursa conduitei responsabile.”
 
Viaţa dusă după firea pământească promovează dezbinarea, neliniştea, disensiunile şi despărţirea.
Dimpotrivă, viaţa condusă de Duhul produce un singur rod al Duhului care se manifestă sub forma a nouă calităţi ce promovează unitatea.
citate,maxime si cugetari

Mesajul unei fetite de 12 de ani care a murit invinsa de cancer

Athena Orchard a murit la numai 12 ani, invinsa de cancer. Aceasta le-a lasat insa un mesaj plin de optimism parintilor ei, pe care acestia l-au descoperit abia dupa moartea fetei.

Tatal Athenei a fost cel care a descoperit mesajul, la cateva zile dupa ce aceasta s-a stins din viata.

Barbatul sustine ca a fost socat sa vada atitudinea pozitiva care se regasea in spatele textului. Potrivit Metro, Athena a trecut printr-o perioada de chimioterapie intensa, dupa ce a fost diagnosticata cu osteosarcom, una dintre cele mai raspandite tipuri de cancer osos.

Cum arata o parte din mesajul lasat de tanara:

Fericirea depinde de noi insine.
Poate nu totul tine de finalul fericit, ci de poveste.
Scopul vietii este o viata traita cu un scop.
Diferenta dintre obisnuit si extraordinar este acel ceva in plus. Fericirea este un drum, nu o destinatie.
Va multumesc ca existati. Fiti fericiti, liberi, increzatori si intotdeauna tineri.
Imi stii doar numele, nu si povestea.
Ai auzit despre ce am facut, dar nu si prin ce am trecut.
Dragostea este precum sticla: arata frumos, dar e atat de simplu de distrus.
Dragostea e rara, viata e ciudata, nimic nu dureaza iar oamenii se schimba.
Fiecare zi e speciala, asa ca bucurati-va cat mai mult de ea. Te-ai putea imbolnavi de ceva incurabil maine, asa ca profita de fiecare zi.
Viata este rea, numai daca ti-o faci sa fie asa.
Daca cineva te iubeste, atunci nu te va lasa sa pleci, indiferent de cat de grea e situatia.
Adu-ti aminte ca viata e plina de suisuri si coborasuri, fara ele nu ar insemna nimic.
Astept sa ma indragostesc de cineva in fata caruia sa imi pot deschide inima.
Dragostea nu este despre cel cu care te vezi traindu-ti viitorul, ci despre cel fara de care stii ca nu ai putea trai.
Viata este un joc pentru oricine, dar dragostea este singurul premiu.

sursa

Da, dragostea este singurul premiu:

Biblia-1 Corinteni cap.13

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,

7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.

nu te intrista,be happy
inspiratii,imagini deosebite
scara_spre_cer,cer,Dumnezeu

Miercurea fara cuvinte(54) Imagini care ne fac sa pretuim viata

Iti vine sa versi o lacrima, sa pretuiesti viata, sa faci o rugaciune

… când un copil  cu probleme locomotorii,  precum Lucas Hembree, își  îmbrățișează câinele acompaniator;

Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când supraviețuitorul unui cutremur recuperează din ruine, albumul de fotografii al familiei;

Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un băiețel de 12 ani, afectat de distrofie musculară, precum Luka, izbutește să simuleze cea mai frumoasă aruncare la coș, grație fotografului Matej Peljhan;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când Meghan Vogel a susținut-o pe Arden McMath, ajutând-o să treacă linia de sosire a competiției;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când  câinele  Hawkeye  a  vegheat  până  la  epuizare,  sicriul  instructorului  său, membru al corpului Navy SEAL, răpus la datorie;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când un soldat american, întors din misiune,  își  îmbrățișează pentru prima dată fetița;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un înnotător fără gambe, precum Arnulfo Castorena (Mexic), câştigă medalia de aur la Olimpiada Paralimpică;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când un stăpân iubitor înnoată purtându-și câinele în brațe, pentru ca apa să-i  aline durerile provocate de artrită;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un bărbat trecut cu mult de prima tinerețe, încearcă să-i predea din nou soției, lecțiile alfabetului, după ce și-a pierdut memoria;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un băiețel de numai 8 ani, precum Christian Golczynski, primește stindardul de onoare, în memoria tatălui său, căzut la datorie în Iraq;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când dascalii indieni improvizează table pe ziduri, pentru a preda lecții copiilor fără adăpost, sub un pod;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când un om în vârstă e capabil să cerșească un rinichi pentru soția sa bolnavă, străbătând kilometri întregi pe jos, în speranța că va găsi un donator;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un băiețel înțelege că a întâlnit cel mai bun prieten din viața lui
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…pentru ca mai apoi să fie silit să-și ia adio de la el;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când un campion de rugby,  precum irlandezul  Brian O’Driscoll,  împarte bucuria victoriei cu unul din cei mai împătimiți fani ai săi;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când o tânără sărută mașina mortuară care transportă trupul vărului său în vârstă de 20 de ani, într-un convoi militar funerar;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când trăgătorul de elită Dean Oldt, din divizia “101’st Airborne” (Screaming Eagles) a reușit să se întoarcă acasă și este îmbrățișat de tatăl său;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când o fetița bolnavă de cancer desenează în oglinda ceea ce-și dorește cel mai mult pe lume;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când un infanterist, precum sergentul Frank Praytor, hrănește în tranșee un pisoi orfan, de numai două săptămâni;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când o persoană lipsită de membre, precum Nick Vujicic, ne dă o lecție despre cum se poate croi o viață fără cusur, chiar și în aceste condiții;

Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

…  când  o  bătrâna  ia  zilnic  prânzul,  în  compania  fotografiei  soțului  său  decedat, sprijinite pe masa din restaurantul lor preferat;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… când o mamă aflată pe patul de moarte, privește în direct, pe Skype, valsul mirilor, de la nunta fiicei sale;
Triumful vieții, triumful dragostei, în 24 de imagini răscolitoare (Foto)

… sau când doi tineri, precum Taylor  și Danielle Morris, ne istorisesc cum dragostea poate învinge totul.

 

 

Filmul de vineri seara-The Bucket List – Ultimele dorinte (2007)

The Bucket List – Ultimele dorinte (2007)

In urma cu multi ani, profesorul de filosofie al lui Carter Chambers (Morgan Freeman) daduse drept tema studentilor sai alcatuirea unei liste cu tot ceea ce si-ar dori sa faca si sa vada inainte de a-si da obstescul sfarsit. Insa realitatea vietii de adult i-a schimbat planurile. Casatoria, copiii, miile de griji zilnice si cei 46 de ani de serviciu ca mecanic auto au transformat treptat aceasta lista de dorinte intr-o amintire cu gust amar, reducand-o la un exercitiu mental prin care Carter facea ca timpul sa treaca mai repede in timp ce repara masini.

Pe de alta parte, miliardarul Edward Cole (Jack Nicholson) n-a vazut in viata lui o lista care sa contina altceva decat cifre. De cand se stie, a fost prea ocupat cu afacerile si construirea propriului sau imperiu financiar pentru a se gandi vreodata, intre doua achizitii si numeroase cafele, ce si-ar dori cu adevarat in viata.

Pentru vizionarea filmului faceti va rog CLICK PE IMAGINE

The-Bucket-List,Ultimele dorinte

 

 

happiness,fericirea

mesaje,ganduri

Miracolul vietii de la conceptie pana la nastere -DOCUMENTAR

imagini bebe,imagini sarcina,imagine mama tata
In Pantec from digitalarenatv on Vimeo.

bebe,Psalmi,versete,bebelas in burtica

lumina,Psalmi,versete

frumos,trandafir,daruieste,unii altora

Citeste o carte gratis:Scopul esecului de Zac Poonen

insula ekklesia  Dragi prieteni cand ajungem la capatul drumului ne asteapta un nou drum, o noua experienta de viata si nicidecum pierzarea caci Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne distruga.(Ezechiel 18:23 ; 33:11 Matei 9:13 ;Faptele Apos.5:31; 20:21 Romani 2:4 )

Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.Luca 18.27

Daca cumva ai ajuns la capatul drumului si crezi ca totul e pierdut atunci va trebuii sa excluzi cateva cuvinte, pe care ar trebuii sa le uiti pentru totdeauna : sinucidere, nu stiu ce sa fac, simt ca nu mai pot, nu sunt bun(a) de nimic , am luptat destul,etc.

In primul rand nu avem dreptul sa ne luam viata pentru ca nu noi ne-am dat-o si oricat ar fi ea de grea, complicata, fara rost sa nu uitam ca nu se opreste totul aici…

Intotdeauna vom primii noi puteri de a merge inainte si daca veti citii aceasta carte veti intelege ceea ce am vrut sa spun.

Spor la citit si nu uitati jos in partea dreapta este un patratel , adica Full Screen ceea ce inseamna caci activandu-l veti avea posibilitatea sa cititi cartea la dimensiunea ecranului.

Sa nu va fie greu daca ati citit cartea sa lasati un comentariu sau chiar mai multe 🙂 sa schimbam opinii despre carte despre mesajele ei. Va multumesc si va doresc multa sanatate ca e mai buna ca toate 🙂

[scribd id=155080059 key=key-z0wddw30mntmhvj1p2h mode=scroll]

ma tin de invaturile Tale
imagini versete

CLICK : “L-am iertat” pe Dumnezeu, „iarta-L” si tu!

Dragi prieteni,

poate vi se pare amuzant faptul ca „L-am iertat” pe Dumnezeu dar am pus in ghilimele ca sa intelegem ce mici suntem noi oamenii si ce mari cazuri facem din nimic, facem o telenovela din orice.
Uneori ne suparam pe Dumnezeu la orice pas, din orice nimic chiar si cand nu prindem tramvaiul .Este o absurditate desigur dar Dumnezeu nu tine cont de aceste “nebunii “ ale noastre si nu se supara pe noi caci de s-ar supara si El asa de repede ca si noi ar fi vai de noi …
Am intalnit oameni suparati pe Dumnezeu si cum sa le vorbesti de iubirea si iertarea aproapelui cand ei nu se iubesc si nu se iarta nici pe ei si mai tin si suparare pe Dumnezeu.Si la ce folos ?!
Cineva mi-a zis ca mai are nevoie de Dumnezeu ca sa ii dracuiasca pe oameni.
I-am zis dragul meu, te inseli amarnic , pentru asa ceva nu ai nevoie de Dumnezeu dar tine cont cat tu ai si vei avea nevoie de Dumnezeu tot timpul.
Nu poti respira fara Dumnezeu caci El detine tot oxigenul (Maleahi 2 :15 )  si s-a dovedit stiintific ca daca cu cel mai mic procent s-ar devia de la compozitia aerul atmosferic tot aerul s-ar infecta, plus ca bataile inimii noastre bat atata timp pana cand El spune STOP , aici se incheie viata acestui suflet pe pamant si de acum urmeaza roadele caci fiecare doarme cum isi asterne.

Ai facut bine vei fi avea parte bine, ai facu rau iti vei lua rasplata, caci Dumnezeu ne spune in Apoc 22:12
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. – Prov 22:4
„Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Psalmul 58:11

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Ioan6:47


Nu poti mirosii o floare fara Dumnezeu asta constient sau inconstient caci El ti-a dat mirosul de care te bucuri si El nu e suparat pe tine chiar si cand uiti sa Ii multumesti.
Nu poti pasii fara Dumnezeu caci EL ti-a dat viata si putere in madularele tale fie ca tu crezi asta sau nu.
“în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…” Faptele Apos.17:28
Cred ca as putea sa fac o lista sa intelegi caci noi avem nevoie de Dumnezeu si nu El de noi.
Este adevarat caci in viata uneori lucrurile sunt asa de sumbre incat ne intrebam dar unde este Dumnezeu si de ce nu intervine.
Daca raportam totul la vesnicie vom vedea caci tot ce e aici pe pamant dureri, necazuri, tristeti, probleme, esecuri etc. sunt doar de o clipa si nu au importanta doar noi le vedem asa de importante si ne tinem de ele de parca viata s-ar oprii aici in loc sa mergem sa vedem mai departe ce avem de facut, de ce s-a intamplat asta si cum ne raportam intr-un mod intelep la situatie…
Cand dai de un bolovan mare ce faci ? te arunci in el ? dai cu capul de el ? il iei in brate, il saruti sau mergi mai departe ?

Defapt ai 2 mari sanse sa il ocolesti si sa iti continui linisitit calea sau sa te urci pe el si sa vezi zarea albastra sa privesti cu seninatate ce frumuseti ai inaintea ta, ce viitor frumos te asteapta alaturi de CEL CE TI-A DAT VIATA.
Este adevarat ca durerea e mare cand pierzi pe cineva drag sau ti se intampla o tragedie dar increzandu-te in Dumnezeu vei vedea caci El iti usureaza durerile si dupa ce vei trece peste toate necazurile iti vei da seama ca e o  nebunie sa te superi pe EL sursa binelui, sursa oricarei mangaieri, sursa fericirii, sursa bucuriei, sursa mantuirii, a vietii vesnice.
A te supara pe EL pentru niste clipe de durere (desi noua ni se par vesnice ) este ca si cum ne-am taia singuri craca de sub picioare . Este chiar absurd sa tot stai la o usa inchisa sa bati sa astepti sperante false cand in jurul nostru sunt asa de multe usi deschise pentru fericirea noastra.
In momentele intunecate vedem doar acea usa inchisa, ne blocam acolo, nu mai credem ca dupa nori mai exista soare, ca dupa noapte vine ziua, dupa greu zile usoare, dupa necaz, bucurie…
Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunea simpla si sincera vindeca si transforma, de aceea imi place sa recomand tuturor oamenilor sa citeasca zilnic Biblia, cartea vietii.
Fiecare om are momente cand se supara pe Dumnezeu dar ce-i adevarat pe nedrept si in general asa facem cu totii ni se pare ca avem dreptate si motive sa ne suparam pe Dumnezeu si uitam sa vedem cine suntem noi si cine este EL : noi suntem in pumn de tarana si El e vesnicia, este de necuprins, este grandios si nu greseste niciodata si asta ar trebuii sa tinem minte.
Noi ne vedem buricul pamantului si credem ca Dumnezeu greseste si nu e in controlul tuturor situatilor.
Cand am citit in Cuvant
“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
In 2 Timotei 3:2-5 si „Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig.“ in Iuda 1:16
am zis cat adevar si lumina este aici caci asa suntem uneori noi oamenii nemultumiti cu una cu alta chiar nemultumiti cu soarta noastra.
Poate intrebarea mea pentru noi, oamenii ar fi sa o formulez in cateva cuvinte si vom intelege ce nu am inteles o viata-ntreaga :
Vrem cateva clipe de fericire sau vrem sa fim fericiti pentru totdeauna ?
Putem noi oare compara vesnicia care e fara sfarsit cu cateva clipe ce le avem de trait pe pamant ?
Nici vorba de comparitie dar fiind faptul ca suntem oameni, Dumnezeu nu se supara pe noi nici macar cand noi ne suparam pe El si ne intelege perfect. El ne iubeste si are rabdare cu noi mai mult decat ne imaginam noi si ne cheama la El sa ne fie un mangaietor in necazuri, o calauza in clipele intunecate ale vietii si o barca de salvare prin Domnul Isus Christos (Ioan 14:6 ) , care si-a dat viata pentru noi si ne-a iertat si ne iarta zi de zi pacatele ( 1 Ioan 2:1 ) oferindu-ne mantuire si pace sufetului nostru zdrobit de valurile vietii naprastice.
“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29


Vom fi intelepti si vom asculta acest glas a Lui  sau ne vom complace mai departe in pacat,  departe de slava Lui, departe de iubirea Lui neconditionata, departe de viitorul nostru frumos alaturi de El ?!

Crezi ca poti “sa-L ierti “ pe Dumnezeu si sa spui :
“Doamne nu Tu ai nevoie sa te iert caci Tu nu ti necaz pe om ci eu am nevoie de iertarea Ta si de imbratisarile Tale, eu am nevoie de pacea launtrica in zbuciumul vietii, eu am nevoie de prezenta Ta in clipele mele de singurate , eu am nevoie de Tine mai mult decat aerul, apa si oxigenul pe care il respir prin plamanii creati de Tine, Doamne iarta-ma ca nu mi-am inteles chemarea si scopul meu pe acest pamant si am dat mereu vina pe Tine pentru toate nereusitele mele si nu am vazut usile deschise de Tine in jurul meu si nici mana Ta intinsa spre mine.Iarta-ma ca cel rau m-a intunecat si m-a facut sa intorc spatele

UNICEI MELE SURSE DE FERICIRE…


Iti multumesc ca m-ai certat si m-am regasit in iubirea Ta infinita si dorec de azi sa fiu un copil ascultator, vindecat de orice nemultumire.
Din scrierile mele , cu drag si respect Angela Insula Ekklesia

PS.
„Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.Neemia 9:33
„Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.
Isaia 61:8
“căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.Prov 23:18
„Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.”
Isaia 49:4
„Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri”
Matei 5:12
imagin iubire

imagini versete
imagini curaj

16 POVESTI CU TALC (povesti frumoase, ilustratii crestine)

fereastra deschisa1.Povestea pensionarului neintelept :

Un om care iesise la pensie era din ce in ce mai nelinistit.Pensia intarzaia sa vina cum de obicei se intampla,trece ceva timp pana se primeste prima pensie.Desi avea de la cine sa se imprumute, copii cu stare, clienti fideli, nu o facuse din dorinta de a nu deranja.Ajuns la capatul rabdarii isi puse capat zilelor si chiar urmatoarea zi postasul venea cu pensia .

Morala
Cand simti ca nu mai poti sa sti ca mai ai putin si vei invinge.
Increde-te in Cel ce poate totul, in Cel ce te-a creat, in Cel ce vede totul, in Cel ce te iubeste cu adevarat.

2.Povestea soricelului

Se spune că era odată un om care se ruga mult lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, pe când stătea el în genunchi şi se ruga, înconjurat de multe cărţi , un şoricel a ieşit dintr-o gaură, s-a apropiat de el şi a început să-i ronţăie talpa încălţămintei. Omul a făcut ochii mari şi a strigat furios la şoricel:
– De ce mă deranjezi de la rugăciune?
– Mi-e foame, a răspuns şoricelul.
– Pleacă de aici, jivină scârboasă! a strigat omul. Acum vorbesc cu Dumnezeu, mă rog!
– Cum poţi să vorbeşti frumos cu Dumnezeu, i-a răspuns şoricelul, dacă nu ştii să vorbeşti frumos cu un şoricel neputincios?

Aşadar, dacă vrem să ne asculte Dumnezeu rugăciunea, să fim atenţi cum vorbim cu şoriceii, iar dacă nu avem şoricei prin preajmă, să fim atenţi cum vorbim cu semenii, căci aceştia, dacă le vom vorbi urât, ne vor veni în gând la rugăciune şi nu ne vor da pace.

„Cum poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi?” (1 Ioan 4, 20)

3.Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

dupa o povestire de Lev Tolstoi

Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul şi cu nora lui, care aveau un băieţel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau înceţoşaţi, iar paşii împleticiţi.

Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului şi vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură – boabele de mazăre i se rostogoleau din lingură pe covor, când întindea mâna după cana cu lapte, jumătate din lapte se vărsă pe faţa de masă. Fiul şi nora se simţeau tot mai iritaţi de neajutorarea lui. Până- ntr- o zi când…

“Trebuie să facem ceva cu bunicu’, a spus fiul. M-am săturat să tot văd lapte vărsat pe masă, să tot calc pe boabe de mazăre şi să tot aud cum plescăie şi troscăie în farfurie!” Aşa că soţul şi soţia au pus o măsuţă în colţul camerei, după uşă. Acolo bunicu’ mânca singur, în timp ce întreaga familie se bucura în jurul mesei. Şi pentru că bunicu’ reuşise să spargă vreo 2-3 farfurii, i-au cumpărat un blid de lemn.

Uneori, când se uitau în direcţia bunicului, familia putea să vadă o lacrimă stingheră în ochii lui slăbiţi şi trişti – singur, după uşă, bunicu’ îşi mânca bucăţica de pâine muiată în lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul şi nora le aveau pentru el erau de mustrare când îi cădea furculiţa pe covor sau când se mai vărsa din lapte pe masă. Băieţelul se uita când la bunicu’, când la mămica şi la tăticu’ lui, fără să spună un singur cuvânt…

Apoi, într-o seară, chiar înainte de cină, tatâl a observat că băieţelul meştereşte ceva pe covor. S-a apropiat şi a vâzut că încearca să cioplească o bucată de lemn. “Ce faci tu acolo? “, l-a întrebat tatăl duios.

Băieţelul şi-a ridicat ochii mari spre tăticul lui şi i-a răspuns la fel de duios: ” O, am treabă, vreau să fac un blid de lemn din care să mănânci tu şi mami când cresc eu mare…” A zâmbit şi s-a întors la “treaba” lui.

De data aceasta a fost rândul părinţilor să rămână fără cuvinte. O linişte apăsătoare s-a aşternut în cameră. şi lacrimi mari şi curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi ştiau prea bine ce au de făcut.

În seara aceea, soţul l-a luat pe bunic de mănă şi l-a condus cu grijă la masa mare din centrul camerei. Bunicu’ urma să mănânce la masă împreună cu întreaga familie – în seara aceea şi în fiecare seară de-atunci înainte, până la sfârşitul zilelor lui. Şi, dintr-un motiv sau altul, nici fiul şi nici nora nu mai păreau să fie deranjaţi dacă se vărsa din lapte pe faţa de masă sau dacă mai cădea câte-o furculiţă pe covor.

Copiii sunt ca nişte radare extrem de sensibile. Ochii lor nu lasă nimic neobservat, urechile lor sunt întotdeauna pe recepţie, iar mintea lor prelucrează neobosită mesajele pe care le receptionează.

4.Maiestru si furnica

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?
– Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia… atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?
– Da!
– In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
– Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?
– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
– Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
– Ai învățat?
– Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
– Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : „Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

5.Vitica si boul – Fabula de Esop

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.
6.GAINA SI RANDUNICA Fabula de Esop

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.

O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai oratanie prostanaca, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani numai tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”

Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta, ci de felul rau in care l-ai adus intru lume.

7.Gaina cu oua de aur – Fabula de Esop

Un taran si nevasta-sa se bucurau de o vreme de o gaina ce scotea la iveala, in fiecare zi, cate un ou de aur.
Cei doi au ajuns astfel sa se gandeasca ca acea orataniei avea o multime de aur in burta ei, si pusi sa se imbogateasca peste noapte, i-au taiat gatul fara nici o mila ori ezitare.
Dupa ce i-au dspicat pieptul, au descoperit, cu mare uimire, ca maruntaiele ei nu erau cu nimic deosebite de cele ale altor gaini. In acest fe, crezand ca vor avea o mare avere peste noapte, taranul si nevasta-sa au trebuit sa sufere de mica avere daruita da gaina zi de zi.

Morala:
Bucura-te de fericirea mica dar adevarata a fiecarei zile, fara a incerca, pe necugetate, sa-ti schimbi in si mai bine viata intr-o singura si necugetatata zi.

8.MĂIESTRIA CREIONULUI

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întrebă:
– Bunicule, ce scrii acolo? Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine…
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele, este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi nedumerit creionul, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile, răspunse bunicul. Creionul are cinci calităţi, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: Poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: Din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii, dacă suporţi unele dureri, ele te vor face mai bun.

A treia calitate: Creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce este greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru, nu înseamnă neapărat ceva rău. Ceea ce este bine, este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: La creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu pune accent mai mult pe ce se întâmplă înlăuntrul tău, decât pe exterior.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate: Creionul lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă, va lăsa urme. Dragul meu, încearcă să fii conştient de fiecare faptă pe care o faci.

Sper că v-a plăcut povestea. Cred că fiecare dintre noi avem de învăţat din cele cinci calităţi ale creionului.
Domnul să vă binecuvânteze!

9.Gaina si randunica ( fabula de Isop )

Odata, o gaina a dat peste ouale unei vipere si si le-a asezat langa propriile ei oua, clocindu-le cu o mare dragoste materna.
O randunica cu mintea agera a vazut ce se intampla se si i-a zis, „Mai, chiar nu ii dai seama ce faci? Din ouale straine pe care le clocesti se vor ivi niste creaturi rele, ce se vor hrani nu numai din tine , ci si din trupul fraged al puilor tai.”
Morala 1: Daca cultivi rautate, nu va dura mult pana va insfaca mari bucati din sufletul si trupul tau.

Morala 2: Raul crecut la sanul ta devine propriul tau rau.

Morala 3: Daca cresti rau un copil, acesta nu isi va duce aminte de bunatatea ta…

10. Vitica si boul

O vitica, plina de marete si curate idealuri, a vazut odata cum un bou se trudea la plug, si l-a criticat, plina de verva, reflectand asupra nefericitei sale vieti de munca neincetata.

Putin timp dupa aceea, la o sarbatoare a recoltei, stapanul boului l-a eliberat pe acesta din jug, dar a prins-o pe vitica in chingi si a adus-o la un altar pentru a fi sacrificata in onoarea acelui mare eveniment.

Boul, vazand ce se intamplase, a ranjit larg, si i-a spus viticii: „Pentru a-ti da viata pe altarul zeilor ai fost lasata pana acum sa iti duci viata in lenevie, nepasare si fasoane.”

Morala 1: Viata lenesilor este cel mai adesea pusa la mezat.

Morala 2: Lenevia este cel dintai obicei la care renunta un om care vrea sa se desavarseasca.

11.O poveste de Paulo Coehlo

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus :
„Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” .
Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

12.Trandafirul din interior (sursa internet)

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele. Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori.
Morala: Cel mai bun prieten este acela care îmi arată defectele.

13.Povestea Licuriciului si a Buburuzei…

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o Buburuza care a intalnit un Licurici.

Buburuza si Licuriciul s-au indragostit si au hotarat sa ramana impreuna pentru totdeauna… Numai ca, si-au dat seama ca in padure erau o multime de obstacole, lipsite de importanta pentru altii, dar care pe ei i-ar putea desparti… o crenguta, o pietricica, o frunza…
Si atunci, Buburuza si Licuriciul au hotarat sa se tina tot timpul de mana, pentru ca nimic sa nu-i poata desparti… Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti…
Dar intr-o zi, Licuriciul a constatat ca Buburuza disparuse…
Nu mai stia daca el a lasat-o din mana sau daca ea i-a dat lui drumul mainii, dar asta nici nu conteaza in Povestea noastra. Conteaza numai ca Licuriciul, singur si trist, a cautat Buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar nu a gasit-o….
Licuriciul era din ce in ce mai trist si i se parea ca padurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
Si cum se plimba Licuriciul foarte trist, s-a intalnit cu o Furnica.
Licuriciul i-a povestit Furnicii ce i se intamplase, iar Furnica i-a spus:
– Licuriciule, poate daca ai stralucii tare, tare, Buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine…
– Stii ca ai dreptate? a spus Licuriciul. Eram asa de trist, incat am uitat sa stralucesc!
Morala Povestii…
De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem sa stralucim, ca atunci cand aveam motive sa o facem.
Daca nu mai avem valorizarea exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram lipsiti de valoare.
Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire.
Ne cufundam in apatie, in victimizare, refuzand, de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama, sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langă noi…

14.Povestea unui baietel

În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.
La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal… copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.
Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.
Mânia si Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urma pentru a avea o viata minunata… Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti.
Dar problema lumii de astazi este ca Oamenii sunt folositi si lucrurile sunt iubite… in timpul acestui an, sa fim atenti si sa ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oameniii pentru a fi iubiti.

15.Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita „astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse: „Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?

Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. „Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

„Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. „Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: „De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

16.Dragostea mamei…

Un baiat de 16 ani a facut o calatorie in strainatate… Dupa un timp, cand sa intors acasa la aeroport il astepta mama lui cu lacrimi de bucurie in ochi. Cand a ajuns si-a strans baiatul in brate cat de tare a putut deoarece i-a fost foarte dor de el.

Baiatul insa i-a spus: “mama stiu ca ma iubesti… mult, dar daca ma strangi asa de tare in brate in fata atator oameni ca pe un copil mic… ma faci de rusine!”
Cu aceste vorbe a ranit-o foarte tare pe mama lui care se gandea ca… fiul ei nu se bucura din tot sufletul ca o revede.
Dupa alti 6 ani fiul ei a plecat iar intr-o calatorie in strainatate si desi avea deja 21 de ani, mama lui a mers cu el la aeroport sa il conduca sa isi ia ramas bun de la el.
Dar de data aceasta nu si-a imbratisat fiul ci s-a intors cu spatele plangand foarte tare si zicandu-i doar atat: „Ramas bun fiule si sa ai grija de tine”.
Dupa o vreme, cand baiatul s-a intors din calatorie… mama lui nu il mai astepta in gara… Cand a ajuns acasa a gasit pe masa un buchet de flori si langa flori o scrisoare de la mama lui…
Curios a deschis-o si a inceput sa o citeasca, iar dupa ce a terminat a cazut jos plangand si distrus… era cel mai urat si rau moment din viata lui.
Iata ce scria in scrisoare:
„Fiul meu drag, cu 6 ani in urma, cand te-ai intors acasa, aveam lacrimi de bucurie in ochi si te-am strans cu drag in brate, dar cand tu vei citi randurile acestea… eu voi fi deja in cimitir intr-un mormant… pentru ca am murit de cancer…
Cand ai plecat ultima data nu te-am mai starns in brate, ci ti-am intors spatele… ca sa nu te fac de rusine in fata oamenilor strangandu-te in brate ca pe un copil mic… dar am plans foarte tare pentru ca am stiut ca te voi vedea pentru ultima data.
Te iubesc foarte mult si ma voi ruga Domnului pentru tine… iar dragostea mea va veghea intotdeauna asupra ta!
Cu mult drag, mama

17. Pasaj extras din cartea „Cu Dumnezeu in subterana” de Richard Wurmbrand

„Intr-o Duminica, propunandu-i sotiei mele sa mergem la o slujba de seara in biserica, a izbucnit in lacrimi; voia sa vada un film.
-E-n ordine! i-am spus. Vom merge la film, fiindca te iubesc!
Dupa ce am iesit de la film ne-am dus la o cofetarie si am mancat o prajitura. Dupa asta i-am spus:
-Acum du-te la culcare. Vreau sa caut o fata si s-o duc la un hotel.
-Ce-ai zis?
-E destul de simplu.Tu du-te acasa. Vreau sa gasesc o fata si s-o duc la un hotel.
-Cum poti sa spui asemenea lucruri?
-Dar m-ai determinat sa merg la cinema si ai vazut ce a facut eroul…de ce n-as face si eu la fel? Daca maine si in zilele urmatoare vom merge la astfel de filme, vom urma pilda pe care ele ne-o dau; dar daca vrei sa fiu un sot bun, vino tu cu mine din cand in cand la biserica.
Ea a reflectat asupra acestei intamplari, apoi, binisor, fara sa spuna nimic, m-a insotit din ce in ce mai des la biserica. Totusi, inca mai tanjea dupa distractii, iar cand vroia sa mearga undeva, o intovarasam si eu. Intr-o seara ne-am dus la un chef. Aerul era plin de fum. Perechile dansau si se dragosteau in vazul lumii. Deodata sotia mea s-a simtit dezgustata de toate si a zis: „Hai sa plecam! Imediat!” Am spus: „De ce sa plecam? De-abia am venit!” Am ramas pana la miezul noptii. Din nou mi-a cerut sa plecam acasa si din nou am refuzat. La fel si la 1 si la 2 noaptea. Numai cand am vazut ca era total scarbita de toate acestea, am fost de acord sa plecam. Am iesit afara in aerul rece…Sabina a zis: „Richard, ma duc chiar acum la pastor acasa sa-i cer sa ma boteze. Va fi ca si cum as face baie dupa toata murdaria asta!” Am ras si i-am spus: „Ai asteptat atata timp, poti sa mai astepti si pana maine dimineata. Lasa-l pe bietul pastor sa doarma.”

Aminteste-ti mereu… vegheaza asupra gandurilor tale; ele vor deveni cuvinte. Vegheaza asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Vegheaza asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Vegheaza asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Vegheaza asupra caracterului tau; va deveni destinul tau…

zambetimagini delfini ascultaferice de cei insetati

empty

Crestinul Yun, Omul Ceresc la Sala Expo Arad -VIDEO MINUNAT

„cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” 1 Tes.5:21

10 cai

cel mai important

eu voi lauda pe
frica de Domnul
scutul meu
inima

Marturia crestinul chinez Yun in Romania- VIDEO MINUNAT


imagini flori
imagini rugaciune
sunt momente
imagini versete
imagini versete

131 de Povesti frumoase- ALEGE SI TU!

1. De ce ţipăm? (Mahatma Ghandi)b nice

2. Ce contează pentru tine?

3. Cei trei copaci

4. Legenda dragostei

5. Lucrurile nu sunt întotdeauna cum par a fi

6. Defect sau calitate?

7. Cele 3 cărări

8. Imposibil să satisfaci o femeie?!

9. Lecţia de alchimie

10. Bătrânul şi nepotul

11. Doar Timpul…

12. Secretul fericirii

13. Primeşti ce dăruieşti

14. Legenda celor opt minute

15. Broscuţa campion

16. 15 lucruri de care nu te întreabă Dumnezeu

17. Cei doi tăietori de lemne

18. Căruţa goală

19. Fereastra sufletului

20. Lupta cu sine

21. Dilema regelui

22. Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima

23. Inima perfectă

24. Viaţa ca un joc

25. Ce e cu adevărat important pentru tine?

26. Alege să evoluezi!

27. Creionul (Paulo Coelho)

28. Patul de lângă fereastră

29. Interviu cu Dumnezeu (Octavian Paler)

30. Capcana (Richard Quek)

31. Tot ceea ce spui vorbeşte despre tine (Bruno Ferrero)

32. Cutia cu piersici

33. Aşteptări şi binecuvântări

34. Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

35. Socrate şi zvonurile

36. Mărturia unei lumânări

37. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie

38. În timp înveţi (Jorge Luis Borges)

39. Un pahar cu lapte

40. Povestea supei din piatră

41. Şoimul

42. Cât valorează o oră?

43. Lustragiul şi criza financiară

44. Mentorul chinez

45. Pescarul fericit

46. Bătrânul tâmplar şi casa sufletului

47. Căţeluşul şchiop

48. Menirea unui câine

49. Călugării şi fata

50. Negustorul şi hoţul

51. Poveste din Rai

52. Ultimul biscuit

53. Defectul de fabricaţie al femeii

54. Furnicuţa

55. Preţuieşte prezentul!

56. Raiul şi Iadul

57. Califul evlavios

58. Percepţie

59. Puterea unei încurajări

60. Nisip şi piatră

61.  Permisul auto (Dan Puric)

62. Darul

63. Norul şi duna de nisip (Paulo Coelho)

64. Păţania măgarului bătrân

65. Statistică

66. Frânghia ataşamentului

67. Este foarte bine!

68. Poveste despre suflet

69. Dumnezeu versus ştiinţă

70. Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi

71. În ziua în care m-am iubit cu adevărat (Charlie Chaplin)

72. Ce înseamnă credinţa? (Arsenie Boca)

73. Păpuşa lui Susie

74. Noua Arcă

75. Şoarecele şi vaca

76. Hârtia aurie de împachetat

77. Ghinion sau noroc?

78. Cele unsprezece reguli ale lui Bill Gates

79. Bunăstare, iubire sau succes?

80. Şoricelul şi capcana

81. Viaţa ca un fluture albastru

82. Şopârla (George Pruteanu)

83. Adevărata educaţie

84. Ce înseamnă a dărui

85. Cine ridică primul piatra?

86. Wear sunscreen

87. Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa (Emma Bombeck)

88. Băiatul, fata şi cd-urile

89. Puterea propriului exemplu (Bruno Ferrero)

90. Paradoxul vremurilor noastre (Octavian Paler)

91. Cele şapte minuni ale lumii

92. Socrate şi Platon

93. Dragostea adevărată

94. Cutia de ţigări

95. Zece lucruri despre japonezi

96. Indiferenţa ucide!

97. Povestea bunicului căruia nu-i plăceau prăjiturile (Jacques Salome)

98. Nu uita niciodată să străluceşti!

99. Judecata lui Solomon

100. Biblia învingătorului

101. Pildă sufită (Idries Shah)

102. Principiul Narcisei Galbene

103. Femei mature – femei imature (Paulo Coelho)

104. Se poate

105. Pâinea şi hoţul (Henri Gougaud)

106. Decalogul lui Horaţiu Mălăele

107. Ce înseamnă să fii adoptat?

108. Un înger pe Pământ

109. Ţestoasa de pe stâlp

110. Povestea ceasului cu inimă(Vladimir Colin)

111. Ce este viaţa?

112. Prietenia, cea mai de preţ comoară

113. Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

114. Cele patru lumânări

115. Iepuraşul, pasărea şi pauza

116. Ultima scrisoare a lui Bob

117. Zece reguli pentru a trăi experienţa umană (Cherie Carter-Scott)

118. Povestea celor o mie de bile

119. Orbii şi elefanţii

120. Un geniu îşi ia rămas bun (Gabriel Garcia Marquez)

121. Avem timp (Octavian Paler)

122. O gustare cu Dumnezeu

123. Am învăţat (Kathy Kane Hansen)

124. Învaţă de la toate (Traian Dorz)

125. Vinovatul dovedit

126. Cei trei prieteni

127. Femeia puternică din spatele bărbatului de succes

128. Gâsca lui Stalin

129. Paharul cu apă şi stresul

130. Simţi că trăieşti în secolul 21…

131. Micul Suflet şi Soarele (Neale Donald Walsch)

Povesti cu talc preluate de la Margeluta 🙂

26b9a43332acc364c50da126c5da6482 - Kopie - Kopie

384816_440377942691625_1121718761_n5  DARURI by Insula ekklesia,pietregandul zilei,intelepciune

45 Lessons in life -45 de lectii de viata-VIDEO


17900_351350068296631_1127597589_n

224949_352752664823038_1699805061_n
68029_334637339967904_1725995411_n
picture-020

10 Povesti frumoase cu tălc (ilustratii crestine)

1.Facerea lumii

Pe un drum de munte, s-au intalnit doi tarani. Unul dintre ei, mai rautacios, l-a intrebat pe celalalt 

– Am auzit ca mergi des la Biserica si ca te rogi mult. Dar de unde stii tu ca exista Dumnezeu ?

Ca si cand nu l-ar fi auzit, celalalt taran l-a intrebat la randul sau: 

– Spune-mi, crezi ca vitele noastre au fost astazi la pasune ? 

– Da, cu siguranta, priveste pamantul moale, este plin de urmele lor! 

– E, acum priveste si tu soarele ce tocmai a rasarit peste dealuri, priveste padurea inverzita din fata noastra, priveste-te pe tine si pe oamenii din jurul tau! Toate acestea sunt urmele mainilor lui Dumnezeu Atotputernicul si Atotstiitorul. Cum sa fi fost facute toate acestea, daca nu din iubirea lui Dumnezeu, si pentru ce sa le fi facut El asa cum sunt daca nu tot pentru iubire ? Mai incape indoiala ? „Unicul adevar este iubirea. Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste.

 Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului.

 Iubirea explica lucrul mainilor Sale.”

2.Cele 4 lumanari

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:

-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor… Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de-a doua:

-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard… Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

-Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.

-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse!

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau, pentru ca tu sa ai o viata plina de liniste, credinta si iubire!

3.Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, unul dintre cel mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape întreaga lume cunoscută în vremea sa. Într-o noapte, în timpul unei campanii, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale.

În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea.

Soldatul s-a trezit când Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscându-și generalul, tânărului i s-a făcut frică.

– Știi care este pedeapsa pentru adormitul în gardă?, l-a întrebat acesta pe soldat.

– Da, domnule general, a răspuns soldatul cu o voce tremurândă.

– Soldat, care este numele tău?, a întrebat Alexandrul cel Mare.

– Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare a repetat întrebarea:

– Care este numele tău?

– Numele meu este Alexandru, domnule general, a repetat soldatul.

Marele general a întrebat pentru a treia oară, cu o voce mai ridicată:

– Care este numele tău?

Și din nou, a treia oară, soldatul a răspuns cu și mai multă frică:

– Numele meu este Alexandru, domnule general.

Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tânărul soldat, l-a privit drept în ochi și i-a spus:

– Soldat, schimbă-ți numele, iar dacă nu, schimbă-ți comportamentul!

Morala:

La fel este şi în viaţa spirituală, păcatul este cel care ne adoarme, iar Domnul Isus este acela care  prin jertfa sa de pe cruce ne dă un nume nou, şi anume acela de crestin, dar singura datorie a noastra este să ne schimbăm viaţa  şi comportamentul. Dumnezeu să ne ajute, Amin.

4.Cel mai deștept adolescent din lume!

Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot și doi adolescenți, dintre care unul tocmai câștigase premiul la concursul Cel mai deștept adolescent din lume.

În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei și le-a spus:

– Am o veste rea și una și mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuși în scurtă vreme. Iar vestea și mai rea este că am numai trei parașute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbușindu-se cu avionul.

Pilotul a continuat:

– Eu am familie. Am soție și trei copii care mă așteaptă acasă. Am responsabilități. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre parașute.

Și cu asta, a apucat o parașută și a sărit. Imediat, Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume a fost următorul care a luat cuvântul:

– Eu sunt cel mai deștept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!

Astea fiind spuse, a apucat a doua parașută și a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:

– Fiule, ia tu ultima parașută. Eu sunt împăcat cu Domnul și sunt gata să mă prăbușesc cu avionul. Ia parașuta și sari.

– Liniștește-te părinte, a spus celălalt adolescent. Cel-Mai-Deștept-Adolescent-Din-Lume tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

Morala:

De multe ori oamenii care sunt considerati destepti in scara ierarhica a lumii, in vreme de criza sunt cei mai fara pricepere, si pe deasupra si mandrii, orgoliosi, gandindu-se numai la ei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim mandri si sa ne punem increderea in El orice ni s-ar intampla, Amin.

6.Viata

Demult, a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat: 

– Ce este rau cu mine ? De ce nu imi gasesc linistea ? De ce nu sunt multumit de viata mea ? 

Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat: 

– Cum e aceasta sticla ? 

– Este pe jumatate goala! – Vezi, i-a mai spus calugarul – eu o vad pe jumatate plina. 

In viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om, in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

 Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.

 „Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine!”

 

ghiocei7.Prietenia, cea mai de preţ comoară

Într-o zi, Petru a găsit o ha
rtă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru ajunseseră, în final, în deşert unde se întâlniră cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului.” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsitPRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!

Morala:

Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” – prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor – de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii – şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.

Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.

Este foarte greu să descriu în câteva fraze ce înseamnă prietenia şi care este importanţa ei în viaţa noastră. Oare am putea trăi fără ea, singurătatea ne-ar putea fii un bun tovarăş pe parcursul vieţii noastre? Sunt prea multe de spus, sunt prea multe întrebări cu prea multe răspunsuri. Ne-ar face mare plăcere dacă ne-ai împărtăşi şi nouă ce înseamnă prietenia pentru tine şi astfel, vom alcătui împreună un mic “caiet de notiţe”. 

8.Cei doi vecini

Un taran cam rau la suflet a gasit intr-o zi pe pasunea sa vaca vecinului. Manios, omul a luat animalul la bataie, dupa care l-a legat si l-a dus inapoi, spunandu-i vecinului sau:

 

– Daca mai gasesc o singura data vaca ta la mine-n gradina, sa stii ca o bat si mai rau, ai auzit ?

 
A doua zi, insa, vecinul cel dintai gasi si el, in batatura sa, doua oi ale celuilalt, ce se strecurasera printr-o spartura a gardului. S-a apucat omul si a reparat gardul, dupa care a luat frumos oile si le-a dus stapanului lor, celui crud, spunandu-i:

 
– Am gasit la mine-n curte doua dintre oile dumitale. Le-am adapat si ti le-am adus acasa. Daca am sa le mai gasesc si alta data in curtea mea, sa stii ca am sa fac la fel: am sa le port de grija si am sa ti le aduc nevatamate.

– Iti multumesc – i-a raspuns taranul – puteai sa faci la fel ca mine, dar acum imi dau seama ca eu am gresit. Vei vedea ca a doua oara nu se va mai intampla!

 
Si, intr-adevar, taranul s-a tinut de cuvant.

Cand vrei sa-i arati cuiva ca a gresit, nu trebuie sa o faci cu rautate, ci cu blandete si rabdare si, atunci, cu siguranta, vei reusi.

 

„Invatatura din constrangere nu e facuta sa ramana, dar cea care patrunde in suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramane acolo pentru totdeauna.”

9.Biblia

Un batranel avusese un vis.Era in beciul casei sale si dormea.Dintr-o data se starnise un vant asa de tare, incat toate paiele din saltea patului  fusesera luate de acel vant napraznic dar in dreapta batranelului era un copilas care in ciuda vantului ce sufla cu putere se duse si lua Biblia deschisa ce era pe masa si asa deschisa cum era o indrepta catre sfesnicul ce ardea si apoi spre batranel si iar indrepta Biblia deschisa catre sfesnic si iar spre batranel si dupa ce facu acest gest a treia oara vantul se oprise.

Morala:

Biblia este lumina si putere in fata furtunilor vietii.

10.Invins sau invingator

Când învingătorul comite o greşeală, spune: ”Am greşit!“ şi învaţă lecţia.
Când învinsul comite o greşeala spune: “Nu e vina mea!” şi aruncă vina pe alţii.

Un învingător ştie că adversitatea este cel mai bun învăţător.
Un învins se simte victimă în faţa adversităţilor vieţii.

Un învingător ştie că rezultatele acţiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existenţa ghinionului.

Un învingător munceşte mult, dar îşi şi creează mult timp liber pentru el însuşi.
Un învins este o persoană mereu ”foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită şi nu îndrăzneşte să le înfrunte.

Un învingător promite, îşi dă cuvântul şi şi-l ţine.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nici o asigurare.

Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi şi mai bun!”
Un învins spune: “Nu
sunt chiar aşa de rău ca mulţi alţii…”

Un învingător ascultă, înţelege şi răspunde.
Un învins doar aşteaptă până când îi vine rândul să vorbească.

Un învingător îi respectă pe cei ce ştiu mai mult decât el, şi încearcă să înveţe ceva de la ei.
Un învins se împotriveşte celor care ştiu mai mult decât el şi ţine seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: ”Trebuie să existe o cale mai bună de a o face!“
Un învins spune: ”Aşa am făcut-o întotdeauna!”

Un învingător este o parte din soluţie.
Un învins este o parte din problemă.

Un învingător ţine seama de ”cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ţine seama de ”cărămida pe care trebuie să o pună”.

Jos pălăria pentru toţi învingătorii!

 

Nu uitati de cartea Ilustrații fierbinți de  Wayne Rice , pe  care o puteti citii gratis AICI .

Mai multe si mai frumoase ilustratii crestine veti gasii  AICI.

Domnul sa va binecuvanteze .Sa aveti o zi frumoasa si multa pace in familile voastre  🙂   🙂  🙂  

GOD BLESS YOU MY ONLINE FRIENDS  🙂  

ma multe vrabiicu sclipici

482262_440794909336316_1094454802_ncaprioaracine isi infraneazacitatenimic fara Dumnezeu

Viata condusa de scopuri de Rick Warren (carte gratis )

     Această carte îţi este dedicată ţie.Ínainte de-a te fi născut, Dumnezeu a planificat acest moment din viaţa ta. Faptul că ţii în mână această carte nu este un accident. Dumnezeu doreşte nespus de mult ca tu să descoperi viaţa pentru care El te-a creat să trăieşti aici pe pământ, şi pentru totdeauna în eternitate: In Domnul Isus Christos descoperim cine suntem şi pentru ce trăim.

Cu mult înainte de-a fi auzit noi pentru prima dată de Christos  El Şi-a pus ochii pe noi şi ne-a destinat unei vieţi glorioase, parte a scopului general pe care El îl duce la îndeplinire în toţi şi în toate. Efeseni 1:11
Sunt recunoscător sutelor de profesori şi scriitori, clasici şi contemporani, care mi-au modelat viaţa şi m-au ajutat să învăţ aceste adevăruri.Mulţumesc lui Dumnezeu şi ţie pentru privilegiul de-a ţi le putea împărtăşi.

Viaţa ta va fi transformată în următoarele 40 de zile.

Această carte este împărţită în 40 de capitole scurte. Iţi recomand insistent să citeşti doar un capitol pe zi astfel încât să ai timp să te gândeşti la implicaţiile lui pentru viaţa ta. Biblia spune: Permite-I lui Dumnezeu să te transforme într-o nouă persoană, schimbându-ţi modul de gândire.

Atunci vei şti ce doreşte Dumnezeu să faci”.

Unul dintre motivele pentru care cele mai multe cărţi nu ne transformă este faptul că noi suntem atât de nerăbdători să citim capitolul următor încât nu ne oprim din citit şi nu ne facem timp să negândim serios la ceea ce tocmai am citit. Ne repezim la următorul adevăr fără să medităm la ceeace am învăţat.

Nu citi pur şi simplu această carte. Interacţionează cu ea. Subliniaz-o. Scrie-ţi propriile gânduri pe marginile textului.

Fă-o cartea ta. Personalizeaz-o!     Rick Warren

[slideshare id=17456256&doc=58105116-rick-warren-viata-condusa-de-scopuri-130321075301-phpapp01&type=d]

In partea dreapta jos este un simbol cu  4 sageti mici.Poti faci un CLIC astfel vei putea sa citesti la dimensiunea ecranului.

NU UITA ca azi e ziua ta, ziua cand va trebuii sa schimbi macazul vietii, ziua cand vei iesii din ceata si din durere.Traieste-ti adevarata viata.Descopera-ti adevarata valoare. Esti special(a).        BUCURA-TE! 10 - Kopie

by Insula Ekklesia

credinta

Adi Gliga – Viata sau moarte-videoclip minunat

Vad, vad cum lumea moare, vad in departare, E pustiu

Si am, am doar o intrebare, cine imi spune oare unde se duc?

Ce ramane totusi dupa toate, e viata sau e moarte, e ceva

Umbla omul zilnic in lumina sau totul e ruina, cand s-a dus.

Da, tot ce e sub soare, intr-o zi dispare, in mister
Si stiu, orice om cand trece, unde ar vrea sa plece, catre cer
Ce ramane oare dupa toate, e viata sau e moarte, e ceva
Ce alege omul va ramane, fie rau sau bine, il va urma.

Ce ramane oare dupa toate, e viata sau e moarte, e ceva
Ce ramane omul va ramane, fie rau sau bine, il va urma.

ziua_mondiala_a_scriitorilor-1024x680

733886_413544658742461_2144656005_n (1)

The Pursuit of Happyness – In cautarea fericirii-film motivational

Oricat de greu ar fi sa-ti urmezi visul, trebuie sa ai puterea sa treci peste toate momentele de deznadejde, iar eforturile si credinta iti vor fi rasplatite. Acesta este mesajul filmului, care urmareste povestea lui Chris Gardner, un agent de vanzari extrem de inteligent si talentat, dar caruia i se refuza sansa vietii. Dupa ce primeste custodia filui sau de numai cinci ani, Chris traieste drama de a fi dat afara din apartamentul sau din San Francisco, fara a avea vreun loc in care sa mearga. Deznadajduit, dar imbarbatandu-se pentru a nu-l descuraja si pe fiul sau, el va gasi puterea de a ramane drept in fata furtunii ce pare sa-i devasteze viata.Pentru vizionarea filmului CLIC pe IMAGINE :

trei_cuplu_italian_batrani_divort_cartea_recordurilor - Kopiesdfghjby Insula Ekklesia

Adi Gliga – Iubire Divina-text si video

Un copil alearga fara nici o grija
E prea fericit , stie ca-i iubit
Chipul lui senin si bland, incet se duce
Nu intinerim….

Si furat de timpul care trece
Parca a uitat,
Ca iubire nu gasesti de cumparat….

:Toata Lumea de-ai avea
La nimic n-ar ajuta
Nimeni nu te va-ntreba
De-ai avut sau sau nu ceva
Daca nu poti sa iubesti ,
O minciuna este viata ce-o traiesti /:

Sa iubesti nu este-o vorba care-apoi s-a dus
Nu-I un sentiment, ce-i demult apus
Toata viata sa aduni daca ai alerga
Sa poti oferi, dar nu-i dragostea,
Ai fi doar o amagire
Si as zice c-ai uitat,
Ca iubire nu gasesti de cumparat….

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=l92czji1w-A

la-un-moment-dat-timpul-se-va-opri-in-intregul-univers-sus-ine-o-noua-teorie-din-fizica-16614-1

183807_154123187995170_100001924688221_313326_8338876_n-copie1

Fă binele, fă binele, fă binele- TEXT si VIDEO (Give a little love )

  Dragii mei ,

am incarcat acest video ( de mai jos )  pe youtube  iar  din Cluj s-a auzit ecoul :  FA BINELE , FA BINELE ,FA BINELE .

Viata frumoasa este compusa din gesturi mici dar de o semnificatie enorma.

Descopera frumusetea ta interioara si te vei bucura deplin de viata.

Suntem alaturi de tine , chiar daca suntem oameni simpli pe care tu nu i-ai intalnit dar poti asculta bataile inimii noastre. Simplitatea si originalitatea ne caracterizeaza si mergem inainte nu prin puterea noastra ci prin puterea LUI  care a zis

  „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Apoc.1:8  

În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. 2 Petru 1:16

Iata gandurile lui Lica Nemes care ne insotesc intr-o frumoasa splendoare a vietii.

„Fă binele, fă binele, fă binele…poți face binele, trebuie să faci binele mai departe. Transformă-ți viața și a altora prin bine.” Acest gând mi-a venit după ce am văzut filmulețul acesta de mai jos.

Binele se poate propaga la fel de ușor precum se propagă ce este rău.

Îmi place ideea căci mă reprezintă și este pe partea asta motivațională, exact după inima și viziunea mea de viață și lucru.

Putem face atâta bine în viața și în jurul nostru încât devenim mădulare, canale prin care iubirea, bunătatea, bunăvoința se revarsă în ceilalți. Și ei mai departe la alții și tot așa.

Între timp eu am lansat noul site         http://viatainmainiletale.ro/      care deși încă nu e complet, cum visez eu să fie, este deja parte importantă împlinită din visul meu.

Mulțumesc celor care mă încurajează și îmi scriu. Am deja peste 100 de LIKE-uri la Facebook fără nici o promovare și fie vorba între noi, nu am lucrat mult pe el. Dar asta se va schimba.

În noul site vei găsi și rubrica Cum poți fi util? unde am și punctat anumite lucruri în care noi te putem ajuta dar și cum poți să acționezi făcând pași înainte, chiar dacă acum te simți blocat, în depresie și fără nici un sens în viață.

Doresc să schimb în timp acest blog integrându-l în noul site. Am și dat câteva articole la corectat și actualizat. Pregătesc înregistrări video, conferințe și mai multe activități. Dacă mă întrebați „Ce mai fac?” Eu vă zic, „FAC BINE.”

Legea pașilor mici, cum am scris într-un articol aici pe blog, chiar funcționează 🙂

Fă pași mici dar zi de zi, pentru visul tău. Contează. Dacă zi de zi citești un singur capitol dintr-o carte, într-o zi va conta. Dacă studiezi zi de zi puțin din domeniul în care vrei să ai succes, într-o zi va conta.

Dacă ajuți pe alții, zi de zi câte puțin, într-o zi va conta mult. Dacă explici săptămânal unui copilului tău sau unui tânăr un citat înțelept, un proverb faimos, într-o zi va conta. Fă-ți binele pe care îl meriți.

Te motivez să faci binele oriunde și oricând. Învață să îl faci și nu te teme să îl faci. Am greșit în viață uneori făcând ce nu este bine, dar asta nu trebuie să ne oprească să reparăm ce putem, să iertăm ce trebuie și să mergem tot înainte. Da, este adevărat că avem de sacrificat ambiții egoiste, multe emoții negative, dar ca să avansăm în viață, să creștem mental, spiritual, să ne fie bine în toate, trebuie plătim acest cost. În final, tot înspre binele nostru este și asta.

Nu ezita căci și binele este răsplătit. Nu doar cei răi își vor lua răsplata, ci și cei buni la fel. Și răsplata cea mare este să vezi că în urma la ceea ce faci, se întâmplă ceva bun. Cuiva îi este mai bine datorită ție. Cineva este mai fericit, mai în siguranță, mai motivat, pentru că tu ai făcut un mic efort. Asta ne spune și clipul video de mai sus asta ne spune și credința și viața însăși.

Binele, este parte din destinul și scopul vieții noastre pe Pământ.

Fă-ți bine ție, iertându-te dacă lucruri din trecut te macină. Fă-ți bine ție îngrijind de viața ta, de sănătatea ta, de educația și dezvoltarea ta personală, și mai ales de sufletul tău.

Dacă ai grija de tine, investești în tine, apoi vei începe în mod automat să ajuți și pe cei din jurul tău cu ceea ce te-a ajutat și maturizat pe tine. Pregătește-te deci să primești mai mult, dăruind mai mult.

Nu doresc să mă contrazic, dar am văzut și o altă latură a binelui. Uneori ne facem bine nouă înșine, dacă încetăm să mai colaborăm cu oameni care ne-au rănit încontinuu și nu au arătat regret niciodată pentru răul care ni l-au făcut cu bună știință.

Fă-ți bine deci și nu te mai asocia cu oameni care cu rea voință, (nu accidental) te mint, te fură, nu cred în tine, te trădează, nu sunt alături de tine în momentele grele, care nu îți arată respect și nu te motivează înspre bine. Să scapi de asemenea oameni înseamnă să-ți faci bine. Putem învinge răul prin bine, făcând bine.  „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.”( Rom 12:21 )

Dacă știe cineva să facă un bine….și îl face… ferice de el. 🙂

  Cu respect Lica Nemes,  director   Asociația Word Vision International

http://viatainmainiletale.blogspot.co.at/2013/03/fa-binele-fa-binele-fa-binele.html

PS.

Sunteti niste comori de oameni minunati.

Va multumesc celor care ati dat Reblog si va asigur ca binele vostru va fi rasplatit

iar cei care nu au dat Reblog ii motivez azi sa faca un bine  🙂

Un gest mic dar cu o mare insemnatate.

E vorba de un clic AICI apoi inca un CLIC sus in partea stanga unde scrie Reblog. VA MULTUMESC MULT 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=9SY0hjLepN0&feature=youtu.be

bb

imagesLKD

insulaekklesia - Kopie

Mantuirea unui descurcaret -mesaj VIDEO

http://www.youtube.com/watch?v=kyr7tv7WT0g

ai-pret-in-ochii-mei-miscat

318273_295932140532998_1264688050_n

563377_483236061737951_496827568_n - Kopie

Persoanele care au ganduri de sinucidere pot fi langa tine,poate chiar in familia ta

  Dragii mei

ne place sa zambim, ne bucuram de viata dar in orice moment sa fim pregatiti sa intampinam viata cu pieptul nostru nu cu a altuia.Nu trebuie sa ne vedem slabi si neputinciosi , nu trebuie sa disperam nici sa ne ingrijoram de tragediile si problemele vietii. Sa ne aducem mereu aminte de Watchman Nee si de indemnul lui:

„DACA TRAIM IN DUHUL VOM TRAVERSA LUMEA NEATINSI SI NECLINTITI DE PRESIUNILE SI TENSIUNILE EI.”

      In calatoria pe net am intalnit oameni minunati , speciali de la care am invatat mult si inca mai invat chiar in problema cu acest caz de flirt intre cele doua persoane casatorite va anunt ca Dumnezeu a lucrat minunat chiar prin comentarile voastre care le-ati lasat la articol.Va multumesc mult 🙂

Relatia s-a rupt brusc si fara un cuvant in plus caci nimeni nu e dator sa de-a explicatii unui strain pentru

actiunile sale .Chiar un   buna dimineata cateodata trebuie avut grija cui si cum il spunem…Cu pacatul nu e de gluma caci un pacat mic te poate duce intr-un necaz mare si o vorba necugetata te poate duce pe caile lumii.

Acum sa revenim la tema noastra de azi 🙂

                  Chiar daca nu vorbim toata ziua de moarte si nici de sinucidere totusi sunt subiecte care nu trebuiesc evitate caci sunt lucruri reale despre care e bine sa stim si la randul nostru sa informam si pe altii.

Despre moarte si viata dupa moarte am postat aici o carte si aici un documentar iar despre subiectul sinucidere va recomand cu toata dragostea  pe Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)     scrisorica@gmail.com  -adresa  de email a lui Adrian caci asa ii place lui sa i se zica 🙂

Mai jos va prezint gandurile lui :

Da… Ma preocupa subiectul… Am cunoscut oameni deosebiti care s-au confruntat cu tentatia suicidului, oameni care s-au luptat sa ramana in viata, s-au luptat cu prejudecatile si cu atitudinea de blam venita, culmea, chiar si din partea celor care ar fi trebuit sa ii ajute… De exemplu… preotii, pastorii lor…

Am cunoscut cativa urmasi ai unor sinucigasi… I-am perceput ca pe niste oameni sfasiati de durere. Atat de durerea pricinuita de gestul sinucigasului, cat si de durerea pricinuita de refuzul prelatilor de a ii ingropa “crestineste”, de “bunavointa” unor crestini care le spuneau ca le pare rau ca rudele lor decedate ajung direct in… stiti Dumneavoastra unde…

Cel mai mult m-a impresionat insa lupta interioara a sinucigasilor… O lupta cu ei insisi… cu rudele… cu Dumnezeu… Ii pasa Lui de problemele mele? De ce nu catadicseste sa faca ceva, daca e chiar atat de Atotputernic? Si, mai ales, daca tot binevoieste sa ma salveze de fiecare data… DE CE o face? DE CE nu ma lasa in pace, de ce, daca nu m-a intrebat daca vreau sa ma nasc in lumea asta imputita si perversa, nu-mi lasa nici macar libertatea de a o termina cu viata cand vreau EU?

Sunt intrebari autentice! Iar persoanele sinucigase nu au scris pe frunte “SINUCIGAS”. Pot fi chiar langa tine… pot fi chiar membrii ai familiei tale… ai bisericii in care mergi sau pe care o pastoresti… Sunt persoane pe care s-ar putea sa nu le mai vezi… in viata…

In urma lor raman insa intrebarile TABU… Ma tot intreb, in calitate de crestin, de ce s-a scris atat de putin in domeniul religios despre suicid? De ce ne e teama sa discutam despre asta? De ce nu incercam sa gasim raspunsuri reale si utile la strigatele mute ale celor aproximativ 1 milion de oameni care se sinucid anual? Daca Biserica nu se implica, atunci cine sa o faca?

Stiu, la prima vedere, intr-adevar, o astfel de tema de cercetare ar putea parea o imensa pierdere de timp. Doar se stie, am fi tentati sa spunem, ca sinuciderea este considerata un pacat, si inca unul “de moarte”, si lucrurile sunt cat se poate de clare din acest punct de vedere…Totusi, ca intelectual, ceva nu-mi da pace si ma face sa rascolesc putin lucrurile… fie si pentru a ma convinge, in cele din urma, de justetea unor astfel de afirmatii. Zicala conform careia principiul de capatai al crestinismului ar trebui sa fie “crede si nu cerceta” este demult depasita si, imi permit sa afirm, in opozitie flagranta cu spiritul invataturilor care s-au raspandit in toata lumea de la Iisus incoace si care au facut din aceasta religie confesiunea cu cei mai multi adepti la ora actuala. Dealtfel, in prima sa epistola adresata credinciosilor din Tesalonic, Apostolul Pavel indeamna crestinatatea sa cerceteze “toate lucrurile”, si sa pastreze ceea ce este bun.

La randul sau, regretatul parinte Nicolae Steinhardt ne indemna, in celebrul sau  N. Steindhardt – Jurnalul fericirii(clic pt descarcare )  “sa nu care cumva sa confundam crestinismul cu cretinismul”…

Cu aceasta motivatie – dorinta de a-i ajuta pe cei care trebuie sa dea piept zilnic cu “de ce-urile” existentiale, si cu indrazneala de a cerceta chiar si acele lucruri socotite de unii drept “cat se poate de limpezi”, pentru a ma convinge eu insumi de veridicitatea celor afirmate, nu pot sa nu ma intreb urmatoarele:

a. Daca suicidul este acel “pacat de neiertat”,

asa cum este el considerat de numeroase confesiuni din cadrul crestinismului, atunci motivatia principala este aceea ca, punandu-si capat zilelor, sinucigasul nu mai are ragazul necesar pentru a se impartasi, spovedi sau (po)cai si, implicit, nu mai poate primi iertarea divina in timp util pentru a scapa de pedeapsa eterna.

Ma intreb, in aceste conditii, daca nu cumva lucrul acesta ar trebui sa fie valabil si in cazul altor pacate, considerate de noi mai putin ofensatoare…

Altfel spus, daca cineva moare in secunda imediat urmatoare dupa ce tocmai a spus o minciuna, intrand, evident, in flagrant chiar cu cele zece porunci (una dintre acestea cerandu-ne foarte clar sa nu depunem “marturie mincinoasa”), si, implicit, nu are timpul fizic necesar pentru a se spovedi, impartasi sau (po)cai, nu se afla oare in aceeasi situatie cu cel care s-a sinucis?

Ca sa mai pun si mai mult paie pe foc, voi cita si cuvintele Apostolului Pavel din epistola sa catre Romani, care sustine ca “plata pacatului (fara a face nici un fel de alte specificatii… – n.m.) este moartea”, iar darul fara plata al lui Dumnezeu, facut celor ce cred, viata vesnica…

b. Toti sinucigasii ajung in mod automat in Iad, in chinurile vesnice? +n Islam, de exemplu, exista foarte bine conturata credinta ca cel care isi da viata pentru Allah (avem de-a face, in mod clar, cu un act suicidal, ca in cazul celebrelor atentate sinucigase) va ajunge in Raiul musulman, avand parte de desfatare si odihna vesnica.

Nu pot sa nu ma intreb, in aceste circumstante, daca nu exista oare si in crestinism un indiciu cat de mic care sa ateste faptul ca, macar in anumite conditii si circumstante, cel care si-a pus capat zilelor – eventual dintr-o motivatie altruista – sa aiba aceeasi soarta? Ce sens ar mai avea atunci sacrificiul de sine al atator martiri crestini, daca ei ar fi crezut ca destinatia finala, in urma actului lor, ar fi fost chinurile vesnice, zugravite atat de plastic pe peretii bisericilor?

Ma puteti ajuta si voi, cei care cititi aceste randuri… Daca, in periplul vostru pe net, sau prin biblioteci, gasiti orice materiale care sa aiba legatura cu suicidul si cu religia (in mod special cu cea crestina, indiferent de denominatiunea religioasa), va rog, nu ma ocoliti…

Apreciez orice link, orice titlu de carte pe care mi-l trimiteti pe blog.

Multumesc anticipat!  Dr. Emanuel Adrian SARBU (Adrian)  

                        http://suicid.wordpress.com/contact/

62170_599860926706618_927778051_n265169_572035449491683_881531846_n

DOCUMENTAR -Cercetare asupra experientelor din apropierea mortii (Raymond A. Moody )

    Doctorul Raymond A. Moody jr declara

„De pildă, majoritatea studenților la medicină (inclusiv eu) descoperă că primele întâlniri cu moartea în cadrul laboratoarelor anatomice îi fac să se simtă stânjeniți și neliniștiți. În cazul meu personal, motivele acestei reacții mi-au devenit evidente: starea de neliniște pe care am simțit-o atunci nu s-a datorat în primul rând preocupării mele față de persoana ale cărei rămășițe fizice le vedeam, deși imaginea m-a impresionat cu siguranță.

Cadavrul pe care îl vedeam era însă un simbol al propriei mele mortalități. De aceea, cel puțin la nivel subconștient, este imposibil ca prin minte să nu-mi fi trecut gândul:

„Asta mi se va întâmpla și mie”.

În mod similar, discuțiile despre moarte pot fi privite la nivel psihologic ca o altă încercare de apropiere indirectă de aceasta.

Foarte mulți oameni trăiesc sentimentul că discuțiile despre moarte reprezintă o invitație adresată acesteia, și implicit o confruntare cu inevitabilitatea sfârșitului natural, de care se simt mai apropiați decât atunci când nu discutau despre ea.

De aceea, pentru a evita această traumă, cei mai mulți dintre oameni preferă să evite atât cât le stă în puteri discuțiile deschise despre acest subiect.

Al doilea motiv pentru care este atât de dificil să discutăm despre moarte este mai complicat, fiind înrădăcinat în însăși natura limbajului uman.

În cea mai mare parte, limbajul uman se referă la experiențele noastre din lumea simțurilor fizice. Moartea transcende experiența conștientă a celor mai mulți dintre oameni, pentru simplul motiv că ei nu au trecut niciodată prin ea.

De aceea, dacă dorim să discutăm despre moarte, este important să transcendem tabuurile sociale și dilemele lingvistice adânc înrădăcinate care derivă din faptul că nu am experimentat niciodată acest fenomen. Tot ce ne mai rămâne de cele mai multe ori de făcut este să discutăm în analogii eufemistice. Fără să vrem, noi comparăm moartea cu lucrurile mai plăcute din viața noastră, cu care suntem familiarizați.

Elisabeth Kübler-Ross, doctor în medicină,
autoarea cărții Despre moarte și a muri declara despre cartea doctorului Raymond A. Moody jr. „Viața după viață

„Publicată pentru prima oară în anul 1975, această explorare devenită clasică a vieții de după moarte a declanșat o veritabilă revoluție a atitudinii opiniei publice în raport cu acest subiect, făcând din dr. Moody cea mai proeminentă autoritate la nivel mondial în domeniul experiențelor în apropierea morții.

Viață după viață a schimbat pentru totdeauna felul în care este înțeles fenomenul morții, dar și viața însăși, fapt care explică vânzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici să înțeleagă mai bine acest fenomen atât de misterios.

Istoriile ieșite din comun prezentate în această carte aduc dovezi că moartea fizică este urmată de o altă viață, așa cum depun mărturie cei care au ajuns în această

„lume de dincolo”,

după care s-au întors înapoi. Poveștile lor prezintă similitudini izbitoare și au o natură absolut pozitivă. Relatările lor emoționante și inspirate ne prezintă un crâmpei din pacea și iubirea necondiționată care ne așteaptă pe toți la sfârșitul călătoriei în acest plan fizic.

Studii precum cele pe care le prezintă dr. Moody în această carte aduc multe clarificări și confirmă ceea ce ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani: că viața continuă inclusiv după moartea corpului fizic.”

http://www.youtube.com/watch?v=H1cSQYwYD3w
by Insula Ekklesia (4)two-ways - Kopie

Marturii adevarate, oameni salvati de ingeri-VIDEOS



278 14 (2)
11 - Kopie
muguet-lily_of_the_valley

263063_227738883920496_151393908221661_907897_7615699_n - Copie

Este timpul sa te ocupi de tine! (meditatia zilei)

Azi e ziua ta,
ziua in care bate ceasul interior , ziua in care alarma te anunta ca ai nevoie de o relaxare, de o pauza, de o reculegere.E minunat sa te ocupi de familie, de munca ta , sa onorezi tot felul de obligatii mai mici sau mai mari, sa te ocupi de saraci, sa dezvolti relatii frumoase cu semenii , sa sti sa-ti apreciezi prietenii dar in toate e nevoie de echilibru si acest echilibru uneori e greu de tinut asa se explica faptul ca ajungi supraoglomerat(a) si te trezesti ca nu mai ai timp pentru tine…
Ce ar fi sa iei o mica pauza, sa citesti ceva , sa faci o plimbare, sa te ocupi de sanatatea ta, de spiritualitatea ta , de tot ce ti-ar face placere…
Viata fuge pe langa noi si nu ne intreaba cum impartim timpul nostru , ce facem cu cele 24 de ore primite cadou.

Oare cate minunte ca sa nu zic ore le punem deoparte pentru noi , pentru noi personal ?!

Avem nevoie de momente adanci de liniste in care sa ne coboram in noi , in care sa ne evaluam reusitele si caderile , in care sa corectam tot ce e de corectat , in care sa plangem timpul irosit, clipele de neveghere,in care sa ingenunchiem cu trupul dar si cu inima , in care sa inaltam rugaciuni sincere si la subiect iar apoi sa ne ridicam cu forte noi , cu noi viziuni, cu inimi noi, cu caractere noi, cu scopuri nobile in viata aceasta scurta si trecatoare.
Cred ca meriti din cand in cand o mica pauza 🙂
Domnul sa te binecuvanteze!

Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod 33:14
22.01.2013 Angela I.E.

http://www.youtube.com/watch?v=z7j4Z0mGLhY
mesaj pentru tine

O zi buna! -video meditativ-WONDERFUL!

imagini de cercetare

God bless you

Like Dandelion Dust -Ca puful de papadie-FILM (eng.-rom.)

Religious Comments Pictures

   Like Dandelion Dust  este      un    film bazat pe romanul de succes al lui Karen Kingsbury, “Like Dandelion Dust” (Ca puful de papadie).

Este o drama convingatoare despre un baiatel, Joey in varsta de 4 ani, care traieste o viata idilica cu parintii sai adoptivi pe coasta din Florida.

Un telefon primit de la tatal biologic al lui Joey, proaspat iesit din inchisoare, face ca lumea lor sa se prabuseasca.

Acesta isi doreste sa inceapa o noua viata alaturi de fiul sau si cere sa-i fie redat.

Atunci cand judecatorul aproba cererea tatalui biologic , la aflarea vestii ca trebuie sa renunte la baietel in favoarea acestui om brutal, Molly si Jack, parintii adoptivi, pun la cale un plan.  Mai multe si mai interesante veti afla urmarind filmul 🙂

Viata e  plina de surprize de aceea sa fim intr-o relatie buna cu Creatorul nostru ca orice ar venii sa nu ne gaseasca nepregatiti 🙂

Pentru vizinarea filmului faceti clic pe imaginea de mai jos

film254343_294630857319180_284833496_n1-ro-3ceefdaa5ea618a1d660d1ef93a72bc8KJJ - Copie (2)

Sfaturi transmise de seniorii japonezi celor mai tineri care le vor lua locul

Motto:

„Când te opreşti să alergi după lucrurile greşite, le dai lucrurilor bune şanse de a te găsi”

Sa fii ceea ce esti!
Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti intr-o lume care încearcă sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Trecutul
Nu vei putea incepe următorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Frica sa gresesti
Facand ceva si obținând un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusită are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Probleme
Înfruntă-le cu capul sus. Nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. Am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

A minti
Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti minti pe tine. Vieta ni se imbunatateste numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este sa te pierzi pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum. Esti pregatit … Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Relatii din motive gresite
Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla la timpul potrivit, cu persoana potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur!

Relatii noi
Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toti ceilalti din jurul tau
Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Invidia
Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te: „Ce am eu si toata lumea isi doreste?”.

Mustrarea pentru greselile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Cumpararea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia … Completati voi lista mai departe.

Asteptarea fericirii de la ceilalti
Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

A trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te
Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nici nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

A plange de mila
Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-au condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

A tine suparari
Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna „Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci iertarea inseamna „Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nivelul
Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Explicatii si scuze la nesfarsit pentru greseli
Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Frumusetea bucuriilor marunte …
Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Sa faci lucrurile perfect
Societatea nu premiaza perfectionisti, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Calea usoara
Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt…
Este in regula sa te impiedici din cand in cand. Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti, plangi, daca simti nevoia – este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

A invinui pe altii pentru necazurile tale
Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Griji
Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te: „Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Concentrare pe ce NU vrei sa se intample
Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se intample. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

A fi nerecunoscator
Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Aminteste-ti mereu ca prietenii adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu!

felicitare 78391019_176630205768619_100002649214118_286148_1226444466_nby Insula Ekklesia

Dizabilitatea, o binecuvantare sau un blestem ?!(meditatia zilei )

602741_403811599701826_700566598_n

Ai prefera sa iti plangi de mila din cauza ca te-ai nascut pe pamant cu o dizabilitate in trup sau sa te gandesti ca tu poti fi fericit si asa ?

Ai prefera sa iti doresti sa mori  sau sa iei viata in piept si sa traiesti din plin  pentru a arata celor din jur ca se poate trai chiar daca ai o dizabilitate?

Ai prefera sa il blestemi pe Dumnezeu ca te-a lasat asa sau sa ii multumesti ca totusi  esti in viata?

Ai prefera sa te opresti pe loc  si sa nu mergi mai departe sau sa pornesti la drum stiind ca

Dumnezeu poate face viata mai buna si pentru tine ?

Ai prefera sa te simti exclus si dat la o parte sau sa arati tuturor ca tu defapt esti un om special?

Ai prefera sa crezi ca nu vei fi iubit vreodata sau preferi sa lasi ca iubirea Lui Dumnezeu sa se oglindeasca in inima ta?

Ai prefera sa crezi ca esti un om mort sau ti-ai dori sa fii un om viu pentru Dumnezeu?

Ce alegi, aceea vei primi!!!

Alege sa fii fericit si sa arati ca se poate sa fii fericit desi ai o dizabilitate.

Alege sa traiesti viata din plin pentru a arata ca se poate trai si cu defecte  pentru ca nimeni nu e perfect, dar totusi fiecare om are dreptul la viata, fie ca esti normal, fie ca ai o dizabilitate.

Alege sa ii multumesti Lui Dumnezeu pentru dizabilitatea ta, cu siguranta va fi fericit stiind ca nu Il condamn 🙂

Pana la urma doar El stie ce e mai bine pentru tine!

Alege sa mergi mai departe  in fiecare zi cu forte noi, si vei vedea ca exista un scop pentru care se merita sa mergi inainte.

Alege sa te consideri special pentru ca tu ai pret in ochii Lui, de aceea da neamuri si popoare pentru viata ta.

De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.  (Isaia 43:4 )

Alege sa te simti iubit pentru ca desi oamenii nu-ti ofera iubire indeajuns  Dumnezeu te iubeste necondintionat si pentru totdeauna!!!

Alege sa te consideri un om viu, capabil de orice prin puterea Lui Christos, nu un om mort  si incapabil.

Alege sa fii tu, pentru ca dizabilitatea din trupul tau e menita sa te faca unic, special. Acesta e scopul Lui Dumnezeu pentru a arata celor din jurul tau  ca dizabilitatea nu e o piedica in a trai, in a fi fericit, in a fi iubit, in a fi acceptat.

Mai degraba prin ea inveti adevaratele comori pentru ca dizabilitatea e o binecuvantare, nu un blestem demonic…

Articol scris de Ana Mateas, Picaturi din gandurile mele

PS.

Oamenii au impresia ca persoanele cu dezabilitati sunt oameni cu probleme dar in schimb ei sunt mult mai normali decat multi care se cred normali si mult mai sensibili si receptivi la nevoile aproapelui.

Ei au o sensibilitate aparte si pentru mine sunt cele mai speciale persoane, ingeri din cer trimisi pe pamant sa ne invete iubirea,iertarea,respectul si bunatatea.De la ei poti invata cea mai frumoasa lectie de speranta si rabdare.

Iubiti-i si faceti-va timp sa ii cunoasteti ,sa ii intelegeti si sa le raspundeti dragostei lor!

Angela I.E.

553645_440377652691654_122923307_nby Insula Ekklesia

VOINŢA LIBERĂ , O SCLAVĂ-de C. H. Spurgeon(Esti mantuit?)

xgvfhgjh2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ioan 5:40
Acest verset este unul din marile tunuri Arminiene, montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomot teribil împotriva simplilor Creştini numiţi Calvinişti [porecla celor care cred doctrinele harului, a nu fi confundaţi cu urmaşii lui Calvin –n. ed.].

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, sau, mai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nu au fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor ci scopul lui a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe care ei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text, se împarte astfel: În primul rând, omul are o voinţă.

În al doilea rând, el este complet liber.

În al treilea rând, oamenii trebuie fie dornici să vină la Hristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.

Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom încerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.

Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţei libere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele „vreţi” şi „nu vreţi.”
S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţa liberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţine voinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţine electricităţii. Sunt lucruri complet diferite.

Putem crede că omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţa liberă ar fi pur şi simplu ridicol.

Se ştie că voinţa, fiind ceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată de motivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.
Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiunea de voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât a mers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi categorică:

„Dacă vreun om atribuie ceva, cât de neînsemnat, voinţei libere a omului pentru mântuirea sa, nu cunoaşte nimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Hristos aşa cum trebuie.

” Ar putea părea un sentiment nemilos; dar acela care crede în sufletul lui că omul se întoarce la Dumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat de Dumnezeu,

fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noi este acela că nu avem nici voinţa nici puterea şi că El ni le dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega” în mântuirea oamenilor.
Cele patru puncte pe care le vom avea în această dimineaţă vor fi:

Primul –fiecare om este mort, fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al doilea – există viaţă în Isus Hristos: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Al treilea – există viaţă în Hristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,

ca să aveţi viaţa;” indicând că toţi care vin vor avea viaţa.

Şi patru – aici se află esenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prin natura lui la Hristos, fiindcă textul spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Departe de a afirma că oamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textul neagă categoric acest lucru şi spune

„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Dar, preaiubiţii mei, sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept al voinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte să contrazică inspiraţia?

Oare nici unul dintre cei care neagă doctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atât de Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru a dovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:

Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa?”

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul că

OAMENII SUNT MORŢI PRIN NATURA  LOR.

Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are în ea însăşi.

Textul spune cu hotărâre

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Deşi nu se exprimă prin cuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii au nevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.

Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fost născuţi la o nădejde vie. În primul rând, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi din punct de vedere legal.

„În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiar dacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit din punct de vedere legal; adică el a fost socotit mort.

Imediat ce, la tribunal, judecătorul pronunţă sentinţa, din punctul de vedere al legii, acuzatul este considerat mort.

Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentru a suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca pe un mort. Pentru el este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteni nimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic –este un om mort.

Sistemul legal îl consideră mort. Dacă sunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat ca fiind mort. Este închis în celula lui, dar este mort.

Ah! Şi voi, păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Hristos, voi sunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânări a sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legal sunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că în ziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi când voi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnic v-a condamnat?

Vorbiţi mult despre poziţia voastră, despre bunătatea şi moralitatea voastră –dar unde sunt acestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi.”

Tu nu trebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei –tu „ai şi fost judecat.” În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fost scrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atunci condamnat la moarte de Dumnezeu, dacă nu a fost găsit un substitut pentru păcatele lui, în persoana lui Hristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedea pe acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?

Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este condamnat şi urmează a fi executat; şi cu toate acestea, el este bine dispus.”

Ah! Şi ce nebun este omul firesc, care deşi este condamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie!

Credeţi voi că sentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare?

Crezi tu că păcatului tău ce este scris pe stânci cu o peniţă de fier nu îi urmează ceva groaznic?

Dumnezeu a spus că tu eşti deja condamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă a bucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsul tău ar fi înăbuşit de suspin dacă ţi-ai aduce aminte că tu eşti deja condamnat.

Cu toţii ar trebui să plângem, dacă ne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nu avem viaţă prin natura noastră; de fapt suntem indiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi acum, în noi înşine,

în ochii lui Dumnezeu suntem la fel de morţi ca şi cum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţi de păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, dar ea este scrisă împotriva noastră iar noi suntem morţi din punct de vedere legal,

şi nici nu putem găsi viaţă, dacă nu găsim viaţă legală în persoana lui Hristos, dar despre aceasta vom vorbi mai târziu.
Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal, suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecută doar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operat asupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregii fiinţe.

„În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci în Adam s-a întâmplat ceva.

La fel ca atunci când într-un anumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri, pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, în ziua în care Adam a mâncat fructul interzis sufletul lui a murit;

imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de a se ajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa lui şi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine, raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca între bine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstrat ceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată,

predispusă la a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare; orice putere a lui a încetat, în raport cu vitalitatea sa morală.

Bunătatea era vitalitatea forţelor lui –aceasta s-a îndepărtat.

Virtutea, sfinţenia, integritatea –acestea reprezentau viaţa omului; dar când acestea nu au mai fost omul a devenit mort.

Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voi sunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre.”

Şi sufletul este tot atât de mort în omul firesc, pe cât este un corp ce este aşezat în
mormânt; el este fără îndoială mort – nu doar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metafore atunci când afirmă

„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” şi „măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilor dumneavoastră despre acest subiect.

A fost destul de neplăcut când am descris moartea ca fiind socotită asupra tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca având loc cu adevărat în inimile voastre.

Acum nu mai sunteţi ce aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nu sunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi.

Omul a fost făcut curat şi sfânt.

Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşa cum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pe cale, aţi devenit depravaţi şi murdari.

Oh! Nu ascultaţi cântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despre demnitatea voastră morală şi despre marea voastră putere în ce priveşte mântuirea.

Nu sunteţi perfecţi; acel mare cuvânt „ruină” vă este scris pe inimi; şi moartea este imprimată pe duhul vostru.
Să nu crezi, o, omule moral, că tu vei putea sta înaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nu eşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavru înveşmântat în haine fine, dar putred în faţa lui Dumnezeu.

Şi să nu crezi tu, posesor al unei religii fireşti că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea lui Dumnezeu.

Oh, omule! Tu eşti mort!

Şi poţi aranja un mort cât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie de joc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-i coroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşezaţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbate atunci când treci pe lângă ea.

Ea este frumoasă acum, chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de o persoană moartă chiar şi de o regină onorată pentru frumuseţea ei maiestuoasă!

Şi tu poţi fi maiestuos în frumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţi pui coroana sincerităţii pe cap, şi porţi toate veşmintele integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu, dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău,tot aşa cum un cadavru rece îţi este ţie repingător, la fel de respingător eşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieşti alături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici lui Dumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa.

El este mâniat pe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.

Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-l fiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eşti mort, atât spiritual cât şi legal.
Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.

Este moartea veşnică.

Este executarea sentinţei legale; este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică este moartea sufletului;

are loc după ce trupul a fost pus în mormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el.

Dacă moartea legală este groaznică, aceasta se datorează consecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală este cumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele două feluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iar moartea care va urma este floarea acestora.
Oh! Dacă aş avea cuvinte să pot încerca în această dimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică. Sufletul vine în faţa Creatorului său;

se deschide cartea; se pronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor” – zguduie universul şi face ca stelele să se întunece la încruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spre adânc, unde va locui împreună cu alţii în moartea veşnică.

Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum!

Patul său este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede sunt scene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pe care le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete; tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabile dureri!

Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.

Sufletul priveşte în sus.

Speranţa a murit, nu mai există.

Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprins de remuşcări. Priveşte în dreapta –zidurile de netrecut ale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte în stânga –iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara de scăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare de evadare.

Priveşte înlăuntrul său căutând acolo mângăiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.

Priveşte de jur-împrejur –nu are nici un prieten care să-l ajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime de izvoare ale suferinţei.

Nu cunoaşte speranţa eliberării; aude cheia veşnică a destinului întorcându-se în
încuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut pe Dumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimile veşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată.

Nu mai speră; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşi doreşte moartea; dar moartea este un duşman prea mare pentru a fi acolo;

aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită, dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.

Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşi doreşte Sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie tot aşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate, libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna. După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori în ciclurile sale veşnice, tot mort va fi. Pentru totdeauna nu cunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât în veşnicie.

Sufletul încă va avea scris deasupra capului „eşti condamnat pentru totdeauna.”

Aude urlete continue; vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale;

aude o sentinţă care se rostogoleşte nu ca tunetul de pe pământ care este redus la tăcere imediat –ci mai tare, şi mai tare, zguduind ecourile veşniciei –făcând ca mii de ani să tremure din nou de tunetul înfiorător al vocii sale cumplite

–„Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Blestemaţilor!”

Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând,

ÎN HRISTOS ISUS ESTE VIAŢĂ,

fiindcă spune:

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Nu există viaţă în Dumnezeu Tatăl pentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhul pentru un păcătos fără Isus.

Viaţa unui păcătos este în Hristos.

Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeşte aleşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu este decât în Fiul Său.

Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separat de Isus Hristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţă spirituală, totuşi, această viaţă este în Hristos, în Fiul.

Nu îndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spirituală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la Dumnezeu Duhul.

Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facem atunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este să mâncăm Paştele – primul lucru.

Acesta ne arată că modul prin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-ne în El,

crezând în harul şi puterea Lui Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă în Hristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă în Hristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.
În primul rând, există viaţă legală în Hristos.

Tot aşa cum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă a primit o sentinţă de condamnare în momentul păcatului lui Adam,

şi în special în momentul primei sale fărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios, şi tu, dacă te încrezi în Hristos, am primit o sentinţă legală de achitare prin ceea ce a făcut Isus Hristos.

Oh, păcătosule condamnat!

Tu poate stai în această dimineaţă deja condamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşi această zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca şi îngerii de sus.

Există viaţă legală în Hristos, şi binecuvântat fie Dumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea!

Noi ştim că păcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Hristos a suferit pedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fi pedepsiţi noi înşine, fiindcă Hristos a suferit în locul nostru.

Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşiorii uşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va putea atinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta arde cu o flacără teribilă.

Chiar dacă este pregătit din veşnicie, chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nu vom ajunge niciodată acolo –Hristos a murit pentru noi, în locul nostru.

Dar dacă sunt instrumente de tortură cumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă care produce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi, nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane, nici tunetul nu sunt pentru noi!

În Hristos Isus noi suntem acum eliberaţi.

„ACUM dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.”
Păcătosule!

Eşti tu condamnat din punct de vedere legal în această dimineaţă? Simţi tu asta?

Atunci permite-mi să-ţi spun căci credinţa în Hristos îţi va da cunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul că suntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este o simplă idee ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate.

Un om pe cale de a fi executat, dacă primeşte o iertare completă ar simţi-o ca pe o realitate măreaţă.

Ar spune: „Am o achitare completă, nimeni nu se poate atinge de mine acum.” Exact aşa mă simt şi eu.
„Acum eliberat de păcat mă duc oriunde Sângele Mântuitorului este iertarea mea completă Mă aşez mulţumitor la picioarele Lui dragi Ca păcătos mântuit îmi arăt recunoştinţa.”
Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Hristos, o astfel de viaţă legală pe care nu o putem pierde.

Sentinţa a fost odată împotriva noastră –acum, ea a fost dată pentru noi. Este scris:

„ACUM, DAR, NU ESTE NICI O OSÂNDIRE,”

şi acel „acum” va fi la fel de bun pentru mine peste cincizeci de ani, cum este şi acum.

Oricât timp am trăi, tot va rămâne scris: „Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus.”
Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală în Hristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,

Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el,

fiindcă nu există nici o necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu există nici un gol în inimă pe care Hristos să nu-l poată umple; nu există nici o pustie pe care El nu o poate popula, nici un deşert pe care să nu poată să-L înflorească precum trandafirul.

Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spirituali, există viaţă în Hristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceşti ochi au văzut –

morţii trăind din nou; l-am cunoscut pe omul al cărui suflet era complet corupt căutând, prin puterea lui Dumnezeu neprihănirea; am cunoscut pe omul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-o putere irezistibilă din ceruri s-a consacrat pentru Hristos şi a devenit un copil al lui Isus.

 

Ştim că este viaţă în Hristos Isus, viaţă spirituală;

chiar mai mult, noi, în noi înşine am simţit că există viaţă spirituală. Ne putem bine aduce aminte cum stăteam în casa de rugăciune, la fel de morţi ca şi scaunul pe care stăteam.

Am ascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, când deodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise de degetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inima noastră.

Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând „Cel ce are urechi de auzit, să audă.”

O mână irezistibilă s-a pus pe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea. Niciodată nu ne-am mai rugat aşa.

Am strigat „Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”
Unii dintre noi am simţit mai multe luni o mână apăsându-ne, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iar sufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Acea stare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Persoanele ce se îneacă nu simt durerea ca atunci când sunt aduse înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acele gemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostru când a venit la Hristos.

Ah! Putem resimţi primirea vieţii noastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţi cineva învierea sa din mormânt.
Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de învierea sa, deşi poate nu toate detaliile.

Aşa şi noi, deşi am uitat o mare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat lui Hristos.

Putem spune oricărui păcătos mort, că este viaţă în Hristos Isus, nu contează cât este de putred în mormântul său.

Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviat şi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie „Lazăre, ieşi afară!”
În al treilea rând, există viaţă veşnică în Hristos Isus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţa veşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.”

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea.” „Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri.”

Orice Arminian care ar trebui să predice din acel text trebuie să facă o mulţime de schimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevăr fără a-l înconjura în mister.

Viaţă veşnică –nu o viaţă pe care să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-am pierdut viaţa, prin Hristos am câştigat-o; dacă eu m-am pierdut pentru vecie, în Isus Hristos m-am găsit pe vecie. Viaţă veşnică!

Oh, ce gând binecuvântat!

Ochii noştri vor străluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extaz la gândul că avem viaţă veşnică.

Stingeţi-vă stele! Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi –dar sufletul meu va trăi în fericire şi bucurie.

Întunecă-te, o,
soare!

Dar ochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui” când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă.

Şi lună, prefă-te în sânge!

Dar sângele meu nu va fi niciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va exista când tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţi dispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului!

Dar eu am viaţă veşnică.

O, timpule! Tu poţi vedea munţi uriaşi murind şi ascunşi în mormintele lor; tu poţi vedea stelele ca nişte smochine prea coapte căzând din pom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort, niciodată.

 

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct al nostru,

VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTUROR CELOR CARE VIN.

Niciodată nu a existat vreun om care să vină la Hristos pentru viaţă veşnică, legală sau spirituală şi, într-un anume sens să nu o fi primit deja.

Iar apoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit. Să luăm unul sau două texte –

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.”

Oricine vine la Hristos va afla că El poate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin, să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de o încercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase – ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toate încercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toată durata existenţei sale.

Hristos spune tuturor celor care vin la El

„vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacă am puterea să te mântuiesc.

Eu nu te întreb cât de departe ai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chip desăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trece dincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.
Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţi că promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celor care vin), nu-l voi izgoni afară.”

Oricine care vine va găsi uşa casei lui Hristos deschisă –şi uşa inimii Lui deschisă.

Oricine care vine –spun aceasta în cel mai larg sens –va descoperi că Hristos are milă de El.

Cea mai mare absurditate din lume este să doreşti să ai o evanghelie mai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic că oricine crede va fi mântuit –că oricine vine va găsi îndurare.
Oamenii mă întreabă:

„Dar să presupunem că vine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?”

Du-te şi presupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns. Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată.

Atunci când vine avem dovada sigură că este ales.
Cineva spune: „să presupunem că vine cineva la Hristos care nu a fost chemat de Duhul.”

Opreşte-te,

frate, aceasta este o presupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşa ceva nu se poate întâmpla;

o spui doar ca să mă prinzi, dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om ce vine la Hristos va fi mântuit.

O spun ca şi calvinist, sau ca şi hiper-calvinist, la fel de limpede ca şi tine. Eu nu am o Evanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia mea este pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar pe nisip şi putrefacţie.

„Oricine vine va fi mântuit, fiindcă nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”
„Dar”, spune cineva,

„să presupunem că întreaga lume ar veni, i-ar primi Hristos pe toţi?” Cu siguranţă, dacă toţi ar veni;

dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei ce vin –chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii,

Hristos i-ar primi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lor ca şi într-o canalizare comună a întregii lumi, Hristos i-ar primi.
Altul spune, „Vreau să ştiu despre restul oamenilor.

Pot merge să le spun că Isus Hristos a murit pentru fiecare dintre ei? Pot eu spune –există neprihănire pentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare din voi?”

Nu, nu poţi.

Poţi spune –există viaţă pentru fiecare om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru cei care nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă le spui că Isus Hristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şi totuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat un neadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos şi îi va pedepsi şi pe ei –eu mă mir de îndrăzneala cu care spui această neruşinare!

Un om bun predica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentru
toată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnă manieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fost pregătite aceste lucruri dar care nu vor ajunge acolo.”

De fapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o putea născoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă –ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentru toţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.
Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toată familia, dacă aţi pierdut un frate iar locul său este gol spuneţi:

„Noi întotdeauna ne-am bucurat de aceste întruniri familiale, dar cineva lipseşte acum –sărmanul de el, nu mai este printre noi!”

Gândiţi-vă că îngerii ar spune:

„Ah, cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toate acele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putem suporta acea stradă nelocuită; nu putem privi acele tronuri goale.”

Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începe să vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nu este în siguranţă aici fiindcă promisiunea a fost –

„Eu dau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei cărora Dumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există un număr pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nu ardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şi nouă ni se poate întâmpla la fel.

Dacă nu ne putem încrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.

Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens!

Dumnezeu ne dă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şi relaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împliniri sigure.

 

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.

PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LA HRISTOS,

fiindcă textul spune „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie din textul meu pe baza autorităţii Scripturii că voi nu veţi veni la Hristos ca să aveţi viaţa.

Vă spun că v-aş putea predica o veşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale lui Demostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni la Hristos.

V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi în ochi şi să vă arăt ororile iadului şi bucuriile cerului, puterea lui Hristos şi propria voastră condiţie pierdută, dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Hristos prin voi înşivă, dacă Duhul care era asupra lui Hristos v-ar atrage.

Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că în starea lor firească nu vor veni la Hristos.
Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punând întrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”

Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta este întrebarea în această dimineaţă.

Acum discutăm dacă ei vor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţi despre voinţa liberă, sărmanul Arminian, după două secunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şi astfel amestecă două subiecte care ar trebui să fie separate.

Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp. Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altă zi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni dacă nu îl atrage Tatăl.”

Dar acum vorbim numai de voinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Hristos pentru a avea viaţa.
Putem dovedi acest fapt din multe texte ale Scripturii, dar vom lua doar o singură pildă.

Vă aduceţi aminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentru fiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngrăşaţi au fost tăiaţi şi şi-a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţi la cină.

Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-o singură voce au început să se scuze. Unul a spus că s-a căsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-o aduce şi pe soţie cu el.

Altul a cumpărat nişte boi pentru jug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea iar el nu putea să îi încerce pe întuneric.

Altul a cumpărat o bucată de pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să o vadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut să vină. Împăratul era hotărât să aibe cina; aşa că a spus

„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi” invită-i – stop!

Nu invită-i – „sileşte-i să intre;” fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodată dacă nu ar fi fost siliţi.
Să luăm o altă pildă:

cineva a avut o vie; la vremea roadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi lua chiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis un altul; şi ei l-au omorât cu pietre.

Atrimis un altul iar ei l-au omorât şi pe acesta.

La urmă şi-a zis „Le voi trimite pe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Au spus „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îl aruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut.

La fel se întâmplă cu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au respins.

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şi alte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire la marea doctrină a căderii.

Oricine care crede că voinţa omului este complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu crede căderea.

Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori „creştini” cred în întregime doctrina căderii, altfel cred că atunci când Adam a căzut el şi-a rupt degetul mic şi nu gâtul, spre ruina întregii sale rase.

Preaiubiţii mei, la cădere, omul şi-a rupt fiecare os.

Nici o putere a lui nu a rămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, perverite şi pătate;

la fel ca un mare templu, stâlpii pot exista, coloanele şi pilastrele pot fi acolo; dar toate au fost distruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.

Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte din sensibilitate – dar totuşi este căzută.

La fel, voinţa nu este scutită. Şi ce dacă este „Domnul Sufletului omului” aşa cum o numeşte Bunyan”?

–Domnul acesta greşeşte.

Domnul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea. Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră, printre altele s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar vă spun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; este marele fapt că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa voastră un creştin care să spună că el a venit la Hristos fără ca Hristos să vină la el.
Aţi auzit o mulţime predici Arminiene, îndrăznesc să spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune Arminiană – fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur în cuvânt, faptă şi gând.

Un Arminian pe genunchi s-ar ruga disperat ca un Calvinist.

El nu se poate ruga despre voinţa liberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum ar suna o astfel de rugăciune:

„Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca şi acei sărmani Calvinişti încrezuţi. Doamne, am fost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născut cu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; am profitat de harul meu.

Dacă toată lumea ar face la fel cu harul lor aşa cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi. Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noi nu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eu nu sunt aşa.

Sunt mulţi care vor merge în iad şi care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca şi mine; şi ei au primit Duhul Sfânt la fel ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi au fost binecuvântaţi la fel ca mine.

Nu harul tău ne-a făcut diferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia; m-am folosit de ce mi s-a dat în vreme ce alţii nu au făcut aşa –aceasta este diferenţa dintre mine şi ei.”
Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimeni altcineva nu s-ar ruga aşa. Ah!

Atunci când predică şi vorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrină greşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese la iveală; nu se pot abţine.

Dacă un om vorbeşte în cuvinte bine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar când vorbeşte repede, vechile regionalisme ale zonei sale în care s-a născut ies la iveală.
Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care să spună „Am venit la Hristos fără puterea Duhului?”

 

Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fără ezitare

„Domnule dragă, eu cred asta întru totul –şi mai cred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi că nu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

Aud oare vreun creştin zicând

„L-am căutat pe Isus înainte ca El să mă caute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul la mine?”

Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintre noi să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

„Harul m-a învăţat să mă rog Şi mi-a făcut ochii să plângă Harul m-a păstrat până în această zi Şi nu îmi va da drumul.”

Există cineva aici –unul singur –bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân care să poată spune

„Eu l-am
căutat pe Dumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?”

Nu; chiar şi voi care sunteţi puţin Arminieni veţi cânta – „Îl iubesc pe Isus – Că-ntâi El m-a iubit.”
Iar apoi, mai o întrebare.

Nu vedem noi, chiar şi după ce am venit la Hristos că sufletul nostru nu este liber, ci că este păstrat în Hristos?

Nu vedem momente, chiar acum, când „a vrea” nu este de partea noastră?

Există o lege în mădularele noastre care luptă împotriva legii minţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor este contrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul „mort în greşeli şi păcate?”

Ar fi o absurditate de necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiar mai absurd să îl pui pe cel mort în faţa celui viu. Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat în inimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”
Acum trebuie să îţi spunem motivele pentru care oamenii nu vin la Hristos. Primul este că nici un om nu gândeşte în fire că Îl vrea pe Hristos. Prin natura lui, omul nu gândeşte că are nevoie de Hristos; crede că are haina propriei neprihăniri, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, că nu are nevoie de sângele lui Hristos ca să-l spele, că nu este negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a fi curăţat.

Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până când Dumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nu descoperă nevoia de iertare nici un om nu va căuta iertarea. Îl pot predica pe Hristos pe vecie, dar dacă nu simţi că Îl vrei pe Hristos niciodată nu vei veni la El.

Un farmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un om nu va veni să-i cumpere medicamentele până când nu simte că are nevoie de ele.
Următorul motiv este că oamenilor nu le place modul prin care Hristos îi mântuieşte.

(1) Cineva spune: „Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit atunci nu mai pot bea şi înjura.”

(2) Altul spune: „Mi se cere să fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mie îmi place să fiu puţin mai liber.”

(3) Altuia nu-i place fiindcă aceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poarta cerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, şi nu-i place să se aplece.

Acesta este motivul principal pentru care nu veţi veni la Hristos, fiindcă la El nu puteţi ajunge cu nasul pe sus; fiindcă Hristos vă face să vă aplecaţi atunci când veniţi la El.

(4) Altuia nu-i place ca harul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!,” spune el, „dacă aş putea avea şi eu puţină cinste (onoare).” Dar atunci când aude căci Hristos este ori totul, ori nimic, doar Hristos sau deloc, el spune

„Nu voi veni,” şi se întoarce şi pleacă.

Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Hristos.
Ah, păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Hristos fiindcă nu cunoaşteţi nimic despre El.

Şi acesta este cel de-al treilea motiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fi ştiut, ar fi venit la El.

De ce nu s-au dus navigatorii în America înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau că America există.

Columb a avut credinţă şi de aceea a plecat.

Cel care are credinţă în Hristos vine la El. Dar tu nu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu I-aţi văzut niciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce bun este sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă este ispăşirea Sa; şi ce suficiente sunt meritele Sale. De aceea, „voi nu vreţi să veniţi la El.”
Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unul solemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi.

Dar unii vor spune „este păcatul lor dacă nu vin.” AŞA ESTE. Nu veţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă. Unii cred că atunci când predicăm această doctrină împiedicăm oamenii să vină la Hristos, dar nu este aşa.

Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din natura originală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută. Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie în care nu vrei să vii.

Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Hristos în clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu vii datorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuză fiindcă au o inimă rea.

Aceasta este cea mai nefondată scuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?

Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului „Nu am putut să mă abţin, am avut o inimă rea.”

Ce i-ar spune judecătorul?
„Nemernicule! Dacă inima ta este rea, atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cu adevărat un ticălos.

Scuza ta nu este bună de nimic.” Dar Tu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.”

Noi nu predicăm această doctrină pentru a vă scuza, ci pentru a vă umili. Posesia unei naturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribilei căderi a lui Adam.
Există un păcat care îi va învinui întotdeauna pe oameni; când nu vor să vină la Hristos, păcatul este cel care îi ţine la distanţă.

Cel care nu predică aşa, mi-e teamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu nici conştiinţei sale.

Mergeţi acasă cu acest gând

„Prin fire sunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Hristos, iar acea răutate a naturii mele este păcatul meu.

Datorită lui, eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folosit de Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. În această dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană ci am umilind-o.

Dumnezeu să ne smerească pe toţi.

Amen.

2 Decembrie 1855 de către REV. C. H. Spurgeon
la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

by Insula Ekklesiaby Insula Ekklesia