La fel a gândit într-o zi și Zâmbetul care stătea agățat de un nor și privea spre Lacrima care tocmai stătea să cadă. -Mereu ești nehotărâtă!
Ba te rostogolești ca un pârâu de munte, ba te ții cu dinții de pleoape! Nici tu nu știi ce să faci! Ești fără rost! Nu faci altceva decât să întuneci chipul oamenilor și să le înroșești ochii. Toată lumea visează la mine pe când tu, nu ești dorită de nimeni. Ești inutilă! -Cine ești tu să mă judeci?
spuse Lacrima printre suspine.
Cine îți dă dreptul să te consideri mult mai bun decât mine?
Singurul care ar putea decide asta, este cel care ne-a creat. Să-L lăsăm pe El să decidă. Împreună au urcat până la Dumnezeu, zâmbetul sărind vioi din nor în nor iar lacrima scurgându-se greoaie și sărată și întunecând cerul.
-Știu de ce ați venit!spuse Dumnezeu.
Pentru oameni, atât zâmbetul cât și lacrima sunt la fel de importante atâta timp cât păstrează un echilibru.
Altfel nu v-aș fi făcut!
Rostul vostru este să vă completați reciproc.
Ce s-ar face sufletul omului cuprins de dor și de tristețe dacă nu ar avea lacrimi să plângă? S-ar zbuciuma la nesfârșit! Și după ce și-a golit tristețea, tu, Zâmbete vii să dai chipului lumină. Dacă omul ar zâmbi tot timpul, nu ar ști să te mai aprecieze.
Mai multe si mai frumoase gasiti pe facebook la Naivul 🙂
Comentarii
Miaspune:
Da Dumnezeu a creeat si tot ce a făcut El este bun Glorie Lui Amin
Da Dumnezeu a creeat si tot ce a făcut El este bun Glorie Lui Amin
Superbă pildă ! Ce bine se înțeleg lucrurile prin pilde…
Da asa-i.Si Domnul Isus ne vorbeste prin parabole , una mai frumoasa ca alta 🙂